355 matches
-
și alta nu. Și acum mai am semne. Nu asta... Nu contează. Las-o baltă. Hai s-o facem și la mine. Dormitorul meu. Stai așa. S-o facem? Doar nu încerci să mă seduci, nu? Ea îi trage un ghiont în umăr. El o urmează docil, chicotind. Râsul nu strică niciodată. Stau în camera cenușie și putredă, jucându-se iar de-a cine-și amintește mai bine. Pat. Greșit. Pat? Greșit! Dulap? Nu chiar. Păi, de unde naiba să știu eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mînca, dacă n-aș fi eu aici. Ai vrea să plec cîteva zile? îți promit că o să mă-ntorc. Ea stătea sub pătură fără să dea semne că aude. Se strecură lîngă ea și ațipi. A fost trezit de un ghiont în fluierul piciorului. Capul ei era încă sub cuvertură, dar o siluetă neagră în sutană stătea țeapănă lîngă pat. Lanark se ridică în capul oaselor. Era monseniorul Noakes care, sugîndu-și buza inferioară, îi zise: — îmi cer scuze pentru deranj, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Ajunseră într-o stare de torpoare în care nu-și dădeau seama de altceva în afară de durerea din brațe și chinul din picioare. Uneori adormeau și se trezeau izbiți de vreun vertij, pentru că unul sau celălalt se rătăcea pe linie. Aceste ghionturi, ca niște șocuri electrice puternice, le impuseră să meargă ca niște somnambuli drept înainte, iar Lanark își pierduse de mult conștiința, cînd ceva îi tăie genunchiul. Clipi și, în albeața din față, văzu o formă imensă și înclinată. Scoase lanterna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
plicul. Nu știa să citească, așa că, rupt în două, l a aruncat peste vaca lui Nicu, în groapă, ca un lințoliu. După ce se convinse că nu mai e nimic demn de atenție prin buzunarele băiatului, îi mai dădu vreo doi ghionți și-i spuse răgușit să spele putina cât mai iute. Nicu plecă târșâindu-și pașii și se ascunse după primul colț. Hoțul nu se dădea dus, se așezase pe bancă și scosese sticla. Începură să vină oamenii, care-l priveau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
floricele p-împrejur - ș-o pus inelu-n mijloc ș-o zis așa: - Du, mătușă, și pune dinaintea împăratului, măcar că te-or ghionti și te-or da afară, vîrî-te-așa cu de-a sila. Baba s-o dus ș-o intrat în ghionturi, ca acolo, ș-o pus pe masă, ș-o ieșit. Când i-o dat CĂLIN - NEBUNUL căușul cel de galbini, ea strașnic s-o bucurat... că ea nu cât să-l fi avut în viața ei, dar nici nu l-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
strâmbam la trecătorii care, din stradă, se holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îngrozitoare. Acesta era bărbatul care o atacase la câteva sute de metri de aici, pe străzile dosnice ale pieței. Și pe când era legată strâns la ochi și totul se cufunda în întuneric, înțelese că era ca și moartă. Simți un ghiont în mijlocul spatelui și se împiedică, cineva prinzând-o de braț că să nu cadă în dreapta. După câteva minute de mers poticnit, nici ea nu știa câte, își dădu seama că acustica se schimbase: nu se mai auzea ecoul pereților de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și nu reuși. Tocmai când se pregătea să plece, Frieda, Liz și Betty dădură buzna înăuntru. — N-am mai putut suporta bucătăria, îi spuse Frieda lui Ignatius. La urma urmei suntem și noi ființe omenești. Îi dădu lui Ignatius un ghiont ușor în burtă. S-ar părea că te-au lăsat pe dinafară, grasule. Nu înțeleg ce vrei să spui, ripostă de sus Ignatius. — Costumul tău nu are cine știe ce căutare, constată Liz. — Scuzați-mă, doamnelor, trebuie să plec. — Ba, nu pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
