293 matches
-
acetil-CoA ce intră în ciclul citric; în lipsa O, fermentația deși are același mecanism oxidativ de substrat, conduce la acid lactic și la fermentația glucozei ce are ca rezultat glicoliza. Astfel, producerea de acid lactic în anoxie s-a definit ca “glicoliza anaerobă” sau “glicoliza anoxică”. În mod normal, viteza fermentației (ca dinamică metabolică de producere a moleculelor de piruvat) e egală cu viteza oxidației biologice (dinamica C. Krebs de degradare a acetil-CoA), fără acid lactic Acest mecanism a fost definit ca
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
în ciclul citric; în lipsa O, fermentația deși are același mecanism oxidativ de substrat, conduce la acid lactic și la fermentația glucozei ce are ca rezultat glicoliza. Astfel, producerea de acid lactic în anoxie s-a definit ca “glicoliza anaerobă” sau “glicoliza anoxică”. În mod normal, viteza fermentației (ca dinamică metabolică de producere a moleculelor de piruvat) e egală cu viteza oxidației biologice (dinamica C. Krebs de degradare a acetil-CoA), fără acid lactic Acest mecanism a fost definit ca efectul Pasteur normal
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
egală cu viteza oxidației biologice (dinamica C. Krebs de degradare a acetil-CoA), fără acid lactic Acest mecanism a fost definit ca efectul Pasteur normal, iar termenul de fermentație cuprinde numai etapele în care glucoza trece în piruvat (oxidarea substratului), prin glicoliză înțelegând etapele în care apare acidul lactic, a cărui prezență depinde de variația vitezelor de realizare a celor două tipuri de reacții descrise. Apariția lactatului în hipoxie sau anoxie, prin alterarea sau suspendarea oxidației biologice, reprezintă implicit un dismecanism sau
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
decât oxidația; acid lactic lipsă. Conform datelor actuale, rezultă că viteza fermentației crește nelimitat, în timp ce oxidația nu-și mărește viteza decât de max. 10 ori. Ca urmare, în celulă apare lactatul (la o oxidație normală sau chiar accelerată), realizându-se “glicoliza anaerobă”. Deci, cele două mecanisme glicolitice care se desfășoară în efortul de performanță (de scurtă sau lungă durată), trebuie evaluate la justa lor valoare pentru a putea aprecia corect comportamentul organismului. Deficitul energetic se evidențiază în două cazuri (în care
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
două cazuri (în care se obțin numai 2P), când randamentul utilizării energiei din glucoză e scăzut. Rezerva de glucoză și ATP scade mai încet sau mai rapid funcție de intensitatea dezechilibrului dintre fermentație și oxidare, adică între cele două tipuri de glicoliză: anaerobă și mai ales, aerobă. Importanță deosebită prezintă în efortul sportiv din probele de viteză, în care sunt antrenate grupele musculare fazice și implicit, în eforturile de rezistență, de tonus, care implică grupele musculare tonice. În celula musculară se mai
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
din afară), cât și prin accelerarea fermentației în urma activării enzimelor ATP-azice (ce formează esterul difosfat al glucozei), precum și sub influența hormonilor. “Asfixia” anoxică (sau hipoxia) și “asfixia” aerobă apar ca mecanisme ce perturbează interrelațiile ciclice autoîntreținute și autoreglate dintre fermentație (glicoliza aerobă și anaerobă) și oxidație. Subliniez deosebirea netă dintre mecanismul asfixiei anoxice și “asfixia anoxică” și dintre cel asfixic aerob și “asfixia aerobă”. Prin asfixie definesc moartea celulei prin deficit energetic, în timp ce mecanismul asfixic, fie aerob, fie anaerob, nu implică
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
revenirii. În raport cu acestea, s-au putut descrie tipuri metabolice determinate de practicarea diferitelor tipuri de efort sportiv. Caracterizează eforturile de intensitate maximală și submaximală. Datoria de O, ca și dependența respirației tisulare de fosforilare e mare, fiind prezentă o intensă glicoliză anaerobă. Se utilizează sursele energetice musculare, fără a se apela la cele îndepărtate: glicogen hepatic sau lipide. Deși cantitativ, modificările sunt evidente, atât la nivel muscular, cât și cerebral, reversibilitatea lor se produce rapid și intens comparativ cu alte sporturi
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de “stabilitate”, exprimată prin valori mici ale datoriei de O. Durata mare a acestor tipuri de efort produce însă, modificări biochimice caracteristice: - inhibare a activității enzimatice și ca urmare, a gradului de oboseală, deoarece în SNC apare inhibiția de protecție; - glicoliza, intens solicitată, se realizează pe baza glicogenului hepatic și ca urmare, - funcțiile lipolitice și lipidosintetice scad și apare pericolul “încărcării grase”. Al exercițiilor de forță, un tip aparte de efort sportiv, întâlnit la haltere, lupte și gimnastică, le corespunde o
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
