729 matches
-
fi făcut în vremea lui Cuza. Pe dealurile din jurul satului cresc livezi de pomi fructiferi iar pe crestele dealurilor se află păduri seculare de fagi și goruni alături de carpen, frasin și ulm. Satul are 5 cătune și anume : Ursulești, Boalda, Glod, Măgura, Chioasa și Satul Nou. Satul se află așezat la 4 km de Măgura Slătioarei, la 15 km de Horezu, zona de importanță turistică deosebită prin două obiective UNESCO respectiv Mănăstirea Horezu și biserica Viorești (din localitatea Gorunești, cu celebra
Cireșu, Vâlcea () [Corola-website/Science/302002_a_303331]
-
din Iași, construit la începutul secolului al XIX-lea. Acesta este inclus pe Lista monumentelor istorice din județul Iași. În anul 1844, poetul Vasile Alecsandri a scris poemul ""Odă cătră Bahlui"", în care descrie râul Bahlui ca fiind plin de glod și lăcaș al broaștelor, iar nasul său se plânge că trebuie să se "cârnească din loc" în apropierea podului peste râu. <poem>""Adeseori departe de-a lumei triste valuri, Cu pasuri regulate eu măsur al tău pod, "Bahlui! locaș de
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
loc" în apropierea podului peste râu. <poem>""Adeseori departe de-a lumei triste valuri, Cu pasuri regulate eu măsur al tău pod, "Bahlui! locaș de broaște! râu tainic, fără maluri, Ce dormi chiar ca un pașă, pe patul tău de glod, ""Trecut-au, zic atunce, a tale negre unde "Ca gloria, ca viața, ca visul de noroc!" ""Ba n-au trecut, stăpâne! trist nasul îmi răspunde "Eu le simțesc prea bine, căci mă cârnesc din loc"."</poem> Un alt scriitor care
Râul Bahlui () [Corola-website/Science/301431_a_302760]
-
și Comuna Almașu Mic de Munte, aparținând raionului Albă. Din punct de vedere geografic satul este situat în prelungirile deluroase ale Apusenilor, pe valea râului Geoagiu. Satul are ca vecini: - în partea de Nord-Est: Almasu de Mijloc, Almasu Mare, Nadastia, Glodul și Cibul. Zona este bogată în elemente carstice (chei și peșteri). - la Sud-Est: Ardeul cu cheile aferente (855 m) și Balsa, centrul administrativ al comunei. - la Sud-Vest: satele Voia, cătunul Burtuca, Galbina cu vârful Oancii (906 m). - în partea de
Almașu Mic de Munte, Hunedoara () [Corola-website/Science/300534_a_301863]
-
de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate", publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000) și se întinde pe o suprafață de 2 hectare. Aria protejată cunoscută de localnici sub denumirea „La Gloduri” se află la ieșirea din satul Monor, la confluența pâraielor „Pârgului” și „Luțului” și reprezintă o zonă mlăștinoasă în arealul căreia se află câteva structuri conice (vulcani noroioși) alcătuite din sedimente (marne, gresii, argile) atribuite Miocenului. Vulcanii noroioși sunt formațiuni
Vulcanii noroioși „La Gloduri” () [Corola-website/Science/325389_a_326718]
-
Sărat se află DJ 102C (Albești-Paleologu, DN1B - Cislău, DN10), care circumscrie dealul spre nord-vest prin depresiunea Sângeru. Din acesta pleacă DJ 235 (Sângeru, DJ 102C - Lapoș) în continuare pe valea Lapoșului. Acesta continuă spre est cu DC71A (Lapoș, DJ 235 - Glod, DJ100H) și, mai departe pe valea Nișcovului cu DJ 100H (Mizil, DN1B - Vernești, DN10), care circumscrie în continuare dealul în partea de nord. Între Vernești și Buzău se află porțiunea corespondentă din DN10 (Buzău - Brașov). Următoarele drumuri traversează dealul Istrița
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
