419 matches
-
Geaninei, din tot sufletul... O inimă neatinsă de colții vreunei crime, Eu fug sleit și palid, gonit de giulgiuri pale, Și nu pot să dorm singur de spaimă că-am să mor. Stephane Mallarme (traducere - Ștefan Augustin Doinaș) CRISTIAN LISANDRU Jurnalist. Născut în București, la data de 18 iulie 1968. Fondator al Cenaclului de Poezie și Proză „Amprente Literare
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
privirea vulturul care trecea pe lângă el. Și se auzea aceeași șoaptă, „Mira, mira, mira - el águila, el águila!“ Așa treceam pe lângă pietrele albe și pe lângă zidurile ce se cojeau în arșiță, pe lângă ciulinii de culoarea fierului, pe lângă oasele morții, pe lângă giulgiul celui veșnic adormit ce fâlfâia umilit în spate; și de asemenea pe lângă copilașul ucis de febră ce era purtat înăuntru. Ne urcam pe un platou de unde orașul zăcea pe jumate acoperit într-o groapă pitorescă, și acolo exersam cu Caligula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se decolorase aproape în alb. Acum, fulgi minusculi de zăpadă, abia perceptibili, dansau în sus și-n jos, ca niște musculițe. Brian și Gabriel priveau fulgii (la ora prânzului), care păreau nu să cadă, ci să zburde în văzduh, deasupra giulgiului de abur care plutea din nou peste suprafața bazinului aflat în aer liber. Zăpadă în aprilie! În țara asta blestemată poate să ningă oricând! Brian și Gabriel se întoarseră la măsuța de metal - cu tăblia pătată de urmele circulare, cafenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și vădit macabră; umbra unui gnom sau a unui pitic mai răsărit, învăluit într-un lințoliu cenușiu, ectoplasmatic; după cum cenușie era și figura cețoasă, aburoasă și indescifrabilă, a Apariției îndoliate. Cu unul dintre brațe strecurat hoțește, pe sub faldurile părelnice ale giulgiului, Ne-numitul slobozea hârâitură după hârâitură ascuțită, morbidă, ca și când o insectă, o lepidopteră de dimensiuni enorme, își freca elitrele: Râdea, fără nici o urmă de îndoială! Râdea...! Râdea...! Râdea...! Râdea...! Ho, ho, ho, hooo! Hu, hu, hu, huuu! Vino...! Vino la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
face scrum în jurul nostru. Eu, în genunchi lângă Brandy, dacă mi-aș vârî mâinile sub rochie aș da numai de Darvon și Demerol și Darvocet 100. De asta se și uită cu toții la mine. Rochia mea-i o copie a Giulgiului din Torino cumpărată la solduri, maro cu alb, drapată și croită așa încât nasturii de-un roșu lucios să țină loc de stigmate. Apoi am pe mine metri întregi de voal negru de organza înfășurat în jurul feței și cusut cu mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
miresei. Urmată de-un incendiu. Urmată de-o crimă. Vestimentație formală. Capitolul 28 Rochia în care-mi car curul la nunta lui Evie e mai strânsă ca pielea. E ceea ce ați numi strâns până la os. E stampa aia bestială cu Giulgiul din Torino, aproape toată numai maro și alb, drapată și tăiată în așa fel încât nasturii roșii strălucitori țin loc de stigmate. Apoi mai port metri și metri de mănuși din mătase neagră, strânse pe brațe. Tocurile sunt vertiginos de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
în deceniul cinci. La aflarea acestui afront, cuplul Ceaușescu hotărăște măsuri drastice. Se încep preparativele. Se lansează întâi zvonul (zvonul, o armă atât de utilizată în Est) că „transcendentalii” sunt niște „sectanți” periculoși care umblă prin instituția lor îmbrăcați în giulgiuri albe, cu lumânări în mână. Ba unii umblă și pe străzi, noaptea, echipați astfel! În acest timp fiecare cercetător este „prelucrat” pentru a avea o atitudine „partinică” la noua ședință ce se pregătea. și totul a decurs conform „liniei trasate
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
ști de altă Lege,/ de Frumos, de Bun și Drept.” Muzicalitatea versului eminescian, imposibil de recunoscut aici, se regăsește în poemele erotice, croite după modelul romanțelor: „! ți-ai crescut parcă anume/ părul cel mai lung din lume,/ ca-ntr-un giulgi să-ți ții într-însul/ trupul tău curat ca plânsul,/ lin pornit și-ncheiat lin,/ ca-ntr-o șoaptă de amin...// eu de-acuma ți-s străin...// nu mai vii și nu mai vin,/ să mă-mbăt de sfântu-ți vin,/ unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
corn, piele de animal, materiale ce se obțin prin ucidere. Mai mult decât suport, pretext sau contrast, cadavrul a fost substanță, materia primă a muncii de doliu. Primul nostru obiect de artă: mumia egipteană, cadavrul făcut operă; prima noastră pânză: giulgiul pictat al copților. Primul nostru conservator: îmbălsămătorul. Prima piesă "art deco", recipientul pentru rămășițe, canopă, urnă, crater sau casetă. Nici măcar adepții lui Christos n-au putut rezista pulsiunii imaginare, deși făcuseră din interdicția lor mozaică un semn al diferenței în interiorul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
