625 matches
-
solemn în hexametri. E o artă care imită pe cât se poate natura, fiindcă zeii înșiși erau concepuți după chipul și asemănarea omului. Cele mai aberante patimi ale omului capătă prestigiul olimpic și justificarea practicii. Tragedia sângeră de incesturi monstruoase, sculptura glorifică pe efeb, obiectul celui mai scabros amor, poezia lirică exaltă același viciu sub numele safismului. Amorul monosexual e zeificat în mitul răpirii lui Ganymed și mânjește cu trivialitate imensă însăși sublimele concepții despre frumos ale lui Socrate și Platon, și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
decât excepția, fie că ea aparține istoriei inimii sau a spiritului. Pornind de la experiențele dostoievskiene ale condamnatului la moarte, de la aventurile exasperate ale spiritului nietzschean, de la imprecațiile lui Hamlet sau de la amara aristocrație a unui Ibsen, el descoperă, luminează și glorifică revolta umană împotriva iremediabilului. Refuză rațiunii propriile ei rațiuni și nu începe să înainteze cu oarecare hotărâre decât o dată ajuns în mijlocul acelui pustiu cenușiu în care toate certitudinile au devenit pietre. Kierkegaard, poate cel mai interesant dintre toți, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
și cerându-i moartea. Era un mod de a o depăși. Și tot un semn de curaj propriu Occidentului este acela de a fi dat un chip atât de înspăimântător locurilor unde moartea se crede cinstită. În universul revoltatului, moartea glorifică injustiția. Ea este supremul abuz. Alții, tot fără a face vreo concesie, au ales eternitatea, afirmând că lumea aceasta nu-i decât o iluzie. Cimitirele lor surâd sub o revărsare de flori și de păsări. E o priveliște pe placul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
nu i se construiește o legendă, ci dimpotrivă, ea are de recuperat la nivel discursiv vidul legitimității. Liderului de partid Nicolae Ceaușescu, legitim în momentul desemnării sale, devenit incontestabil în scurt timp, i se instituie un cult care să îl glorifice în panteonul zeilor [...]"10. De fapt, Elena Ceaușescu ocupă un loc mai rar revendicat de o activistă de partid, pe cel de savantă. Inițial a fost prezentată ca inginer chimist, ceea ce părea deja o formă de impostură, căci nu putea
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
chemate s? participe la ridicarea unor l?că?uri de cult, amenaj?ri urbane, comenzi particulare spectaculoase capabile s? surprind? său s? seduc? imagina?ia prin fer-mec?toare efecte de surpriz?, patetice sau grandioase, dup? caz. Or, aceast? organizare a glorific?rîi credin?ei cre?tine ?i a Dumnezeului s?u este uneori deturnat? �n gloria pontifului: este cazul amenaj?rilor ?i construc?iilor din pia?a Navone pentru familia Pamphili sau de instalarea obeliscului �n pia?a Minervei pentru Papă
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
secolului XIX, s-au identificat cu Imperiul și cu Victoria; Victoria era nu numai regina Angliei, dar și împărăteasa Indiei (ea însăși se semna V.R.I., adică Victoria Regina Imperatrix). Iubind-o și glorificînd-o pe Victoria, ei se iubeau și se glorificau pe ei înșiși. Un caz similar îl reprezintă Franța napoleoniană. Napoleon a "confiscat" Revoluția și a înlocuit monarhia cu Imperiul. Dictatura montagnardă și thermidoriană a fost înlocuită (e drept, în forme mai puțin sîngeroase) cu dictatura napoleoniană. Rezultatul a fost
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
politica imperială a avut în vedere permanent restabilirea vechilor hotare. Constantin cel Mare, la fel ca Aurelian, a vrut și, în parte, a reușit să-l urmeze pe Traian. Dacă e să-l credem pe Flavius Claudius Iulianus, care-i glorifică faptele, Constantin ar fi declarat laudativ : „sunt, fără îndoială, egalul lui (al lui Traian) prin reluarea teritoriilor” . Este instructiv să ne întrebăm ce realitate etnică era cuprinsă între Valul lui Constantin, întins de la Dierna la Pietroasele-Buzău și Dunăre? Documentele de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
un risc crescut pentru abordarea defectuoasă a problemelor cu care se confruntă organizația respectivă. organizația patriarhală (tipul tradițional) - se caracterizează prin existența unui sistem de autoritate acceptată în virtutea tradiției, a datinilor, a faptului că „întotdeauna a fost așa”. Tradiția este glorificată, rangul sau poziția în societate au o importanță deosebită, iar relațiile existente într-o astfel de organizație sunt mai mult de tipul „stăpân-supus”. organizația birocratică (tipul rațional-legal) - este al treilea tip de sistem de autoritate, cel rațional-legal, pe care Weber
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
