382 matches
-
tradiție și mărturiile pelerinilor care veneau în Țara Sfântă pentru a duce cu ei o imagine sacră; după tradițiile Țării Sfinte, imagi‑ nile lui Cristos erau puse în locul unde erau înhumați sfinții și martirii care aveau triplul rol simbolistic de glorificare și beatificare, de exprimare a supre‑ mei judecăți pentru cei vii, și ca o chezășie a fericirii cerești. Asistăm evident la o identificare între semnificant și semnificat, între reprezentare și reprezen‑ tat; granița dintre simbol și realitate devenind foarte labilă
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
frumusețe a durerii. Această frumusețe apare, de exemplu, în tablourile lui Beato Angeli‑ co90, unde chipul său calm, exprimă o stăpânire de sine desăvârșită și o fasci‑ nație misterioasă a Mântuitorului răstignit. Cât privește chipul lui Cristos după înviere și glorificare, doar marii mistici și vizionari și‑au putut face o idee pe care cu greu au fost capabili să o expri‑ me prin cuvinte omenești. Cât de frumos ești pentru îngerii tăi, Doamne Isu‑ se în firea ta de Dumnezeu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
Arta Renașterii a creat genuri noi cum ar fi: bustul‑portret, medalia, statu‑ ia ecvestră. Sculptura își concentrează interesul asupra feței și privirii pentru a exprima esența personalității. Bustul‑portret este un omagiu adus individu‑ lui; medaliile au servit la glorificarea individului dezvăluind prin profil și prin viziunea frontală a capului, fizionomia personajului; iar statuia ecvestră era omagiul suprem adus gloriei unui personaj ilustru, sau unui comandant de oști. Statuile erau așezate în piețe publice pe socluri înalte ca omagii ale
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
obiectivele economice și sociale ale regimului. Astfel se conturează ceea ce din 1932 se va numi "realismul socialist", adevărată doctrină oficială sistematizată mai tîrziu de Jdanov, care urmărește "descrierea omului ca membru al societății", îndepărtarea acestuia de "frămîntările intelectualilor șovăitori" și glorificarea eroului individual, cît și eroismul maselor care "se sacrifică pentru construirea unei lumi noi". Respingerea "formalismului" și a "subiectivismului" ca și a "primitivismului naturalist" considerate drept "burgheze" de către doctrinele "realismului socialist", folosirea sistematică a înșelătoriei și a bastonului pe de
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
mediocritatea prin operele lui Furmanov (Ceapaev, 1923), a lui Alexei Tolstoi (O mie noua sute optsprezece), Serafimovici (Torentul de fier), Fadeiev (Înfrîngerea, 1927), Ivanov (Partizanii) etc. Artele plastice sînt puse și ele în slujba "construirii socialismului", se văd limitate la glorificarea regimului, a realizărilor sale și a conducătorilor acestuia și obligate să se întoarcă la un stil figurativ convențional, total străin de tradițiile artistice ale țării. Arhitectura modernă, care în primii ani ai revoluției, beneficiase de favorurile puterii, este și ea
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
1968, apoi pe președintele Nixon în august 1969. Toate acestea cu prețul unui proces de radicalizare totalitară și teroristă a regimului, "calea românească spre socialism" transformîndu-se într-o dictatură personală a "Conducătorului" și într-un instrument de îmbogățire și de glorificare a clanului Ceaușescu. Riscul unei alunecări spre liberalism și pluralism fiind complet exclus, Kremlinul se liniștește și lasă lucrurile așa cum sînt. După evenimentele dramatice din toamna anului 1956 și represiunea care restabilește ordinea socială, Ungaria va încerca și ea să
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/964_a_2472]
-