cal/kg corp/min la neantrenați și de 280 cal/kg corp/min la antrenați, în raport cu consumul de O de 45 ml/kg corp/min, respectiv 57 ml/kg corp/min, ar fi oarecum o limită inferioară de antrenare a glicolizei anaerobe în condițiile efortului sportiv. Problema relației consum de O/efort, în așanumita apreciere de lucru “aerob și anaerob”, trebuie deci rectificată ca înțelegere fenomenologică, deoarece relația consum de O/capacitate aerobă sau anaerobă nu este rezultatul exclusiv al acestui
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
este perturbat de presiunea oxigenului (Po2). Aceeași autori în 1990, propun ipoteza conform căreia, în condițiile unei disponibilități scăzute a oxigenului, respirația mitocondrială este stimulată de creșteri ale adenozin difosfatului (ADP), fosfatului anorganic (Pi) și NADH. Aceste modificări, favorizează stimularea glicolizei, ceea ce va spori formarea NADH citosolic. Această creștere, combinată cu creșterea NADH mitocondrial, duce la creșterea NADH citosolic ce va deplasa echilibrul lactat dehidrogenazei (LDH) spre creșterea producției de lactat. Autorii avertizează că indisponibilitatea oxigenului nu este singurul factor determinant
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
echilibrul lactat dehidrogenazei (LDH) spre creșterea producției de lactat. Autorii avertizează că indisponibilitatea oxigenului nu este singurul factor determinant al producerii lactatului în timpul exercițiului fizic, și indică faptul că rata producerii lactatului în timpul efortului este determinată de cinetica relativă a glicolizei, LDH și respirației mitocondriale. Ei însă conchid că indisponibilitatea oxigenului are importanță majoră în reglarea producției de lactat în timpul exercițiului fizic muscular. Opus conceptului anterior, Stainsby și Brooks în 1990 sugerează că deși o limitare a furnizării oxigenului pentru metabolism
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
ar trebui să crească odată cu creșterea concentrației și activității lactatului sanguin. Ca urmare, în primele stadii ale exercițiului fizic, creșterea lactatului sanguin va fi redusă. S-a sugerat că atunci când adrenalina sanguină (A) crește odată cu sporirea intensității exercițiului, este stimulată glicoliza, ducând la o creștere a producției de lactat muscular și în același timp, la o îndepărtare mai slabă a lactatului din alte țesuturi, astfel obținându-se o creștere netă a lactatului sanguin (Stainsby și Brooks - 1990). Un posibil scenariu pentru
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
lente, cu o eliberare mică de A în sânge și cu un efect mic asupra nivelului circulant al lactatului. Pe măsură ce crește intensitatea exercițiului, acest fenomen este asociat unei recrutări a fibrelor musculare rapide (mai întâi FTa, apoi FTb) și unei glicolize crescute (ca și un nivel crescut al adrenalinei plasmatice), și astfel unei măriri a producției lactatului muscular, unei scăderi a clearance-ului lactatului sanguin, și în final unei creșteri a acumulării lactatului din sânge. Deși, este bine cunoscut că antrenamentul sportiv
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de gaze nu a corespuns cu PL determinat printr-o creștere abruptă a concentrației lactatului sanguin (puterea asociată cu PL a fost de 771 kg/min, în timp ce puterea asociată cu PAN a fost de 1200kg/min), și că creșterile în glicoliza musculară (determinate prin biopsie musculară) au apărut înainte de detectarea PL sau PAN ( la echivalenți ai ratelor de lucru mai mici de 50% din VO2max). Gladden în 1983, a demonstrat că pragul lactatului este un parametru evaluator mai bine cotat decât
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
adevărată monedă energetică. Cuplul ATPfosfocreatină, comportându-se ca un veritabil sistem energetic tampon în stare de echilibru, asigură concentrația relativ constantă a ATP muscular pentru perioade scurte de efort maximal (10-15 secunde). II. Sistemul glicogen-add tactic, asigură energia derivată din glicoliza anaerobă. Glucoza fiind principalul nutriment utilizat ca sursă energetică fără participarea O2, degradarea sa glicolitică până la stadiul de acid piruvic determină formarea a două molecule de ATP pentru fiecare mol de glucoză consumată. Când glucoza provine din depolimerizarea glicogenului, randamentul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
fiind principalul nutriment utilizat ca sursă energetică fără participarea O2, degradarea sa glicolitică până la stadiul de acid piruvic determină formarea a două molecule de ATP pentru fiecare mol de glucoză consumată. Când glucoza provine din depolimerizarea glicogenului, randamentul energetic al glicolizei anaerobe este de 3 molecule de ATP. Diferența de 1 moleculă de ATP se datorează faptului că în timp glucoza, ca atare, consumă o moleculă de ATP pentru fosforilare înainte de a suferi degradarea glicolitică anaerobă, cea rezultată din depolimerizarea glicogenului
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de 3 molecule de ATP. Diferența de 1 moleculă de ATP se datorează faptului că în timp glucoza, ca atare, consumă o moleculă de ATP pentru fosforilare înainte de a suferi degradarea glicolitică anaerobă, cea rezultată din depolimerizarea glicogenului intră în glicoliză sub formă deja fosforilată. De aceea, cea mai bună sursă de energie în condiții anaerobe este glicogenul celular. Acidul piruvic rezultat este convertit în lipsa O2 în acid lactic, care difuzează din celulele musculare în lichidul interstițial și sânge, contribuind la
