728 matches
-
înmuiate-n cenusa Arhangheli bolnavi printre zori cenușii Copacii nebuni ciocănesc pe la ușă Și caii nechează în ore târzii. Își scutură pomii podoaba sumară Cu bocet de frunze, un veșted prohod Și păsări în ceruri tăcerea-nfioară Iar clipele mor risipinduse-n glod. Arhanghelii trec într-un zbor eșuat Ghirlande de flăcări să ardă în cer Când iadul din mine rămâne-ngropat În toamna bolnavă cu brume și ger. SALTEAUA ÎNTINSĂ PE PAT ZACE MOARTĂ Salteaua întinsa pe pat zace moartă Și noaptea
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
în două,/ și asta este tainica răbdare,/ de aceea poate-n muta închinare,/ un iconar Te arată astfel nouă./ Străpunsă ești și Tu de răni. Pe frunte,/ și Ție spini-Ți împletesc cunună,/ mulțimea și asupra Ta, Prea Bună,/ aruncă glodul greu, de vorbe crunte./ Cum stai între femei înlăcrimată/ pe Tine Maica celui Răstignit,/ Te-a arătat ducând, abia simțit,/ spre Golgota, o Cruce luminată.(Spre Gogota). Un amestec de arome s-a contopit pe chipul ei de Doină, învăluindu
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ca lava fierbinte în nădejdea celorlalți, ca o rugă pentru biruință. Trudnicele sale oseminte s-au întrupat în falnicii stejari, ce-au tămâiat în taina milenară, veacurile Doinelor sortite. Cu spada de foc a cuvăntului înfipt în credință a sfărâmat glodul existenței tenebros, înfiripând zenitul.Luminișul nădejdii s-a-ntrupat în liturghia Învierii. Ai noștri dorm în suflet cu genuna,/ dar măna cui îi mângâie prin vis,/ că-n locul frunții lor de totdeauna /parcă-nfloresc petale de cais?/ Un înger alb-sau
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
mare vânător și pe vremea aia gemea’ pădurile de iepuri. Taica s-a ridicat în picioare, și-a scos căciula de pe cap și i-a urat: - Bine veniși pe la noi, nașule! Ne ertați că ne găsâți în neorânduială cu atâtea gloduri pe jos, dar s-a terminat făina și mâne mă duc să macin boabele la moară. - Să te duci la moara Trocanilor, că-i moară pe apă! Zăbovești mai mult, dar iese făina bună, de mănânci turta și mămăliga și
LA UMBRA UNUI FAG ROTAT de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2302 din 20 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359972_a_361301]
-
și animalele sălbatice, râul Someș, care străbate în lungimea sa lunca Someșului, reprezintă reperele generale determinante în aprecierea geografică a zonei. Dealurile, în special cele situate pe malul drept al Someșului, pe teritoriul satului Chelința (Dealul Mare, Prisnel, Îngust, Morii, Glodului) sunt resturi ale vechilor munți, având ca structură geologică, șisturi cristaline, sunt bogate în păduri care îți dau senzația că se rostogolesc în Someș. Vara, poziția geografică, îmbină soarele cu umbra, oamenii având astfel posibilitatea să se relaxeze, fie făcând
FUNCŢIILE GEOECONOMICE ACTUALE ALE ORAŞULUI ULMENI-MARAMUREŞ (2) de MIRCEA BOTIŞ în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360146_a_361475]
-
născute pe Terra dar plecate și rătăcind de multă vreme prin Cosmos. Era distractiv să le vezi pășind cu mare precauție pe caldarâm, cu pantofiorii lor delicați, cărora nu le pria deloc contactul cu suprafața Terrei, notorie pentru praful și glodul ei. Acestor ființe diafane nu le tihnea deloc sejurul pe Terra și se grăbeau să se îndrepte repede spre alte planete. Iși vedea liniștit de serviciul său la Cosmodrom. Până într-o zi însă, când se trezi cu un apel
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359821_a_361150]
-
De-ți va fi dat să mai auzi Potop de vorbe grele Privirile să le ascunzi Cu-n braț de micșunele De-i auzi un cânt duios Când vântul e rapsodul Eu pe-un tărâm neprietenos M-oi înfrăți cu glodul Când vei afl a c-am tipărit Coperta cărții mele Deduce-vei că s-au sfârșit Durerile rebele Virgil CIUCĂ Flushing, New York, SUA 2012-2014 ---------------------------------------- CIUCĂ Virgiliu, poet și scriitor român. Membru al Ligii Scriitorilor din România (Filiala București) și al
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
cunoscut aici omenia, Pe care am sădit-o și purtat-o la greu. Vara parcă era raiul pe pământ, Pe cer hălăduia în cântec ciocârlia, Care-și răspândea ilustrul cânt, Frumoasă era vara în satul Petia. Drumurile mereu pline de glodul hleios, Care parcă nu se mai termina niciodată, Timpul mi se părea veșnic ploios, Așteptam cu nerăbdare iarna înghețată. Izvoarele din Ciofu, cu apa lor rece, Cântau simfonii prea rar ascultate, Nu sesizam nici unii că timpul trece, Iar liniștea se
SATUL MEU PETIA de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 835 din 14 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359763_a_361092]
-
