512 matches
-
surfactantului pulmonar. Sinteza de proteine este de asemenea foarte importantă; colagenul și elastina formează rețeaua structurală a plămânului. In condiții anormale, proteazele eliberate de leucocitele sau macrofagele pulmonare produc scindarea acestor proteine, cu producere de emfizem pulmonar. Rolul în metabolismul glucidic constă în special în elaborarea de mucopolizaharide care constituie mucusul bronșic. In plămân sunt metabolizate mai multe substanțe vasoactive. Deoarece plămânul este unicul organ, cu excepția inimii, care primește întreaga circulație, are un rol important în modificarea substanțelor care se găsesc
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
de către ficat. Pe lângă funcția de reglare a eritropoezei, mai are și alte funcții biologice, de exemplu în procesele de vindecare sau în răspunsul cerebral la leziunile neuronale. Eritropoetina este o moleculă glicoproteică alcătuită din 165 de aminoacizi și patru grupări glucidice. Aproximativ 60% din molecula de eritropoetină este proteină și restul este carbohidrat. Fiecare dintre grupurile hidrocarbonice este alcătuit din câteva catene ramificate de zaharuri, unele dintre ele terminându-se în acid sialic. Eritropoetina este produsă mai ales de către fibroblastele peritubulare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
unor proceduri hidroterapeutice. În afara acțiunii lor asupra proceselor enzimatice intestinale, unele ape minerale alcaline produc și o creștere a contracțiilor tubului digestiv, mărind astfel tranzitul intestinal. Aceste ape minerale acționează de fapt asupra metabolismului general al organismului, îndeosebi asupra celui glucidic, al grăsimilor și proteinelor. Apele minerale alcaline oferă protecție față de reacțiile alergice cutanate, digestive sau respiratorii. În acest scop, sunt recomandate apele de la Poiana Negri, Bilbor, Slănic-Moldova, Valea Ciungetului. Sub formă de inhalații, apele bicarbonate sunt utile pentru efectul lor
[Corola-publishinghouse/Science/1870_a_3195]
-
proteice importante din punct de vedere funcțional incluzând: insulina, pro-insulina. receptorul insulinic, tirozinkinaza receptorului insulinic, transportorii de glucoza, canalele ionice și numeroase enzime din ciclul de metabolizare al glucozei, ca de exemplu glucokinaza și glicogensintetaza (24, 26). 1. Investigarea metabolismului glucidic 1.1. Glicemia à jeun Metodele de dozare ale glucozei sanguine Glicemia poate fi determinată prin trei tipuri de metode: -metode reductometrice bazate pe determinarea corpilor reducători din sânge, care sunt, pe lângă glucoză, și alte tipuri de glucide. Valorile obținute
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
diagnostic (24). 1.2. Testul oral de toleranță la glucoză Testul oral de toleranță la glucoză sau hiperglicemia provocată orală este unul din testele cele mai frecvent utilizate în practica medicală și cel mai bine codificat, de explorare a metabolismului glucidic. Valoarea sa pentru diagnosticarea etapelor subclinice ale intoleranței la glucoză este bine dovedită. Pentru diagnosticul hipoglicemiilor, testul prezintă o valoare mai mică, dar încă suficientă pentru utilizarea sa curentă (36). Există mai multe variante ale testului, atât în ceea ce privește cantitatea de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
la glucoza prelungit, la 3, 4 sau 5 ore. El va fi descris separat (22). Factori de variație: există numeroși factori care pot influența în mod semnificativ valoarea hiperglicemiei provocate orale. Dintre aceștia menționăm: 1. Dieta: în absența unui aport glucidic adecvat, valorile glicemice în cursul testului pot prezenta cifre anormale. Astfel, o carență glucidică în zilele ce preced determinarea, induc valori crescute („diabetul de foame”). Deși cantitatea de glucide necesară evitării alterării toleranței la glucoza prin înfometare este de ~ 100
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
22). Factori de variație: există numeroși factori care pot influența în mod semnificativ valoarea hiperglicemiei provocate orale. Dintre aceștia menționăm: 1. Dieta: în absența unui aport glucidic adecvat, valorile glicemice în cursul testului pot prezenta cifre anormale. Astfel, o carență glucidică în zilele ce preced determinarea, induc valori crescute („diabetul de foame”). Deși cantitatea de glucide necesară evitării alterării toleranței la glucoza prin înfometare este de ~ 100 g/zi, se recomandă ca, în cele trei zile ce preced testul, aportul glucidic
