319 matches
-
der Anderen. De aici mai am un pas și-s luată cu lopata de ghidul meu Interstelar. Sunt student mondial revoluționar Ajuns în Oldenburg, ești cot la cot cu tinerimea care atârnă cam peste tot. De la bara din autobuz la ghidoanele tonelor de biciclete salvatoare de poluare, la băncile din zecile de parcuri și grădini mental suspendate, de cărți, laptop-uri, cafele și țigări cu imaginație. Ce chestie. Orașul vechi (Oldenburg) colcăie de studențime, puștime, kindărime. Îmi cam place din prima
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
Julius nu mai juca nici minigolf. „E din ce În ce mai slab, spusese, mai stîngaci, hainele parcă atîrnă pe el, nu seamănă de loc cu frații lui“. Julius Începu să inspecteze bicicleta. Avea de toate: pinioane, cel puțin așa spunea manualul prins de ghidon; pîrghiile astea erau schimbătorul de viteză, ca să mergi mai repede la coborîre, ca să mergi mai ușor la urcuș, ca să faci mai puțin efort pe drum drept, În sfîrșit viteza normală, ca să mergi cum merge toată lumea pe bicicletă. După ce termină inspecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zenana, pe holurile palatului se observă mișcare. Khwaja-sara îl ascunde vederii în spatele unui discobol de marmură în mărime naturală, în timp ce o fată goală, o europeancă, trece în viteză pe bicicletă cu o oglindă așezată orizontal, într-un echilibru precar, pe ghidon. Este urmărită de un număr de bărbați și femei, mai mult sau mai puțin dezbrăcați. Dintr-un motiv oarecare, femeile par să poartă pălării militare; kepi, shako, căciuli din blană de urs, bonete care nu se potrivesc deloc cu ținuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de parcă ar vrea să vadă vreun cunoscut cu care să se salute. Apoi, oftează. — Vii, chéri? — Unde? — La prelegerea tatălui meu. Vorbește din nou despre africanii lui. Jonathan se grăbește să meargă. Merge pe lângă Star, care-și duce bicicleta de ghidon. Discută despre cercetările profesorului Chapel legate de poporul Fotse, care trăiește într-o zonă îndepărtată, inaccesibilă, din vestul Africii. — Cred că sunt minunat de primitivi. — Păcat, bieții de ei. Majoritatea nu poartă haine nici măcar când ies. Poartă doar mărgele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cu fiecare stradă traversată mă simțeam de parcă aș fi fost din ce În ce mai transparent. Ca la sfârșit să fiu absolut convins că oamenii care se plimbau pe trotuar mă citeau ca pe o carte deschisă. Oare să-mi țin ambele mâini pe ghidon sau o mână s-o las să se bălăngăne pe lângă mine? Merg cumva prea repede sau prea Încet? Par nervos? Cu fiecare minut, inima Îmi bătea și mai tare. Sigur că singurul lucru demn de un domn ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cu tine? Capitolul nouă Soarele strălucea glorios când am trecut de Bursa de Valori. Dacă n-ar fi fost gândurile mohorâte care mă apăsau, aș fi putut savura vremea pe deplin. Cămașa Îmi flutura În aer; coarnele de lemn ale ghidonului mi se mulau pe palmă; pedalele se Învârteau cu gradul de rezistență potrivit. Cu roțile trasând cercuri perfecte, lanțul derulându-și lațul etern, mă simțeam, de parcă aș fi călătorit pe un semn mobil al infinitului. Într-o zi frumoasă, Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
am făcut demersurile necesare pentru un loc În cimitirul din spatele fostei mele locuințe, pentru Anton. Am reușit să-mi repar și Torpedo-ul. Ce bucurie pură, copilărească, să ung lanțul și să umflu roțile, să lustruiesc apărătorii și să ung ghidoanele de lemn. Mi-am aranjat chiar și șaua, ca să nu mai scârțâie. Eram pe puctul de a Închide magazinul când sună telefonul - cinci țârâituri lungi Înainte să răspund. Numele nu au nici un rost, dar pentru a nu complica lucrurile, persoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
domnule Guerevici... Bagajele sărăcăcioase Îl nelinișteau pe Jim tot atît de mult ca și ciudatele soții ale soldaților britanici. Nu pot merge cu ele - sînt prizoniere. — Du-te! Pe bicicletă! Nu poți trăi pe stradă! CÎnd Jim rămase ferm lîngă ghidon, domnul Guerevici Îl mîngîie solemn pe cap și o porni Înapoi pe partea cealaltă a drumului. Își reluă așteptarea În spatele ziarului, urmărindu-i pe japonezi cum golesc casele din complex, de parcă ar fi inventariat lumea sa pierdută, a companiei Shell
