283 matches
-
balconul. Cu frunze-ncărcatu-i și trec prin ostrețe Liane-nflorite în feluri de fețe. {EminescuOpIV 325} 25Iar papura mișcă de-al apei cutreer. În iarba înnaltă suspină un greer - Prin vânăta umbră, prin rumăna sară, În farmecul firei răsună ghitară: - "Arată-te-n haina de albă mătasă, 30" Ce pare-ncărcată c-o brum-argintoasă, Să văd a ta umbră-n lumină-mmuietă, În părul cel galbăn înnalt-mlădietă. "Îndură-te, scumpo!, în mine aruncă "Viole albastre și roze de luncă, Pe coardele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
-n haina de albă mătasă, 30" Ce pare-ncărcată c-o brum-argintoasă, Să văd a ta umbră-n lumină-mmuietă, În părul cel galbăn înnalt-mlădietă. "Îndură-te, scumpo!, în mine aruncă "Viole albastre și roze de luncă, Pe coardele-ntinse-a ghitarei să cadă În noaptea cea ninsă de-a lunei zăpadă. Iar ochii albaștri, mari lacrimi a mării, "Să-ngăduie-n taină suspinul cântării; "Cobori adorato! pe inimă cazi-mi, 40"Bălaia ta frunte de umăr să-mi razimi. "E demn
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vin, "Frumos-îmbrăcate cu alb musselin, Iar Cupido pagiul cu palma s-ascundă "A lampei de noapte lucire de nuntă". De-asupră-și aude uscata foșnire A poalelor lungi de mătasă subțire; Prin flori îi apare, se-nclină pe gratii Duioas-arătare a mult-adoratei. Ghitara lui tace; cu șopot ea spune: - "Zadarnică este iubirea ta, june! "De-un farmec legată-i întreaga-mi simțire, "Iubirea-mi asemeni de-a lui împlinire. {EminescuOpIV 326} "Oricît mi-ai fi drag și-o jur că-mi ești drag
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ierbi Păștea înainte-i o turmă de cerbi. Dar tot nu-i în ceru-i... Din genele-i bruma Cu visul de-o-dată ș-o scutur-acuma. Își scutură haina cea umedă, plină. Balconu-l privește și tare suspină. Zădarnic făcut-au ghitara-i paradă; Inez nici visase să vie să-l vadă. Și ce-i mai rămâne să facă săracul? În lac să privească cum joacă malacul? Mai bine prin tufe se fură cu pază... Ca nimeni s-auză și nimeni să
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Gambrinus“. Am băut mult, am depănat amintiri. Am aflat de la Pacula, în cele câteva ceasuri cât am stat cu el, atâtea „taine“ ale anilor de liceu cât nu mi-aș fi imaginat că erau pe atunci. Fusese confidentul fetelor, din cauza ghitarei lui. Și a felului aiurit, împrăștiat de a fi. Atunci mi-a vorbit de Nela. Cum ținea ea la mine în acei ani de școală (știam asta) și puțin i-a păsat de el și de sacrificiul lui cu repetenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nu pricepi?“ „Nu înțeleg, dom’le. Nu s-a prins rusa de mine. Așa, un text mai simplu, de ziar, mai descifrez. Dar poezie...“ M-a privit lung, neîncrezător, apoi a ridicat din umeri. „Oricum, Vîsoțki se-nțelege numai cu ghitara. E de cântat, nu de recitat. Dacă apare vreunul cu ghitara pe aici, am să-ți arăt cum e cu Vîsoțki.“ Nu a apărut vreun ghitarist nici la următoarele ginuri. Nici nu-l mai pândeam. Începusem să-i povestesc lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de mine. Așa, un text mai simplu, de ziar, mai descifrez. Dar poezie...“ M-a privit lung, neîncrezător, apoi a ridicat din umeri. „Oricum, Vîsoțki se-nțelege numai cu ghitara. E de cântat, nu de recitat. Dacă apare vreunul cu ghitara pe aici, am să-ți arăt cum e cu Vîsoțki.“ Nu a apărut vreun ghitarist nici la următoarele ginuri. Nici nu-l mai pândeam. Începusem să-i povestesc lui Matvei cum eram cât pe ce să învăț rusa prin corespondență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îi aruncă din colțul lui o privire dușmănoasă: "De mine nici nu-i pasă! Nu s-a uitat o singură dată să vadă ce fac. Toată viața a fost la fel. Eu n-am contat. Au interesat-o doar cârpele, ghitara ei, sindrofiile. M-a lăsat cu 37, 5 temperatură și-a plecat la o partidă de rummy. N-am uitat asta niciodată! Și chestia cu Polizu! Se sărutau în fața ușii. A trebuit să mă plimb un ceas ca să nu dau
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
intenționează oamenii ăștia. De ce îi interesează pivnița noastră? Te pomenești că vor să arunce casa în aer! Florence e inconștientă ca de obicei, doar gura e de ea. Neamul Periețienilor... Papa mă avertizase, dar mie îmi plăcea cum zdrăngăne la ghitară și cum dansează tangou apaș. Pun pariu pe oricât că mâine ne trezim cu Securitatea pe cap. Ăștia află tot... N-or să creadă un cuvânt din povestea noastră. Complicitate ― iată concluzia. Oare la cine să apelez?" Telefonul sună și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
