282 matches
-
cînd a dat să intre, ușa i s-a Închis În nas. Ce părere aveți? Am părerea că era curent. — Sau altceva, punctă portarul coborîndu-și glasul. Deunăzi spunea la radio: universul e plin de mistere. Aflați că au găsit sfîntul giulgiu cel adevărat la Sardanyola, În plin centru. Fusese cusut În ecranul unui cinematograf, ca să fie păzit de musulmani, care vor să se folosească de el ca să spună că Iisus era negru. Ce părere aveți? N-am cuvinte. — Ce vă spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
rămânea dosit sub preșul de la intrare; în grădinile publice, sufletul hodinea pe banca de alături. Umbra, totuna cu stâlpul telegrafului, cu fresca descompusă de pe catapeteasmă, cu cumpăna fântânii agățată într-o o căptușeală de nor. Culoarea cărnii peste culoarea curcubeului, giulgiu peste cămașa de nuntă: Trageți cortină! Este vremea pogorârilor, treaptă cu treaptă, din oase în carne, din carne în inimă, din inimă în sânge, din sânge în cuvânt și iar în inimă. Dumnezeu repară o scară. 5. Pe chip i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. În sfeșnice s-au aprins lumânări. Îngerii au început să cânte prohodul: "Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul tău, cu giulgiu curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-l l-a pus. Când te-ai pogorât la moarte, cel ce ești viața cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii tale; și când ai înviat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
el îi alintă, el îi caută în coarne, el... Ioaneeee! Protosinghelul salva fâșii de sfințenie din mijlocul necurăției. Icoanele descompuse, sub o stâncă, își dădeau duhul, focul dizolva tempera, chipurile se prelingeau peste pietre ca o poleire de curcubeu (pânza giulgiu pentru împachetat iluzii, ramele de stejar închideau cerc de foc în jurul aparențelor). Ioane, spune-mi cine m-a nenorocit? Tu îi spovedești în fiecare lună, tu stai la taclale cu ei, sigur știi cine-i spurcatul, siiiiigur! Să mi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sapa, săpa, scotea cu lopata pământul desprins, și săpa din nou. În adâncime pământul era mai dur, mai compact, puțin pietros, abia după o jumătate de oră de muncă continuă groapa se făcuse suficient de mare. Nu aveau sicriu, nici giulgiu, trupurile urmau să se odihnească direct În pământul gol, doar cu hainele pe care le aveau pe ei. Unindu-și forțele, bărbatul și cele două femei, el În groapă, ele afară, una de-o parte alta de cealaltă, au coborât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ARĂTAT PÂNĂ LA URMĂ A FI O BINEFACERE. ȘI TOTUL AR FI FOST CUM NU SE POATE MAI BINE DACĂ EPIDEMIA, AȘA CUM S-A ȘI VĂZUT, NU S-AR FI EXTINS... Căci sicriele au devenit atunci mai rare, lipsea pânza pentru giulgiu, și locul în cimitir. Trebuia făcut ceva ! Cel mai simplu, și tot din motive de eficacitate, se pare să fi fost gruparea ceremoniilor și, când lucrul era necesar, sporirea numărului de drumuri făcute între spital și cimitir. Astfel, în ceea ce privește secția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Sau nu vrem să ne mărturisim. Ciudata asta frică ne chircește și ne amăgește așa, ca un drog. Ne dă o veselie... Tâmpă, cum să-i spun? Un fum ruginiu se ridica dintre ape. Plutea odată cu Dunărea, întins ca un giulgiu peste ea. - Și ăia, din Sudica, urmă Tomnea, tot așa o țin. Au niște ierburi pe care le trag pe nas și se veselesc întruna, oricât de nenorociți ar fi. Văd fel de fel de năzăreli și cred în ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cercuri se rotește, Și din adânc necunoscut Un mândru tânăr crește. Ușor el trece ca pe prag Pe marginea ferestei Și ține-n mână un toiag Încununat cu trestii. Părea un tânăr Voievod Cu păr de aur moale, Un vânăt giulgiu se-ncheie nod Pe umerele goale. Iar umbra feței străvezii E albă ca de ceară - Un mort frumos cu ochii vii Ce scînteie-n afară. - " Din sfera mea venii cu greu Ca să-ți urmez chemarea, Iar cerul este tatăl meu Și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
aer rumene văpăi Se-ntind pe lumea-ntreagă, Și din a chaosului văi Un mândru chip se-nchiagă; Pe negre vițele-i de păr Coroana-i arde pare, Venea plutind în adevăr Scăldat în foc de soare. {EminescuOpI 172} Din negru giulgiu se desfășor Marmoreele brațe, El vine trist și gânditor Și palid e la față; Dar ochii mari și minunați Lucesc adânc himeric, Ca două patimi fără saț Și pline de-ntuneric. - "Din sfera mea venii cu greu Ca să te-ascult