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
unor mari cantități de energie, care sunt folosite la conversia AMP și ADP în ATP. Procesul simultan de fosforilare oxidativă asigură formarea a trei molecule de ATP pentru fiecare atom de O2 activat la nivelul lanțului transportor de electroni al glicolizei aerobe. Degradarea aerobă a glucozei în ciclul Krebs, generează 36 de molecule de ATP, pentru fiecare mol de glucoză utilizat la nivel celular. În condițiile unui aport nutritiv corespunzător, sistemul aerob asigură energia necesară efectuării efortului de lungă durată. Randamentul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
corespunzător, sistemul aerob asigură energia necesară efectuării efortului de lungă durată. Randamentul reacțiilor oxido-reductoare aerobe, exprimat în ATP rezultat, este însă mai mic decât al celorlalte două căi energetice. Spre deosebire de sistemul fosfagen, care generează 4M de ATP / minut, sau de glicoliza anaerobă, din care rezultă 2,5 M de ATP / minut, sistemul aerob degajă doar 1M de ATP / minut. În schimb durata reacțiilor energogene aerobe este nelimitată în prezența unor cantități adecvate de substrat și oxigen. Ele asigură substratul energetic al
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
alactacidă este de 3,5 l O2, cea lactacidă are o valoare de peste 8 l O2. La rândul său, refacerea de lungă durată privește restabilirea stocului de glicogen muscular. Ca principală sursă energetică, glicogenul face oficiul de substrat atât în glicoliza anaerobă, cât și în cea aerobă. Refacerea sa durează ore sau zile în funcție de aportul de glucide sau lipide alimentare, fiind mai rapidă în cazul unui regim mai bogat în hidrocarbonate. Factorii care condiționează capacitatea de efort și refacere a potențialului
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
cel de-al treilea minut, apoi scade pentru a reveni la zero. Dacă stimulările sunt continuate apare o recaptare a lactatului de către mușchi creșterea tranzitorie a eliberării nete de lactat. După începutul contracțiilor se poate explica printr-un dezechilibru între glicoliză și fosforilarea oxidativă. De fapt glicoliza este rapid activată în timp ce fosforilarea oxidativă este activată mai lent. Din această cauză produșii glicolizei cum ar fi acidul piruvic, se acumulează în exteriorul mitocondriei și provoacă creșterea eliberării nete de lactat la nivelul
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
scade pentru a reveni la zero. Dacă stimulările sunt continuate apare o recaptare a lactatului de către mușchi creșterea tranzitorie a eliberării nete de lactat. După începutul contracțiilor se poate explica printr-un dezechilibru între glicoliză și fosforilarea oxidativă. De fapt glicoliza este rapid activată în timp ce fosforilarea oxidativă este activată mai lent. Din această cauză produșii glicolizei cum ar fi acidul piruvic, se acumulează în exteriorul mitocondriei și provoacă creșterea eliberării nete de lactat la nivelul mușchiului. După cel de-al treilea
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
de către mușchi creșterea tranzitorie a eliberării nete de lactat. După începutul contracțiilor se poate explica printr-un dezechilibru între glicoliză și fosforilarea oxidativă. De fapt glicoliza este rapid activată în timp ce fosforilarea oxidativă este activată mai lent. Din această cauză produșii glicolizei cum ar fi acidul piruvic, se acumulează în exteriorul mitocondriei și provoacă creșterea eliberării nete de lactat la nivelul mușchiului. După cel de-al treilea minut dezechilibrul este redus de creșterea oxidării produșilor glicolizei. Faptul că eliberarea netă de lactat
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
mai lent. Din această cauză produșii glicolizei cum ar fi acidul piruvic, se acumulează în exteriorul mitocondriei și provoacă creșterea eliberării nete de lactat la nivelul mușchiului. După cel de-al treilea minut dezechilibrul este redus de creșterea oxidării produșilor glicolizei. Faptul că eliberarea netă de lactat tinde spre zero și inversarea ușoară a concentrației spre cel de-al treizecilea minut, sugerează utilizarea lactatului de către mușchi care este cu atât mai importantă cu cât concentrația arterială este mai ridicată. Când intensitatea
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
Transportul de glucoză în miocardiocit este modificat, atât la subiecții umani, cât și în studiile pe animale (55). Aceasta s-ar putea datora unei scăderi în concentrația intracelulară de GLUT4, proteina transportoare a glucozei în celula miocardică. Ca urmare, rata glicolizei în cordul diabetic scade, prin scăderea ofertei de substrat. Intracelular se acumulează cantități crescute de glucoză 6-fosfat și apare și o scădere a activității enzimei fosfofructokinaza (PFK). Rolul PFK este acela de a determina fosforilarea fructozei 1-fosfat, care se transformă
Tratat de diabet Paulescu by Ovidiu Brădescu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92264_a_92759]