inventat! Cristescu îl privea cu inima strânsă. Celălalt întrebă sfios, cu o voce mică: ― Să vi-l cînt? Maiorul înclină ușor capul. Dascălu își schimbă fericit poziția. Înfipse mâna stângă în genunchi și cu dreapta începu să zdrăngăne la o ghitară imaginară. ― Odată, într-o țară fără fluturi albaștri / O broască și un cânta lup ha, ha / Au intrat la zdup! Ha, ha / Pe cantalup îl chema Lae / Și-i plăcea la pârnaie, ha-ha / Pe broască o chema Lența / Și-i
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lup ha, ha / Au intrat la zdup! Ha, ha / Pe cantalup îl chema Lae / Și-i plăcea la pârnaie, ha-ha / Pe broască o chema Lența / Și-i plăcea existența, ha-ha / Au murit într-o seară, pe vânt și ploaie... Lăsă "ghitara" lângă scaun și chicoti încet: ― V-a plăcut? Maiorul zâmbi stors și apăsă pe buton. ― Și-a făcut numărul? întrebă Azimioară. Cristescu oftă. ― E inconștient. Mai inconștient decât un copil de 5 ani. Nefericitul... În sfîrșit! Ia dosarul lui și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
manșete proaspete din linon sau pichet alb. Mama lui Șerban o cultiva, și ar fi dorit-o de noră." Cam prostuță Melania, dar cel puțin n-are gărgăuni. O nevastă ca ea îți mănâncă din palmă. Nu umblă după fleacuri! Ghitară, castaniete, dans apaș... Cu astea faci un bordel, nu casă." Zâmbi încercînd să pară degajat. ― Știi că pe vremuri te-am iubit puțin, Melania... Bătrâna roși violent și puse ceașca pe masă. Spuse tulburată: ― Doamne, Șerbănică, ce idei năstrușnice îți
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
doar a numelui, aducea un fel de prevestire rea, care o înfricoșa. — Dacă ar fi avut un copil, poate... încerc, iarăși, să murmur. Dar nu mai aude nimeni, au început pregătirile orchestrei, tavanul se clatină sub tam- tamul tobei, două ghitare schelălăie, să acopere saxofonul. Poetul își aranjează cravata, împinge la o parte scaunul, repede ocupat de-un mops mexican, elegant, răgușit, o frunte ridată, doi canini lungi de aur. — Tovarășe, stimabile, aș publica la dumneata un articol despre un romancier
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
spital și s-a făcut țăndări. Am fost distrus. N-am mai urmat Tonitza. Am urmat realul. Patru ani de cățărat pe abscise. Atunci, poate inaptitudinea fundamentală pentru matematică să mă fi Împins spre scris. Într-a noua am descoperit ghitara. Am cîntat și-am ademenit cu șase corzi o mulțime finită de liceence În sarafan la mare fără sarafan, mari iubitoare de Cohen, Dylan, Baez, Neil Young, Simon & Garfunkel, Doru Stănculescu, Sfinx, Om bun, care pot fi cîntați fără excepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și un profesor, un cunoscut muzician, Marius Odagiu, ce-avea să fugă În Germania În ’86 și să dispară fără urmă prin ’92. Era un om deosebit, ne respectam unul pe celălalt, voia să-l Împuște pe Ceaușescu. Am Învățat ghitara clasică, apoi jazz, apoi Kierkegaard. Mi l-a Îndesat În mînă un prieten care-a plecat și el, de nouăsprezece ani, În Franța, Mihai, fiul profesorului Paul Simionescu. (Simionescu, nume benefic.) Tot el m-a Îndemnat să ascult primele discuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
minor de Bach, că Mozart n-a-nceput să-mi placă decît de vreo două luni, de cînd am ieșit din spital. De modelat nu mai modelez, nu se mai găsește lut, doar chit, nu mai sînt melancolic, nici la ghitară nu mai cînt, deși aș putea Încerca măcar pentru vînzătoarea din colț, de la ghereta de unde-mi cumpăr țigări, e șatenă, provocatoare, stă În permanență cu degetul arătător de la mîna dreaptă cu care-mi dă restul bandajat, prin gemuleț Îi văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
primul meu șapte, la trigonometrie, din cauza clipelor fără de moarte. Am conchis că nu asta era calea de-a scăpa de țintirim (Între timp ne Înstrăinasem, nu-mi mai amintesc precis de ce, drumurile noastre se despărțiseră). Am deprins cîteva acorduri pentru ghitară rece, cum am povestit, reverberația unui do major dublat de o bătaie decisă-n cutia de rezonanță acoperea tumultul de sub movilițele tot mai dese din Izvor. Nu rivaliza deocamdată cu fanfara, Însă-mi dădea o senzație de corp astral. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
