1,211 matches
-
dezamăgit, continuând să fie la fel de plină de efuziune și, de aceea, asexuală, cum fusese în momentele când gângurea: „ah, ce minunat!“. Dezbrăcată, îmi mângâia obrajii și murmura - „Ah, dragul meu, micuțule!“ - cu un glăscior sonor și gingaș de copil. Această gingășie, nu, nu plină de cochetărie, ci izvorâtă din suflet, mă mustra parcă, împiedicându-mă să-mi etalez ceea ce se cheamă nerușinare. Un nume greșit de altfel pentru ceea ce voiam eu, căci farmecul cel mai mare și ardent al viciului uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a spus „Vadim“, m-a chemat pe nume, și faptul că a făcut asta fără să vadă cine s-a apropiat de el însemna, pentru mine, că, pentru prima dată, sunt remarcat nu pentru cruzimea tinereții, ci pentru sensibilitatea și gingășia inimii. Mi-am strâns degetele și, apucându-l pe Burkeviț de buclele aspre, fierbinți la rădăcină, i-am ridicat capul din mâinile care îl cuprindeau ca o scoică și i-am întors fața spre mine ca să-l pot privi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cu Fecioara, Însă mai apoi urechea sa percepu un sunet slab, dar armonios, ce provenea dinspre fundul coridorului. O melodie ritmată, poate o canțonă dansantă sau un marș pentru acompanierea unei oștiri În război, Însă executat cu delicatețe, plin de gingășie. Dante se opri În prag, să o admire pe femeia care, ghemuită pe o pernă, cânta la lăută. Aplecată deasupra instrumentului, Amara parcă mângâia corzile cu degetele ei subțiri, cu o mișcare prelungă. Parcă respira vibrațiile cutiei armonice, adâncită În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ne poate doborâ pe noi viața, că doar suntem actori, nu? Așa am ajuns profesor și așa s-a consumat o altă întâlnire care avea să-mi schimbe viața. Da, cu certitudine, Szajna are ceva din aerul lui Cotescu, din gingășiile lui, din umorul lui spumos. Mi-a spus că are un proiect interesant: de a construi la Auschwitz o colină din pietrele de pe suflet pe care le-ar putea aduce fiecare vizitator. Eu am găsit proiectul mai mult decât extraordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
cu drogurile... Observându-l pe Yaguchi, Îmi imaginam un pui de canar zgribulit În palma mea. Nu mai țin minte când anume, dar cunoscusem pe cineva care creștea un canar. Pentru a se obișnui cu prezența oamenilor, Îl ținea cu gingășie În podul palmei Încă de când era pui și Îi dădea grăunțe pe o spatulă de bambus, Însă mai Întâi trebuia să i le Înmoaie În apă călduță. Încă nu-i crescuseră penele și pipota nu-i era acoperită decât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
avem bucuria să aplaudăm un parnasianism umoristic. Dovadă această caricatură în fiare a lui Hérédia: "Tiara grea pe frunte, de aur gros bătut, S-a făurit frumoasă Acum vreo șapte veacuri, Lucrată în robie de meșter priceput, A-mpodobit tripticul cu gingășii și fleacuri." (Mitra lui Grigore) Emfaza demonstrativă din această manieră devine gesticulatoare în următorul ecce-homo: "Să bat noroiul vremii Cu ochii-nchiși. Hlamida Să-mi scoată-n drum nerozii, Din cârciumi grași și beți. Ca fluturii, ce rabdă Să-i
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
poeme concepute în monorimă, ceea ce nu-i deloc simplu când trebuie să gestionezi douăsprezece versuri cu o asemenea particularitate, dacă nu recurgi și la vreun... artificiu ingenios, spre exemplu, un vers refren pentru fiecare distih: “Dragi sunt puișorii - / Fiicele, feciorii.// Gingășia florii -/ Fiicele, feciorii.// Potriviți cu zorii -/ Fiicele, feciorii...” s.a.m.d. (“Fiicele, feciorii”) Generozitatea e trăsătura predominantă a poetului V. Rață, ceea ce înseamnă că poemul care-i exprimă starea îi absoarbe autorului și caracterul. De aceea versurile sale introduc cititorul