a așezării reiese și din denumirile date variatelor forme de relief a dealurilor, a văilor și a ,câmpurilor”(pământul arabil, situat in diferite părți ale localității). Toate acestea exprimă o anumită poziție, formă sau plasare teritorială. Dealurile se numesc: Dealul Glodului; Dealul Purcaretului; Turmătar; Priznel; Dealul Morii; Dealul Mare; Ciungi; Dealul Îngust; Dealul Viilor; La Prisaca; toate exprimă realități topo-geografice specifice graiului și diferitelor amplasamente teritoriale (Dealul Pietrii-calcaros; Turmătar- locul în care erau adunate vitele pentru adăpat și înnoptat; Dealul Viilor-
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
ultimul dintre ele, începând cu secolul al XVIII-lea, vinul de la Chelința era la mare căutare în capitala imperială, Viena. Pârâurile, denumite de către localnici, văi, cu un curs perpendicular pe lungimea satului, au de asemenea, nume sugestive: Valea Hotarului; Valea Glodului; Valea Poieniței; Valea Lespezoaia; Valea Purcaretului; Valea Morii; Valea Dealului Mare; Valea Îngustului; Valea Sighiletiului; după cum se poate observa, majoritatea denumirilor văilor, sunt legate de acelea al dealurilor, dovada imediată vecinătate a acestora. Organizarea hotarnică a satului este legată de
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
văilor, sunt legate de acelea al dealurilor, dovada imediată vecinătate a acestora. Organizarea hotarnică a satului este legată de aceleași realități locale. Denumirile mai importante ale acestora sunt: Pe Rituri; Carașeu; Arini; Câmpul de Sus; Sub Vii; La Bălți; La Gloduri; Pitioaia; Braniște; Șesuri; Furnicar; Răchiți; Sighileți; toate exprimă particulărități locale delimitate doar de plasarea teritorială. Înainte ca oamenii sa înceapă să-și sape propriile fântâni, existau așa-numitele fântâni obștești, care erau folosite în devălmășie de către toți locuitorii satului: Fântâna
Chelința, Maramureș () [Corola-website/Science/301572_a_302901]
-
este una din bisericile de lemn din Maramureș introduse în patrimoniul mondial al UNESCO în decembrie 1999. Cunoscută și ca biserica de lemn din Poienile Glodului, biserica se află în Maramureșul istoric și a fost construită în 1632 de obștea satului. Localitatea Poienile Izei este atestată documentar prima dată în anul 1430. În Diplomele maramureșene din 24 noiembrie 1430, 18 iunie 1450 si 22 iunie 1458
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
maramureșene din 24 noiembrie 1430, 18 iunie 1450 si 22 iunie 1458 această localitate este menționată datorită stabilirii de proprietăți, fiind atribuită ca donație unui descendent nobiliar. În decursul timpului s-a numit Poienile lui Ilieș, apoi Poienile Șieului, a Glodului, până la inspirata denumire de acum. Este lesne de înțeles că, existând aici o comunitate, aceasta a fost preocupată să-și construiască o biserică, fapt atestat documentar abia in anul 1604. Preotul susține că biserica ar fi mai veche: A fost
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
mai mică parte din armată apa. El, judecând după hărmălaia de pe celălalt mal, crede că Alexandru are puțini oameni după el, așa că trimite o grupă de 2000 de care de luptă și pedeștri cu fiul lui, numit tot Porus. Pe glodul format noaptea, carele înaintează greu. Alexandru le surprinde distrugând aproape tot efectivul, inclusiv pe micul Porus. Acesta, după bătăliile din Afganistanul de azi învață calitățile cavaleriei ușoare și o apreciază mult. Porus, după ce vede că s-a înșelat, pornește atacul
Bătălia de la Hidaspes () [Corola-website/Science/326966_a_328295]
-