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-mi încălzești sufletul ca ochii mei să plângă fericire... Stare 2 Genele ochilor mei parcă ar fi șine de cale ferată prin care trec trenuri lăsând în urmă nori albi, scuturând batiste de nea peste mine. Mă învălui într-un giulgiu impregnat cu doruri, simt că în ochii mei se topesc ninsori și ard, se scurg peste trupul meu. Evadez din iarna care abia acum începe și mă scurg ca o apă, peste focul din suflet, ce arde-n pustiu. Stare
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
și de sufletul meu, forțându-mă să le accept. Ca la un semnal prestabilit, se opriră, iar ecourile lor se topiră și ele în curând în liniștea paralizantă a minții mele. Tăcerea mă înconjură în acest nou spațiu ca un giulgiu și începeam să mă complac în starea în care mă aflam. Moartea, care părea să mă înconjoare, n-o vedeam ca o amenințare, ci ca o mântuire. O scăpare din starea în care mă aflam! Era ciudat spațiul în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
însă lângă masă, ia cămașa roșie, o desface cu dragoste și o ține pe palmele ridicate și întinse. Încremenește în picioare acolo, în partea dreaptă a sălii palatului, lângă masa purpurie, ține pleoapele în jos, privirea i-a dispărut, un giulgiu s-a așezat peste ochii Ofeliei. Carnetul cu numele femeilor revine în mintea ei, alungă paginile alea, l-a lăsat special printre cărți, ca să mă facă geloasă, sigur e așa. Și se liniștește. Puțin... — Fato, dar Ofelia a murit!!!, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cusătura de vinilin care brăzda triunghiul, pornind din vârf. Acesta stătea între noi ca o relicvă sfântă, ca un fragment de mână sau tibie. Pentru Vaughan, bucata aceea de piele, la fel de minunată și de vie ca petele de pe clinul unui giulgiu, conținea toate puterile speciale magice și vindecătoare ale unui martir modern al superautostrăzilor. Acei prețioși centimetri pătrați stătuseră lipiți de vulva femeii muribunde, fuseseră pătați de sângele scurs din orificiul ei genital rănit. L-am așteptat la intrarea în spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
pe care vacarmul surd, venit de nicăieri, le lăsa îngreunând existența a tot ceea ce voia a se numi viață în inima Universului. Eșuată acum pe o nouă planetă, forma sa divină este prea bine ascunsă sub seaca înfățișare pământeană - un giulgiu al umbrelor care servește pe post de cătușe scânteia instabilă din spatele acestui secret cunoscut doar de zeii primari ai Universului. Mascat de simplitate și de originea fixă pe care o are în pământ, nu oferă niciodată indiciul că ar sălășlui
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
conducîndu-i În camera soțului ei și le arătă, așezat Îndărătul ușii, un zmeu mare. Pe o armătură ușoară, construcția avea un soi de velatură pe care era desenat chipul unei femei cu plete lungi, cu ochi Mari, verzi, Într-un giulgiu opalescent, cu gîtul tăiat vopsit În roșu sîngeriu. - Dar... Nu e asta fantoma care te-a doborît pe faleză? zîmbi Marie. Lucas nu dădu atenție notei de umor, În schimb Îi vîrÎ sub nas velatura, arătîndu-i găurile din țesătură. - Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
făcuse să se simtă mai bine și o liniștise pe mama lui. N-am vorbit niciodată despre Tabea cu ea. N-am îndrăznit. Am plâns pierderea prietenei mele în tăcere cu atâta durere, de parcă ar fi fost deja înfășurată în giulgiu. Dar a fost Werenro cea pe care a trebuit s-o punem în pământ. Abia așteptam s-o văd din nou pe mesageră și la fel simțeau și ceilalți la Mamre. Era favorită printre Debore, iar ele zâmbeau când le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dna James. După părerea mea, simțim În continuare multă tandrețe față de trupul cuiva pe care l-am cunoscut bine În viață. Theodora acceptă și este condusă În salon de Minnie Kidd. Henry James stă Întins În sicriu, acoperit cu un giulgiu ngru; pe față are o bucată de pânză albă, pe care Minnie o trage la o parte, lăsând să se vadă chipul imaculat bărbierit. Arată foarte bine, ca o operă de