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVĂ DE PROZA A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasă > Orizont > Portret > DOMNITĂ IERNII .. Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului După un munte de zăpadă.. Muntele Gingășiei... Oceanul alb a apărut cu o zăpadă moale, După un trunchi eu dragă te-am văzut Și-ncepusem după morgana să fug agale, Apari-dispari din unghi, văd că mi s-a părut... Da, cănd te-am văzut supărată e cât
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
în brațe iar și după un timp iar mi-am deschis ochii..tu chiar și la ochii închiși aveai un surâs și mă încântai total.. Un sărut la fel de copleșitor că și primul, unul cu mii de fiori, cu multă energie, gingășie, căldura, zdruncinătura sufletească..eram încă pe pământ..? Când mi-ai dat drumul a trebuit să mă așez..să duc momentul mai departe să-l simt aevea, să-l duc mai departe..știu că sunt vinovat, de-i atâta fericire.. Vâslind
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
nimic" ,~da, eu nu sunt, am nevoie de tine pentru că Te iubesc fără drept de apel, fără drept de a schimba ceva..parca-mi impune o forță externă, Dumnezeu, nu știu.. Dumnezeu, Dumneze, dragoste curată, exact ca imaginea ta, ca gingășia ta ar vrea să și fie, tu nu ști, nu ști..~ "Știu, dragul meu, fi pe pace, tot va fi bine..! după o astfel de sentimente și de priviri..ni s-au întâlnit și buzele..ale tale mereu fierbinți, chiar
DOMNIŢA IERNII .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364450_a_365779]
-
sau chiar o lumânare?" (Aș vrea să fiu ...). O prezență aparte o constituie și poezia Anei Irina Iorga, un poet filosof conștient de neputința atingerii absolutului, temă constantă în opera sa, cunoscută lectorului din Poemele Iairei. Poeta alege smerenia cu gingășia și inocența unei făpturi alese, Autoportretul realizat dintr-un catren definind-o pe deplin: "Sunt eu o notă, în cântul Tău, Iubite, / Către urechea lumii prea grăbite? Sau sunt cântarea însăși, de gura Ta rostită, / A fi, spre desfătare, o
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
dintre poeziile publicate dovedindu-se adevărate crezuri artistice, profesiuni de credință. Într-o tonalitate și un ritm ce amintește de cel al lui Ion Barbu din Umanitate, Răzvan Duncan, încorsetat de haina rațiunii, se "umanizează" și el, se încălzește prin gingășia Poeziei: "Uraaaa! / ... / am fisurat monotonia, / Umblă matematica-n cârje, Intrată în copacul de esență tare, POEZIA!" (Hei, tu, casă de vacanță, trup al meu). La rândul său Ileana Popescu Bâldea consideră scriitura o datorie față de sine, față de copilăria și amintirile
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]
-
vocabulelor la o vârstă foarte fragedă. Ori Denișa Lepădatu exact asta ne dovedește: că poți atinge stelele universului compoziției scrise fără o știință sofisticată a cuvintelor. Sub penița să se naște magie, ca un veșmânt protector pentru ceea ce numim fregvent gingășie. Cuibărindu-și iubitorul suflet printre cuvinte, sunt tentat să cred că de până acum, Denișa trage cu ochiul spre Nemurire. ,, Spre nemurirea gândurilor tale Denișa, tare aș dori ca ele să zboare că o săgeată călătorind printre stele și lumina
DENISA ŞI ŞOAPTELE EI DE CATIFEA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363971_a_365300]
-