volumul Flăcări (1935) este dominat de energia trăirilor erotice, abia voalate de simboluri străvezii. Înțeleasă ca o religie atotputernică, iubirea e proiectată în largi spații naturale sau în profunde perspective temporale, prin invocarea unui timp mitic, cu o figurație dionisiacă. Glorificarea forței vitale ar fi principala marcă a scrisului său, vizibilă și în entuziasmul versurilor ocazionale sau al articolelor literare. Înclinația poetului de a elogia capătă forma cea mai plină de devoțiune în Povestea lui... (1940), omagiu, după modelul epic și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285978_a_287307]
-
instrumente de represiune și de control: Gestapo; o a instituit controlul asupra bisericii pe care a supus-o persecuțiilor deoarece promova valori creștine: iubirea și respectul; o a pus în mișcare un amplu aparat de propagandă care avea ca scop glorificarea imaginii liderului; o a organizat un aparat de supraveghere a tot ceea ce influiența modul de gândire al oamenilor, controlând filmul, ziarele, radioul și literatura. o a considerat statul un instrument care trebuia să elimine din comunitatea ariană elementele decadente: evreii
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
documentul intitulat „tezele din iulie”, inaugurând revoluția culturală, care a presupus: promovarea cultului personalității și reîntoarcerea la un regim autoritar de tip neostalinist; formarea „omului nou” de tip sovietic și „ruperea cu trecutul”; blamarea a tot ceea ce era românesc, național; glorificarea clasei țărănești și a muncitorimii; promovarea învățăturilor lui Karl Marx, Engels și Lenin; excluderea din Academia Română a unor mari personalități culturale; Lucian Blaga; Constantin Rădulescu-Motru; Simion Mehedinți, etc; publicarea cărților sovietice; politizarea învățământul; epurarea sistemului de învățământ; mistificarea istoriei românilor
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
care preamăreau ideea libertății și a identității dintre om și natură, relatau mai ales acțiunile unor indivizi care, singuri sau alături de un grup restrîns de tovarăși credincioși, luptau cu înverșunare și vitejie împotriva marilor nedreptăți. Opoziția față de domnia tiraniei și glorificarea vieții eroilor făcea, evident, aluzie la rezistența împotriva dominației otomane. Deși aceste surse de cunoaștere a trecutului aveau să rămînă importante în viața satului, alte opere vor influența în special elementele mai educate și mai cosmopolite ale societății balcanice. Începînd
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
aceeași perioadă, iar în 1975 i s-a dat pașaport pentru o specializare în Italia, unde presupun că nu i s-a dat voie să plece în calitate de disident. Dl Iorgulescu n-a compus însă nimic pentru a pune umărul la glorificarea muzicală a Partidului Comunist sau a lui Ceaușescu. Și presupun că s-au făcut presiuni asupra lui, "să-și dea concursul", cu atît mai mult cu cît nu era un fitecine. Iar pînă la presiuni, compozitorul a rezistat tentației "drepturilor
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
1918, viața națională s-a dezvoltat în chip firesc, în armonie cu evoluția celorlalte provincii românești. Trecutul istoric al Basarabiei a însuflețit populația autohtonă și multe simboluri ale trecutului înfățișau momente de glorie, prin evocarea unor luptători pentru apărarea neamului, glorificarea unor fapte și evenimente de rezonanță patriotică. În spiritul învierii istoriei naționale, Ștefan cel Mare a fost un simbol și în perioada interbelică. Statuia realizată de sculptorul basarabean Al. Plămădeală și așezată în centrul orașului, într-un splendid cadru urbanistic
Curierul „Ginta latină” by Constantin Chirilă () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2259]
-
de cinema care face crima seducătoare, ambalînd-o în imagini de o frumusețe aspră și-ntr-un ritm de videoclip ce trebuie să țină pasul cu habitudinile unui public tot mai nerăbdător... De aici și pînă la a-l acuza de "glorificarea Crimei" n-a mai fost decît un pas Dar este un pas greșit: cum ar trebui, oare, să se vorbească despre "acele lucruri despre care nu vrei să se vorbească" ( aici: droguri, crimă, promiscuitate, dincolo: moarte sau Holocaust) dacă nu