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Ritmurile mohorîte ale noului Shanghai erau stabilite de vaierul nesfîrșit al claxoanelor japoneze. Străzile păreau mai greu de străbătut decît ținea el minte din plimbările lui anterioare prin oraș și deja se simțea obosit. MÎinile Îi erau mai reci decît ghidonul. Încercînd să se mai Înveselească, hotărî să viziteze toate acele locuri din Shanghai unde părinții lui erau cunoscuți, Începînd cu biroul tatălui său. Funcționarii superiori chinezi Îi dăduseră mereu atenție și Jim se gîndea că ar fi dornici să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
piese de artilerie și un cordon de marinari Înconjurau locul de defilare, așezați pe șinele de la capătul liniei de tramvai. Șinele circulare de fier răsunau sub bocancii soldaților, partitura victoriei lor asupra canonierelor britanice și americane. Sprijinindu-și bărbia de ghidon, Jim se uită la soldații cu baioneta la armă care păzeau intrarea În hotelul Palace. Probabil că nici unul dintre ei nu vorbea engleza și nici nu bănuia că acest băiat european, cu bicicleta lui strîmbă, era un dușman al poporului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Nanking Road, fu depășit de un camion militar. Un grup de bărbați cu părul blond, În uniforme britanice, ședeau În spatele paznicilor. — Grăbește-te, băiete! Hai, mai cu viață! — Mai repede, băiete! Nu putem să te așteptăm! Jim se Încovoi deasupra ghidonului, iar picioarele i se Învîrteau cu repeziciune repede pe pedale. Soldații strigau și Îi făceau semne cu mîna, bătînd din palme, În timp ce paznicii japonezi se Încruntau la acest joc absurd al englezilor. Jim strigă spre camionul care dispărea, dar auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bicicletei se prinse Într-o șină de tramvai și Îl aruncă sub picioarele conducătorilor de trăsurici. Curînd după aceea, Își pierdu bicicleta. Încerca să Îndrepte furcile din față, cînd un negustor chinez și hamalul lui veniră spre el. Negustorul apucă ghidonul, dar Jim Înțelese că nu Încerca nicidecum să-l ajute. Privi În ochii nepăsători ai chinezilor. Era obosit și primise destule palme. Jim Îi urmări ducînd bicicleta prin mulțime și dispar pe una dintre sutele de străduțe. O oră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
să i se întrevadă lopețile dinților albi, puternici și rari. Purta ghete bărbătești americane și venea în fiecare dimineață cu bicicleta, la prăvălioara ei de coloniale. Seara, după ce închidea magazinul, pornea spre satul vecin, unde locuia, ducându-și bicicleta cu ghidon vreo câteva sute de metri de-a lungul șoselei, cât ținea panta. Pe zi ce trecea, muntele acesta de carne mă atrăgea cu aerul lui de țărancă sănătoasă. Odată, când mi-a spus că nu are încă douăzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cu trupul arămiu, a trecut oceanul, iar eu am rămas cu dolari mulți, cu un amant frumos și cu fetițaă - Nu te cunosc, vreau să spun Matildei, când tiroleza mea cu trupul dolofan intră în rochie-pantalon, cu o mână pe ghidonul bicicletei. E caraghioasă în ghetele ei cu vârful lat și talpa dublă și cu pălărioara, cărămizie, de vânător. - Dacă rămâneai lângă mine, nu ai fi răcit, zise ea în graiul ei de țărancă mucalită. Încerc din nou să-mi dezleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aerul. Vânzătorul de heringi își închidea taraba, dar florarul și vânzătorul de ziare și cel de la chioșcul cu tutun încă mai erau ocupați. Bicicliști pedalau spre casă cu serviete și plase de cumpărături, cu copii înghesuiți pe scăunele legate de ghidon sau de roata din spate. Armata de bicicliști era îmbrăcată mai bine decât îmi aminteam eu și erau mai multe femei printre ei. În vremurile de demult, femeia era acasă, pregătind cina. Trebuie să fi avut zece sau unsprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vast. Nu se auzeau pașii nimănui altcuiva, până și zumzetul Îndepărtat al climatizoarelor se oprise. Afară era arșiță. și-a pus ochelarii de soare și a pornit prin orașul alb și prăfos. — Alo, doamnă! strigau ricșarii și clincheneau clopoțeii de pe ghidoanele becak-urilor să-i atragă atenția. Ea și-a văzut indiferentă de drum. Voia să meargă pe jos. Voia să se miște, să-și limpezească mintea, să nu se lase pradă durerii de cap. A trecut pe lângă fațada de un alb
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
rodii și anghinare, târguiau mure pentru plăcintă și se opreau în drum la magazinul de brânzeturi al lui Jean Philippe. Cam în vremea aceea, Dominique începu să-l viziteze din ce în ce mai des pe Auguste, contabilul, cărând în sacoșa atâr nată de ghidonul bicicletei, din care se ițeau sfioase legături de cimbru și pătrunjel, catastife groase, legate cu panglică ruginie. Afacerea începuse să meargă prost. 12. Noi În acest timp, Omalissan... Mai lasă-mă cu Omalissan! De ce te tot întorci în Sud? De ce
