575 matches
-
dezbate relația dintre efortul rațional și societate, abordează problema cuprinderii globale a realității și a operării eficiente asupra ei. Gândirii moderne i se descoperă unsprezece atribute: practică, globală, probabilistă, modelatoare, operatoare, pluridisciplinară, prospectivă, laică, optimistă, educabilă, economică. Incitante sunt și glosele despre esența inteligenței umane și modelarea ei în funcție de interesele unei lumi complexe ori reflecțiile asupra limitelor și corectivelor inteligenței în raportul creier-mașină, în situația extinderii utilizării calculatorului și a limbajului matematic, a interpunerii câtorva ecrane între om și obiecte. „Ideile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
patronată de Nae Ionescu, rămâne până astăzi o demonstrație de excelență în istoria presei religioase și încă o dovadă că nici un timp nu este prea sărac pentru ca oamenii să caute și să afirme adevărul. „Cunoașterea de împrumut” se dorește o glosă resemnată pe marginea întrebării puse de Sf. Antonie cel Mare filozofilor din pustie: „Ce vine mai întâi: mintea sau cuvintele (noûs y grámmata)?” (Vita Antonii, 73). Provocarea este reluată în alți termeni și transmisă tuturor celor furați, ca și subsemnatul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Ponticul) sau contemporaneitate (e.g., arhimandritul Sofronie din Essex și arhimandritul Emilianos Simonopetritul). Complementar, am inclus câteva „Stații teologice” care trec în revistă condiția lui Zaheu înaintea Crucii Domnului, problema reprezentării vizuale a Patimii lui Iisus, statutul lecționarului biblic și câteva glose despre metafizică și teologice în opera lui Christos Yannaras. O notă bibliografică oferă detalii despre traiectoria textelor înainte de culegerea lor în acest volum. Toate eseurile reluate aici apar într-o formă complet modificată. Pentru că ne-am dori reînviată și tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
occidentali propun sistematic soluții salvatoare doar pentru natură, nu și pentru om. Or, teologia ortodoxă ne spune că doar restabilirea legământului dintre Creator și creatură poate rectifica sensul degenerescent al vieții pe planetă 1. Primul capitol se încheie cu câteva glose despre „Mitologii”, respectiv câteva însemnări despre „Antropologi și religie”. Acest din urmă text vizualizează textura polemicii dintre teologul creștin, în genere, și casta „academicilor” abandonați cu pasiune sarcinii de a reconstitui memoria religioasă a umanității istorice. Dacă liniile de fond
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și puncte de suspensie. Cele douăsprezece cuvântări devin tot atâtea repere tematice pentru o dublă lectură: mai întâi lectura hermeneutică (speculatio), iar apoi citirea repetată, duhovnicească (ruminatio)1. Renașterea permanentătc "Renașterea permanentă" Luate în întregime, catehezele părintelui Emilianos par o glosă prelungită la un verset din Sf. Pavel: „Căci de ați avea zeci de mii de învățători în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți” (I Corinteni 4, 15). În acord cu mistica ioaneică, exigențele apostolului reprezintă și orizontul de legitimitate al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
însă, se trece la făurirea instrumentului de înțelegere sub forma raționamentului dialectic. În lectura cărților sfinte și a scrierilor Părinților Bisericii, Sf. Anselm și discipolii săi (Anselm de Laon, de exemplu), introduc o parte de reflecție personală, care se adaugă glosei, anume comentariului literal al textului. Aceasta este originea scolasticii: cînd, în privința unei probleme ridicate de un text apar contradicții, logicii îi revine (și deci rațiunii) misiunea de a concilia tezele în discuție. În această perspectivă, dialectica trebuie, în mod esențial
by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
