357 matches
-
onoare, pe această suverană, fără vreo vină, a târât-o pe eșafod călăul Samson, spre distracția poissardes-lor*** pariziene, iar ea, de spaimă, nu pricepea ce se întâmplă cu ea. Vede că el o apleacă sub cuțit, că o împinge cu ghionturi - toți râd -, și a început să strige: „Encore un moment, monsieur le bourreau, encore un moment!“ Asta înseamnă „Mai lăsați-mă un moment, domnule bourreau****, doar un moment!“. Și, uite, pentru acest moment Dumnezeu poate că o va ierta, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ai niciodată destul timp... Vipsania încetează să asculte. Acum știe ce a însemnat momen tul de slăbiciune, semnalul unui nou avertisment. De ce a ajuns abia astăzi biletul la Antonia și Agrippina? Le-a trimis invitația încă de alaltăieri. Simte un ghiont în capul pieptului și plămânii i se golesc de aer. — Ți-e rău? se interesează încet Antonia. Face semn că nu e nimic. Nici să se exprime nu poate. Bine măcar că s-a închegat firișorul de sânge. Se șterge discret
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și-a rupt piciorul în timpul exercițiilor pentru Jocurile Troiene. Prostuț cum este, a ajuns din greșeală în escadronul cu copii mai mari care se întreceau la alergat. Reușește să surâdă. Socrul ei a caracterizat furios jocurile drept gimnastică patriotică. Simte ghiontul dat de Agrippina, care i-l arată din ochi pe Piso. Se întoarce către el să-l asculte, căci i se adresează chiar ei: — Și mie îmi face plăcere să-mi aduc aminte de Pollio... Surâde cu o tristețe nedisimulată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Dimpotrivă”, Îi răspunse ea lui Belbo, fără să-l privească pe pictor, „toate lucrurile astea nu mai sunt păcate, poți să faci tot ce vrei pentru a te elibera de carne, ești dincolo de bine și de rău”. Îi dădu un ghiont lui Riccardo și-l depărtă de ea. Proclamă cu voce tare: „Eu sunt Sophia și pentru a mă elibera de Îngeri trebuie să făp... să tăftu... să făp-tu-iesc toate păcatele, chiar și pe cele mai delicioase!” Se duse, clătinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aș fi suficient de Îngrijorată. Nu poți ridica greutăți? — Ce greutăți? Întrebă Viv. — Saci cu nisip, chestii dintr-astea? Nu poți sări pe loc? Viv se gîndi la diversele călătorii inconfortabile pe care le făcuse În ultimele două săptămîni: la ghionturile și bușiturile din metrou și autobuze, la treptele pe care le urca la servici. — Astea nu merg, zise ea. Nu vrea să iasă așa, știu că nu vrea. — Ai putea Înmuia cîțiva penny În apa de băut. — Asta-i o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
naiba, nu pot să spui o chestie ca asta și să te aștepți să... Lasă-mă să fumez o țigară. — O țigară? repetă Viv. Cum de te gîndești la țigară acum? — Calmează-te, Îi spuse Betty. Viv Îi dădu un ghiont. — Nu mă pot calma! Crezi că tu te-ai putea calma, dacă ai fi În locul meu? Dar, brusc, se simți sleită. Se prăbuși iar, Închizînd ochii. CÎnd Își ridică privirea, Betty o veghea. Era greu să-i citești expresia prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dizgrațioasă, a spus ea la un moment dat. Trebuie să Înveți să tragi de umeri, Ellie. În cele din urmă, dau peste rochia perfectă. Strînsă pe corp, cu mîneci bufante, din mătase și șifon, ideal de simplă. Îi dau un ghiont Emmei, care se duce să se uite mai de-aproape. — Mamă, zice ea, aducînd rochia, asta cum ți se pare? — E un pic cam... simpluță, nu-i așa? Linda privește cu dispreț la rochie, care, la drept vorbind, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Bravo, Îl susține Gregory. Și doar așa, ca să se știe, mi se permite să afirm că voi trei sînteți cele mai