au, de altfel, în comun faptul că admit oficial imaginea miraculoasă sau "acheiropoietă" (nefăcută de mâna omului). În Antichitate, ea cădea din cer. În creștinism, vine dinspre origini. Este Sfântul Chip de la Laon, Sfânta Mahramă de la Edessa, iar mai târziu Giulgiul de la Torino. Punct comun: amprenta vie a lui Dumnezeu viu, în afara oricărei lucrări artistice. Astfel este Sfântul Chip, singura amprentă a chipului lui Christos dinainte de Patimi, incarnat de Mahramă potrivit legendei ("Regele Abgar din Edessa a trimis un pictor ca să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
scris acest lucru?). Figurile atrăgătoare ale Ashvinilor și cohorta veșnic tânără și veselă a Marutilor vă așteaptă ca pe un al doilea tată, ca „personajele în căutarea unui autor” ale lui Pirandello - gândiți-vă la ei: i-ați sculat din „giulgiul de purpură în care dorm zeii morți”. Nu-i lăsați pe jumătate recreați și fiți Regele, fiți Baldr al acestei renașteri pe care marea dvs. carte o va consacra! Dragă domnule Wikander, dea Domnul să vă transmit ceva din entuziasmul
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
două ori vrea el să coboare din fecioria nemuririi în patima pământului; în chip de tânăr de amândouă dățile, dar sub înfățișări extreme. Întâia oară blond, cu păr feminin „de aur moale”, străveziu la față și alb cum e ceara. Giulgiul vânăt pe care îl poartă ne dă senzația stranie de moarte. Impresia eroinei e aceea de frumusețe îngerească, din vis, streină de lumea noastră: Un mort frumos cu ochii vii Ce scânteie-n afară. Apariția lui extraordinară „îngheață” pe cine
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
datorită cadavrelor lumii viețuitoare (plante și animale), Întrucât bacteriile sunt cele care asigură integrarea acestora În lumea materială, inanimată. Și În ritualul nostru creștin ortodox, gestul ultim pe care preotul Îl face este de a arunca vin și pământ peste giulgiul defunctului, gest care nu face altceva decât să arunce culturi de bacterii care să grăbească fermentația și putrefacția resturilor pământești ale ființei umane. Cel de al doilea aspect subscrie În fapt primului și poate fi considerat ca un atentat la
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
personală” mozaicată. Poezia este invocată ca „ivirea cântecului”, „sunet pur”, „ținta hipnotică”, ipostaze metaforice desemnând o dinamică a contrariilor și proiecția spre un plan abstract. După o lungă întrerupere, N. revine în peisajul editorial cu volumul Gara de Est (2003). „Giulgiul inocenței” din Poeme, mărturie a unei lumi magice, se destramă brutal, tărâmul paradisiac, numit prin cuvinte de rezonanță blagiană - „acolo este veșnică vară” -, lasă loc imaginii bibliotecilor „prădate”. SCRIERI: Poeme, București, 1973; Roza și închipuirea, București, 1976; Duminică spre luni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288403_a_289732]
-
poate deduce că, în acea vreme, inul și cânepa se topeau, se melițau, se periau și se torceau cu mare pricepere. Țesutul se făcea în două ițe, iar pânza se diferenția, după întrebuințări, în trei categorii: fină - pentru cămăși și giulgiuri, intermediară - pentru îmbrăcăminte exterioară; și groasă - pentru saci. Această adevărată tehnologie era prezentă și în gospodăriile de pe teritoriul comunei noastre, fiind indispensabilă asigurării materiei prime pentru confecționarea articolelor de îmbrăcăminte și a altor produse necesare în casă: așternuturi, saltele, căpătâie
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
către sfintele femei, Împreună cu Iosif și cu Nicodim. Obiectele Întrebuințate aici capătă un Înțeles mistic aparte, astfel, procovățul de deasupra discului Închipuie năframa cu care a fost Înfășurat capul lui Iisus În mormânt, iar cel de deasupra potirului amintește de giulgiul care a Învelit corpul Său, În timp ce ,,aerul”, ce se așează peste sfintele vase, Înseamnă piatra prăvălită peste ușa mormântului. Până și tămâia Întrebuințată la clădire capătă În acest moment o Însemnătate mistică reprezentând aromatele, cu care a fost uns Sfântul
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
omul fără cap. El ține o pânză pe care e reprezentată o față cu barbă bănuită de experți a fi a lui Jacques de Molay, aceeași care a fost dovedită prin testul izotopilor de carbon că este reprezentată și pe giulgiul torinez, aceeași amintind despre ritualul gradului masonic douăzeci și șapte cu simulacrul proces al templierilor. A.E. Waite descrie că tocmai în acest ritual este folosită crucea de Lorraine cu două rânduri de inițiale JN și JBM, ceea ce sugerează că
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
