798 matches
-
din norii zmeurii porumbeii toamnei reci s-au făcut iarbă uscată vechile noastre poteci de-abia te mai văd prin lume printr-o lume ireală a căzut peste noi noaptea noaptea vieții de cerneală oh adolescența noastră cărțile prinse-n ghiozdan cum se -ngroapă în trecutul de departe an de an cu baudelaire și cu rimbaud ore roșii în amurg cum trec toate-n amintire cum se duc și cum mai curg spre un nu știu de poveste care-a fost
POVESTE ROMANTICĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 999 din 25 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360975_a_362304]
-
la așa ceva și nici să nu mai pronunțe cuvântul „moarte” vreodată. În cimitir, primăvara, văzusem pentru prima oară în viața mea oi și miei zburdând printre morminte, păscând iarba. Găsind în drum excrementele lor, îmi amintesc că am scos din ghiozdan un caiet, am rupt o foaie și am strâns biluțele mici și negre și i le-am dus bucuroasă mamei, strigându-i: „Mama, am găsit măsline-n cimitir!” Noroc că nu mă tentase să gust din ele! Era în timpul războiului
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
de iarnă, trecând prin cimitir spre casă și fiind întuneric, deoarece școala avea programul după amiaza pentru copiii claselor mici, începuse dintr-o dată să ningă viscolit. Fulgii de zăpadă mă prinseseră în vârtejul lor și amețisem. Am scăpat din mână ghiozdanul și cu mânuțele înghețate, nu-l mai puteam prinde din zăpada așternută. Frigul m-a cuprins, am început să strig și am avut norocul că servitoarea ieșise din casă și venind în întâmpinarea mea mi-a auzit strigătul și m-
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
asta de varsta între mine și frații mei m-a determinat, cu mintea mea de copil, să-mi fac un fel de lume a mea. Eram un fel de “Niculae” din “Moromeții”. Îmi amintesc școala noastră modestă de cartier și “ghiozdanul” meu din clasa a-I-a, din carton, care nu era chiar nou că la ceilalți copii, dar nu mi-a păsat deloc pentru că abia așteptăm să merg la scoala. Legat de desen, îmi amintesc că în clasa a patra
DIASPORA.ROMANCA MIRELA BALAN CUCERESTE ITALIA CU MAGIA CULORILOR SALE.A AJUNS DE LA INGRIJITOR DE BATRANI, LA PICTOR FOARTE APRECIAT de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363243_a_364572]
-
turla vechii bisericii, de leat cu cămașa străbunicii mele, sunetul vioi al clopotului sparge și această dimineață în bucăți pe care le împarte după aia, în părți egale, copiilor care merg la școală. Și astfel, fiecare copil are ascunsă în ghiozdan câte o bucată din Răsărit și câte una din turla atât de veche a bisericii care, în fiecare dimineață se împarte cu bucurie, în părți egale, copiilor care pășesc atât de nevinovat spre viață. Dar ora de Religie nu mai
FILANTROPIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368386_a_369715]
-
Sunt primăvara mării. Primăvara câmpiilor Este orizontul ce fuge mereu către infinit. Susurul cristalin al izvoarelor Este primăvara marelui fluviu. Primăvara privighetorii Este cântecul. Pocnetul mugurilor ce se desfac Este primăvara pădurii. Primăvara iubirii Este întâia sărutare timidă. Abecedarul din ghiozdan Este primăvara oricărui elev. Primăvara pământului Este căldura soarelui. Discul enigmatic al lunii Este primăvara nopții. Primăvara mea ești TU ! Referință Bibliografică: CANTECE DE PRIMAVARA / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1552, Anul V, 01 aprilie 2015. Drepturi
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
de la poartă și nici nu m-am mai lăsat ademenită de chemarea rubinie și dulce a cireșelor, ce scânteiau printre crengile generoase. Deodată m-am oprit speriată de zgomotele și suspinele ce se auzeau prin ferestrele larg deschise. Am lăsat ghiozdanul să cadă în iarba din curte și am alergat alarmată în casă. M-am oprit în prag confuză și apoi mi-am acoperit fața cu brațele îndoite, în apărare. Pereții erau ,,tapetați” aproape în întregime cu un soi de noroi
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
cu adevărat pentru ea sau pentru fete. Când nu era băut, mai schimbau câte o vorbă, două. În rest, când se întorcea acasă, doar își arunca pe unde se nimerea geanta din piele de porc, ce avusese cândva rolul de ghiozdan al Valentinei. Fiind primul copil care mergea la școala, atunci s-a gândit să-i cumpere ceva special, care să țină până își termină clasele primare. Nu a fost să fie așa. Când a fost Valentina prinsă de o ploaie
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