strâmbam la trecătorii care, din stradă, se holbau la noi ca la niște exemplare curioase. Câte unul ne arunca prin gard un baton, două, de ciocolată. Atunci mă zbăteam să intru în posesia prețiosului dar, fără să-mi pese de ghionturi și de vânătăi, pentru ca să-l pot azvârli în capul celui ce ni-l făcuse; să se învețe minte, să nu ne mai jignească prin mila lui. Îi preferam pe trecătorii cinstiți care ne priveau bănuitor, ca pe niște haimanale incorigibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dizgrațioasă, a spus ea la un moment dat. Trebuie să Înveți să tragi de umeri, Ellie. În cele din urmă, dau peste rochia perfectă. Strînsă pe corp, cu mîneci bufante, din mătase și șifon, ideal de simplă. Îi dau un ghiont Emmei, care se duce să se uite mai de-aproape. — Mamă, zice ea, aducînd rochia, asta cum ți se pare? — E un pic cam... simpluță, nu-i așa? Linda privește cu dispreț la rochie, care, la drept vorbind, pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Bravo, Îl susține Gregory. Și doar așa, ca să se știe, mi se permite să afirm că voi trei sînteți cele mai superbe femei pe care le-am văzut vreodată? Îi aruncă o privire nevestei lui, care Îi răspunde printr-un ghiont ascuțit. — Deși, iar aici nu sînt părtinitor, trebuie să precizez că soția mea e cea mai frumoasă dintre toate. — Știam eu că există un motiv pentru care m-am măritat cu tine, Îi spune ea și se Întinde să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Iar astea nu sînt decît antreurile. Lisa nu-și trădează reputația și vine Îmbrăcată Într-o rochie Diane Von Furstenberg, amintind de anii ’60, din material imprimat, care-i dezvăluie coapsele cînd se așază. Trish și cu mine ne dăm ghionturi și chicotim ca niște școlărițe de fiecare dată cînd observăm privirile lui Michael ațintindu-se asupra picioarelor ei. Cu asta sînt șase, Îmi șoptește Trish, amîndouă cu ochii pe el. Din fericire, omul nu e cîtuși de puțin conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
lua personal, rîd eu. Sentimentul ar fi același și dacă am lua masa cu... Îmi scormonesc mintea să găsesc pe cineva. — Charlie Dutton? sugerează Marcus, cu un rînjet sardonic. — O, tacă-ți gura. E rîndul meu să-i dau un ghiont. — Mai ales cu Charlie Dutton, zic, Încercînd să mă apăr și mă Întorc spre Fran. Vreți să fiți atît de buni și să nu mai aduceți vorba de el? Apropo, dacă printr-o coincidență de dimensiuni cosmice se Întîmplă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
prostituatele care ți-au trecut pragul casei decât hoții pragul închisorilor. Nu știu de ce, dar mi-a venit să râd. - A tunat și ne-a adunat, nu-i așa, Rotari? Mânia i-a pierit pe loc, mi-a dat un ghiont că de-abia m-am ținut pe picioare și a început să râdă și el. - Curvar blestemat, asta ești, Stiliano, dar ce m-aș face fără tine? Așa s-a sfârșit și această nouă râcă dintre noi, dar nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a izgonit către tine. O să-ți povestesc totul când o să fiu curat și cuviincios înaintea ta. Mă aflu în căutarea ospitalității tale, care e faimoasă pe aceste meleaguri. Rahela a vrut să spună ceva, dar Lea i-a dat un ghiont aruncându-i o privire cruntă; nici măcar tinerețea Rahelei nu era o scuză suficientă pentru greșeala impardonabilă ca o fată să vorbească în timp ce bărbații își adresau unul altuia cuvântul. Rahela pe vine, urzind gânduri otrăvite la despre sora ei mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ascunse pe sub haine. Dar Esau nu voia să-l rănească, ci să-l sărute. L-a strâns pe tata la piept într-o îmbrățișare lungă și când în fine s-au desprins unul de altul, Esau i-a dat un ghiont lui Iacob și a fost un gest ca de băieți care se joacă. Apoi și-a trecut mâna prin părul tatălui meu și în acel moment amândoi au izbucnit într-un râs din toată inima, care dovedea fără putință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Isaac, soțul Rebecăi, care era nepoata Sarei preoteasa. Bunica mea Rebeca era cea care profețea acum în pădurea sacră de la Mamre. După ce au evocat cum trebuia istoria familiei, tata și unchiul au trecut la povești despre propria copilărie, dându-și ghionturi în timp ce-și aminteau cum fugeau din grădina mamei lor ca să se joace cu mielușeii. Se ajutau unul pe altul în a-și aminti numele câinilor - Negruțul, Pătatul și mai ales Minunea cu Trei Picioare, o cățea fermecată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi surprinsă ce afaceri bune se pot face în prăvălia mea. Totul depinde de cumpărător, draga mea, a tachinat-o și el. Femeile frumoase întotdeauna obțin ce vor. Auzind asta, Meryt a izbucnit în râs și mi-a dat un ghiont în coaste, dar eu n-am zis nimic, pentru că știam că acele vorbe îmi erau adresate mie. Într-o clipă, Meryt a înțeles și ea că tâmplarul vorbea cu mine și, chiar dacă eu nu zisesem nici un cuvânt, sunetul vocii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