artă sculptată În ceară de culoarea fildeșului, cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fuseseră înfășurați în pături aspre de lână, luate de la magazin. Contele Aleksandr Cerkasov fusese învelit într-un cearșaf brodat cu blazonul său. Fiecare trup neînsuflețit era cărat într-un simplu hamac, întins între doi pari, cu câte un purtător de giulgiu la fiecare capăt. Majoritatea celor din K îi urmau pe îndurerații Pricipali, cu lacrimi de crocodil pe obraji. îndurerații Principali erau Elfrida, însoțită de Vultur-în-Zbor, Irina Cerkasova și Cale-Bătută Peckenpaw. Contele Aleksandr Cerkasov devenise conducătorul oficial al orașului K în lipsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tufă generoasă de păr ce-i umbrea subsuoara. Restul, gâtul și fața și capul, nevăzute sub văl, erau doar sugerate de acei ochi duri și întrebători. O privi acum în întregime, cu veșmântul negru zăcându-i la picioare ca un giulgiu uitat, căci lumânările de pe podea trimiteau o mulțime de umbre calde care să flirteze cu trupul cel gol, iar haosul și mizeria camerei au fost uitate grație perfecțiunii acelei viziuni. Liv știa cum să-și arate corpul, cu suficientă îndrăzneală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
pentru bine. N-o spun aceasta popii și cărțile lor vechi, De mii de ani nu sună legenda în urechi? Nu vezi tu, că virtutea găsește-a ei răsplată, Răsplată ce de oameni și cer e-nvidiată? Răsplată prea frumoasă: un giulgiu și patru scânduri. Ți-e îndemnă-n-nuntru, și scapi de multe gânduri, De gânduri fără noimă... Pentru așa comoară Treci însetat pe lângă a vieții dulci isvoară... Și-atunci... atuncea popii vorbit-au foarte drept: 90Deșertăciuni sunt toate, când moartea ți-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Desface Ducesei, c-o galantă grabă, În cusut în lacrimi de o mână slabă: Pânze moi în care se țesură zile, Vederea și somnul sărmanei copile, Albe ca zăpada ce cade în fulgi; Dar, cum sunt cusute, sunt bune de giulgiu. Când îți trec prin minte acestea, copilă, Te uiți în oglindă și îți plângi de milă; Vrei s-o vezi chiar bine, s-o ții bine minte Pe nefericita, dulce și cuminte, 45Fără nici un reazem, care nu așteaptă Decât moartea
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
lumea creată pentru bine. " Creată pentru bine ne spun cărțile vechi, "De mii de ani ne sună legenda în urechi... "Și am văzut virtutea găsind a ei răsplată, Ce nu numai de oameni - de zei e-nvidiată, "Răsplată prea frumoasă: un giulgiu și patru scânduri. "De când văzui aceasta, am stat mereu pe gînduri: "Să-mi stâmpăr lăcomia? Pe lângă dulci izvoară "Să trec murind de sete pentr-o așa comoară? {EminescuOpIV 413} {EminescuOpIV 414} Pe când c-un om în lanțuri - de-i frate
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pentru frumos și bine. Au nu ne-o spun aceasta religiile vechi? De mii de ani ne sună legenda în urechi, Ba am văzut virtutea aflând chiar o răsplată, Ce nu numai de oameni, de zei e-nvidiată, Răsplată strălucită: un giulgiu și patru scânduri. Și tot nu mă trezisem, tot nu m-au pus pe gânduri Și tot credeam, nebunul, că, pentru-așa comoară, E demn, murind de sete, să treci lângă isvoară. 85. O! VIN PE MARE... (cca 188O) O
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vărsând pe covoare. Privind-o smerită cum șade culcat, Demonic zîmbi-vei, cu luna vei trece În pat Pe-o marmură rece. Privind-o o noapte întreagă tu taci - Privește cum sânii se bat și suspină S-o-mbraci C-un giulgiu de lumină. Și ochiului celui în basme îi minți Să-i pară că ese din arc de pilastri Un prinț Cu ochii albaștri. {EminescuOpIV 543} Se-nvioșează fețele Ș-un matelot [agale], C-o luminare coborî-n Camara de butoae. De
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Împachetat un set de haine noi pentru Frank. Tot scotocindu-i prin garderobă În căutare de cămăși curate, am dat peste șalul de dantelă pe care ni-l dăruise bunica noastră. Printre puloverele de mohair, țesătura Îngălbenită arăta ca un giulgiu; mi-am amintit cum stătea mama la măsuța ei de toaletă și eu Îi puneam șalul pe umeri, și cum parfumul pielii ei se amesteca pînă la indisolubil cu izul de whisky. BMW-ul Paulei intră În parcare și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]