icoana fiarei și despre însemnarea cu numărul ei. Scriitorul mistic își descriere viziunea afirmând apariția forței malefice prin două entități demonice. Cea dintâi se retrage după coruperea devastatoare a omenirii și lasă locul celei de-a doua care o va glorifica. În acest demers, al glorificării fiarei dintâi intră, pe de-o parte, impunerea rostuirii unei icoane-chip ce-o arată viu ipostaziată, portret în care sunt investite capabilități copleșitoare, ce deășesc cu mult potența mentală și constructivă a omului, iar, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
cei cărora le erau străine idealurile naționale, adevărul și limba, „casa ființei noastre”. În lirica începuturilor poetul apare ca „un pom al Sudului”, valorizând culoarea locală și simbolurile acestuia: amiaza, câmpia, rădăcinile, soarele. El recurge la spiritus loci spre a glorifica fermitatea, cumpătarea, dârzenia. În același timp este un poet structural nonconformist: blamează, scutură de convenții, asanează, dezgheață, ascute simțurile și rațiunea, îndeamnă; exprimă o atitudine de esență etică în spiritul poeților-tribuni ardeleni, face pedagogie socială. Versurile apar ca o reacție
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290619_a_291948]
-
recente. Lorenzo de Medici a solicitat ca analele orașului "să fie scrise", dar proiectul nu a fost dus la capat 44. Ceea ce s-a produs pentru consumul public a fost în schimb o serie de lucrări de concizie sallustiană care glorificau familia care deținea puterea în stat, în timp ce lucrările cele mai mai interesante au fost scrise în spațiul privat 45. Dar după invazia franceză și exilul lui Medici din 1494 a avut loc o întorsătură în scrierea istorică florentina. Doar câteva
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Monahismul lor nu are nici o încărcătură revoluționară în raport cu lumea sau cu autoritățile, cum se întîmpla cu monahismul egiptean originar. Asceza lerinezilor e străbătută de un optimism de fond, iar ei nu simt nevoia să se întoarcă spre trecut și să glorifice Biserica primilor martiri și a primilor asceți. Această asceză „civilă” se potrivește foarte bine cu motivul lealității față de societatea laică a vremii, motiv ce transformase Patimile martirilor din Acaunia într-o pătimire sui generis, așa cum am văzut mai sus (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
respingerea acelui tratat, despre care lăsa să se înțeleagă că ar fi fost compus de acesta), fie argumentîndu-și propriile idei, contrare celor ale predestinațienilor (care, de altfel, nu sînt ideile autentice ale lui Augustin). De aceea, declarația autorului, care îl glorifică pe Augustin ca maestru al vremurilor sale, ar trebui să fie considerată o invenție ambiguă. Dar dacă autorul Predestinatului este Arnobiu, atunci lucrurile se schimbă: autorul n-ar fi un pelagian, ci ar fi sincer în aprecierea sa pozitivă referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Occident, adică între 425 și 450. Activitatea sa poetică pare însă anterioară anului 431, deoarece poetul condamnă arianismul și sabelianismul, însă nu-l cunoaște pe Nestorie. Opera cea mai cunoscută a lui Sedulius este Poemul Pascal (Carmen Paschale), care glorifică în cinci cărți destul de scurte, în hexametri, minunile lui Cristos. într-adevăr, Paștile nu e doar solemnitatea festivă, ci Cristos însuși, identificat cu Paștile prin faimoasa afirmație din 1 Cor. 5,7. După o prefață în distihuri elegiace, prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
din lipsa de înțelegere și din influența pasiunilor politice. Spre deosebire de ignoranță și emoție, rațiunea ar putea rezolva conflictele internaționale la fel de ușor și de logic cum a rezolvat multe probleme în domeniul științelor naturii. Proudhon a fost printre primii care au glorificat binecuvântările științei în relațiile internaționale: Adevărul este peste tot egal cu sine însuși: știința reprezintă unitatea umanității. Dacă, din acest motiv, în locul religiei sau al autorității, știința ar deveni în fiecare țară norma socială, arbitrul suveran al intereselor, guvernul reducându
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
funcționând la nivel individual, sunt sprijinite de regulile de comportament și de însăși instituția societății. Societatea constrânge aspirațiile de putere ale indivizilor și aruncă oprobriul asupra anumitor instincte de putere care țintesc mărirea individuală. În același timp, ea încurajează și glorifică tendințele majorității populației, frustrată în dorința de putere individuală, de a se identifica cu lupta pentru putere a națiunii pe scena internațională. Puterea pe care indivizii o urmăresc de dragul acesteia este considerată un rău ce poate fi tolerat numai între
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
celui tare de dragul celui slab a fost dezaprobată ca efeminată, sentimentală și decadentă. Oponenții au fost cei care, precum Nietzsche, Mussolini și Hitler, nu numai că acceptă voința de putere și lupta pentru putere drept fapte sociale fundamentale, ci și glorifică manifestarea nelimitată a acestora și postulează această absență a restricției ca pe un ideal al societății și o regulă de comportament pentru individ. Dar, în cele din urmă, filosofiile și sistemele politice care s-au bazat pe pofta și lupta