sistrei, clopoțelul-tobă care se ține în mână. După cum se spunea, cântăreața scăpase din fălcile lui Anubis și căpătase o nouă viață, dar el o mușcase de față și de aceea purta văl. Povestea se spunea făcând cu ochiul și dând ghionturi, pentru că egiptenii știau că o istorie senzațională face bine la afaceri. Totuși, când cântăreața acoperită cu văl a fost adusă în cameră, s-a lăsat o tăcere plină de emoție și mulțimea amețită s-a ridicat în picioare. Era îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au deschis treptat apetitul pentru bârfă. În cele din urmă, se aude o bătaie în ușă și intră Ketterman. — Samantha, avem nevoie de tine în sala de consiliu. Sala de consiliu ? Hopa. Îl urmez pe Ketterman pe culoar, conștientă de ghionții și de șoaptele tuturor celor pe lângă care trecem. Deschide ușile imense duble ale sălii de consiliu și intru, dând cu ochii de aproximativ jumătate dintre partenerii firmei în picioare, în așteptarea mea. În clipa în care Ketterman închide ușile, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un surâs dulce și ușor dement. Te așteptăm cu toții ! O groază de oameni ocupați ! Mă apucă de mână cu o strânsoare de fier și mă trage cu o forță surprinzătoare după ea pe iarbă. Baftă ! Mult succes ! Îmi dă un ghiont puternic în spate și se retrage. OK. Nu au fost de ajuns treizeci de secunde. Am fost aruncată ca o corabie eșuată în fața presei din întreaga țară și nu știu ce vreau. Nu știu ce ar trebui să fac. În viața mea nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Loviți-ne! Așa ne trebuie! Cereți trompeți! ARTUR (Chinuit.): N-auzi că m-am răzgândit? Că nui mai vreau nimic? GARDIANUL (Înrăit, implorator.): De ce să vă răzgândiți? Nu e bine să vă răzgândiți... E rușinos să vă răzgândiți! Dați-ne ghionturi! Dați-ne dupaci! Să se simtă! Să se dărâme odată șandramaua! (Plânge.) ARTUR (Nelămurit.): Lasă... hai, lasă... Nu mai e mult... Te-am obosit... Știu că te-am obosit. Vrei să-mi tai singur capul? GARDIANUL (Printre icnete.): O, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Momentul acela murdar, cu securea... a devenit o simplă formalitate, nici nu contează... Ascuțiți, ascuțiți... că sunteți un băiat bun... Sunteți un iepuraș, un osândit model... (CĂLĂUL cască, s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl ciupește, îi dă ghionturi; semne că ritualul a mai fost repetat și în alte ocazii.) La noi purtarea bună a osânditului este recompensată... și înainte și după moarte... În funcție de silința sa, osânditul poate să preia asupra sa unele munci pregătitoare în vederea execuției... Poate să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Așa să fie! MARAT: Nu există sufleor! Fiecare spune ce-i trece prin cap! TOȚI: Uraaa! Vive la liberté! MARAT: De asemenea, fumatul va fi permis în scenă o dată pentru totdeauna! Vor mai fi permise: aruncatul gunoaielor, fluieratul și tropăitul, ghionturile și scrâșnetele, gâlgâiturile și râgâiturile, tusea și sughițul, hohotul și cârâiala, spasmele și orgasmele, am zis! Nu se vor mai vinde bilete, nu va mai fi garderobă, se vor interzice pauzele între spectacole și aplauzele. Totul va trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
GĂRII (Fals.): Poftă bună, domnilor! Spuneți-i Ioanei că eu... nu vin la masă... CASIERUL și HAMALUL (Îmblânziți): Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Faceți curat în camera de deasupra magaziei. Puneți acolo un pat. HAMALUL și CASIERUL (Schimbând priviri, dându-și ghionturi.): Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Spuneți-i Ioanei să se culce.| HAMALUL și CASIERUL: Da, domnule. ȘEFUL GĂRII: Să fie liniște și să nu vă mai prind pe aici. HAMALUL și CASIERUL (Smeriți.): Da, domnule... ȘEFUL GĂRII: Noapte bună. HAMALUL, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]