confl. Jaravat- confl. Hobana ms BÂRLAD XI 1-1.78 ms VS com. Grivita; com. Tutova; com. Balasesti 7873.14 1986 5 305 Grivita, Tutova, Balasesti Patrimoniu Public al Statului, in admin.ANAR/A.B.A. Prut BÂRLAD/SG A Vaslui 44 29 dig Vaslui confl. torent- confl. Glod md Vaslui XI 1-1.78.16 md VS com. Solesti; com. Văleni 2514.18 1975 5 73 com. Solesti/Solsti; com. Văleni /Văleni Patrimoniu Public al Statului, in admin.ANAR/A.B.A. Prut BÂRLAD/SG A Vaslui 52 30 dig Vaslui pod DN 24 Vaslui- confl. r. Delea
PLANUL DE MANAGEMENT din 20 septembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/292179]
-
Toată viața, de când a prins a merge cu/pe picioarele lui, moș Gheorghe a clefăit mii și mii de hectare de glod. Desigur, mai mult desculț decât încălțat. Sigur, umbla și încălțat cu opinci, că altceva era greu de găsit și, mai ales, de cumpărat. Cu astea frământa mii și mii de hectare de omăt. Cu astea călca viscolul și pădurile. La
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
o ciuleandră, desena pe colb un vals, un tangou... cu astea tipărea urme/semne ale trecerii pe cărarea dintre cântecul de leagăn și prohod. Când punea talpa de opincă ori de picior gol prin știoalnele și prin zloatele și prin glodurile curate ale poghiazurilor, făcea vid. Era o fleșcăraie de nedescris. Însă moș Gheorghe, cu talpa-i mare și zdravănă, trecea fără frică și fără grijă, chiar mai și cânta, adică, mai bine zis, murmura/mormăia melodii cu și fără cuvinte
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
lelei, de tam-nisam, de urât...!... L-am auzit în foarte multe zile și nopți cum trece la deal și la vale, cum scoate vorbe tremurate tocmai din adâncurile lui și le lasă în voia prafului și a vântului, în voia glodului și a zăpezii, în urechile celor săteni și celor păsări ale acelui picior de plai! l-am auzit și-mi era drag să-l ascult! cum și în dimineața aceea, atunci, când... iată, se apropie desculț, prin colbul verii, se
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
am ucis bărbații și feciorii! Of, Doamne! Io cît am stat în Siberia n-am avut încălțări, din primăvară, din aprilie, cînd se topea omătul, umblam așa cu tălpile goale, pe unde nu mai era omăt, prin noroi, iar în glodul acela rămîneau urmele picioarelor. Oamenii le vedeau și ziceau “Vot moldovanschii Iisus Cristos”, pe românește, uite-l pe Iisus Cristos moldoveanul, a trecut pe aicea. Și rîdeau. Rîdeau de tălpile mele. Cînd am văzut că nu pot a mă întoarce
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
moderne și armonioase, creîndu-i spații largi abilitate corespunzător activităților specifice - se poate vorbi, de fapt, de un ansamblu de așezăminte ale primăriei, cu dispensar medical și locuințe pentru medici. În primăvara anului 2012 s-au asfaltat primele tronsoane ale drumurilor glodului de altădată, prin satele Dumbrava și Itești și s-a reparat în etape școala din Itești. Aici, „s-a muncit din greu”, spune venerabilul Vasile Ciubotaru, „dar cu drag și cu gândul la copiii comunei noastre, la prezentul și viitorul
VASILE CIUBOTARU. RENAŞTEREA COMUNEI ITEŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341988_a_343317]
-
căruța, iar mama a închis-o la loc intrând în casă, pe aci ți-e drumul, țuști peste gardul de piatră și direct pe lemnul din spatele căruței care făceau legătura între roțile din față și cele din spate. Zdruncinăturile pe glodul uliței desfundate, nu prea îmi conveneau, dar nu aveam ce face dacă doream să văd orașul. Din când în când din cauză că mă durea fundul de la lemnul noduros, mai mergeam pe jos când caii erau la pas. La un moment dat
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341739_a_343068]
-
vânt, împletindu-și cununa, doar fulgerul taie în noapte, cuțit, împlântat`n morminte flămânde întruna. Blestem nesătul se lipește de mine, mă trage-n adâncuri o foame nebună, bocancii se-nfundă călcând pe destine, o soartă într-un pumn de glod se adună... Putrede umbre mă scaldă în aproape, parcă aș fi și eu cioplit din granit, se cațără pe mine, cad peste pleoape, nici ceasul nu bate, demult stă amuțit. E liniște veche adânc în morminte, apuse amintiri suspină-n
GÂNDURI BACOVIENE… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342665_a_343994]
-
Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 558 din 11 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin Țene Urmele veacurilor Croncăne veacurile prin ziduri coșcovite, Străzile s-au aruncat în mare Să-și spele călcâiele încărcate de glod Crăpate de atâta mers prin uitare. Pescărușii aduc în cioc un spic de soare Și marea urcă până sub aripile lor. Eu îmi caut aleasa rătăcind prin oraș când iubirea pe catarg se face dor. Femeia în alb a trecut
URMELE VEACULUI, POEZIE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 558 din 11 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340687_a_342016]
