279 matches
-
fascinată de frumusețea feței lui Cristos: cum ochii sunt fereastra sufletului, sfânta Tereza era fascinată în primul rând de ochii lui Isus care dezvăluie sufletul său sfânt și plin de iubire. Tradiția creș‑ tină ca de altfel și chipul de pe giulgiu, îl reprezintă pe Isus pe cruce cu ochii închiși, iar sfânta Tereza comentează: ce bine a făcut Isus că și‑a închis ochii când ne‑a dat portretul său! Căci ochii fiind oglinda sufletului dacă am fi contemplat sufletul lui
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
marea iubire pentru Hildegard, pe care o pierduse pentru mai comuna Elsa, cu care se și căsătorise. Fetele îl părăsesc și Gavrilescu rătăcește printr-un labirint ciudat, se înfășoară la un moment dat chiar într-o draperie, ca într-un giulgiu care îl sufocă. Mitul labirintului care, după Eliade, este imaginea propriu-zisă a inițierii, se regăsește concentrat în scena în care protagonistul se rătăcește printre draperiile prețioase și paravane („îi luă mâna și-l conduse repede către o căsuță veche, pe
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
excesivă a timpului, comprimarea lui prin încercarea neizbutită de a-1 ține în loc, urmată de o îmbătrânire subită: era "mai slab decat se știa, și totusi cu pântecul slab și umflat", semnificș îndreptarea spre moarte, personajul fiind prins într-un giulgiu, simbol al morții. Ieșirea de la țigănci este însoțită de aceleași evenimente care preced intrarea: timpul își reia cursul, ceasul arăta orele opt, căldura este încă puternică, același uruit infernal al roților de tramvai. Totul pare la fel, număi că acum
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
măreția unui monument funerar, lucrat în marmură pentru tatăl ei de prințesa Olga Sturza. Monumentul ocupă o bună parte a peretelui sudic al bisericii, ridicându-și coloanele până la originea bolților și reprezintă un catafalc care susține un sicriu acoperit cu giulgiu, prin care se profilează forma unui corp uman.. Pe postament scrie că principele Alexandru Gh. Mavrocordat a decedat la 18 martie 1907, în etate de 64 de ani. Pe fața exterioară a aceluiași perete se găsește o placă de marmură
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cu încetul neasemănata putere de refacere a acestui neam, de atâtea ori cosit și călcat în picioare, începea să se manifeste. Înainte de a se ridica această iarnă aspră, fără pereche, care parcă voia să ne ție nesfârșit supt tristul ei giulgiu, semnele de încredere apărură, fără ca, din Apusul de care ne legaserăm, să ne fi venit încă primii mângâietori și soli ai biruinții comune”. Zonele de dislocare a marilor unități în refacere erau locații moldovene: Iași, Botoșani, Vaslui. Pentru durata refacerii
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
Florile care se duc” de Ștefan Petică, text care începe similar cu cele două puse față în față pînă aci: „Mă întorceam seara tîrziu acasă. Pe străzile singuratece și întunecate nici o mișcare și nici un zgomot. Tăcerea plutea deasupra ca un giulgiu negru. Numai pașii mei răsunau puternici pe pietrele mari de pe stradă. Și era în acest răsunet al lor ceva ca o prevestire tristă, ceva nedeslușit și plin de groază, pe care sufletul meu nici nu încerca măcar să-l hotărască”.4
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
soare. Caliciu desfăcut, el primea în rănile lui culorile pe care, în ceasurile bogate ale zilei, le răspândise cu mărinimie. Le lua și le ducea în mormântul lui de zambile, trandafiri, violete și narcise. Mormântul viu întindea în zare un giulgiu minunat. Spațiul fremătă și toată zăpada se stinse; rugul aprins se preschimbă într-o nesfârșită marmură albăstrie. Luna ieși argintie din valul de lumină în care mai devreme, clară și tânără, se îneca. Crescu, mușcă din azur cu tăișul ei
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
domul), Palladio (porticul) ?i Borromini (turlele). P�n? la urm?, toate aceste opere par timide �n raport cu lucr?rile c?lug?rului G. Guarini (1624-1683). Inspi-r�ndu-se din opera lui Borromini, el anim?, la Torino, �n capelă Sf�ntului Giulgiu de la catedral? (1667-1690) ?i �n biserică Sf�ntul Lorenzo (1668-1687), �nveli?ul interior cu inflexiuni coordonate cu o decoră?ie de o extrem? bo-g??ie ritmic? ?i cromatic?. Dar, mai ales, el realizeaz? aici cupole ale c?ror �ndr?zneal
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
