1,136 matches
-
vârfurile lor. Liniște! Era atâta liniște împrejur încât țipătul unei păsări ce s-a încumetat să treacă în zborul ei dincolo, i-au făcut să tresară deopotrivă. Maria își luă bărbatul de braț, lipindu-se de el. Firele de sârmă ghimpată parcă îi înțepau ochii. Avu sentimentul că nu trebuia să pătrundă dincolo de gardul sinistru. Picioarele îi deveniseră pietre de moară. Frica de ceva ce nu putea să identifice îi revenise și-i circula cu viteză prin vene. Ar fi dorit
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
îi deveniseră pietre de moară. Frica de ceva ce nu putea să identifice îi revenise și-i circula cu viteză prin vene. Ar fi dorit să audă sunetul ceasului deșteptător, să își deschidă ochii și să dispară totul: și sârmele ghimpate, și gardul înalt, și plopii a căror prezență acolo părea nefirească, ... Citește mai mult CAPITOLUL 6După nici douăzeci de minute cei doi ajunseseră în fața unui gard înalt, din plăci de ciment. Deasupra plăcilor, două fire de sârmă ghimpată. În spatele gardului
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
și sârmele ghimpate, și gardul înalt, și plopii a căror prezență acolo părea nefirească, ... Citește mai mult CAPITOLUL 6După nici douăzeci de minute cei doi ajunseseră în fața unui gard înalt, din plăci de ciment. Deasupra plăcilor, două fire de sârmă ghimpată. În spatele gardului, plopi deși împungeau cerul cu vârfurile lor.Liniște! Era atâta liniște împrejur încât țipătul unei păsări ce s-a încumetat să treacă în zborul ei dincolo, i-au făcut să tresară deopotrivă.Maria își luă bărbatul de braț
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
vârfurile lor.Liniște! Era atâta liniște împrejur încât țipătul unei păsări ce s-a încumetat să treacă în zborul ei dincolo, i-au făcut să tresară deopotrivă.Maria își luă bărbatul de braț, lipindu-se de el. Firele de sârmă ghimpată parcă îi înțepau ochii. Avu sentimentul că nu trebuia să pătrundă dincolo de gardul sinistru. Picioarele îi deveniseră pietre de moară. Frica de ceva ce nu putea să identifice îi revenise și-i circula cu viteză prin vene. Ar fi dorit
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
îi deveniseră pietre de moară. Frica de ceva ce nu putea să identifice îi revenise și-i circula cu viteză prin vene. Ar fi dorit să audă sunetul ceasului deșteptător, să își deschidă ochii și să dispară totul: și sârmele ghimpate, și gardul înalt, și plopii a căror prezență acolo părea nefirească, ... XVIII. DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU), de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1156 din 01 martie 2014. CAPITOLUL 5 Maria își deschise ochii și își surprinse soțul
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
în mine noaptea doar noaptea vii tu tremurând la adierea aerului scăpat liber din firea pădurii ca un respir al întunericului în marginea apei vii să atingi urmele pașilor uitați lângă o tranșee de fiare de rugi împotmoliți în sârma ghimpată a ultimei atingeri e rece mâna ce întinzi spre ruga clepsidrei răsturnate sub scaun sunt reci ochii care scormonesc filele romanului părăsit în ghena dintre degete e rece chiar surâsul cu care întâmpini păienjenii scofâlciți ai hornului simt te strecori
DRUM DE ADIO de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 898 din 16 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351939_a_353268]
-
o glorie nesofisticată reflex circadian al genunchiului în adevăr gata pregătit pentru acvaplanare un examen la armonie între o propriu-zisă forță divinatorie de maximă propulsie iluzie despre permeabilitatea anamnezei viitorului mai mult ca perfect expulzie agrestă printre efebi eșalonați fața ghimpată avea chef de vorbă cu copilul cu aportul cerului influxuri bunicele din țările cu cele mai multe erecții pe cap de locuitor per capita dacă așa vă convine mai mult MĂRIRE GOLULUI și netul se va lua de la noi se va da