-
speră-n sămânță risipita, în zori, pe hotare - și dinspre un cuc se desprinde un zbor al pribegiei, de-aceea mai așteaptă întoarceri și vânturi polare - ...și din colb viscolit se dă un sens poeziei; de-aceea, măi musca din glod, când ești hămesit - și din frunză de brad se dă un sens histeriei, de-aceea, așteapt-o furtună să te urce-n zemit. Referință Bibliografica: ELOGIU SENSULUI / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 255, Anul I, 12 septembrie 2011
ELOGIU SENSULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341204_a_342533]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > URMELE VEACURILOR Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 620 din 11 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului Urmele veacurilor Croncăne veacurile prin ziduri coșcovite, Străzile s-au aruncat în mare Să-și spele călcâiele încărcate de glod Crăpate de atâta mers prin uitare. Pescărușii aduc în cioc un spic de soare Și marea urcă până sub aripile lor. Eu îmi caut aleasa rătăcind prin oraș când iubirea pe catarg se face dor. Femeia în alb a trecut
URMELE VEACURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 620 din 11 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343805_a_345134]
-
haină nouă soarele ne -mbie c-un sărut cu razele pierdute printre rouă. ceasul amurgului se lasă-ncet, pe un octombrie ce ne zâmbește, e tot mai rară frunza prin nucet și toamna asta încă ne iubește. iarba pâlpâie în glodul țărânii, din pomi încă mai cad merele blând, undele apei din fundul fântânii, părelnic, chipul tău cutremurând. pe fața mea de meșter hieroglif, s-au așternut tăceri autumnale, aș vrea să mă răzbun ca un sisif, urcând mereu în visurile
URCÂND MEREU ÎN VISURILE TALE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343875_a_345204]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > PLÂNG MORȚII NOȘTRI. Autor: Alina Avram Publicat în: Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Plâng morții noștri de sub glodul tare De răsună-n cele patru zări, Vuiet și larmă se îngână-n zare Când neamuri păgâne se văd în depărtări. Gem morții noștri de durerea din oase Că nu-s aici înc-un război să dea, Cu sufletu-n lacrimi
PLÂNG MORŢII NOŞTRI. de ALINA AVRAM în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343322_a_344651]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CAPCANELE MINȚII Autor: Bianca Aura Buta Publicat în: Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015 Toate Articolele Autorului Capcanele minții Pașii'mi gonesc nesonor... prin coloane de'ntuneric separând anevoie fâșii lipicioase de glod cenușiu. Cu un ultim, inutil efort încerc să opresc greoaia lor înaintare dar frica; mizerabil îmi sfârtecă ostenirea izolând nefiresc sânge; de oase și carne! Mâini nevăzute aruncă otrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă, în timp ce stranii senzații
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
se dezintegrează. - Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid. un suflet pustiu; rătăcind pierdut pe drumul spinos către niciunde! Mă dor pașii lui care'și târâsc neputința cu urme de sânge prin glod și tărână. Mă doare mirarea ce'și amprentează adânc în creier sentimentul inutilității mele, al nimicului ce mă găsesc atunci când brațele'mi, altfel amorfe, încep să mă caute!... Făr' de sonor; glasul încearcă disperarea unui ultim țipăt disonant iar cuvintele
CAPCANELE MINŢII de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343342_a_344671]
-
să se'adapeîn tainice doruriși'n curgeri de ape... XX. CAPCANELE MINȚII, de Bianca Aura Buta , publicat în Ediția nr. 1598 din 17 mai 2015. Capcanele minții Pașii'mi gonesc nesonor... prin coloane de'ntuneric separând anevoie fâșii lipicioase de glod cenușiu. Cu un ultim, inutil efort încerc să opresc greoaia lor înaintare dar frica; mizerabil îmi sfârtecă ostenirea izolând nefiresc sânge; de oase și carne! Mâini nevăzute aruncă otrăvuri în paharul din care setea'mi se adapă, în timp ce stranii senzații
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]
-
se dezintegrează. - Cum dracu să le opresc!? Îl simt; isteric râzând, cu lacrimi șiroindu'i obrazul livid. un suflet pustiu; rătăcind pierdut pe drumul spinos către niciunde! Mă dor pașii lui care'și târâsc neputința cu urme de sânge prin glod și tărână. Citește mai mult Capcanele mințiiPașii'mi gonesc nesonor... prin coloane de'ntunericseparând anevoie fâșii lipicioase de glod cenușiu.Cu un ultim, inutil efortîncerc să opresc greoaia lor înaintare dar frica;mizerabil îmi sfârtecă ostenireaizolând nefiresc sânge; de oase
BIANCA AURA BUTA [Corola-blog/BlogPost/343358_a_344687]