826 matches
-
Trifan Publicat în: Ediția nr. 1183 din 28 martie 2014 Toate Articolele Autorului IUBIREA APROAPELUI Iubirea aproapelui e ură Și-o gheară înfiptă în carnea crudă. E iz de cremene stropită cu ceară Peste sufletul dornic de alinare. E mângâierea ghimpelui Pe-o coastă străpunsă De sulița vorbelor rostite cu sânge De șerpi și hiene, de cancer și cangrene. E sare peste rană, venin peste pelin, E drojdie băută într-un pahar cu vin. E înțepătura șarpelui peste glasul inimii. E
IUBIREA APROAPELUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353551_a_354880]
-
timpul În mantia-i de plumb Și îmi pictează visul Cu aripi de mormânt. O noapte grea mă-ngheață, Tăceri negre mă-ngroapă Și parcă-s o paiața De-un păpușar purtată. În jocul lui sunt prinsă, Cu șfori de ghimpi mă ține, Iar mâna lui m-apasă, Rupe culori din mine. O, crude păpușare, Dă-mi drumul din strânsoare Și dă-mi în loc de frânghii Aripi cu strop din soare! Referință Bibliografica: Păpușarul / Ionică Baicu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PĂPUŞARUL de IONICA BAICU în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354026_a_355355]
-
Părinte Și-un gând de-al vostru mi-e de-ajuns. Iertare-mi cer pentru acele clipe Când v-am jignit fără să vreau, Chiar dacă mi-a trecut prin minte Pentru aceia care-o meritau... De Sus iubirea ca un ghimpe Mă urmărea, cerându-mi să v-o dau. (din volumul ”Poleind rotundul lunii”-2015) Referință Bibliografică: EPITAF / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1635, Anul V, 23 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pușa Lia Popan
EPITAF de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353257_a_354586]
-
făcea declarații de dragoste așa de aprinse, ca cele de dinainte de plecarea sa în Austria, că ceva se schimbase în felul lui de-a vorbi cu ea și ușor i se strecură în suflet ideea că poate cunoscuse pe cineva. Ghimpele geloziei o împunse, dar își spuse în gând că e doar închipuirea ei, că nu n-are cum să se fi întâmplat așa ceva. Seara, încercă din nou să vorbească cu el la telefon, dar Jean îi închise a treia oară
CEALALTĂ MIRELA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353615_a_354944]
-
zi cuvântul în spate ca un păcat sau ca o normalitate tu îți desenezi diminețile pe ferestre aburite eu îmi adun cioburile din prăpăstii tu descifrezi necunoscutele eu privesc la o nălucă în oglindă tu rostogolești senin o bilă cu ghimpi iar eu mă visez zeița morții goală între două bufnițe scap printre degete înțelepciunea și viața doar oceanul acesta care-mi cântă la picioare pare să înțeleagă rostul nerostului meu privește tu nu răpești nopțile și insula ta îți admiră
BLESTEMUL ZEILOR de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 445 din 20 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354671_a_356000]
-
sanepid curat peștii-sanitari nu ne-au salvat dramele inundă în cod galben caut un frizer care să-mi facă o frizură răcnet ce va putea rezista seismelor de mâine Festival în acorduri negre nori cenușii care alungă cerul din senin ghimpi inventați așezați contra naturii sugrumări nonverbale în jurul gâtului și al inimii strangulat sufletul născut în tine dar tu nu ataci, nu te aperi Suzana Deac Referință Bibliografică: Nu ataci, nu te aperi / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
NU ATACI, NU TE APERI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357046_a_358375]
-
sau nu. În mai puțin de cinci minute eram cu pijamaua și alte nimicuri într-o plasă de ață și o așteptam tăcută și serioasă în fața porții. Mă uitam pe furiș când la ea, când la mamaia și simțeam cum ghimpele geloziei mă pișca în inimă; mamaia vorbea cu ea altfel decât cu mine.” Parcă ar fi și ea bătrână, așa o ascultă mamaia!“ mi-am spus și supărată de complicitatea dintre ele i-am făcut semn că sunt nerăbdătoare să
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
uităm aceste lucruri simple și esențiale, și îi privim pe copii ca pe niște roboței capabili să cânte, să recite și să danseze fără încetare. Poate și datorită acestui fapt au loc serbările acelea la care copiii stau ca pe ghimpi, fără să mai amintesc de părinți, și la care maestrul de ceremonii - educatoarea - îi supune pe copii unui adevărat supliciu. Și toate acestea, din dorința de a-și demonstra pregătirea, erudiția, capacitatea de organizator și statutul profesional. Dintotdeauna am nutrit
LUMEA COPILĂRIEI, PROFUND MARCATĂ DE LUMEA ADULŢILOR de MIHAI MARIN în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357357_a_358686]
-
