1,669 matches
-
mâini cu degete groase, usturătoare, mâini făcute special pentru torturarea păpușilor mici cum era ea, care învățase limba plânsului de când se zbătea în lichidul amniotic, speriată de tunetele oceanice, de sunetele onomatopeice în do major, venite de dincolo de somn, se ghemuia în închisoarea mișcătoare, inerția șocurilor îi accelera pulsul, inventa o noua ghemuire acrobatică, prin vene îi curgea frica și sângele o ducea mai departe spre degete, se zbăteau picioarele până atingeau tavanul, da, se zbăteau, cataclismul a împietrit-o. Frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din cauza Lunii care stătea lipită de geamuri, fie din cauza hârjâitului de joagăr al riglei cu care Niftode își scărpina spatele știulete, Căpcăunu, cu capul în mâini, îl rugă pe Fați: Du-te și cumpără un antinevralgic. Continuați șopti apoi stins, ghemuit într-un ungher în care Luna nu-l putea vedea, cu degetele în urechi pentru a nu mai auzi joagărul, o mogâldeață pe care puteai să o strivești cu o paletă de muște sau să o folosești ca balast pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lor, lipsite de sens pentru cei dotați cu nepăsarea nemuririi, cu atât mai înțelepte pentru cei sortiți cu moartea, cuvinte-imagini, cuvinte-cântece, cuvinte-cheie, lacăt și zid, cuvinte care simfonizau uluitor de rapid trecerea. O tânără goală cu nuferi în păr se ghemui la picioarele lui nea Costică, udând podeaua cu apă verde. Se undui spre pieptul bărbatului și-i atârnă de piept un nufăr lung în loc de cravată. Se depărtă încet fără să atingă podeaua și șopti (fără să miște buzele i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
scurt speriindu-l. Nemernicilor, își iese cu adevărat din pepeni Curistul, ați pus cîinii pe mine, calmează-te, încearcă să-l liniștească Gulie, cel puțin ai scăpat de muște, le a speriat potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat ghemuit în culcușul lui din spatele bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să urmeze lătratul acela năucitor și apoi uriașul Negruț să Înceapă să-i mănânce câte un picioruș, câte o mână și se Îngrozea la faptul că În final va ajunge și la căp’șorul lui, cel iubit de toată lumea, se ghemuise și se făcuse mic și cu inima cât un puricel când a simțit botul enorm amușinându-l și apoi limba marelui Negruț cum i se plimba pe urechiușele lui și pe față!, (Negruț pe cât de rău era cu oamenii mari și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
vieții este gândirea la moarte", spunea părintele Stăniloae. După ce trecea prin suflet 86 de cruci (morții satului), după ce-și lua porția de smerenie, Petru pășea în pronaos ca într-o ispășire a livezilor. Singur pe dinăuntru, singur pe dinafară, ghemuit după o coloană de marmură, repeta "Fericirile". Sufletul lepădat sub preș; trupul, un contur de umbră rarefiată, o tușă diformă, frântă, goală, pustie, seacă, o tușă cu ceva negru de pământ pe ziduri. Conturul nu-și suporta umbra, umbra nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
în biserică. Se închina la iconostas ("Sfinților Părinți, îngăduiți dezmoștenitul cerului lângă voi!"), săruta icoana pe o margine ("Preacurată Fecioară cu o mie de mâini, îmbrățișează-mă!"), atingea cu fruntea piciorul Mântuitorului ("Iisuse, rogu-te, pășește înaintea mea!"), apoi se ghemuia în strană. În strană, cânta cât să audă, se ruga cât să rămână, se închina cât să culeagă. O singură dată a fost pus să citească Apostolii, de atunci tot repeta ca un disc zgâriat remușcările lui Pavel. Un frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și mie mi-ar fi fost ușor s-o văd. Pe măsură însă ce priveam la chipul fără viață, mi se părea că lacrimile ei și chipul acela își vorbeau tainic un șuvoi de viață și durere trecea din ființa ghemuită la pământ spre cealaltă, întinsă, împăcată, luminoasă și... la fel de tăcută. Între ele două, vii erau doar lacrimile și tăcerea fără sfârșit. Și lumina. Dar cum să vezi lumina în atâta mâhnire ? Era străină. N-o mai văzuserăm până atunci. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai mare și să mai stea el. Tare greu adormisem aseară: frig, frig tare și focul de-abia reușea să mă încălzească și numai pe o parte aceea de lângă foc. Cealaltă ar fi fost bocnă dacă nu m-aș fi ghemuit lângă oaia aia bălțată cu mielul ei biata de ea ! -pe o parte mielul, pe cealaltă eu ! Și zău că era mai cald decât în cojoaca mea ! Repede, adormitule ! Se-ntâmplă ceva ! Dacă-mi spui iar de nu știu ce stea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