viață-n strălucire! O, Hermes neștiut ce-mi iști În suflet necurmată teamă, Cu Midas tu mă faci de-o seamă, Cu cel mai truist dintre-alchimiști; Prin tine, fier din aur fac Și iad din rai, din înger drac; Când giulgiul norilor se trage, Un scump cadavru-ntrezăresc, Iar pe întinsul șărm ceresc Ridic mărețe sarcofage 1000. Influențele planetare ale lui Jupiter și Venus sunt un antidot al melancoliei induse de Saturn, guvernatoriul inteligenței cărturarilor ademeniți de magie. Prezența lui Dumnezeu
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
două aspecte pe care le îmbracă în imaginația oamenilor. Cu cât călătoria este mai grea, cu atât obstacolele sunt mai numeroase și grele, cu atât mai mult adeptul se transformă și, în cursul acestei inițieri itinerante, dobândește un nou sine. Giulgiul reprezintă chiar simbolul indian de val al Mayei. Maya este activitatea, mișcarea, devenirea, principiul primordial și poate fi asimilată cu prakrti sin Samkhza - Yoga, ca și cu „voința de a trăi”, concept esențial în doctrina lui Arthur Schopenhauer ori cu
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
în cosmos. Eolianul este prezent în mai toate versurile, sub forme variate (furtună, adiere, viscol, zbor), spre a sublinia „agonia” lumii și risipirea vieții. Peisajul citadin este, ca la mai toți simboliștii, sumbru. Poetul trăiește în „orașul morții”, acoperit de giulgiul zăpezii; lumina moare în culori întunecate, răsfrântă în oglinzi care o irizează funebru; trenul damnat, izbucnit din „cripta gării”, se îndreaptă spre cețuri și ploi filigranate, către amurgurile apocaliptice ale munților. Muzicale, de o cursivitate prozodică aproape ireproșabilă, poeziile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285666_a_286995]
-
înainte de a mânca tipsia cu jar. Numai pielea și ciolanele. (M. Sadoveanu) Antifraza, figură de stil cu caracter ironic, constă în utilizarea unui cuvânt, a unei lo cuțiuni sau sintagme, cu un sens opus celui denotativ: Răsplata prea frumoasă: un giulgi și patru scânduri. (M. Eminescu); TRAHANACHE: Bravos! Fănică trădător! Frumos!... (I.L. Caragiale) 2.9.4. Figuri de gândire/de nivelul viziunii artistice (metalogisme) Spre deosebire de tropi (metasememe), care vizează numai spațiul interior al limbajului, metalogismele se definesc prin raportarea discursului la
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cer și mare, sub forma unui tânăr voievod, care este totodată un "mort frumos cu ochii vii/ Ce scânteie-n afară". Cea de-a doua întrupare va fi din soare și noapte, Luceafărul având acum "un mândru chip", cu "negru giulgi". Din aceste portrete rezultă apartenența tânărului la cosmos (prin origine) și la natura terestră (prin înfățișare). Fata ar dori veșnicia, dar se teme de necunoscut și tânărul angelic va deveni un demon. În prima întrupare, Luceafărul are înfățișarea angelică a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
1945 (în colaborare cu I. Bujes); Richard Sasurly, I. G. Farben, București, 1945 (în colaborare cu I. Bujes); André Ribard, Minunata istorie a omenirii, București, 1946 (în colaborare cu Octav Mărgărit); James Hilton, Nu suntem singuri, București, 1947; Horace MacCoy, Giulgiurile nu au buzunare, București, 1949; Albert Maltz, Curentul subteran, București, 1951; Tirso de Molina, Don Gil de Ciorap-Verde, București, 1957 (în colaborare cu Ion Frunzetti); Giovanni Germanetto, Memoriile unui bărbier, pref. Palmiro Togliatti, București, 1960 (în colaborare cu Constanța Tudor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
hotărârea de a deveni prost, recuperându-l la sfârșit printr-o parodie gotică, prilej cu care îl livrează partenerei ideale. Obosit prematur, la 11 ani Antoine avea deziluziile unui septuagenar, încât la 25 se decide să-și aștearnă peste creier giulgiul prostiei, de vreme ce cauza nefericirii lui era propria-i minte și personalitate, un lux pe care nu și-l putea permite. La 18 ani plecase de-acasă, spre a-și croi un drum propriu; devine lector universitar la Paris V, specialist
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
stare sufletească a personajului cu o viziune funestă asupra lumii: "lumina din Setubal printre storuri la fel cu chihlimbarul de la morgă unde un Christos cu față de furnizor de droguri, mort de o supradoză, aștepta autopsia pe perete, perdelele semănând cu giulgiurile mortuare, marmura de pe comodă cu oase din cutii și perii aliniate pentru examenul medicului legist, nevastă-mea liniștindu-se încet așa cum adoarme o caracatiță, înfundându-și tentaculele în nisipul cearșafului". Satira politică, pregnant antitotalitară, atinge culmea sarcasmului și a caricaturii
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]