un liceu din Gheorgheni constata necunoașterea limbii române de către elevii proveniți de la școlile confesionale, unde, conform legii, limba română trebuia studiată obligatoriu: "predarea limbei române în școlile lor (a secuilor n.n.), a rămas o iluzie a legiuitorului înfășurată frumos în giulgiu și îngropată chiar de cum s-a decretat"21. Pentru această situație, profesorul blamează pornirile iredentiste ale corpului didactic care încurajează învățarea mecanică a unor fraze în limba română pentru a asigura elevilor promovarea la examen, tinerii rămânând în continuare "rătăciți
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
încearcă să răspundă întrebării când a avut loc moartea clinică a lui Gavrilescu: "la sfârșitul primului episod (de insolație) în fața porții grădinii, acum, în acest "leșin", ori mai târziu, în timpul "visului", când se simte învelit într-o draperie "ca un giulgiu"? Greu de descifrat în ambiguitatea texului, deși înclin să "optez" pentru primul moment! Este totuși evident că toate acestea trei formează o continuitate, un "rit al trecerii", cu momente succesive de modificare a conștiinței"311. Călătoria lui Gavrilescu este o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nașterii și a morții"319: "Ferice de ei...", "- De ele... sunt țigănci", " Așa am auzit și eu"320 caracteristice fiindu-i "întunericul, tăcerea, spaima, teroarea obiectelor, goliciunea aproape grotescă a trupului diform, senzația finală de înfășurare în draperie "ca un giulgiu" și de sufocare în "pâslă""321. Eliade arăta într-un studiu că numai eroii trec în moarte întregi, adică păstrându-și memoria și personalitatea; oamenii simpli își continuă "viața" larvară într-un infern de umbre vlăguite și fără memorie 322
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
le cele veșnice pregătit. Trecerea spre eternitate constituie al treilea moment important din viața omului și ultimul. În Costișa a fost și se menține tradiția ca cei în vârstă să-și pregătească cele necesare pentru moarte: haine noi, pânză albă (giulgiu), sicriul, crucea, toiagul din ceară bună (de albine), lucrurile de dat de pomană peste sicriu, douăsprezece punți (prosoape în dungi) peste care trebuie să treacă mortul, în drum spre cimitir. Banii adunați pe icoana de pe pieptul mortului se dau copiilor
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
era milă de străinul cu ochi de copil, care-i povestise cu atâta nostalgie despre țara aceea Îndepărtată unde se născuse și pe care parcă simțea că n-o va mai vedea niciodată. Când Hermann muri, Îl Înveli Într-un giulgiu uriaș și-l scoase noaptea pe nesimțite din curtea stăpânului. Un ban de aur, simbria lui pe o săptămână, Îl costă ca să-l Îngroape În pământ sfințit. Ar fi fost cu primejdie să se afle, dar groparul era sărac, avea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
tabernacolului. Există vreun expert mai exact în probleme religioase ca Marcel Proust? 4. Mormântul Sfânt și câteva chestiuni profane Iar făcându-se seară, a venit un om bogat din Arimateea, cu numele Iosif [...] și luând trupul, L-a înfășurat în giulgiu curat de in și L-a pus în mormântul nou al său, pe care-l săpase în stâncă și, prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, s-a dus [...]. După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâia a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cruci, simbol al credinței, al suferinței și al nădejdii. Căzută în nămeți se stingea încet, încet, din lipsă de aer și din cauza frigului. Crivățul o doborâse și acum o prohodea în limbajul său tăios și glacial, acoperind-o cu un giulgiu protector de zăpadă. În momentul în care mama răpusă de oboseală s-a frânt de la genunchi, într-un gest de supunere totală față de învingător, corpul ei făcuse o ușoară curbură, iar acum se sprijinea în stratul de zăpadă mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o țundră, o pălărie și o pereche de cisme, precum și un salariu convenit, totul anual. Mai primește o delniță de porumb și are obligația de a țese în țesătoria curții toată toamna, iarna și primăvara, ori fețe de masă, ori giulgiu, ori pânză, după cum primește comanda. Conscripția din 1801, special comandată la cererea «nobilei doamne» mai arată că oamenii satelor pe care le are în proprietate sunt iobagi cu «mai multe drepturi», composesoratul dându-le înlesnirea de a lua nelimitat lemn