așa, cu năduf, că alergase toată ziua după oi și acu' picase lemn de oboseală. Las' că-i trece, behăi ușurel Bălțata și adormi la loc așa era ea, bună și blândă, ca oaia. De asta și copilul ciobanului se ghemuise în lâna ei. Într-o parte el, în cealaltă mielul ei... Ce să-i faci, copii cu toții... Și frig, tare frig... Nici nu știu când am ațipit. Coborâse, așa, deodată, liniștea peste noi și focul trosnea și scotea scântei mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Eu mai rămăsesem. De când taică-mio plecase la pescuit și nu se mai întorsese din furtună, iar maică-mea murise peste vreun an de tristețe, nu-mi ducea nimeni grijă. Stăteam acolo, lângă bătrân și nu mă înduram să plec. Mă ghemuisem lângă foc și mai așteptam ceva. Mă uitam pe furiș cum îi juca lumina focului pe chip: era aspru și blând, ars de vântul și soarele mării, părea că e o statuie de bronz, vechi de când lumea... privea nemișcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
bine la pat, înseamnă că ochiul de tigru va repara și sofaua Ninetei, care tot un fel de pat e. Nineta ia ochiul de tigru și-l ascunde în palma dreaptă, ca pe o comoară... Vreme în care eu mă ghemuiesc de tot pe sofaua care scârțâie, am inima cât un purice pirpiriu, mă tem ca nu cumva pietrele miraculoase să le transforme pe ninetiste în raci, lei, scorpioni sau tauri și, chiar mai rău, mă gândesc dacă nu sunt deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
pe ea și sângele veni spre mine. Și văzui coborând ucigător din cer un fulger. În urmă rămase noaptea. Pe cât de real, carnal, palpabil mi se păruseră atunci acele clipe, pe atât de ireale mi se păreau acum, stând rezemată, ghemuită pe o canapea. Revăzui în minte, sacadat, în lumină și durere scenele petrecute: petrecerea, indivizii eleganți, atmosfera de vis. Apoi, tristețea, pustiul stropilor, și apoi scena "crimei" ar trebui spus. Însă mie nici măcel nu mi se pare potrivit. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
există clar, în acel moment (și numai acel moment există, prezentul se simte), în mod cert, el. În clipa următoare scenei de iubire era liniște. Și un fior de frică. Mângâierile noastre se întâlneau jucându-se de-a fiorii. Eram ghemuită pe canapea, pusei pe mine un cearșaf ce-l simțeam neted și rece. El îngenuncheat pe podea, mă privea pierdut pe conturul pielii mele curate, în același timp voit conștient și atent la mine. Tot timpul ar fi atent la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
respirația, întind mâinile în față și clipesc des încercând să-mi revin. Cred că-și face milă de mine și mă ia în casă fără să se uite la mine, în timp ce eu nici nu îndrăznesc să mă mișc. Acolo mă ghemuiesc într-un colț al camerei, îmi astup urechile și nu știu ce face el. Ridică-te, hai, și stai ca lumea. Se poartă foarte frumos și mă ia punându-mă în fotoliu. Uite aici cheile de la mașină. Condu cu atenție. Îl privesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o uimire amară și își dădea seama că, de bine, de rău, el era singurul vinovat, și dobitoc ar fi fost să se mai miște cumva din loc, pentru tot restul nopții. Astfel, făcându-și de bunăvoie penitența meritată, se ghemui strâns lângă oglindă și se hotărî să își prelungească acel rendez-vous1 cu aceasta până în zori. Apoi, adormi. Dar negura tainică a nopții se lăsa peste el cu o uriașă putere de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe deplin lucid, cu privirile în gol și conștient fiind de crima săvârșită. Era o crimă a sinelui său, o crimă ce nu putea fi pedepsită de nicio lege și care nu îl afecta decât numai pe el. Stătea strâns ghemuit într-un cotlon, sfios și cu capul sprijinit în palme, priveghind continuu toate cioburile acelea din jurul său, de parcă încremenise așa... Se uita amărât la ele și încă nu putea deloc să creadă că nu se mai pot lipi la loc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