Lena, și aceasta a dus imediat la împlinire „proiectul”, deși nu mai făcuse în viața ei așa ceva. Până a fost gata mămăliga, cei doi conțopiști ai primăriei goliseră carafa de vin. Bunicii mei nu au băut nimic. Ședeau ca pe ghimpi, fiindcă știau că legea e foarte aspră. Lena Dunăreancu a trântit mămăliga aburindă pe masă și din tigaie a pus într-un castron de lut niște afumătură și câteva ouă, pe care le fripsese. Cei doi puseseră niște registre pe
MĂMĂLIGĂ CU ŢUICĂ (PROZĂ SCURTĂ) de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357921_a_359250]
-
fie plătită și să obțină după cele trei luni contractul de muncă dorit. I-a povestit totul mamei sale, cu lux de amănunte, dar aceasta nu a înțeles mare lucru pentru că, speriată de întârzierea fetei, stătuse în așteptare ca pe ghimpi și încă era tulburată. - Bine că ai venit, mamă! Eram așa de îngrijorată. Nu știam pe unde te duci și ce faci... Lasă! Povestești totul când vine și tăticu-tău de la serviciu... Aurora era casnică. Pe vremuri, se părea că salariul
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
Eminescu se grăbește să-l cheme în redacție pe Caragiale, spunând că un altul mai bun ca el nu există în tot Bucureștiul. Se vede treaba că Eminescu îi urmărea mersul lui la ziarele „Claponul” și „Calendarul Claponului”sau la „Ghimpele”. Primele articole ale lui Caragiale de la „ Timpul”, „Național-liberarii” și „ Liberalii și conservatorii” nu au darul să atragă atenția șefilor junimiști precum articolele lui Eminescu. Slavici, lucrâna împreună cu cei doi la ziar, ne-a lăsat cele mai prețioase amintiri despre atmosfera
CARAGIALE ŞI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 545 din 28 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358372_a_359701]
-
DE IOANA STUPARU (FRAGMENT DIN VOL. 1 - "JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) Autor: Ioana Stuparu Publicat în: Ediția nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului „OAMENI DE NISIP”, roman-trilogie de IOANA STUPARU (Fragment din Vol. 1 - ”Jurământul văduvei”) VIII Ca pe ghimpi stătea Florica, lângă vatra focului, pe stratul de fân pe care născuse. I se părea un veac, până a treia zi, când i-or face ursitorile fetiței. Abia după aceea avea voie să se ridice de acolo. Se bucura că
JURĂMÂNTUL VĂDUVEI) de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357524_a_358853]
-
permită. Nu o vezi cum este îmbrăcată? - Mda, se vede. Masă bogată, cu aperitive, friptură din mușchi de purcel, salată asezonata, alături de bunătatea de vin, le merse la suflet tuturor, iar bună dispoziție se instala, desi Râul stătea că pe ghimpi, temându-se că Aveline să nu se simtă stinghera printre ai lui. Întâlnirea decursese într-un mod plăcut, care o relaxa până la urmă pe față. Uită de șocul primit când s-a văzut ajunsă într-un cartier atât de îndepărtat
AVELINE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344548_a_345877]
-
Prea Milostivei. Cele două femei încrucișară drumul. Cu capul plecat. Amândouă. Fiecare cu durerea ei, înmugurită-n roua, cum de prea multa luna se-apleacă ramii înfloriți de tei. Prea Milostiva Maica, luând iar firul vorbei lui, răspunse trandafirului, cu ghimpii păzitori de vama: - Și ea e mama... Ce contează cum reflectată e născută rază? Oricărei mame se cuvine chiar îngerul din cer să se închine. Apoi continuă Prea Milostiva, din ochi ștergîndu-și roua: - Firească e țepușa și te doare, dar
TRADUCERE / TRANSLATED BY MUGURAŞ MARIA PETRESCU de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344634_a_345963]
-
că îmi este rău. Că sunt mort. Să facă ceva cu mine. Să mă dezmorțească. Am așteptat, ca pe jar, până duminică. Duminica, m-am spălat, m-am îmbrăcat, așa, mort, și am plecat la biserică. Am stat ca pe ghimpi, ca și acasă, până când preotul a ieșit din altar cu potirul în care se aflau sfintele taine: trupul și sângele lui Iisus. Preotul a trecut pe lângă mine. Eram mort și îngenuncheat. M-a atins cu potirul pe cap. Și - în
PROZĂ DE JIANU LIVIU-FLORIAN de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358798_a_360127]
-
rost, Un paznic m-a bătut lângă un prun, Decât deștept și bun, mai bine prost. Viața-i neplăcere, prea mult chin, Stăm pe-un vulcan viclean și mult corupt, Există și dulceață în venin, Tu poți să fii un ghimpe sau un fruct. Trăim în anarhia cu moroi, Ca-ntr-o ficțiune fără de sfârșit, Ne-ajută mai puțină ură-n noi, Un început de simpatie, chiar șoptit. Boris Marian Referință Bibliografică: În somn și în nesomn / Boris Mehr : Confluențe Literare
ÎN SOMN ŞI ÎN NESOMN de BORIS MEHR în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358896_a_360225]
-
FEELING Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 328 din 24 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Sânul ca un bot însetat de cămilă m-așteaptă și nu știe mila fiindcă și eu la rândul meu te doresc cu toți ghimpii văpăii lăuntrice, inseparabil ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri, un fel de intuiție personală ce o găsim numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de