Cozieni (în trecut, Bălănești) este o comună în județul Buzău, Muntenia, România, formată din satele Anini, Bălănești, Bercești, Ciocănești, Cocârceni, Colțeni, Cozieni (reședința), Fața lui Nan, Glodurile, Izvoru, Lungești, Nistorești, Pietraru, Punga, Teișu, Trestia, Tulburea, Valea Banului, Valea Roatei și Zăpodia. Numărul mare de localități componente se datorează prezenței sale în zona montană, cu sate risipite. Comuna se află în nord-vestul județului, în Subcarpații Curburii, pe valea
Comuna Cozieni, Buzău () [Corola-website/Science/300810_a_302139]
-
Episcopiei Buzăului; și celelalte trei la Cozienii de Sus, Bălănești și Cocârceni), precum și o școală cu 58 de elevi (din care 3 fete). Pe actualul teritoriu al comunei funcționa, în cadrul aceleiași plăși, și comuna Trestia, formată din satele Ciocănești, Colțeni, Glodurile, Izvoru, Lungești, Nistorești, Pietraru, Pietrile, Punga, Teișu, Trestia, Valea Roatei și Zăpodia, cu 2220 de locuitori. În comună funcționau o școală și 2 biserici. În 1925, comuna Bălănești avea 2633 de locuitori (cu satele Bălănești, Bercești, Bodromirești, Cocârceni, Cozieni, Mărculești
Comuna Cozieni, Buzău () [Corola-website/Science/300810_a_302139]
-
învecinează cu cele ale satelor Șoimuș și Bucerdea Grânoasă, la sud cu ale Căpudului și Cisteiului, la vest cu cel al orașului Teiuș, iar la nord cu cele ale satelor Beldiu și Meșcreac. Cu excepția reliefului care impune unele restricții - Dl. Gloduri (448,5 m), Dl. La Cruce (410,9 m), Dl. Perii Căpudului (414 m) etc. care se înscriu în Dealurile Lopadei și pe care se extind vatra și moșia satului, sunt alcătuiți din roci plastice, argile și marno-argile, intercalate cu
Pețelca, Alba () [Corola-website/Science/300264_a_301593]
-
(pseudonim al lui George Glod; n. 25 martie 1902, Iași - d. 6 iulie 1979, Iași) a fost un poet și traducător român. A fost fiul lui Ileana și Doroftei Glod, căruțaș. După absolvirea școlii primare la Iași, a intrat ucenic la tipografia revistei „Viața Românească
George Lesnea () [Corola-website/Science/308788_a_310117]
-
(pseudonim al lui George Glod; n. 25 martie 1902, Iași - d. 6 iulie 1979, Iași) a fost un poet și traducător român. A fost fiul lui Ileana și Doroftei Glod, căruțaș. După absolvirea școlii primare la Iași, a intrat ucenic la tipografia revistei „Viața Românească". Ulterior a lucrat ca tipograf, funcționar la tipografii și edituri, bibliotecar la Baroul Iași și redactor la „Iașul literar". În perioada cât a fost tipograf
George Lesnea () [Corola-website/Science/308788_a_310117]
-
asupra teritoriulul studiat, din bazinul hidrografic al Șomuzului Mic fac parte următoarele localități sau părți ale acestora: sud vestul satului Ipotești,sud-vestul satului Bosanci, comuna Vulturești cu toate satele aflate în componență să (Hreațca, Pleșesti, Jacota, Vulturești,Merești,Giurgești, Valea Glodului, Osoi) și nordul satului Rotundă aflat sub administrația mai noului oraș Liteni. În bazinul hidrografic există risc de inundații, în special pe cursul mijlociu și inferior al râulul Șomuzul Mic. Astfel de inundații s-au produs în urma ploilor abundente din
Râul Șomuzul Mic, Siret () [Corola-website/Science/308043_a_309372]
-
păstrează o fotografie pe spatele căreia scriitorul Constantin Gane a făcut următoarea însemnare: Constantin Gane cunoștea povestea de la mama sa, a cărei bunică era Anastasia Greceanu, soția vornicului Gheorghe Greceanu. Aceasta avea casa la Fălticeni, iar conacul moșiei la Vadul Glodului. În locuința de la Fălticeni se dădeau baluri multe, unde veneau tineri boieri din toate părțile, dornici de amuzamente și aventuri galante. Se prea poate ca la una dintre ele să fi luat parte și Vasile Alecsandri. Se spune chiar că