FESTIN NE.NORMAT (POEME) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351991_a_353320]
-
simplu în loc de gard cu vecinii, baloți de paie amestecați cu mărăciniș, brusturi și tufe de rădăcinoase ale câmpului, ce mai prisoseau pe tarlalele noii cooperative. Petecul de casă și grădină erau străjuite de stâlpi și gard din lemn și sârmă ghimpată, poarta de intrare în curte din fier forjat, cea din urmă dădea într-un fel fasonul „înoirilor” dar și „rangul” cu care nea Ilie era împovărat - fără să bănuiască urmările, să cunoască bătaia expunerii la această sinistră manipulare - ca pe
AMINTIRI DE LA COLECTIVIZAREA DOBROGEI...(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351470_a_352799]
-
care natura nu este o simplă însumare de calități plastice, ci de fiecare dată altceva. Priveliștile lui sunt mai de grabă „ priveliști sufletești”. Poezia lui „năștea din negura minții, ca o protestare intimă împotriva peisajului mecanic, de gloanțe, de sârmă ghimpată, de tancuri”. Anotimpul preferat al lui a fost toamna, o toamnă a tristeții, a melancoliei în fața procesului de decrepitudine a naturii. Peste bogăția toamnei, acest anotimp „pune tristețea-n lespezi a stupilor cu miere, și în priviri cârceii pământului rotund
B.FUNDOIANU-POETUL FLACĂRĂ ŞI RUG LA AUSCHWITZ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351244_a_352573]
-
-și urma calea, personajul nostru deloc închipuit, așa cum aminteam ceva mai sus, are curajul de a rupe în mii de bucăți zăgazurile extrem de înguste ale subiectivității umane, pentru că are o inteligență nativă ieșită din comun. El se joacă printre sârmele ghimpate ale propriei sale traiectorii destinice cu ceea ce cunoaște cel mai bine - cifrele. În spatele lor, personajul nostru descoperă un tip de viață pe care nu orice reprezentant al speciei umane o poate cu ușurință observa. Din acest punct de vedere, Godot-ul
(PROF.UNIV.DR. ALEXE GHEORGHE) – JOCUL CU CIFRE ÎN AŞTEPTAREA UNUI GODOT DELOC ÎNCHIPUIT... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345545_a_346874]
-
în mine noaptea doar noaptea vii tu tremurând la adierea aerului scăpat liber din firea pădurii ca un respir al întunericului în marginea apei vii să atingi urmele pașilor uitați lângă o tranșee de fiare de rugi împotmoliți în sârma ghimpată a ultimei atingeri e rece mâna ce întinzi spre ruga clepsidrei răsturnate sub scaun sunt reci ochii care scormonesc filele romanului părăsit în ghena dintre degete e rece chiar surâsul cu care întâmpini păienjenii scofâlciți ai hornului simt te strecori
GEORGE ADRIAN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/351953_a_353282]
-
Anotimp > ULTIMUL VIS Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 287 din 14 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mieii albi veniți să-l întâmpine pe el condamnatul la moarte la marginea câmpiilor veșnic înverzite Florile brumei străluceau ireal pe sârma ghimpată Fereastra, zidul gros vedere către lumea cealaltă În dimineața aceasta vor veni după el Și se aud pași... pași apropiindu-se Și ușa s-a deschis pentru el, ultima dată... ----------------------------------- Prin anii '80 și... Ștefănescu, cine își mai amintește, condamnat
ULTIMUL VIS de ION UNTARU în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356279_a_357608]
-
vei recunoaște așa cum stai în lumina de sine scăldându-te într-o perfectă abluțiune. Pe fruntea mea s-a întunecat orizontul, aura-i neagră nici un sfârc de lumină nu se arată întuneric pe întuneric înghite. Drugi de fier și sârmă ghimpată împrejmuie gândurile prizoniere în spațiul târziu. Fluturi albi se rotesc pe deasupra și din zidul cunoașterii răsare o floare de păpădie. Dacă nu-i pui stavilă deziluzia continuă. Până când? Nu vă mirați! Bucuria mea e tristețea, așa cum spunea Cioran, amarnică bucurie
(CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356247_a_357576]
-
internatului liceului la care am învățat în Bt. Eu am fost considerat repetent și trebuia să repet anul IV. Tăcerea picura pe craniul meu contemporan cu inima speriată ,care nu-și mai găsea locul în pieptul meu protejat de sârma ghimpată a coșmarului. La intrarea în internat elevii s-au ridicat în picioare ,salutându-mă. Ajuns la etajul trei am întrebat contrariat:"ce-i cu mizeria aceasta?"...Însă totul strălucea...blitz...Pedagogul a intervenit la timp... Cu fața la zid,așteptau colegii mei
DEŞERTUL DE CATIFEA (44-45) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 871 din 20 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354913_a_356242]
-
oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”. În volumul colectiv de versuri „Sîrmă ghimpată”, Geo Dumitrescu include poezia „Întoarcerea fiului rătăcit” de Marin Preda, dar manuscrisul volumului nu obține viză pentru tipărire. Tot prin intermediul lui Geo Dumitrescu, Marin Preda este angajat corector la ziarul „Timpul”, în 1941. În aprilie 1942 debutează cu schița Părlitu
DACĂ DRAGOSTE NU E, NIMIC NU E... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355315_a_356644]
-
Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 311 din 07 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Omul cu mustață de fum Omul cu mustață în dublu exemplar, Omul cântă din mustață imnuri de slavă Pentru sine, mustața lui este din sârmă ghimpată, În loc de mustață poartă un fuior de fum. Fiecare dă o soluție, murim fiecare dintr-o soluție, O jucărie explozibilă, fum dens violaceu, sârmă electrică, Bordelurile ambulante pentru bieții soldați se înmulțesc, Armistițiul se va încheia într-un bordel, Se va
OMUL CU MUSTAŢA DE FUM de BORIS MEHR în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355410_a_356739]
-
Toate Articolele Autorului dresorul umbrelor smulge zâmbet porților deschise cu pasiunea nebunului de treflă calea rătăcirilor tăgăduia smerită noaptea ascuțitul desfrâu încolțea ca o cicatrice tăbăcită în rotunjimea tânără și caldă a genunchiului un soare negru desena răstigniți pe sârmă ghimpată în pământiul umăr al bufonului nu mai aude cum își târăște viața solzii urlet i-au mutilat urechea își primește în frunte grabnic nebunia tristețea pierdută în adâncul palmelor a legat pași în fiecare minut de singurătate undeva amanetase și
MASCA ARLECHINULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356827_a_358156]
-
17 octombrie 2011. dresorul umbrelor smulge zâmbet porților deschise cu pasiunea nebunului de treflă calea rătăcirilor tăgăduia smerită noaptea ascuțitul desfrâu încolțea ca o cicatrice tăbăcită în rotunjimea tânără și caldă a genunchiului un soare negru desena răstigniți pe sârmă ghimpată în pământiul umăr al bufonului nu mai aude cum își târăște viața solzii urlet i-au mutilat urechea își primește în frunte grabnic nebunia tristețea pierdută în adâncul palmelor a legat pași în fiecare minut de singurătate undeva amanetase și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
nevoie, pentru că îi aștepta o altfel de viață, cu reușite și eșecuri, cu bucurii și necazuri, în același timp... Și amintirile octogenarului s-au derulat treptat, pentru că ecranul sufletului său se deschisese... Ce amintiri, ce vremuri!... Anton Ștefănescu și „Sârma ghimpată”! S-a întâlnit nea Mitică la Paris cu tot felul de oameni: pe unii îi cunoscuse încă din țară, așa cum era cazul doctorului Traian Stoicoiu, pe care-l știa de la Cluj; pe alții îi întâlnise în lagărele în care poposise