Fede e Civilta", Parma, aprilie 1962, nr. 4, p. 282-302. [264] E. GATHIER S.I., La pensée hinduse, éd. du Seuil (27, rue Jacob, Paris), 1960: am utilizat recenzia lui W. GARDINI, în: "Fede e Civilta", nr. 4, p. 357. [265] Glosa lui GARDINI, ibid. [266] E. GATHIER S.I., op. cit., p. 105. [267] Dacă oamenii ar aplica toate "teoriile" "metafizicienilor" din zilele noastre, în mod consecvent, ar rezulta o adevărată babilonie (din fericire și din nefericire, într-o anumită măsură, ea rezultă
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
de vreo speranță, trăiește, sub raport sufletesc, independența absolută, nemaifiind condiționat de circumstanțe. Ce-i drept, "este greu să părăsești speranța vieții" (340, 5), dar tocmai acesta e marele merit al adevăratului înțelept. Ne apare spontan în minte îndemnul din Glosa eminesciană: Nu spera și nu ai teamă (v. 5) care ne arată că Eminescu, în această compoziție poetică, se situează cu totul în afara spiritualității creștine, bazată pe Speranță, și se încadrează, cum e evident, în cea indiană. Este o atitudine
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
-și izvorul aici, dramele existenței iau mai puțin forma acțiunii, preferându-se introspecția necruțătoare, așa cum se întâmplă în romanele Noua promisiune (1980), Scoica de aur (1984), Călătorie spre dragoste (1988). Latura psihologică a acestora, concretizată în numeroase reflecții, comentarii și glose, e ținută în echilibru de un lirism abundent, câteodată excesiv. Scriitorul are știința arhitecturilor ingenioase și se lasă cu plăcere ghidat de modernitate. Versurile adunate în volumul Tânguirea iconarilor (1995) îi valorifică adecvat predispozițiile lirice. SCRIERI: Fericiți când renaștem, Timișoara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287688_a_289017]
-
Adrian Marino, Romul Munteanu, Alexandru Duțu, Dan Grigorescu, Irina Mavrodin, Gelu Ionescu, Mircea Martin, Al. Călinescu ș.a. Istoria literară se regăsește atât în paginile dedicate, îndeosebi în momente aniversare, unor personalități, unor publicații, unor curente sau grupări, cât și în glosele unor istorici literari ca Al. Piru (rubrica „Disociații”), Șerban Cioculescu (al cărui „Breviar” a constituit multă vreme unul dintre punctele de atracție ale revistei), Z. Ornea și Cornelia Ștefănescu („Cronica edițiilor”). R.l. a acordat un spațiu destul de larg și literaturilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289323_a_290652]
-
același timp semnificatul textului citat și pe acela al textului în care se inserează. Scrierea este o rescriere: este vorba despre a converti elemente separate și discontinue într-un tot continuu și coerent, ceea ce înseamnă că orice scriere este colaj, glosă, citat și comentariu consideră A. Compagnon. Sub formă programatică, mai întâi, în Introducere în arhitext (Paris, [1979]), apoi de o manieră mai detaliată, în Palimpsestes (Paris, [1982]), Gérard Genette propune o redefinire completă a domeniului teoretic căruia conceptul intertextualitate îi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
1991, 39; Tiberiu Ciorba, Microscopul memoriei, F, 1991, 11; Doina Jela, Convorbire cu Ion Ioanid. Trecutul nostru cel de toate zilele, RL, 1992, 1; N. Baltă, Narațiunea concentraționară, VR, 1992, 3-4; Eugenia Tudor-Anton, Istoria însângerată, RL, 1993, 2; Ruxandra Cesereanu, Glose la un best seller și alte amintiri din detenție, ST, 1993, 6; Poantă, Scriitori, 105-106; Ruxandra Cesereanu, Din nou despre Ion Ioanid, ST, 1995, 4-5; Dicț. analitic, II, 214-215; Popa, Ist. lit., II, 1046-1047; Manolescu, Enciclopedia, 401-402; Săndulescu, Memorialiști, 281-285
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