șah îmbrăcat în poezie. Cel inteligent și cu aptitudini învinge și ia totul, nicidecum cel talentat! Dar, haide, totuși, să lăsăm acum lirismul la o parte și, întorcându-ne, îți spun că a spera nu înseamnă altceva, decât a sta ghemuit în nemișcare, gândind că, poate, cândva, în viitor, va fi mai bine... Însă, aproape fără excepție, acele vremuri fericite nu vin niciodată, căci a spera înseamnă întotdeauna a sta, nu a acționa! Ei bine, vreau să vedem dacă vei mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
părăsești locuința provizorie pentru a merge jos, la cină. O dată ajuns în austera încăpere din ryokan în care oaspeții se pregătesc să mănânce, nu știi la ce să te uiți mai întâi. Mesele sunt extrem de joase, oamenii trebuind să se ghemuiască fie în lotus (aici, din fericire, anii îndelungați de practică yoga își spun cuvântul, astfel încât nu am probleme precum majoritatea străinilor), fie, mai elegant, în poziția japoneză clasică (picioarele strânse și încrucișate sub bazin; genunchii lipiți unul de celălalt). O
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
zonele de despădurire cu rigla, mlaștinile prelungi, verzui, iazurile care de aici, de sus, sunt negre ziua și se albesc spre seară. Și satele cu fiecare gospodărie, pe care eu nu le pot vedea, dar știu că se află acolo, ghemuite în pădurea de conifere sau în văgăunile stâncilor: Inreliden, Lillåberg, Avabäck, Arnberg, Morken, Kullmyrliden. Și Åmträsk. Și renii risipiți la Vindelälven și mai jos de Vormforsen. Până la Knausen, pe care-l văd ițindu-se în vale, lângă Hällnäs, dincoace de sanatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Dinainte s-ar păzi". Or, noi am fost preveniți de Aristotel (ca să-l amintesc doar pe el) că omul este animalul care știe că într-o zi va muri. La triumfurile marilor generali romani, în carul gloriei, un sclav sta ghemuit la picioarele învingătorului, amintindu-i cam o dată la trei minute: Nu uita că ești muritor!" Un personaj din cartea mea La chute vers le zénith, pune o întrebare de tip retoric: Comment venir au monde si ce n'est pour
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
să identifice impecabil Rugăciunea brâncușiană din cimitirul buzoian exact ceea ce este de fapt în ordine formală, psihologică și filosofică, adică o adevărată placă turnantă în creația marelui sculptor, un punct final și, simultan, unul generativ: ,, Apoi Rugăciunea s-a mai ghemuit,s-a făcut broască țestoasă, focă. Apoi și-a dezdoit genunchii - pasăre măiastră, pînă s-a scurs prin vîrful stîlpului de pridvor...". Pe Ion Țuculescu, oarecum în aceeași manieră, îl definește matematic în două propoziții memorabile: ,,Autoportretul cu ochiul scos
Marin Sorescu și artele plastice by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7530_a_8855]
-
său prin fiorul ororilor maxime. Mareele barbare înfulecă tot ce ființează, corbii înșurubează cadavrele pe un cîmp metalic, de sub burțile cailor se propagă un jaf ca o vînătaie, orașul e ridicat de meduzele viscolului, oglinzile crapă de întuneric, viața se ghemuiește în sine aidoma unei păpădii. Acest univers imanent căruia nu i se potrivește nicio explicație e ca o broască de ușă căreia nu i se potrivește nicio cheie. Formulele tradiționale alunecă pe deasupra suprafețelor energiei sale fără niciun efect, conturînd un
Ultimul optzecist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7292_a_8617]
-
un cocoș cocoțat pe grindă cucurigu, cucurigu În lumina unui fulger. Apoi o pală umedă de vânt Aducând ploaia Gangele înecat în praf era și frunzele vlăguite Așteptau ploaia, în timp ce norii negri Se adunau în depărtare, peste Himavant. Jungla se ghemui, încovoiată în tăcere, Și atunci vorbi tunetul: DA Datta: Ce am oferit? Prietene, sângele-agitându-mi inima, Teribila-ndrăzneală a unei clipe de capitulare Ce un veac de prudență n-o poate retrage Prin asta, și numai asta existat-am Ceea ce nu
Tărâmul pustiirii, 1922 by T.S. Eliot () [Corola-journal/Journalistic/7094_a_8419]
-
am luat cina acasă și am citit poezie. Vreau să spun că eu am citit niște versuri. Pe urma ne-am dus la culcare. Nu există un pat pentru Brando, așa încât s-a înfășurat într-o pătură și s-a ghemuit pe podea. Nu știu din ce motiv, Brando era întotdeauna timid în fața mea. A doua zi dimineață mi-a cerut să fac o plimbare pe plajă cu el; am facut-o - în tăcere. Apoi ne-am întors acasă - în tăcere
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]