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
în Franța și, la rândul său, i-a istorisit cele întâmplate în viața sa de la ultima lor întâlnire încoace. În cele din urmă, Anton a părăsit Franța și s-a stabilit în Chile. A scris o carte cu titlul „Sârma ghimpată”. După titlu, e lesne de înțeles ce subiect a abordat! Și acum regretă nea Mitică faptul că n-a onorat invitația lui Anton de a-l vizita în Chile, ar fi ajuns și acolo! Dumitru Ștefănescu - un vis spulberat după
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356876_a_358205]
-
Anotimp > ULTIMUL VIS Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 288 din 15 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Mieii albi veniți să-l întâmpine pe el condamnatul la moarte la marginea câmpiilor veșnic înverzite Florile brumei străluceau ireal pe sârma ghimpată Fereastra, zidul gros vedere către lumea cealaltă În dimineața aceasta vor veni după el Și se aud pași... pași apropiindu-se Și ușa s-a deschis pentru el, ultima dată... ---------------------- Cine își mai amintește de Stefănescu, acela condamnat la moarte
ULTIMUL VIS de ION UNTARU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356641_a_357970]
-
Iubirea trezește deodată toate anotimpurile fără să țină cont de luna lor de naștere, te atinge pe obraz, pe umăr și pe șold. Aduce cu ea viața. Ajunsă independentă, își trăiește propriul elan, cu perspective fără vreo piedică în sârma ghimpată. Apoi ard oasele, inima și visele. Rămâne un mare pustiu în calendar. Suzana Deac Referință Bibliografică: Păcăleala vieții / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 334, Anul I, 30 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Suzana Deac : Toate
PĂCĂLEALA VIEŢII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355153_a_356482]
-
oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea.” Uneori mai trăgea la fratele său Nilă, într-o mansardă minusculă unde „rămânea pierdut ceasuri întregi, cu coatele sub ceafă”. În volumul colectiv de versuri „Sîrmă ghimpată”, Geo Dumitrescu include poezia „Întoarcerea fiului rătăcit” de Marin Preda, dar manuscrisul volumului nu obține viză pentru tipărire. Tot prin intermediul lui Geo Dumitrescu, Marin Preda este angajat corector la ziarul „Timpul”, în 1941. Activitatea literară În aprilie 1942 debutează cu
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” II de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356208_a_357537]
-
fost busuiocul în sânul mândrilor feciori au fost strivite de bocancii butucănoșilor temniceri. Ei, care au pus temelie Statului creștin au avut ca Patrie chinurile închisorilor. Ele, care au fost mărgăritarul îndrăgostiților fâlfâiau ca niște zdrențe între gardurile de sârmă ghimpată. Ei, care au fost luminați, spirituali și înțelepți au fost izgoniți din toate Școlile, Liceele și Facultățile. Ele, care erau Stelele Magilor ce luminau sălașul nașterii de prunci erau încătușate în bezna irozilor ucigași. Unele Mame au născut în temnițe
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
IOVU: Am scris această piesă în anii de mișcare de eliberare națională de la 1989-1990. Simțeam românește de acasă, de la părinți, dar ce s-a întâmplat în acei ani la Chișinău a fost un vis extraordinar. Dar, fiindcă mai există sârmă ghimpată, frontieră la Prut, mi-a venit să fac această melodie. Căci, Prutul continuă să sângereze până azi, mai curg lacrimi de oameni necăjiți, de suflete despărțite. E o doină, pentru că numai prin doină poți să exprimi durerea acestui neam. Mă
LA ANIVERSARE: VASILE IOVU, ARTISTUL CARE DOINEŞTE LA NAI CU LACRIMA NEAMULUI ROMÂNESC de TAMARA GORINCIOI în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369759_a_371088]