prof. ANGELA BURTEA, Brăila „Sufletul meu friguros se încălzește și vibrează puternic la vederea acestor mirifice pasteluri, învăluite în borangicul (nu mătasea) de lumină și iubire. Atâta alb mângâietor de catifea, atâta puritate de crin, atâta frăgezime de floare, atâta gingășie de flutur și suavitatea pânzei de păianjen, atâta căldură de pâine coaptă! Toate, reverberând din irizația versurilor, îmi răscolesc amintirile din copilărie și îmi umezesc ochii. Ochi care au (re)văzut și (re)simțit (o)dată aceste pasteluri. Doamna Maricica
LA MULŢI ANI, DE ZIUA TA, MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 953 din 10 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362859_a_364188]
-
cam „golașe”, chiar fiind frumoase, ca apoi să-și poată induce dorința precum prima menționată. Solomia în loc de jertfă sugerează împlinirea prin Frumosul oricărei clipe pure a prezentului, solicitând trăirea vieți pe care o ai în cadrul momentului, transformarea lui, descoperindu-i gingășia în orice timp chiar urât sau oricât de greu. Solomia întocmai că impresionează prin candoarea gândului nevinovat, prin ‘mișcările’ gingașe și vibrante din ‘dansul’ cuvintelor pure, valsul vieții sublime - arhisuficient, dar simplu, punând la îndoială rostul lumii fără de rost, fățărnicia
PREZENTARE DE CARTE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1537 din 17 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363004_a_364333]
-
sleiește puterile. Ți-ai slujit cu devotament stăpânul, dar nu mai ești supusul lui vodă! Te afli în împărăția mea fără posibilitate de întoarcere. PALOȘ :(curios) Nu înțeleg ce hram porți și de ce îți sunt ursit? PRINȚESA:(îl mângâie cu gingășie pe obraz ) Așa a decis stăpânul nostru, Dracula! După ce și-a pierdut viața și tronul țării, a ajuns în această lume. La unul din balurile celebre de la Budapesta a cunoscut o frumoasă contesă vampirică. Ei m-au plămădit pe mine
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
la palat ca pe un împărat! PRINȚASA: Vom merge noi la el! Cu această ocazie îi vezi faimosul castel! PALOȘ: Îl voi cunoaște pe cel care a fost unul dintre cei mai drepți voievozi ai neamului românesc! PRINȚESA: (zâmbește cu gingășie) Și care ți-a devenit socru! Este un personaj dur. Dar sper să-i placi! PALOȘ: Dar Contesa cum este? Bănuiesc că este blândă ca o bunicuță! PRINȚESA: Mama mea este la fel de impunătoare! Bărbatul se ridică în șezut cu fața
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CONSĂTEAN CU O ZEIȚĂ (5) Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1067 din 02 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului - Cum era Simona în copilărie ? - Simona moștenește de la mama ei, Fifi, neastâmpărul și gingășia. Frumusețea trăsăturilor și temperamentul jucăuș...Și, cum să nu, pofta de vorbă! - Iar de la tatăl ei, fiul dumneavoastră ? - Ce a moștenit Simona ? - Da. - Cred că a moștenit precizia mișcărilor , precum și caracterul hotărât...Uneori , când nu-i plăcea ceva, se încorda
CONSĂTEAN CU O ZEIŢĂ (5) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363076_a_364405]
-
ne aduce la acel stadiu de uimire, de stare harică necesară oricărui început, oricărei căutări. Cine nu a fost copil? Cine nu își aduce aminte cu drag de anii frumoși ai copilăriei? Ce pot vorbele să spună despre frumusețea și gingășia unui înger, care este copilul. Există la copil o capacitate specială de a fuziona cu obiectul: îl percepe instantaneu și din afara lui, fără să apeleze la analiză. De aceea, de multe ori, auzim aprecieri la adresa unui copil, de genul:”vorbește
FII MOŞ CRĂCIUN PENTRU O ZI! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363334_a_364663]
-