Coana Chirița () [Corola-website/Science/327604_a_328933]
-
nu a fost bine primit, a fost chiar refuzat, pe motiv că ar fi un „scriitoraș” și un „coate-goale”. Ca răzbunare, el a scris piesele ce o aveau ca eroină principală pe : Anastasia Greceanu este înmormântată lângă biserica din Valea Glodului, alături de soțul său, vornicul Gheorghe Greceanu. În lăcașul de cult, se păstrează și azi o placă comemorativă dezvelită de către fiii celor doi în anul 1866. Secolul al XIX-lea a marcat trecerea la o nouă viziune, tipic occidentală. Tocmai această
Coana Chirița () [Corola-website/Science/327604_a_328933]
-
vărsare la 60,3 m în râul Siret. Cursul se desfășoară pe 41 de km, drenând un bazin de 119 km². Delimitarea bazinului hidrografic (b.h.) pe partea dreaptă este dată de interfluviile: Dealul Mare (602 m), Tisa (583 m), Glodului (567 m ), Dealurile Flamanda, Ogoarele, Pricopie, Chicerea (320 m) acestea constituind limită față de bazinul hidrografic al râului Șușița. Pe partea stângă cumpănă de ape trece prin de dealurile Ochiu (480 m) și Șoldești (371) constituind limită cu bazinul râului Cașin
Râul Zăbrăuți () [Corola-website/Science/313015_a_314344]
-
Pe lângă satul Tisău, în zona depresiunii Nișcov se aflau la începutul secolului al XIX-lea și satele Haleș și Linia-Ciolanul. La începutul secolului al XX-lea, comuna făcea parte din plasa Sărata a județului Buzău și era formată din cătunele: Glodul, Haleș, Leiculești, Linia-Ciolanu, Pisculeni, Tisău, Sf. Gheorghe-Nou, Strejeni, Valea Caprei și Valea Rea, având o populație totală de 2650 de locuitori. În comună funcționau 6 mori, un făcău, o școală în Valea Rea și 7 biserici ortodoxe (inclusiv cele ale
Comuna Tisău, Buzău () [Corola-website/Science/301047_a_302376]
-
Giulești, Vadul Izei, Oncești și este srăbătută de râul Mara și alte două pâraie. Localitate este împărțită în mai multe cartiere sau zone: cartierul Josani, adică partea de jos a satului care este așezată de-alungul șoselei DN 18; cartierul Valea Glodului; cartierul Poderei; cartierul Hagău; cartierul Gorgan; cartierul Capu Câmpului; cartierul Susani; cartierul Valea Arji; cartierul Arini; cartierul Mociră. Localitatea are trei ulițe principale de-alungul cărora sunt așezate casele: ulița mică sau ulița adunării; ulița mare sau ulița curții (denumirea veche
Berbești, Maramureș () [Corola-website/Science/301566_a_302895]
-
nașterea din piatră», «miorița», «leul», «ciuta năzdrăvană», «vânători preschimbați în cerbi»” (Stancu Ilin, 1985). Același apel la o istorie îndepărtată și la evidențe ce suportă cu dificultate o contrareplică a venit și din partea profesorului maramureșean Mihai Pop (1980, născut la Glod, Maramureș), „ ... Nu ne mirăm că în poezia colindelor de la noi există Miorița, Meșterul Manole, Soarele și Luna, colindele cu Cerbul ș.a.m.d., fiindcă aceste colinde sunt, în fond, forme poetice ale unor vechi rituri”. Ion Taloș (1981) (născut la
Obârșia Mioriței () [Corola-website/Science/314190_a_315519]
-
(n. 2 august 1913, satul Valea Glodului, comuna Vulturești, județul Suceava - d. 11 mai 1999, Mănăstirea Cernica) a fost un preot ortodox, renumit duhovnic și exorcizator român. La șapte ani de la trecerea sa la cele veșnice, în mai 2006, trupul său a fost deshumat și s-a
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]