să fie așa. Când a fost Valentina prinsă de o ploaie, cum sunt atâtea la munte, servieta s-a udat, iar copila ca să o usuce, a așezat-o lângă sobă. Pielea de porc s-a încrețit nemaiputând fi utilizată ca ghiozdan, așa că Vasile s-a gândit să nu o arunce, ci să o folosească la cărat pachetul și sufertașul cu mâncare. De obicei, Vasile, când ajungea acasă, o arunca pe o firidă din tindă, apoi aștepta să i se pună masa
ANA, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 186 din 05 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367050_a_368379]
-
înainte să evit joaca și să rămân în casă cu o carte în mână. Un mic cerc vicios ... Nu aveam materii favorite, toate îmi plăceau. În schimb aveam una nesuferită, caligrafia. Pe vremea aceea umblam cu toții cu o călimară în ghiozdan și cu un toc și o peniță de rezervă în penar. Penițele trebuiau schimbate des, unul dintre jocurile favorite era să aruncăm tocurile astfel încât să se înfigă în dușumeaua de lemn a clasei. Pixurile nu apăruseră încă, iar stilourile erau
ŞCOALA DE IERI de DAN NOREA în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349545_a_350874]
-
a murit în timp ce păzea oile fiind atacat de un roi de albine sălbatice”. Andrei a ajuns mai devreme la Colegiu. Colegul lui, Manuel, din satul Glina din apropierea Bucureștiului, îi spuse în șoaptă: - Vino să-ți arât ce-am adus în ghiozdan Am un roi de albine. L-am găsit în pădure. - Aruncă-l! N-ai văzut că a murit un cioban mușcat de albine? spuse Andrei speriat. - Da’ de unde! Povești! Ne putem juca cu ele! răspunse băiatul. - Le ducem astăzi profesoarei
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
ai văzut că a murit un cioban mușcat de albine? spuse Andrei speriat. - Da’ de unde! Povești! Ne putem juca cu ele! răspunse băiatul. - Le ducem astăzi profesoarei de pian, când mergem după orele de școală, la meditații, propuse Andrei. Dau ghiozdanul tatălui meu, să-l ducă în apartamentul profesoarei. ....................................................................................................................................... Iulian veni de la Universitate și ca de obicei, după masă, trecu la laptop. Citi curios știrile zilei. Dar parcă aceasta ar fi profesoara de pian al lui Andrei, glăsui el mirat privind
“LABIRINTUL ENIGMELOR“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1827 din 01 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350189_a_351518]
-
cum se fac coșurile de nuiele, începeam și eu câte un coș dar nu reușeam să-l termin singur din cauză că pentru fundul coșului e nevoie de nuiele groase și bine răsucite. În schimb puteam să fac coșuri mai mici, panere, ghiozdane din foile de porumb de la depănușare că acestea trebuiau doar să fie ușor umezite și să-ți pregătești forma dorită din scânduri. În rest,: împletești, bați cuie, urzeala, bătătura și continuai țesând, ținând strâns, tăind mustățile și terminând de regulă
CASETA CU AMINTIRI II de ION UNTARU în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348479_a_349808]
-
mintea mea însă prima mea zi de școală mi-a rămas adânc imprimată în mintea mea. În acel început al lunii septembrie din anul 1979 am mers cu tatăl meu și mi-a cumpărat uniformă și rechizite școlare și un ghiozdan mare albastru, îmi aduc aminte că ajuns acasă tata m-a pus să mă îmbrac cu acea uniformă și cu ghiozdanul în spate apoi mi-a pus șapca de școlar pa cap și a zâmbit spunându-mi: ,,Arăți ca un
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
septembrie din anul 1979 am mers cu tatăl meu și mi-a cumpărat uniformă și rechizite școlare și un ghiozdan mare albastru, îmi aduc aminte că ajuns acasă tata m-a pus să mă îmbrac cu acea uniformă și cu ghiozdanul în spate apoi mi-a pus șapca de școlar pa cap și a zâmbit spunându-mi: ,,Arăți ca un adevărat școlar, am să fac din tine un elev premiant.” M-am uitat și eu în oglindă și mi se părea
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
să se facă de râs cu mine îmi spunea că eu trebuie să fiu un elev model, îmi dădea multe instrucțiuni în această privință. Așa că sosi și momentul când am pășit în curtea școlii cu toată costumația mea și acel ghiozdan mare printre băieți și fete și unii părinți ce își aduseseră copiii. De asemenea și pe mine tatăl meu mă adusese până acolo foarte atent ca totul să se desfășoare așa cum el plănuise. Se strigară listele ne încolonară și în
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
nu pune nimic de partea sa pentru a avansa începea cu pedepsele ce puteau crește în intensitate de la o zi la alta până ce școlarul de frică se punea pe treabă. În acea zi după toate acele impresii cu abecedarul în ghiozdan mă îndreptam spre casă. Și în momentul când am ieșit din curtea școlii am traversat strada să mă îndrept spre casă atunci am rămas rușinat de faptul că pe o stradă mare spațioasă pe care trebuia să trec pentru a