Stihuri > Anotimp > TOAMNĂ CU DOR Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1732 din 28 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului pictor: Mihai Olteanu Curg casele în toamna sângerie Purtând în suflet bogăția ei Din viețile cu sfântă sinergie Iau toată gingășia privirilor de miei Pe dealuri se mai cocoșează-o vie Și fânul greu a mai oftat Zbor transparent de ciocârlie Fuge-n adâncul os săpat Culori ecvestre bat în poartă Se-așterne vântu’-n calea lor Și ca un nod
TOAMNĂ CU DOR de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363367_a_364696]
-
rupe în tăcere azima caldă, poeta dăruiește, cu sfială, picături de iubire: „Adunată de vremuri, păstrată-n cămări ... În marea de astre presar fericire/ Născută din doruri pierdute în zări./” (Răvășire). În acest volum ne întâmpină un suflet-orchestră, de o gingășie aparte, după cum însăși autoarea mărturisește: „Mi-am cules sufletul/ Risipit în freamătul frunzelor/ L-am scăldat în verdele codrului/ Am alungat tristețea norilor/ Și-ascultându-i cântecul,/ Pe strunele dorului/ L-am dăruit privighetorilor/” (În liniște), un suflet-orchestră pentru că de la început și
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
de mătasă/ Mi-afund truditul gând, sunt ostenită// De-atâta zbucium și de umilință.../ Sărut cu-ardoare firicel de floare/ Și mă hrănesc cu muguri de credință/ Lăsând de-o parte orice-ncrâncenare.// Din cânt de frunze plăsmuiesc iubire/ Din nuferi gingășie, puritate,/ Nimic din mine nu e amăgire/ Mi-e dor de-o oază de sinceritate”. Caut în mine liniștea râvnită, Oradea, 10 august 2010). Lirica Georgetei Resteman respiră iubire prin toți porii. Și chiar dacă, după spusa poetei, „se-nghesuie în
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
darului? Epopeea iubirii sau odiseea iubirii s-ar putea intitula întreaga lirică a autoarei. O trăsătură remarcabilă a acestei lirici este lipsa totală de vulgaritate și de frivol, autoarea alegând din paleta cuvintelor erosului, doar pe acelea care inspiră candoare, gingășie, puritate, frumusețe interioară și exterioară, reflexe ale unui suflet primenit în apă lustrală, înălțat și edificat, ajuns la un catharsis desăvârșit. Și e de mirare cum dragostea a rămas la fel de proaspătă și intensă în pofida anilor care au trecut peste ea
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
amintiri pe care o „înmagazinăm” pentru ziua de mâine. Voi vă faceți că nu înțelegeți! Căldura de la soare o avem că doar este suficientă pentru întreaga omenire. De cea din sufletele voastre ducem dorul... Tot ce ne dorim este puțină gingășie, delicatețe nu delicatețuri, gesturi care să ne arate că suntem iubiți. Dorim să aveti puțin timp și pentru noi. Avem pretenții prea mari oare? Ne dau puterea și dorința de a mai trăi rezistând intemperiilor. ----------------------------------------- Berthold-Tellu ABERMAN Nazareth Illit, Israel
PUŢINĂ TANDREŢE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361073_a_362402]
-
Insensibil la reacția „galeriei” literare (și bine face, căci el nu scrie din vanitate, ci pur și simplu pentru bucuria de a-și ferici inima proprie și prietenii apropiați), Mihai Rădoi își filigranează „jurnalul liric” într-un chip miraculous, cu gingășia bijutierului elvețian, cu talent și rafinament, cu ochiul lacom nutrit de călătorii și lecturi profunde, mult fermecătoare, cu trimiteri izvodind cert din ancestralitate, din adâncul trăirii, deci, ca un ecou al vieții sufletești. Deși suntem diferiți, îi apreciez curajul abordării
LUCEFERI CU BUZE ROSII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360793_a_362122]