495 matches
-
în organizarea Simpozionului Internațional 'Experimentul Pitești-Reeducarea prin tortură'. Constantin P. Ionescu Născut în comuna Trușești, județul Botoșani, la 7 iunie 1927, a fost arestat ca elev și încarcerat la Suceava. Condamnat la 8 ani de închisoare, a fost transferat la Gherla pe 15 septembrie 1949, rămânând aici până în iulie 1954, când a fost dus la Ploiești pentru ancheta în procesul Țurcanu. Inițial a refuzat să răspundă întrebărilor malițioase din anchetă, dar până la urmă s-a lăsat convins și a afirmat că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
probabil pe parcursul întregii sale șederi la Pitești, Pătrășcanu amintind că în martie 1950 a fost schingiuit de Țurcanu pentru că a prevenit alți deținuți asupra acțiunii. A trecut prin numeroase camere și a fost martorul uciderii lui Cornel Niță. Transferat la Gherla cu primul lot de piteșteni, în iunie 1950, a fost folosit ca planton și în infirmerie pentru a obține informații de la victime, dar, după o lună jumătate de activitate, a fost scos din echipa sanitară pentru că îi proteja pe deținuți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
din iunie până în august 1951. Pe la sfârșitul perioadei, Țurcanu i-a anunțat că vor pleca din Pitești și a făcut un angajament să întărească legăturile dintre ei, ca să continue activitatea sub conducerea lui și în alte penitenciare. Au plecat la Gherla pe la sfârșitul lunii august 1951. Aici se pare că a fost scos în ateliere, pentru că amintește doar că a obținut informații de la câțiva deținuți până în decembrie 1951, cât timp Țurcanu era acolo. După plecarea acestuia la anchete, Juberian pretinde că
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
victime, printre care Alexandru Bogdanovici, Ion Angelescu, Ion Soare, Nicolae Zaharia, Traian Găbureac. A condus acțiunea din camera 3-corecție, în februarie-martie 1950, iar Pătrășcanu spune că a dat informații chiar la Securitatea din Pitești. Livinschi susține că a ajuns la Gherla pe 6 iunie 1950, iar după două zile a fost trimis la camera 103, în calitate de lider. Se pare că s-a dus din proprie inițiativă la Sucegan pentru a da informații și ar fi semnat și un angajament de informator
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
mai bine hrăniți și agresivi, printre care și Titus Leonida, care au pornit bătăile. Lucinescu și-a pierdut cunoștința după primele lovituri. Neculai Popa este unul dintre cei care l-au văzut bătut în cameră, prin decembrie 1950. Transferat la Gherla în august 1951 împreună cu Țurcanu și Bogos, a fost scos la muncă în atelier, pe post de strungar și sudor. Ultima și cea mai lungă detenție a sa a fost la Aiud, unde a ajuns prin 1953 și de unde va
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
această cameră, afirmă că Măgirescu rămăsese în camera 3-subsol printre ultimii și nu mai vorbea cu nimeni de la un moment dat. A plecat din Pitești cu ultimul lot, cel din august 1951. Mai târziu, același Bordeianu l-a văzut la Gherla la dușuri, când Măgirescu l-a rugat să îl spele pe spate, ca să observe că, de la ceafă la călcâie, tot spatele lui era numai cicatrici, de parcă era tatuat cu brazde adânci. Alexandru Mărtinuș Născut la 31 ianuarie 1921 în Pașcani
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Murărescu a făcut parte din filiala timișoreană a organizației anticomuniste conduse de Titus Leonida și avea o condamnare de 7 ani de detenție. A fost torturat într-o cameră cu Grigore Dumitrescu de către Mihai Livinschi, prin martie 1950. Transferat la Gherla în iunie 1950, a fost agresor în mai multe camere, aplicând metoda picăturii chinezești pe Drohobeczky și contribuind la moartea mai multor deținuți. Lucian Plapșa, fost coleg de lot cu Murărescu, i-a șoptit pe ascuns să renunțe la colaborarea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
a încercat să se apropie de Oprișan, care îi fusese șef ca FDC-ist, dar acesta a evitat discuțiile. După venirea lui Țurcanu, l-a văzut pe Oprișan lovind, realizând că era deja prins în malaxor. A fost transferat la Gherla cu al doilea lot, în august 1951, și introdus la camera 99, unde aveau loc torturile cele mai groaznice. A găsit totuși puterea să îl prevină pe Mihai Timaru: Știi, o să fiu pus să te bat. O să înțelegi mai târziu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lăcătuș. A fost arestat ca legionar după rebeliunea din 1941 și rearestat de comuniști pe 26 iulie 1948. A trecut prin torturi la Gherla începând cu luna octombrie 1950. Condamnat la 15 ani de muncă silnică, a fost trimis la Gherla pe 4 martie 1949 și scos la muncă în fabrica închisorii ca maistru. După venirea studenților, prin octombrie 1950, a fost dus la camera 103 împreună cu Vasile Dâmbu, unde i-au așteptat cam douăzeci de studenți, toți foarte prietenoși, șeful