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
Nu ăsta e drumul cel mai scurt spre casă hai că ți-l arăt eu, dar de fapt îl știi și tu doar te joci mereu pe aceste străzi, spuse el.” Apoi mă luă de mână îmi luă de asemenea ghiozdanul din spate iar eu mi-am descoperit capul luând șapca într-o mână aveam impresia că fără șapcă eram mai puțin caraghios și pornirăm spre casă trecând pe lăngă acei vecini de care eu mai înainte cu puțin timp mă
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
în: Ediția nr. 1353 din 14 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului În marea hârjoana se-agață și vântul; Se-ntrece în cântec cu glasuri mici, dulci; De-odat’ se oprește, isi strânge vesmântul: - Voi știți? Mâine e școală!Mă auziți, pici? Ghiozdanul e gata, l-ați trecut prin roua ? De-o vară v-așteaptă blându- abecedar Și doamna se-mbracă cu rochia nouă, Ce a primit-o azi, de la toamnă în dar. De mâine, veți pune sămânță în piatră, De mâine, veți
DE MÂINE (POEZIE PENTRU COPII) de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1353 din 14 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349962_a_351291]
-
chip visător. Când termină desenul, Eliza îl arătă și lui Ionică, zicându-i: - Așa arată Claudia? Am ghicit-o? - Ceva-ceva ai ghicit!... Dar nu-i seamănă!... Las' că o să ai timp s-o vezi adesea!... Ionică termină temele, își făcu ghiozdanul, luă ceva o gustărică din bucătărie și fugi la școală. Eliza, de cum plecă fratele ei, se duse drept în camera la maică-sa zicându-i: - Mamă, am aflat cum o cheamă pe prietena lui Ionică!... - Nu mai spune!... Cum ai
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
ochi căprui!... - Ochi căprui?... Las' că-i arăt eu lui!... În loc să-și vadă de școală, a început să umble cu fete!...Las ' că vine el acasă! Eliza simți că lucrurile se complică. Deveni tăcută, chiar îngrijorată. Își luă și ea ghiozdanul și plecă îngândurată la școală. Avu, totuși, o consolare la ora de desen: desenul ei a fost foarte apreciat. Chiar era cel mai frumos dintre toate. Puiul de caprioară deveni din ce în ce mai îndrăgit de cei ai casei. Piciorușul lui începu să
CASA PĂDURARULUI (4) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1153 din 26 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347625_a_348954]
-
mai scârțâie căsnicia da Le mariage d’or- le lit ne grince plus le mariage oui Se coc fructele - doar soacră-mea rămâne tot poama acra Leș fruits mûrissent- seulement mă belle-mère reste toujours pomme aigre Începe școală - bunul duce ghiozdanul bună sandwich-ul Commence l’école- papy porte le cartable mamy le sandwich Traducere în lb. franceză prof. Simona Moroșan Referință Bibliografica: Haiku 4 / Gheorghe Vicol : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1833, Anul VI, 07 ianuarie 2016. Drepturi de Autor
HAIKU 4 de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350004_a_351333]
-
lui George Coșbuc și am simțit nevoia să scriu poezie ... Toate poeziile pe care le scriam îmi ieșeau „coșbuciene”, fapt care m-a amărât foarte mult. Cea mai mare bucurie a mea era ca atunci când veneam de la școală, să arunc ghiozdanul, să mă așez la masa de scris și să compun poezii. Eram realmente fericit și trăiam un sentiment de plinătate a ființei mele, pe care nu l-am uitat niciodată. Și care nu m-a mai părăsit până azi! Până la
O IMENSĂ EMOŢIE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 664 din 25 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365800_a_367129]
-
vorbim despre aceleași aspecte. El a fost acolo, știe mai bine. Eu doar am citit și am văzut câteva poze, dar ce adânc m-au impresionat!” - Hai, Mariana! a strigat-o Laura din capul băncii. Își aruncase toate cărțile în ghiozdan și era gata de plecare. Visezi sau dormi? N-ai auzit c-a sunat și doamna a ieșit din clasă? - Ba..., cred că da, dar eram cu gândul departe... Cum s-a stabilit în pauza cealaltă? Ce s-a mai
MUNTELE SIHAŞTRILOR (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365345_a_366674]
-
că urma să înceapă școala în toamnă. Deseori fetița întreba: mama, am voie să spun?... (cuvinte pe care ea nu le înțelgea) și mama-i răspundea: se poate, sau - nu se poate, este rușine ... LA ȘCOALĂ Strângând mâna mamei, cu ghiozdanul în spate, emoționată, atât cât se poate, i-am întins timidă învățătoarei, buchetul de flori. În clasă, soarele pătrundea prin ferestre, dând o strălucire aparte florilor așezate pe fiecare bancă. În uniforme negre, din satin, cu gulerașe și manșete albe
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]