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și-l face să șoptească, liniștitor și complet neprofesional, pentru că nu, nu există nici un indiciu valabil în acest sens, — O să fie bine. Ai răbdare! O să fie bine. Ea însă, nu are răbdare... Dominique își aduce aminte drumul înapoi, spre casă, ghidonul albastru al bicicletei, deja puțin scorojit (O să-l colorez cu creta, i-a trecut prin cap, fără noimă. Ea a închis gândul, grijuliu, într-una dintre cutiile de pălării și l-a vârât și mai adânc, sub pat, să nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
am văzut dintr-o dată pe altcineva pedalînd alături de el, cineva care contrasta izbitor cu figura familiară a instructorului nostru obișnuit. Străinul era un bărbat masiv, după cum se vedea bine chiar de la distanță, și dacă instructorul își atîrnase jacheta sport de ghidon, cu ușurătate, străinul se afla în extrema opusă, cu haina neagră, de iarnă, cu ceva care la o privire atentă semăna cu un guler de blană. Bicicleta lui ieșea, de asemenea, în evidență, părea neobișnuit de sportivă încălecată de acest
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
la o privire atentă semăna cu un guler de blană. Bicicleta lui ieșea, de asemenea, în evidență, părea neobișnuit de sportivă încălecată de acest ciclist; era de un gri deschis, cu cauciucuri albe și avea leviere de frînă mari pe ghidon. Un model străin. Am ancorat, el stătea acolo așteptîndu-ne, doi pantofi din piele de vițel, înalți precum ghetele, chiar pe marginea debarcaderului. Văzut de aproape, părea și mai mare. Gulerul era, într-adevăr, de blană. Am așteptat înainte de a ieși
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
a fixat privirea, gînditor, pe alee, ci, cu capul ridicat voios, a privit în jur, bucurîndu-se de soarele tîrziu și de vîntul care se juca cu părul lui tuns periuță, un om care părea să fi uitat de griji, eliberase ghidonul cu o mînă și-și înfipsese un deget în vestă, întinzînd-o, probabil murmurînd încetișor sau încercînd să fluiere un refren. Vîslele noastre împingeau apa, spinările noastre trosneau, și ori de cîte ori făceam o mișcare puțin neatentă, stropeam în toate
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
enorm și infirm. Namila se urnește din loc, farurile se leagănă în oceanul negru și gros. Camionul olog, umple cu zgomot pustiul, o uriașă sălbăticiune beteagă, avansând nesigur, defrișând bezna, felii felii. Dunga unei streșini ruginite. Lăzile mari de gunoi. Ghidonul unei biciclete. O ușă, mătura rezemată de topor, în pragul ușii. Altă ușă: statuia. Statuia lucește scurt, cât să clipești. În rama ușii, nudul, statuia. Sub jetul auriu, trupul gol al bărbatului. Fruntea mare, chelia metalică. Dominic, Tolea, el este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
intercepta gândurile. O statuie carbonizată, cuvintele muriseră. Un mic grup de personaje, o mică istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când fusese brusc izbit de momâia neagră și bleagă a hazardului. Vinovăția, adolescentul și-o tot sucise și înnodase, până la acel bum năprasnic. Acum două săptămâni...apoi gonise, orbit, pe străzi și pe dealuri, ziua și noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
doctorul Marga. Chipul ei aspru și gingaș concentrează o cinetică în care te-ai putea împotmoli, în sfârșit, și chiar vindeca, așa crede Marga. Să auzi, iarăși, ecoul altei vârste, să încerci iarăși durerea, izbit, ca atunci când te prăbușeai de pe ghidonul lucios al adolescenței? Cadența unui adevăr din care nu se poate evada la nesfârșit, professore. Irina te-ar fi ajutat să-l regăsești, poate. Și să pierzi masca de cabotin, sub care te ascunzi de prea multă vreme, sub care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
o amețeală muzicală, de aprilie, când drogurile primăverii injectează foc în sângele nostru obosit. Încă tineri, da! De parcă n-am ști de hârca putredă, de care va fi să ne izbim, de parcă am mai fi în stare să ținem strâns ghidonul. Minciuna promisiunea iluzia, ceea ce melodramele numesc cavalcada juventuții, înfrunta soarele și luna, de parcă, de parcă... n-ar mai exista dihania Orest și bordelul TRANZIT și măștile negrei memorii. Nici că ne pasă, doctore: un imens scuipat pe toate regulile și rutina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]