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și un ieșean de stirpe rară, devenit el însuși emblemă și simbol al Ia șului..." Pentru cât mi-a dăruit din sufletul său, pentru că m-a modelat după patima sa, poate eu însumi am ajuns model, nu-l pot decât glorifica pe Constantin Ciopraga. Sunt oameni care nu dispar... multe generații; sunt destui care comunică fără să vorbească, sunt minți excepționale în trupuri chinuite... Profesorul, cărturarul, istoricul și criticul literar și mai ales OMUL - distant, echilibrat, autoritar, dar mai ales exact
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
de speranța că vor putea să-și aleagă șaptezeci de prieteni și membri ai familiei care să-i însoțească în Rai. Aceste minți credule sunt și mai periculoase pentru că au la dispoziție tehnologia secolului XXI. Mii de site-uri web glorifică faptele de vitejie ale "martirilor", deplâng persecuțiile împotriva musulmanilor și solicită noi recruți. "O, frate mujahedin, pentru a intra în marile tabere de antrenament, nu trebuie să călătorești în alte țări", declară o publicație de pe internet. "Singur, acasă sau cu
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
Dumnezeu, Tată al fiecăruia în parte. În ochii Săi rasele sunt egale, iar titlurile și clasele privilegiate nu înseamnă nimic. Dacă afirmația că munca ar fi fost pedeapsa pentru păcatul lui Adam și Eva, atunci de ce în paginile Bibliei se glorifică munca de creație a Marelui Arhitect și ceea ce au făcut oamenii pentru semenii lor, au ridicat cetăți și temple, au avut forța și înțelepciunea să muncească în armonie și pace cu milă și caritate, Fiul lui Dumnezeu fiind prezentat ca
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
iertător 261. În fața Marelui Arhitect al Universului toate câte sunt stau în adorație, rugăciune și venerație, la fel și soarele, luna, stelele și munții, copacii și animalele și toate cele. Cel ce le cunoaște pe toate este ascultat, venerat și glorificat de toate câte le-a creat. Și dacă vorbirea și limbajul a separat mințile ființelor inteligente și neinteligente, există în Coran un secret pe care profetul îl spune: Dumnezeu, creatorul meu, știe tot ce s-a spus în ceruri și
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de timpurile noastre, când, la fel ca în Ellada, cartesianul Spinoza dorește toleranță și libertate intelectuală. Sceptic în ceea ce privește dogma religioasă, fiind un umanist științific, el scrie Tractatus Theologico-Politicus în care atenția i se apleacă spre om. În contrast cu Sfântul Augustin el glorifică viața și nu dorește schimbarea oamenilor din ființe gânditoare în jucării sau animale. Oamenii crează propriile lor valori. Jean Jaques Rousseau dăruie numeroase pagini din scrierile sale posibilităților unui cuget liber al omului, depășind dogmele religioase ale vremii. În La
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cea mai mare parte a filmului plutește nesigur, efemer, în cadrul unei națiuni aflate sub mari tensiuni politice și militare. Filmele erau folosite și ca un instrument de manipulare a publicului, acestea fiind realizate aproape în exclusivitate de către partea victorioasă. Ele glorifică învingătorii, dau sens pozitiv acțiunilor lor. Lansează modelul eroului care schimbă de unul singur soarta bătăliei. În prezent, pe de altă parte, tendința este inversă: multiculturalitatea contemporană determină tocmai o analiză a ambelor părți. Ele contemplă evenimentele amintite, după un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
dacă agresivitatea aparține naturii umane, transformarea - sau netransformarea ei - În violență este o problemă de educație. Peripatethice Din păcate, nu numai că Întreaga noastră istorie este și o istorie a violenței, dar și transmiterea experienței istorice a omenirii prin educație glorifică manifestările violente: onoarea Înseamnă violență, eroismul așișderea - ne Învață marile epopei laice; credința Îndeamnă la promovarea războiului sfânt pentru a impune voința lui Dumnezeu pe pământ și chiar Dumnezeu Însuși se manifestă violent când trebuie să sancționeze păcatele omenirii - ne
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
autorului, chiar influențate de părerile unor oameni mari. Participarea lui Dumnezeu în istorie exclude clar posibilitatea ca istoria să fie o știință exactă. În concluzie, ar fi de dorit ca acest istoric să ne smerească pe noi și să-l glorifice pe Dumnezeu. Deși acest istoric este prezentat într-o manieră cât mai obiectivă, totuși el nu pretinde că deține adevărul absolut. Materialul prezentat nu este Sfânta Scriptură, de aceea, poate fi criticat, îmbunătățit și chiar schimbat. Nădăjduiesc că acest material
Înţelepciunea vremurilor străvechi : un istoric al Bisericii Creştine Baptiste din Cuvin : 1904-2004 by Emanuel Jurcoi () [Corola-publishinghouse/Science/1295_a_1938]