direct la țintă, În pompa musculară despre care unii au susținut cu prețul posterității că-i casa neobosită a sufletului, cordul, hașurat de by-pass-urile diferitelor lumi, dovada vie a intersectărilor armonice fiind mai ales aranjamentul orchestral, unde, pe lîngă inevitabilele ghitare și mandoline portugheze se aud, În mod neobișnuit, instrumente care nu cîntă aproape niciodată Împreună, trompetă, saxofon sopran și alto, c-un sunet răgușit, descompus, clarinet, oboi, muzicuță, pian, acordeon, vioară În solo-uri amintind de Grappelli, maracase și inedite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să-i dau lecții importante exemplificîndu-i mai Întîi zborul, prin cameră, ferind lustra, să-l duc peste trei, patru ani la fabrică. Altfel s-ar putea s-ajung să cînt prin stațiile de metrou ca să nu murim de foame. La ghitară și cu tamburina legată de piciorul stîng. Pentru că eu nu mă mai duc azi acasă, la serviciu, e iarnă și ăsta-i singurul anotimp care-mi lipsea din panoplie, nesiguranța zilei de mîine, ca să găsesc În fiecare seară rațiunea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu mijloace obiective o existență echivocă, unele neclarități necesită sacrificii chiar la domiciliu. Domnul director a adormit, după ce a aruncat prin toată casa timp de o oră diferite obiecte, un bibelou, motanul, mingea, portretul artistului la bătrînețe, gîndacul sonor și ghitara, care s-a spart. O am de 18 de ani, tocmai Îi cumpărasem un nou set de corzi. I-a crăpat placa din spate, splendidul instrument nu mai emite acum decît sunete alterate. Bemoli. Am recuperat Însă corzile, cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai fabuloase actrițe din toate timpurile. Și care, În The Fugitive Kind, Orfeul lui Sidney Lumet din 1959, este copleșitoare. Acum, Kevin Anderson creează un Orfeu diferit de Marlon Brando, fragil, frumos, cu o linie rebel-hippie și care cîntă la ghitară. Brando nu cînta, poate din cauză că era un personaj atît de puternic Încît muta perspectiva cu note și cameră cu tot, În tandem cu Magnani depășind limitele ecranului. Atît, o viziune puțin modificată (și destul de interesantă) asupra lui Val Xavier propune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de Europa Într-o tăcută fractură continentală provocată de sunetul unui fluier și navigînd pe ocean cu doi centimetri pe oră, cutreieră cîteva localuri ghidat de o muzică care te seacă la inimă, o combinație de blues (saxofon) și fado (ghitară electrică!) și, intrînd În cele din urmă Într-o clădire, se izbește de-un adolescent ce coboară treptele-n goană, același adolescent care, cu numai cîteva clipe mai devreme Îl lovise În repetate rînduri violent În stomac pe Luis-Miguel Cintra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de sinucidere aflată-n plină desfășurare, se suie cu greu În mașină cu greu, deoarece e paralizat de la brîu În jos și Încearcă să ajungă la timp ca să-și salveze prietenul, nu reușește pentru că tînărul blocase ușa și-avea și ghitara cu el și, după cum se auzea, era o ghitară surdă al cărei sunet ar fi Încastrat definitiv orice ușă-n oricare zid, Între timp roata bicicletei pe care-o repara Voight se Învîrte-n spatele său dînd impresia că este Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
greu În mașină cu greu, deoarece e paralizat de la brîu În jos și Încearcă să ajungă la timp ca să-și salveze prietenul, nu reușește pentru că tînărul blocase ușa și-avea și ghitara cu el și, după cum se auzea, era o ghitară surdă al cărei sunet ar fi Încastrat definitiv orice ușă-n oricare zid, Între timp roata bicicletei pe care-o repara Voight se Învîrte-n spatele său dînd impresia că este Însuși timpul ce se-nvîrte-n gol, golul În care vine Hendrix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doilea, și am bîzÎit pînă m-a cîrpit tata, n-a mai suportat atîta durere și m-a trimis În camera mea cu un habar n-ai de nimic. Și iar Înapoi la medicină, cînd am Învățat să cînt la ghitară, cu stativ, portativ, note și profesorul cu care m-am Împrietenit și-a fugit În ’87 În Germania Federală ca să moară cinci ani mai tîrziu În drum spre Ungaria În propria-i mașină făcută praf de-un autobuz, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]