PÂNTEC CU LASER PRIVIT DINTR-O PARTE. FEELING de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358920_a_360249]
-
liniștit. În munte stă Lumina, Iar în brazdă sfințenia. Poiana Omului e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri imense și căpițe de fân, Ajungi la Casa Sufletului. CRUCEA Betoane în loc de lemn, Piatră în loc de suflet, Deznădejde în loc de credință. Aripi schingiuite de ghimpii răutăților. Undeva, în visul tău, Iisus coboară pe scara de ceară, Cu tălpile spălate de mironosițe, Cu inima plină de iubire, Cu capul încoronat cu spinii lumii. Tu, Cruce, redă-ne apa vieții, Fă din rău bine, Din piatră lemn
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
la care el încă mai lucrează. Domitorul...de o unică persoană („Nu pot să dorm cu cineva...mă sufocă prezența oricui, oricât de drag mi-ar fi!”) Baia...o nebunie nemțească pentru adolescenți trăzniți...la ușă, degete prinse...colacul...cu ghimpi...prosoapele...cu gelatină...la chiuveta, curge apă roșie...la fel și la duș...ca-n filmele de groază...dacă vrei să ieși, nu poți... Doar holul îl reprezintă pe proprietar. E pictat manual...un luminiș în mijlocul pădurii. “Măi, așa-i
LA O CAFEA NEMŢEASCĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360456_a_361785]
-
De ce trebuie sa il port și pe asta? Dacă ar ști Taromul mi l-ar cântări, calicul, Mi-ar face check-in de suflet, Ar pune scanner-ul la vamă Și mi-ar spune: Femeie, Ai un cuțit în inimă, Un ghimpe pe suflet, O rană pe rețină, Un zbucium în tâmpla! Ha,ha, Ce n-aș da s-o văd și pe-asta! Cred că mi-ar pune sticker pe frunte: Femeia aceasta nu trece! Referință Bibliografica: La vamă / Eleonora Stoicescu
LA VAMA de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360496_a_361825]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > NU VREI? Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 973 din 30 august 2013 Toate Articolele Autorului Nu vrei? nu vrei dragă să te schimbi? să nu mai arunci cu ghimpi? caută mai multe țepe, și aruncă în otrepe. acele îți sunt cam slabe, pentru blăni și pentru labe. bine ar fi să fii cuminte, cum erai mai înainte. nu da-n urșii inocenți, care vezi, sunt înțelepți! care nu ridică
NU VREI? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359998_a_361327]
-
din azurul agoniselii, din argintul rugii și din rubiniul jertfei. Toate cuvintele Psaltirii împletesc în creștin corola fericirii. Doar Cuvioșii și Sfinții, cât sunt pe pământ, se hrănesc cu mireasma mărgăritarelor cuvintelor sărace, simple dar împlinite în har. Păcatul este ghimpele care-și înfige spinii în petalele suave și delicate ale cuvântului. Cuvintele alese sunt faguri și vin, melodioasă chemare și pâine dăruită. Limba dacoromână-protodaca are licență divină. Limba noastră este pâinea sfântă-cea de toate zilele a Neamului dacoromân. Fiecare cuvânt
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]
-
liniștit. În munte stă Lumina, Iar în brazdă sfințenia. Poiana Omului e plină de cântec. Șerpuind printre țarcuri imense și căpițe de fân, Ajungi la Casa Sufletului. Crucea Betoane în loc de lemn, Piatră în loc de suflet, Deznădejde în loc de credință. Aripi schingiuite de ghimpii răutăților. Undeva, în visul tău, Iisus coboară pe scara de ceară, Cu tălpile spălate de mironosițe, Cu inima plină de iubire, Cu capul încoronat cu spinii lumii. Tu, Cruce, redă-ne apa vieții, Fă din rău bine, Din piatră lemn
POEZII DE MENUŢ MAXIMINIAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360041_a_361370]
-
o fac. Din perspectiva actuală, e clar că uneori și teama de a nu fi la înălțimea proprilor așteptări a funcționat la mine eficient, pe post de frână. Așa se face că am resimțit reproșul tânărului necunoscut ca pe un ghimpe în inimă, o lovitură brutală dar, în același timp și o mică fereastră salvatoare. Dacă o fi chiar așa, poate totuși „îmi stă scris pe față”! Ce mai atâta risipă de energie pentru a împiedica scrisul celor prescrise? Rețeta pe
RETETA PRE-SCRISA de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359601_a_360930]
-
acel soi ciudat de barzi, care încearcă prin poeme să devină cumularzi “, numai aceia puteau trăi de pe urma literaturii. Pe la 20 de ani Ion Luca Caragiale a început să scrie, dar este mare distanță între cronicile fanteziste și articolele publicate în “Ghimpele “, sau între glumele și anecdotele publicate în “Claponul “, revistă pe care a redactat-o în întregime singur și ceeace avea să ne dea, peste câțiva ani, în “O noapte furtunoasă “. Dar și încercările din prima tinerețe se dovedesc deosebit de interesante
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359617_a_360946]