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
după 5 decembrie 1950, când au început bătăile în celulă, a fost ajutorul lui Titus Leonida, ulterior trecând și pe la camera 3-muncă silnică. Pe tot parcursul anului 1951 a fost folosit ca informator, la diverse camere, inclusiv după transferul la Gherla din luna august. Interesant este faptul că prin iulie 1950, când a primit ordin de la Țurcanu să strângă informații de la deținuții din camera 2-subsol, a acceptat doar în schimbul promisiunii că nu va fi trimis într-o cameră unde să fie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
invective, pentru a ne «bate joc de cei ce mai cred» în astfel de lucruri', motiv pentru care s-au compus scenetele triviale și cântecele batjocoritoare. Spre sfârșitul lui 1951, Neculai Popa l-a întâlnit pe Cornel Pop în Zarca Gherlei, deși nu îi cunoștea traseul în demascări. Bănuia după îmbrăcăminte că face parte dintre oamenii lui Țurcanu, dar îl descrie ca pe un om tăcut și care căuta mereu singurătatea. Observase că Popa nu mânca și, într-o zi, i-
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
este completat și de absența din declarațiile sale din anchetă a referirilor la perioada Pitești. A participat totuși la 'școala de cadre' din camera 4-spital din primăvara lui 1950. Rolul important și l-a câștigat de-abia după sosirea în Gherla cu un lot din care mai făceau parte Vasile Pușcașu, Mihai Livinschi, Constantin Bogos, Andronache, Octavian Zbranca ori Negrilă. Popa spune că încă din tren a fost chemat de Pușcașu și Andronache: primul l-a însărcinat să le comunice celorlalți
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost îndeplinit. Popa avea un puternic instinct de conservare, probabil unul dintre principalele motive pentru care a acceptat să treacă de partea agresorilor. Aristotel Popescu spune că Popa a fost consultat (uneori de Popescu însuși) și internat la infirmeria din Gherla în primăvara lui 1951. Pentru că bănuia că nu este sănătos, nemulțumit fiind de răspunsul lui Popescu că nu are boli organice, a cerut să fie controlat de doctorul Bărbosu. Internat în infirmerie în luna iulie 1951, a trecut, la cererea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Andreescu, Constantin Păvăloaie și Dan Dumitrescu, dar, după mai puțin de o lună, a fost scos de Țurcanu în atelier, cu ordinul de a obține informații de la muncitori. S-a întors repede la infirmerie cu pleurezie și TBC. La Zarca Gherlei, s-a întâlnit cu N. Cojocaru, Constantin Oprișan, Ioniță Sârbu și Sergiu Mandinescu, care era atât de traumatizat de Pitești încât își dorea moartea și stătea ore întregi numai în cămașă în fața geamului deschis, în plină iarnă, refuzând să se
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
nu îl trimită în temnița argeșeană. Grefierul l-a ajutat până în iunie 1951, când s-a scuzat că nu îi mai poate ține dosarul. A ajuns la Pitești într-o perioadă în care nu mai aveau loc torturi. Transferat la Gherla cu lotul din august 1951, a fost torturat la camera 99 începând cu luna septembrie. În urma bătăilor i-a plesnit o venă de la ceafă și urina sânge, dar a refuzat să lovească un coleg deținut, astfel că a fost bătut
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
adaugă chiar că, dacă Steier și Gebac spun altfel, el va declara că aceștia doi depun mărturie mincinoasă! Afirmația însă este puternic contrazisă de fapte, Pușcașu fiind cel care a supravegheat uciderea lui Bogdanovici în luna aprilie. După transferul la Gherla din iunie 1950, a devenit unul dintre liderii mișcării, fiind cunoscut drept cel mai sadic dintre bătăuși. Având o condamnare mică, a fost eliberat pe parcursul anului 1951 și se pare că a căutat să colaboreze cu Securitatea și din libertate
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Aurel Suciu și Mihai Buracu. Bătăile au început pe 25 martie 1951 și au fost aplicate de un 'comitet' condus de Țurcanu, Constantin Juberian și Tudor Stănescu, care dădea lovituri la cap cu un bici ud. Rodas a plecat spre Gherla cu transferul din august 1951, dar și-a prevenit doi cunoscuți să nu vorbească cu nimeni despre activitatea lor din libertate, pentru că riscă să fie torturați. Unul dintre cei doi i-a transmis lui Eugen Măgirescu cele aflate de la Rodas