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nici să trăim, nici să iubim ca lumea. De te gândești mai adânc, doi coți de pământ sunt prea de ajuns omului. Ce luăm cu noi când plecăm? Moșiile? Cirezile? Conacele? Aurul? Plecăm goi-goluți, cum am venit. Cel mult, un giulgiu să nu ni se răspândească oasele. Ce rămâne după om? Un nume pe-o cruce. Și de ai noroc, un gând bun în amintirea oamenilor. Și-apoi... Uitarea... "Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciuni!", slujește mitropolitul, "Milostiviți-vă! Agonisiți comori în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-are nevoie de Ștefan Vodă... Moldova cui o lași? Ștefan tace... Îl privește pe Iisus, coroana sa de spini... Încet, își încinge spada... Când am fost uns domn, am îmbrăcat cămeșa morții... Am știut că e croită dintr-un giulgiu... Am îmbrăcat-o totuși... De atunci, gândurile mele tot pe " Cărările Veșniciei" umblă. Aiasta mi-i meseria. Mai rabdă puțin! îl imploră Daniil. Vor veni! Nu se poate să nu vină... N-ai teamă, Sihastre... Nu mă las eu cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fost recunoscut în primul rând după bocanci. E scos și așezat pe lespede. La gât se află trei cruciulițe și un medalion. Pe deget, inelul. Sdrobită de durere, d-na Codreanu, plânge în sfâșierea generală. Peste Căpitan se așează un giulgiu. Iată acum, tatăl Căpitanului. Vine la căpătâiul fiului său. Îngenunche și rostește o rugăciune... E un moment îndurerat... Nu se aud decât silabele încete ale rugii tatălui pentru odihna fiului. Nu-i durere mai mare nici rugă mai înălțătoare. Și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
speriați, batem în lemn. Da, ăsta era Mișu: un om cu simțul umorului! După-amiază, ne-am dus toată redacția la el, într-un turn de lîngă stadion, în care eu nu mai intrasem niciodată. Peste trupul său era așezat un giulgiu cu margini aurii și albe și cu steaua în șase colțuri; acoperămînt vechi, pătat de ceară, murdar. Mișu era culcat pe covor, fără pernă, învelit pe față. Prin mantie i se profila pieptul bogat și prindeau contur coapsele. Lungită lîngă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-n lacrimi Din vremuri apuse pe vecie Aud cum nechează în tine Vechea-mi ardoare Iapă de montă mândră și nărăvașă Pe care nici un Cal Troian nu a putut-o seduce Ploaie deasă de muselină Ce-mi absoarbe precum un giulgiu rușinea Oază nobilă De stranii polenuri fecundată Noapte pregătită să zămislească ziua în care voi abate siniștrii pegași Pentru a-mi elibera EUL încă ținut ostatic.
Abdelaziz Kacem by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11353_a_12678]
-
cel Mare își dă sufletul. Clanul puternic din jurul Ecaterinei citeste o proclamație prin care Ecaterina I e numită împărăteasă legitimă a toate Rusiile. La 4 martie, după 5 săptămâni de la moartea țarului, timp în care trupul nu fusese acoperit de giulgiu și capacul nu fusese pus pe sicriu, Natașa, mezina, moare de vărsat. Împărăteasa hotărăște ca tatăl și fiica să fie îngropați în aceeași zi. În străinătate, vestea morții lui Petru este primită cu ușurare. În octombrie 1721 Senatul i-a
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
momentul ei obișnuit înainte de Utrenia de duminica dimineața. În Sâmbăta Mare și Sfântă, Miezonoptica are o formă specială doar pentru această zi din an. Este ultima slujbă din cartea de slujbă a Triodului. În tradiția rusă, slujba seține lângă epitaf, un giulgiu brodat cu imaginea lui Hristos pregătit pentru a fi pus în mormânt, care a fost așezat pe un catafalc în centrul bisericii. După Deschidere și psalmul 50, se cântă Canonul Sâmbetei Mari (este repetat cel de la Utrenia din noaptea de
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
prin urmare el nu este nici Vladislav Vlaicu, nici Radu I. De asemenea, se presupune că mormântul a aparținut primei biserici, Argeș I, atestată arheologic sub pavimentul actualei biserici. La deschiderea mormântului, personajul domnesc a fost găsit acoperit cu un giulgiu de mătase mult deteriorat Personajul poartă o tunică purpurie lungă până la jumătatea femurului și strânsă pe trup. Tunica este cusută cu fir și decorată cu mărgăritare, în special la mâneci (manșete și coate), și este închisă în față cu 30
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
probe: el trebuie să ghicească care-i țiganca. Rătăcit în propriul trecut, el nu reușește să ghicească țiganca și se trezește prizonier într-un spațiu labirintic, simțind că trupul său este gol, diform și înfășurat într-o draperie ca un giulgiu. Gavrilescu se trezește în cele din urmă și iese din curtea țigăncilor, continuându-și drumul cu tramvaiul către apartamentul doamnei Voitinovici. Vecinii de acolo îl informează însă că Otilia se măritase cu opt ani în urmă, iar doamna Voitinovici se
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]