romantic”. Puțin mai blând este același semnatar cu versurile lui Ilarie Voronca din Act de prezență, admițându-i aproape concesiv talentul și placheta drept „certificat de naștere al unui nou poet”. O examinare critică mult mai nuanțată se află în Glose la poezia „Flori de mucigai”, fiind aplicată de Lucian Boz liricii argheziene, dar mai ales esteticii poetului, totuși recunoscut fără ezitare „cel mai modern poet român”, iar Flori de mucigai ca o etapă de clarificare a scrisului său. O abilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290329_a_291658]
-
și pref. Ovidiu Papadima, București, 1937, 395-401; B.P. Hasdeu, V.A. Urechia, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. XXIV, 1901-1902; Pușcariu, Ist. lit. (1930), 235-236, 244-246; Panu, Junimea (1943), II, 53-61, 73-77; Iorga, Ist. lit. cont. (1934), I, 22-23; Lăzăreanu, Glose, 257-269; E. Lovinescu, T. Maiorescu, I, București, 1940, 334-336, 381; Călinescu, Ist. lit. (1941), 362, 468, Ist. lit. (1982), 529; Alexandru Iordan, Bibliografia scrierilor lui V. A. Urechia, pref. Aurelian Sacerdoțeanu, București, 1942; Vârgolici, Începuturile, 54-63, 71-73; Brădățeanu, Drama, 113-118
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290374_a_291703]
-
Panait Istrati), I. Gr. Periețeanu (Corneliu Moldovanu), Sergiu Cristian (D-l Constantin Fântâneru și critica literară, Cultul luminii în poezia d-lui Nichifor Crainic, Opera de artă și reprezentările ei), Scarlat Preajbă (Originea Cantemirilor). Sergiu Cristian e și autorul unor glose la Artă și valoare de Lucian Blaga. Alți colaboratori: C. Graur, N. Plopșor, Al. Balaci, C. Săteanu, I. Pavelescu, Paul I. Papadopol. A.S.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286358_a_287687]
-
lucrare de sinteză, considerată moment de referință pentru studiile clasice românești, este Istoria literaturii latine (1947), din care s-a tipărit doar prima parte, De la origini până la Cicero. În această carte, clasicistul alătura unui bogat aparat de date istorico-literare numeroase glose critice, pe cât de pertinente, pe atât de agreabile, dezvăluindu-și nu numai apetenta pentru valențele estetice, ci și înzestrarea de netăgăduit de comentator. După mutarea la București se concentrează mai ales asupra scriitorilor bizantini, pe care ii editează în colecția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288112_a_289441]
-
egyptian religion, pp. 49 sq. 18 în Cartea Morților (cap. 17), Zeul proclamă: "Eu sunt Atum, când eram singur în Num (Oceanul Primordial). Eu sunt Ra în prima sa manifestare, când el a început să domnească asupra Creației sale". O glosă adaugă următoarea explicație: "Aceasta înseamnă că Ra începea să apară ca rege, ca cel care exista înainte ca Șu să ridice Cerul deasupra Pământului" (Frankfort, Ancient egypt. Religion, pp. 54-55). (a dezordinii) ". De asemenea verbul khay, "a străluci", este întrebuințat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
măști. Suntem mult mai puțin informați asupra Leneielor, sărbătorite în mijlocul iernii. Un citat din Heraclit precizează că cuvântul Lenai și verbul "a îndeplini Lenafse foloseau ca echivalent pentru "baccante" și "a baccantiza". Zeul era invocat printr-un daduchos. După o glosă la un vers de Aristofan, preotul eleusian, "cu o torță în mâini rostește: Chemați-1 pe zeu! Și publicul strigă: Fiu al Semelei, lacchos 8, dătător de bogăție!". Anthesteriile erau celebrate cam în februarie~martie, iar "Marile Dionysii", de instituire mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
lui Dionysos-copil19, cu rituri celebrând "trezirea" sa - lăsând deoparte tema mitico-rituală a lui Dionysos-Zagreus, asupra căruia vom insista îndată - indică voința și speranța unei înnoiri spirituale. Copilul divin este, pretutindeni în lume, încărcat de un simbolism inițiatic revelând 17 Conform gloselor antice, termenul saboi (sau sabaioi) era echivalentul, în limba frigiană, al grecescului bacckhos; cf. Jeanmaire, Dionysos, pp. 95-97. 18 Amintim că, în timpul sărbătorii Anthesteriilor, anumite rituri erau săvârșite, în cel mai strict secret, numai de femei. 19 Cultul lui Dionysos-copil