Gangsterii-și fac cruce cu arma by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13668_a_14993]
-
sunt capabili să judece cu atâta luciditate și dezinvoltură (o dezinvoltură respectuoasă, lipsită de orice urmă de insolență) mecanismul falsificării lui Eminescu printr-o omagiere stereotipă. Și mai puțini au, ca Vitalie Ciobanu, talentul literar necesar pentru a descrie comedierea glorificării unui poet genial de către o armată de nulități. De veghe, 24 de ore din 24 Citatul referitor la cultul lui Eminescu este luat din-tr-un articol cu un titlu sugestiv: Poetul "împăiat". După 1989, Vitalie Ciobanu a scris și a publicat
REZERVA DE LUCIDITATE A REPUBLICII MOLDOVA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17315_a_18640]
-
voi cu acele cuvinte bune, pentru necredința lor, voi să le dați și bani cît veți putea. Iar să nu iubiți răzmerițele și războaiele, nici să vă ducă mintea să vă bateți cu dînșii". Trebuie subliniat cu tărie că orice glorificare a eroismului unui "canon occidental" - este exclus să o găsim într-un text medieval ortodox. Sigur, asta nu înseamnă că nu ne aflăm de fapt într-o epocă militar-războinică, că nu s-au dat lupte notabile în care au murit
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
punctează cîteva „momeli” de care a făcut uz regimul comunist: patriotismul, fortificat prin știri amenințătoare cu privire la chipurile iminenta „invazie străină”, gîlceava scriitorilor, alimentată copios de dispoziția suburbană a unora dintre ei, tinzînd a preface dezacordurile minore în conflicte majore, inextingibile, glorificările oficiale însoțite de campaniile minimalizatoare ori denigratoare, exacerbarea festivităților prin transformarea oricărui prilej în praznic sau spectacol omagial și, nu în ultimul rînd, confuzia axiologică, avînd ca țintă compromiterea valorilor prin amalgamarea lor cu nonvalorile. Cititorul de azi își poate
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]
-
astfel de cazuri există în cărțile de istorie pe care le credem obiective și pe care le citim la o vîrstă la care tot ce e scris în manuale e în mod necesar adevărat, de netăgăduit? Un exemplu ar fi glorificarea Partidului Liberal în cărțile de istorie, același Partid Liberal pe care îl critică Eminescu de-a lungul întregii sale cariere. Dacă ce am învățat despre implicarea noastră în războaie, despre alianțele semnate de România, despre partide politice ca Mișcarea Legionară
Poetul desfigurat by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7589_a_8914]
-
de ani. Am început să public. Prima poezie, pe o pagină întreagă în Gazeta literară era dedicată zborului lui Gagarin. M-a entuziasmat, mi-a dat o stare de beție, mi s-a părut ceva nemaipomenit. - De fapt, era o glorificare a izbânzii omului. - Fără îndoială. Am scris acest poem fără nici o urmă de sentiment de cedare josnică sau ipocrizie. Mioara Cremene, care era în redacție mi l-a publicat așa cum i l-am dat. Apoi mi-au mai apărut câteva
Barbu Cioculescu by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14201_a_15526]
-
cei mefienți în observațiile - limpezi, prin urmare nu tocmai confortabile - ale istoricilor și gînditorilor din afara "lagărelor"). Este vorba de Alexandr Soljenițîn, care scrie, obosit de spectacolul istoric al măștilor amăgitoare ale crimei: "(...) inchizitorii își motivau acțiunile prin creștinism, cuceritorii - prin glorificarea patriei, colonizatorii - prin civilizație, naziștii - prin rasă, iacobinii și bolșevicii - prin egalitate, fraternitate și fericirea generațiilor viitoare"ix. Toți aceștia au proclamat "sfînta" datorie de a lupta pînă la nimicirea deplină a dușmanilor, spre împlinirea visului acaparator. Permanentizarea stării de
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