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
liste cu cei propuși pentru izolare, nu s-a putut manifesta în totalitate din cauza opoziției puternice a majorității celor închiși la Târgșor, care îl mai puneau la punct când devenea prea agasant, uneori molestându-l fizic. A fost transferat la Gherla în decembrie 1950, când Târgșorul a fost desființat în calitate de centru pentru elevi, și a intrat foarte repede în legătură cu Alexandru Popa, căruia i-a spus că încercase o acțiune de 'reeducare'. A fost ușor convins de Popa să i se alăture
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la vârsta de 25 de ani. Cristian Paul Șerbănescu Născut în București în iunie 1922 sau 1923, a fost arestat pentru apartenență la o organizație regalistă și condamnat la 3 ani de închisoare pentru tipărire de manifeste, fiind încarcerat la Gherla din august 1949. La scurt timp după sosirea sa în închisoare, a fost acostat de Alexandru Matei, care i-a propus să devină informator, punându-l, în acest scop, ca ajutor de frizer la parter. După plecarea lui Matei (octombrie
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
fost transferat la Ministerul de Interne, unde pretinde că a fost anchetat de Nicolschi în persoană, care l-a amenințat la ultima întâlnire: 'Teja, n-ai vrut să ne spui nouă, o să spui la ai tăi'. A fost transferat la Gherla în ianuarie 1951, unde a fost schingiuit și strangulat de Vasile Pușcașu. Deși Livinschi i-a avertizat să nu raporteze ce se petrece în cameră, la închidere, Teja a cerut raport la director, dar, în loc să fie scos la raport, a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de Țurcanu la Gherla, care îl va obliga să o mănânce. Anchetat de Securitatea Galați aproape un an de zile, a fost condamnat pe 17 octombrie 1950 la 20 de ani de închisoare, ulterior reduși la 15. A ajuns la Gherla în vara lui 1951. După două săptămâni petrecute într-o cameră de izolare, a fost dus la camera 107, unde i s-a cerut să dea informații. A fost transferat apoi la camera 99 pe la începutul lui septembrie, găsindu-i
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
pe Mărtinuș, Livinschi, Dan Diaca, iar dintre victime pe Voinea, Cornel Pop, Ieronim Comșa, fiind obligat să asiste la torturi timp de câteva săptămâni. A participat și la 'școala de cadre' din aprilie-mai 1950, întrucât avea să fie transferat la Gherla cu lotul din iunie 1950. S-a declarat zidar, scăpând astfel de bătăi, motiv pentru care a fost certat de Țurcanu. După încetarea acțiunii la Gherla, a fost mutat la Văcărești, unde a fost vecin de celulă cu DezmØri Zsombor
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
1951. Activitatea sa a fost mult redusă în perioada de până la transferul la Gherla și nu putem decât presupune că a început să aibă unele dubii în privința utilității sale și a corectitudinii celor care l-au instruit. A plecat spre Gherla în august 1951 cu un ultim transport din Pitești și s-a adaptat situației găsite la fața locului mai degrabă de nevoie, întrucât Popa 'Țanu' controla tot ceea ce se întâmpla la etajul III al închisorii, unde aveau loc torturile. Asemenea
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
lui nu mai îngrozea pe nimeni'. Pe de altă parte, alți deținuți afirmă că, la plecarea din Gherla, el se lăuda că se duce să fie eliberat și să primească gradul de colonel promis de către autorități. A fost ridicat din Gherla în decembrie 1951 și dus la Jilava, unde Ioan Cerbu l-a întâlnit resemnat în mai 1952. Acesta pretinde că Țurcanu a fost anchetat la Ministerul de Interne în primele luni ale lui 1952, însă documentele rămase sunt datate în
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
Constantin Juberian. Bătăile și autodenunțurile au durat până în aprilie 1950. La mijlocul lunii a fost transferat la camera 3-lagăr și menționează că, pe 20 mai 1950, a declarat tot ce știa 'din frică, nu din convingere'. Voin a fost trimis la Gherla cu primul lot, în iunie 1950. Întrebat de ce a trecut de partea acțiunii, Voin a răspuns că îi era teamă de bătaie, întrucât a realizat că nu exista scăpare, și pentru că întrezărea posibilitatea eliberării din închisoare înainte de termen. A fost
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]