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Viața lui Iisus de Renan, Cuvintele unui credincios de Lamennais, cu 35 000 de exemplare vîndute în două luni). În zorii evului modern, în care o ediție nu depășește 500 sau 1000 de exemplare, Biblia bineînțeles e în frunte, cu glose și comentarii; apoi Psalmii, Cartea lui Iov, cărțile de rugăciuni. Se crede deseori că tiparul a ruinat limba latină: nimic mai greșit. În grămada de incunabule (tipărite înainte de 1500), Febvre și Martin au estimat la 77% proporția de cărți în
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
infinită. Trebuie să luăm "descoperirea tiparului" așa cum este, în sensul pe care-l dau cuvîntului inginerii de mină atunci cînd exploatează un zăcămînt, după ce au îndepărtat sterilii, rocile neutilizate ca mineral care îl acopereau. Să nu uităm în acest caz glosele, adnotările și comentariile care acoperă, la sfîrșitul Evului Mediu, Sfintele Scripturi îngropate sub stivele de lecțiuni și relecțiuni orale din Universități. Orice copie în manuscris ținea mai mult sau mai puțin de exegeză. Fiecare copist modifica, denatura și interpreta originalul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu fac parte din aceeași familie: ei se exprimă oral. Acești mari semănători de cuvinte au, în țările lor, prestigiul înțeleptului sau al sfîntului, nu al "savantului"; ei trebuie ascultați, nu descifrați; le șoptesc ascultătorilor mai direct decît o face glosa clericală cu efect întîrziat. "Operele complete" ale acestor mobilizatori de energie populară sînt, în mare, culegeri de discursuri, proverbe și dialoguri. Populismul socializant al Lumii a Treia, ca și toate formele naționalismului revoluționar, ține de o cultură verbală prin vocație
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
prin excelență de sorginte tupeist-livrescă, însoțită de explicația : “Am considerat necesară apariția acestei cărți pentru că trebuie să existe un document care să consemneze această zi, (14 decenbrie 1989) ca pe ÎNCEPUTUL REVOLUȚIEI ROMÂNE...” Din capul locului, enunțul trezește pasiuni pentru glosă și polemici. Estimez discuția asupra grupului de texte, ca fiind de stringentă actualitate, deși ceva timp de la “aventura inbroglio” a trecut, aceasta pentru semnalarea antinomiei dintre discurs și faptă, (limba de lemn) și pentru sublinierea proprietății juridic-etice a termenilor. Prin
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Literatură (1970). Debutează editorial cu volumul de eseuri și studii Fascinația exegezei (1998) din al cărui sumar sunt de menționat: Al. Philippide - toposuri expresioniste, Antinomii barochiste, Ipostaze ale absolutului, Cultul originarului, Clasicismul permanent (toate despre poezia lui Al. A. Philippide), Glose la tipologia romanului românesc din secolul al XIX-lea, Personajul romanului romantic românesc, Tudor Vianu, critic al actualității literare, „Străinul” din noi sau Cezar Petrescu și mutațiile prozei românești interbelice. D. e cunoscut mai ales ca îngrijitor al volumului I
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286692_a_288021]
-
2002. ZAHARIA, D. N. Iașul vernisajelor. 2 vol. Iași, Editura Junimea, 1996-2000. ZAHARIA, Gheorghe, MOSCOVICI, Liviu, VACARIU, Dumitru. Iubirea tainică lumină. Antologie, 1999; Psalmi ai marilor iubiri. Antologie, 1999. ZUB, Alexandru. Junimea. Implicații istoriografice. 1864-1885. Iași, Editura Junimea, 1976; Eminescu, Glose istorico-culturale, 1994; Istoriografie română la vârsta sintezei: A. D. Xenopol, 2004. INDICE DE NUME A ADĂMUȚ, Anton, 114, 167 ADOC, Gabriela, 26 ADOC, Gh., 26 AGAFIȚEI, Costache, 154 AGRIGOROAIEI, Elidia, 254 ALDEA, Hortensiu, 112 ALDEA, Adrian, 254 ALECSANDRI, Vasile, 25, 51
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]