a specificității Dacă există cu adevărat o ideologie germană, ea rezidă în prevalența romantismului asupra iluminismului, a evului mediu asupra lumii moderne, a culturii asupra civilizației, a subiectivului asupra obiectivului, a comunității asupra societății și în cele din urmă în glorificarea specificului german. Acest "excepționalism" a constituit dintotdeauna motiv de mîndrie - și nu în ultimul rînd pentru că are baze culturale. Subiectivitatea, realitatea interioară, impusă de idealismul german, literatura clasică de la Weimar, stilurile clasic și romantic în muzică, nu numai că au
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
celor două realități - "una exterioară, materială și necesară, cealaltă interioară, ideală și gratuită (...), prioritate avînd întotdeauna cea interioară", într-o viziune specific germană; la fel a procedat și George Santayana (...) Pentru el perversitatea gîndirii germane ar fi constat tocmai în glorificarea egoismului, de care alte națiuni încercau să se debaraseze cît mai repede, considerîndu-l un impediment. Iar Dewey, nu mai puțin critic, remarca de asemenea, caracterul insidios al metodei transcendentale, care a transformat Germania în singura țară din lume unde pînă
Wolf Lepenies - Europa și paradoxurile culturii germane by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15482_a_16807]
-
de alegerile din 2000, nici asupra celei economice, unde decalajul dintre România și restul țărilor foste comuniste este, de asemenea, vai, incontestabil. O problemă complicată și delicată este aceea legată de, spune Judt, "recîștigarea memoriei". Pretutindeni procesul a debutat cu glorificarea trecutului de dinaintea comunismului, dar a ajuns repede la dezbaterea nuanțată a punctelor sensibile și dureroase: la noi, acest al doilea stadiu "abia dacă se poate spune că a început". în fond, impresia lui Judt coincide cu aceea a lui G.M.
Apel către Europa by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15758_a_17083]
-
La fel e vorba, socotește pe bună dreptate Nicolae Florescu, de o perpetuare a "marginalizării" unor scriitori cu un destin ingrat, mai întîi prin minimalizarea sau omiterea unor exponenți ai diasporei care n-ar mai avea loc în spațiul unor glorificări ce riscă stereotipia. Continuăm dansul macabru în jurul poeziei dubitative și lovite de exces lingvistic a lui Nichita Stănescu sau comprimată în limbaj stereotip a lui Marin Sorescu, și trecem în umbră lirica de excepție a lui Horia Stamatu sau Nicu
Eternul Aristarc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7315_a_8640]
-
de Ceaușescu a ajuns unde-a ajuns. N-a trecut decât un lustru de la jalnica, orduroasa promisiune „vă voi glorifica întreaga mea viață”, până la textul sinistru-rizibil, distribuit pe la ambasadele străine imediat după căderea satrapului din Scornicești, când autorul cărții de glorificare a crimei sistematice a lui Ceaușescu împotriva propriului popor, intitulată „Idealuri”, a acoperit cu scuipat veninos urma balelor proprii. Întorcând-o ca la Cuțarida, „magnifica personalitate” se transformă în „cetățene”, apoi în „laș”, „nerușinat”, „Nero” „Hitler” și alte delicatețuri, până la
Triumful resentimentului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13376_a_14701]
-
anvergură, i s-a creat un piedestal național, comparabil cu cel al unor clasici din marile literaturi precum Dickens, Balzac, Tolstoi. L-am putea socoti un "tradiționalist", dar într-un fel aparte. Nu prin evlavia față de vechile așezări ori prin glorificarea trecutului, nici prin ortodoxism, ci pe o cale a primitivității, a instinctualității cu tentă naturalistă. Adică prin adîncirea cutezătoare în nebulozitățile inclusiv morale ale unui trecut foarte îndepărtat. Departe de-a idiliza satul, îl "demitizează", cum s-a spus mai
Rebreanu în oglindă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6927_a_8252]