superbe femei pe care le-am văzut vreodată? Îi aruncă o privire nevestei lui, care Îi răspunde printr-un ghiont ascuțit. — Deși, iar aici nu sînt părtinitor, trebuie să precizez că soția mea e cea mai frumoasă dintre toate. — Știam eu că există un motiv pentru care m-am măritat cu tine, Îi spune ea și se Întinde să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Iar astea nu sînt decît antreurile. Lisa nu-și trădează reputația și vine Îmbrăcată Într-o rochie Diane Von Furstenberg, amintind de anii ’60, din material imprimat, care-i dezvăluie coapsele cînd se așază. Trish și cu mine ne dăm ghionturi și chicotim ca niște școlărițe de fiecare dată cînd observăm privirile lui Michael ațintindu-se asupra picioarelor ei. Cu asta sînt șase, Îmi șoptește Trish, amîndouă cu ochii pe el. Din fericire, omul nu e cîtuși de puțin conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lua personal, rîd eu. Sentimentul ar fi același și dacă am lua masa cu... Îmi scormonesc mintea să găsesc pe cineva. — Charlie Dutton? sugerează Marcus, cu un rînjet sardonic. — O, tacă-ți gura. E rîndul meu să-i dau un ghiont. — Mai ales cu Charlie Dutton, zic, Încercînd să mă apăr și mă Întorc spre Fran. Vreți să fiți atît de buni și să nu mai aduceți vorba de el? Apropo, dacă printr-o coincidență de dimensiuni cosmice se Întîmplă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fusta aia strâmtă, dar gestul, destinat complicității tovărășești a lui Ray, Îmi e surprins de lingăreața aia cu inima ca un sloi de gheață, de Amanda Drummond. Ignor privirea Încruntată și dezgustătoare a Borâturii Albe și Sfrijite. Îi dau un ghiont lui Dougie Gillman care stă lângă mine și care se benoclează la curu bucățicii blonde, dând din cap Într-un mod aprobator și apreciativ. Toal a luat-o razna, plesnind de o emoție abia reținută: — După cum știți, am obținut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Încă: mama fetei „fugite”, nu numai că auzise ce se fluierase, șușotise, chicotise, dar și văzuse, de la fereastra casei, ce anume se petrece pe lumea asta, În casa și-n ograda ei (ca orice proaspătă soacră) - așa că-i dăduse un ghiont omului ei, fumând alături, În pumn: - Da’ rău au ajuns bietele fete din ziua de azi: să fugă pe bicicletă!Tu ce zici Toad’re? - Ce să zic, zice Toader. Zic să aibă noroc pe drum, să nu-i intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
toate. Mama tace, cu ochii uscați. Nora lui Maxim, hâtra de Ileana face: - După ce te-i Închina măta’ la el, dă-l pe mâna mè! Să-i disfac eu multierile celea multe... - și-și freacă palmele a pregătire. Chicote, cârâieli, ghionți - râde și soacra, acoperindu-și gura cu palma; apoi cu basmaua - de-acolo zice: - Da tu n-ai nici o rușâne, Ileană? S’ te-audă iel, Ghiorghițâ... - și chicotește. - Lasssă, mamă soacră, poamă acră, c-așa-i la război! Crezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
intră iar În casă. I-am văzut - de-aici, din calidor. I-am văzut pe Rușii rămași singuri. Unul parcă a oftat, ori poate să fi fost oftat de la fumul de țigară de tabaciok - oricum, i-a dat celuilalt un ghiont, iar din cap aarătat peste gard, Încolo, ulița; mai știi: poate și mai Încolo de marginea Manei. Celălalt s-a uitat oleacă Înspre unde arăta Întâiul, a oftat și el, apoi a clătinat din cap, rar, că nu. Și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pat lângă nevastă, îi spune: „Am fost, draga mea, la o serată dată de guvernator și am făcut cunoștință cu Pavel Ivanovici Cicikov, consilier de colegiu, un om grozav de simpatic“. Soția răspunde însă rău-prevestitor cu un „hm“ și un ghiont cu piciorul. Uf... iar am depășit formatul...
