571 matches
-
infinită. Trebuie să luăm "descoperirea tiparului" așa cum este, în sensul pe care-l dau cuvîntului inginerii de mină atunci cînd exploatează un zăcămînt, după ce au îndepărtat sterilii, rocile neutilizate ca mineral care îl acopereau. Să nu uităm în acest caz glosele, adnotările și comentariile care acoperă, la sfîrșitul Evului Mediu, Sfintele Scripturi îngropate sub stivele de lecțiuni și relecțiuni orale din Universități. Orice copie în manuscris ținea mai mult sau mai puțin de exegeză. Fiecare copist modifica, denatura și interpreta originalul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
nu fac parte din aceeași familie: ei se exprimă oral. Acești mari semănători de cuvinte au, în țările lor, prestigiul înțeleptului sau al sfîntului, nu al "savantului"; ei trebuie ascultați, nu descifrați; le șoptesc ascultătorilor mai direct decît o face glosa clericală cu efect întîrziat. "Operele complete" ale acestor mobilizatori de energie populară sînt, în mare, culegeri de discursuri, proverbe și dialoguri. Populismul socializant al Lumii a Treia, ca și toate formele naționalismului revoluționar, ține de o cultură verbală prin vocație
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Halm, care n-a reținut decât un sens pentru fiecare nume comentat, nici în maniera lui ‘Abd al-labb"r, care introduce același cuvânt în mai multe rubrici ce par a i se potrivi și îi consacră de fiecare dată glosa corespunzătoare, ci hotărăște să introducă fiecare nume în rubrică pe care o consideră cea mai adecvată și să-l trateze numai acolo, cu simple trimiteri la alte rubrici, când este cazul. Partea a doua, intitulată „Exégese thématique des noms divins
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și Epicur, pe terenul cosmogoniei: teoria elementelor dezvoltată în Timaios poate fi citită fără contradicții majore cu cea a atomilor așa cum apare ea în Scrisoarea către Herodot a lui Epicur. Marsilio Ficino, care nu știe greaca dar abordează subiectul prin intermediul gloselor făcute de Guillame de Conches pe marginea acestui dialog platonician asupra genealogiei lumii, nu interzice o conciliere sau chiar o asimilare a triunghiurilor platoniciene și a atomilor lui Epicur... în mod similar, Venus, care deschide De natura rerum și care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
conflictele politice atât de costisitoare în vieți omenești, de a renunța la luxul și la fastul vieții proprii Vaticanului, de a moraliza clerul de toate gradele din ierarhia bisericească, de a regăsi semnul mesajului evanghelic ascuns sub un morman de glose oficiale. Luther și Calvin duc lupta lor în interiorul unui organism corupt. Valla și Erasmus, printre alții, ar fi putut servi unei reînnoiri a creștinismului mai puțin legat de pulsiunea morții, mai grijuliu față de pulsiunea vieții, mai preocupat de puterea spirituală
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
arheologice cât cu o centrală atomoelectrică aflată neîncetat sub tensiune antică - dar dimpreună cu toate forțele care constituie lumea antică, nu doar cu energiile care provin de la Epicur, Seneca și Sextus Empiricus. Omul nostru nu citește pentru a alcătui o glosă suplimentară ori pentru a ne oferi o lectură în care sunt criticate ipotezele lansate de autorii precedenți. El nu scrie o teză, un memoriu, o carte așa cum au scris acei autori pedanți care introduc dezordinea într-o operă, deplasează blocurile
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
II, 92-95; Iorga, Ist. lit. XIX, III, 269; N. Răutu, I. V. Adrian, „Revista Moldovei”, 1926, 1, 3, 7-9; D. Furtună, „Steluța” lui I. V. Adrian, „Revista Moldovei”, 1926, 5-6; Ileana Turușancu, Reviste botoșănene din trecut, LL, III, 1957; Lăzăreanu, Glose, 245-249; Dicț. lit. 1900, 7; Dicț. scriit. rom., I, 21. R.Z.
ADRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285193_a_286522]
-
am În minte comparația făcută de Al. Zub, prin care sugera că rolul istoricului este similar celui al corului din tragedia ateniană: comentează și judecă, el fiind un avocat al comunității În care trăiește și, de ce nu, un moralist. Aceste „glose” sînt alcătuite fără patimă, extaze sau recriminări, ci cu seninătate, iar pe alocuri răzbătînd un umor fin. Ele sînt captivante, minuțioase și de multe ori șocante, conțin detalii colorate și picante, Însă, cu riscul de a mă repeta, prin ele
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
dezbate relația dintre efortul rațional și societate, abordează problema cuprinderii globale a realității și a operării eficiente asupra ei. Gândirii moderne i se descoperă unsprezece atribute: practică, globală, probabilistă, modelatoare, operatoare, pluridisciplinară, prospectivă, laică, optimistă, educabilă, economică. Incitante sunt și glosele despre esența inteligenței umane și modelarea ei în funcție de interesele unei lumi complexe ori reflecțiile asupra limitelor și corectivelor inteligenței în raportul creier-mașină, în situația extinderii utilizării calculatorului și a limbajului matematic, a interpunerii câtorva ecrane între om și obiecte. „Ideile
MALIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287971_a_289300]
-
1991, 39; Tiberiu Ciorba, Microscopul memoriei, F, 1991, 11; Doina Jela, Convorbire cu Ion Ioanid. Trecutul nostru cel de toate zilele, RL, 1992, 1; N. Baltă, Narațiunea concentraționară, VR, 1992, 3-4; Eugenia Tudor-Anton, Istoria însângerată, RL, 1993, 2; Ruxandra Cesereanu, Glose la un best seller și alte amintiri din detenție, ST, 1993, 6; Poantă, Scriitori, 105-106; Ruxandra Cesereanu, Din nou despre Ion Ioanid, ST, 1995, 4-5; Dicț. analitic, II, 214-215; Popa, Ist. lit., II, 1046-1047; Manolescu, Enciclopedia, 401-402; Săndulescu, Memorialiști, 281-285
IOANID. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
fluentă. Transpunerile din franceză în română sunt dublate de tălmăcirea poeților români în franceză (Mariana Bojan, Horia Bădescu, Vasile Igna, Mircea Petean, Adrian Popescu). De asemenea, problemele traducerii sunt abordate sistematic, în cursuri universitare și în studii speciale. Eseurile intitulate Glose franceze (1981) atestă nostalgia prozei: „La originea eseurilor cuprinse în volum se află preocuparea de a ridica detaliul care frapează (prin insolit sau insistență) la demnitatea unui element semnificativ”, afirmă autorul. Sunt de remarcat aici orizontul lecturii, apelul la artele
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
unor vechi reverii. Dornice de evadare din „sinele zilnic, temător, hotărnicit și rutinier”, două personaje - naratorul și prietenul său doctorul - se eliberează din chingile obișnuințelor și tabieturilor, călătorind fie și numai pe Someș. Spiritul ironico-dezabuzat este prezent și aici. SCRIERI: Glose franceze, Cluj-Napoca, 1981; Ținuta obligatorie!, Cluj- Napoca, 1986; Și pe față și pe dos, Cluj-Napoca, 1989; Marcel Proust et le théâtre, Cluj-Napoca, 1991; Practica traducerii literare (Domeniul francez) (în colaborare cu Sorin Barbul și Gheorghe Lascu), Cluj-Napoca, 1992; Sfârșit de
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
1976, 9247; Ion Marcoș, „La bal cu Marcel Proust”, ST, 1976, 10; Miron Blaga, „Ținuta obligatorie!”, TR, 1981, 1; Vasile Igna, Confesiunile lui Tudor Ionescu, „Făclia”, 1981, 10606; Ilie Călian, Poezia picturii lui Tudor Ionescu, „Făclia”, 1981, 10719; Valentin Tașcu, „Glose franceze”, TR, 1981, 38; Carmen Varfalvi-Berinde, De-a povestirea, TR, 1994, 43; Irina Petraș, San Antonio, TR, 1995, 20; Clujeni ai secolului 20. Dicționar esențial, coordonatori Cristian Bârsu, Ion Bob, Dan Brudașcu, Cluj- Napoca, 2000, 157. M.Pp.
IONESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287587_a_288916]
-
campania pentru culegerea și valorizarea ei, apreciază virtuțile modelului folcloric pentru literatura cultă. În calitate de cronicar dramatic, se arată deopotrivă preocupat de repertoriu, de interpretarea actoricească sau de gustul spectatorului, dar, folosind drept criteriu realismul, verosimilitatea, găsește o acoperire insuficientă pentru glosele lui, adesea mult prea binevoitoare, prea generoase. Când scrie el însuși teatru, I.-G. improvizează: Liceul Țepeluș-Vodă. Real? Vechi? Clasic? Modern? (1904), Șezătoarea Ștefan-Vodă (1904). În 1882, localizase, sub titlul Nea Frățilă și în colaborare cu A.I. Odobescu, piesa L
IONNESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287597_a_288926]
-
lui I. par să reprezinte fragmente detașate dintr-un ansamblu generic, care poate fi considerat infinit. La rigoare este vorba despre un Text Universal - în sensul în care universul este incompatibil cu noțiunile de început și de sfârșit. De altfel, glosele teoretice abundente ale autorului conduc destul de clar în această direcție. Indiferent de formulă sau de gen, prestațiile „textuale” ale lui I. ilustrează perfect înclinarea promoției ’80 de a pedala pe resursele ludice și poetice ale literaturii, în detrimentul valențelor sale referențiale
IOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
Al. Piru, G. Ibrăileanu (Viața și opera), București, 1967; Rașcu, Amintiri, 105-191; Ciopraga, Portrete, 103-128; Streinu, Pagini, II, 238-244, V, 295-297; Baconsky, Marginalii, 138-142; Ion Crețu, G. Ibrăileanu. Restituiri literare, București, 1968; Ciopraga, Lit. rom., 84-86, 93-100, 304-307, 676-724; Zaciu, Glose, 117-132; Mihai Drăgan, G. Ibrăileanu, București, 1971; Papadima, Scriitorii, 126-130; Manolescu, Poezia, 23-26, 109-114; Eugen Simion, E. Lovinescu. Scepticul mântuit, București, 1971, 36-38, 132-140, 235-237, 262-265, 288-291, 446-447, 547-548, 567-568, 628-635, 699-700; Crohmălniceanu, Literatura, I, 452-456; Piru, Varia, I, 259-270
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
-și izvorul aici, dramele existenței iau mai puțin forma acțiunii, preferându-se introspecția necruțătoare, așa cum se întâmplă în romanele Noua promisiune (1980), Scoica de aur (1984), Călătorie spre dragoste (1988). Latura psihologică a acestora, concretizată în numeroase reflecții, comentarii și glose, e ținută în echilibru de un lirism abundent, câteodată excesiv. Scriitorul are știința arhitecturilor ingenioase și se lasă cu plăcere ghidat de modernitate. Versurile adunate în volumul Tânguirea iconarilor (1995) îi valorifică adecvat predispozițiile lirice. SCRIERI: Fericiți când renaștem, Timișoara
JURCA ROVINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287688_a_289017]
-
istoriei culturii. Volumele de autor apărute de la acea dată continuă un program care se poate sesiza cu ușurință din chiar titlurile cărților: Istorie și finalitate (1991); La sfârșit de ciclu. Despre impactul Revoluției franceze (1994); În orizontul istoriei (1994); Eminescu: glose istorico-culturale (1994); Impactul reîntregirii (1995); Chemarea istoriei. Un an de răspântie în România postcomunistă (1997); Discurs istoric și tranziție, În căutarea unei paradigme (1998); Orizont închis. Istoriografia română sub dictatură (2000); De la istoria critică la criticism. Istoriografia română sub semnul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o permanentă mișcare și transformare, ca o substanță proteică, sesizabilă doar prin fixarea și interpretarea fiecărui detaliu în parte. În Voluptatea labirintului (1995) autorul va aplica același tip de critică pe o arie de cercetare lărgită, eseurile de aici devenind „glose la o hermeneutică a insolitului”. Accentul cade mai mult pe studiul prozei, dar este analizată și „utopia eutanasică” la Mihai Eminescu. Prin prisma insolitului, L. întreprinde o exegeză aprofundată a povestirilor lui Mihail Sadoveanu sau îl interpretează pe Mircea Eliade
LIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287843_a_289172]
-
ovidiene, Studii despre D. Cantemir și Articole românești din diverse publicații. O mică parte din contribuțiile sale, cu caracter compozit, a fost selectată după o viziune proprie în culegerile Pătimirea moldovenilor (1993), mult amplificată sub titlul Scolii paralele (1997), și Glose istorico-literare (1994). În fine, Dacia Sacra (1999), tipărită postum, cuprinde în afara studiilor de istorie referitoare la perioada veche și medievală a romanității dunărene, corespondența autorului cu Constantin Noica. Erudiția, stilul viu, nuanțat și mai ales patosul ce străbate toate intervențiile
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
infiltrațiile filosofico-moraliste sau aluziile la cotidian dau operei lui L. o aură deosebită, apropiind-o, pe o bună parte a întinderii ei, de sfera literaturii. SCRIERI: Pătimirea moldovenilor, pref. Al. Duțu, Aalborg (Danemarca), 1993; ed. (Scolii paralele), Aalborg (Danemarca), 1997; Glose istorico-literare, Aalborg (Danemarca), 1994; Dacia Sacra, tr. Mihai Popescu, îngr. și postfață I. Oprișan, București, 1999. Repere bibliografice: Al. Duțu, „Glose istorico-literare”, RITL, 1995, 1; Alexandru Niculescu, Eugen Lozovan (1929-1997), RL, 1997, 51-52; Dicț. scriit. rom., II, 771-775; Fănuș Băileșteanu
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
ei, de sfera literaturii. SCRIERI: Pătimirea moldovenilor, pref. Al. Duțu, Aalborg (Danemarca), 1993; ed. (Scolii paralele), Aalborg (Danemarca), 1997; Glose istorico-literare, Aalborg (Danemarca), 1994; Dacia Sacra, tr. Mihai Popescu, îngr. și postfață I. Oprișan, București, 1999. Repere bibliografice: Al. Duțu, „Glose istorico-literare”, RITL, 1995, 1; Alexandru Niculescu, Eugen Lozovan (1929-1997), RL, 1997, 51-52; Dicț. scriit. rom., II, 771-775; Fănuș Băileșteanu, Personalități culturale românești din străinătate, București, 1999, 120-122; Manolescu, Enciclopedia, 459-463. I.O.
LOZOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287857_a_289186]
-
prospețimea și umorul dialogurilor. Un intelectual de sorginte pascaliană, pentru care ironia este, de asemenea, un mijloc firesc de expresie, se arată G. în publicistica răspândită în reviste și strânsă în volumul Eseuri din 1971, prefațat de Șerban Cioculescu. Sunt glose, aparent fără pretenții, dar pline de miez, rezultat al reflecțiilor unui cititor profund, exersat, al literaturii lui Tolstoi, Dostoievski și, deopotrivă, al aceleia a lui Proust, Valéry, Francis Jammes sau Knut Hamsun. Rigoarea unor demonstrații, relativizată de un zâmbet complice
GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
pe contemporani, de la Vasile Lupu și Eustratie Dabija până la Gheorghe Duca și Constantin Cantemir. Abia în versiunea manuscrisă, autografă, din 1690, autorul își îngăduie a stărui și asupra luptelor purtate de Ioan Vodă pentru a „scăpa Moldova turcilor din brâncă”. Glosele mitropolitului la Viața și petrecerea svinților, interpolările sale din textul cronografului sau unele precizări în marginea poemului închinat domnilor Țării Moldovei probează interes pentru istoria universală - a Bizanțului, a Poloniei sau a Rusiei. Încă din 1673, el traducea și edita
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
lui G. Călinescu (O istorie literară), V.G. Paleolog scrie comentariul Al. Macedonski și imaginea poetica colorată. Nu lipsesc nici considerațiile filosofice, printre care se remarcă Enigmă lui Nae Ionescu de Petre Pandrea și un eseu al lui Petru Manoliu, intitulat Glose pentru o estetică a omului, precum și articolul lui Al. Vellea despre P.P. Negulescu. Semnatarii celorlalte cronici sunt C. Panaitescu, Tiberiu Iliescu - cronică dramatică, M. Mihăescu, Gheorghe Dima - cronică cinematografică, Matei Stavri - cronică muzicală, Ion Zamfirescu, Ion Orghidan și Petre Pandrea
MERIDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288091_a_289420]