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
expirând apoi cu un pufăit scurt, schițând niște gesturi ciudate cu coatele, de parcă ar fi bătut din aripi. Anton se ridică să ia paharele Încununate cu spumă pe care Helmut le așezase pe tejghea. Întorcându-se, Îi dădu artistului un ghiont in coaste (acesta Își pierdu stăpânirea de sine și Începu să tușească), apoi se opri și li se adresă celor doi tineri. Dintr-odată, unul dintre ei se ridică atât de hotărât, Încât scaunul se răsturnă. Scormoni după ceva În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
opt de ani nu-i carnaval să nu-i facă cinste cu pileală lu paznicu, consătean de-al lui, că ie dân Temperley. Cu toate troienile care anii le pusese pă el, ghiuju a lucrat cu sânge rece: dintr-un ghiont m-a și ușurat dă capu de urs, da nu mi-a zmuls urechile, că, de, iera lipite. Lu mandea Îmi ie clar ca apa: iel sau tac-su, care sta la șestache sub fes, mi-a șutitără capdeursu; da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
al marchizului de Montúfar, a cărui măsură a considerat-o defectuoasă. Marchizul, bărbat nu prea Îngăduitor, i-a trântit-o: «St, fii animal!»“ Ajungând la momentul decisiv, textul e incomplet. Cât de teribilă trebuie să fi fost reacția, și chiar ghionturile Morarului nostru, dacă cronicarul, deși ascuns În anonimat, nu și-a luat inima-n dinți să o Înregistreze și nici măcar să o sugereze printr-un mic semn sau indiciu. Cu siguranță, nu visez să pun ceva În locul a ceea ce lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
strâmbam la trecătorii care, din stradă, se holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Poate n-ai de unde să știi cum arătai, poate nici nu știi ce-ai zis, sunt convins că erai speriată - știu asta pentru că, făcând procesul-verbal, împreună cu Rodica Dumitrescu, tocmai ridicasem privirea la tine și atunci ea mi-a dat un ghiont și mi-a șoptit: dă și mie să notez, dacă tu nu mai scrii, a fost vorba să notăm tot ce se spune, și eu i-am șoptit: notez totul, dar vreau să și văd, notez și țin minte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ar fi degradat), redacția trebuie să știe că nu ai negat că ai mers cu fostul redactor-șef la restaurant Îca și cum asta ar fi fost o crimă, atunci m-a pufnit râsul, Rodica Dumitrescu mi-a dat un ghiont, stăpânește-te naibii! mi-a șoptit printre dinți); în acești termeni, continua Ilușcă, făcându-ți o analiză foarte serioasă, nu consideri că persistența unor lipsuri în atitudinea ta contravine statutului partidului? Și Meme: persistență când? Și Ilușcă: la trei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așa Încît Își făceau o intrare oficială prin casă, În loc să sară peste zid. Alergă spre japonezi, care Însă, În mod surprinzător, Îl Întîmpinară cu strigăte mînioase. CÎnd, ajunse la terasă văzu că erau membrii altei patrule. Caporalul Îi dădu niște ghionturi și Îl Împinse spre straturile de flori, punîndu-l să curețe crengile de lîngă piscină. Zbierînd ceva În germană, Îl aruncă pe Jim pe alee și Închise poarta de fier forjat În urma lui. Casele din jur, luminate de soare, erau acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
într-o românească plină de accente rusești, furierul încercă să le traducă pricazul de surghiun pentru numitul Iancu Văcărescu, semnat și parafat de generalul Kutuzov. Gaiané își urmărea surorile de la fereastră. Treceau prin toate jocurile într-un vârtej de râsete, ghionți, fugi și țipete. De la titirez, la nuci, scrânciob, bâzâită, Baba-oarba, de-a caii sau Panghele. Le cunoștea pe toate, dar nu le putea juca. Doi medici, unul după altul, ridicaseră câte un deget și îi atrăseseră atenția că nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și nu reuși. Tocmai când se pregătea să plece, Frieda, Liz și Betty dădură buzna înăuntru. — N-am mai putut suporta bucătăria, îi spuse Frieda lui Ignatius. La urma urmei suntem și noi ființe omenești. Îi dădu lui Ignatius un ghiont ușor în burtă. S-ar părea că te-au lăsat pe dinafară, grasule. Nu înțeleg ce vrei să spui, ripostă de sus Ignatius. — Costumul tău nu are cine știe ce căutare, constată Liz. — Scuzați-mă, doamnelor, trebuie să plec. — Ba, nu pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
zi ca asta. Blestemând, Logan Își strânse cu o mână haina Încheiată, dorindu-le În același timp o moarte lentă și dureroasă tuturor ticăloșilor care conduceau autobuze. Avusese o noapte Înfiorătoare: un pumn În măruntaie, urmat de trei ore de ghionturi și Împunsături din partea doctorilor de la Accidente și Urgențe. În final, pe la cinci și-un sfert, Îl azvârliseră afară În ploaia rece cu un tub de analgezice și un bandaj elastic. Reușise să doarmă fix o oră. Logan Își târî pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]