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
glucidică în zilele ce preced determinarea, induc valori crescute („diabetul de foame”). Deși cantitatea de glucide necesară evitării alterării toleranței la glucoza prin înfometare este de ~ 100 g/zi, se recomandă ca, în cele trei zile ce preced testul, aportul glucidic să fie de 200-300 g/zi (4). 2. Efortul fizic: inactivitatea fizică poate scădea toleranța la glucoză. Problema este importantă la vârstnici. Același efect îl are statul prelungit în pat. 3. Bolile cronice: se însoțesc adeseori de valori crescute ale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
insulină. Interpretarea testului oral de toleranță la glucoză Testul se efectuează numai la persoanele la care glicemia à jeun este sub 126 mg/dl dar peste 110 mg/dl (45). Capacitatea unui individ de a răspunde normal la o încărcare glucidică depinde în primul rând posibilitatea celulelor beta pancreatice de a produce și a elibera insulina proporțional cu creșterea glicemică indusă. În al doi lea rând, depinde de sensibilitatea țesuturilor periferice (în special a celulelor hepatice, musculare și adipoase) la acțiunea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
și a elibera insulina proporțional cu creșterea glicemică indusă. În al doi lea rând, depinde de sensibilitatea țesuturilor periferice (în special a celulelor hepatice, musculare și adipoase) la acțiunea insulinei. Pentru încadrarea unui adult într-o anumită categorie de toleranță glucidică, în raport cu valorile glicemice preprandiale și la 2 ore de la ingestia a 75 g glucoză, există trei posibilități: -valorile glicemice în plasma venoasă sub 110 mg/dl à jeun și sub 140 mg/dl la 2 ore reprezintă parametrii normali; -valorile
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
fructozaminei este utilă în monitorizarea pacienților cu diabet zaharat, valorile sale corelându-se cu cele ale HbA1C, dar nefiind afectate de prezența Hb anormale (exemplu HbF). Metoda de determinare este ieftină și rapidă, ea putând sugera o modificare precoce în metabolismul glucidic. Valorile pot fi modificate în cazul creșterii bilirubinemiei sau albuminei serice. Deasemenea valori neconcordante cu glicemia se pot întâlni în afecțiuni tiroidiene sau în alte boli caracterizate printr-un turn-over crescut. În acest caz, pentru obiectivitatea rezultatelor se va folosi
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cornelia Pencea, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92245_a_92740]
-
1. DATE GENERALE Nu a fost încă adoptată o definiție unanim acceptată a Diabetului Zaharat (DZ). Multă vreme el a fost considerat ca o boală de metabolism cu evoluție cronică, caracterizată din punct de vedere biochimic prin tulburări ale metabolismului glucidic cu hiperglicemie și glicozurie, la care participă secundar și tulburări ale metabolismelor protidic și lipidic. Astfel, el se caracterizează prin tulburări globale ale metabolismului intermediar (Mincu, 1986). Această definiție este însă criticabilă deoarece Diabetul Zaharat nu este o „boală” în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91977_a_92472]
-
definirea Diabetului Zaharat ca fiind un sindrom complex și heterogen de tulburări induse de alterarea condiționată genetic sau dobândită a secreției de insulină și/ori de rezistența celulelor periferice la acțiunea insulinei, alterare care induce modificări profunde în metabolismele proteic, glucidic, lipidic, ionic și mineral. Acestea stau la baza apariției unui spectru larg de complicații cronice care afectează mai mult sau mai puțin toate țesuturile din organism (Ionescu-Tîrgoviște, 2004). Nu vom insista aici asupra diferitelor încercări de clasificare a Diabetului Zaharat
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91977_a_92472]
-
hormonii tiroidieni). în organismul adultului sănătos există un echilibru dinamic ̀ ntre procesele de anabolism și catabolism protidic, ̀ n perioada de cre ștere predominând ̀ nsă procesele de anabolism, iar în perioada de senilitate, procesele de catabolism. Metabolismul intermediar glucidic este reglat de centrii hipotalamici ai glicoreglării, care dictează modificări ale activității vegetative și endocrine, foarte important fiind rolul hormonilor pancreatici în aceste mecanisme. Metabolismul intermediar lipidic este dependent de hipotalamus și de anumite glande endocrine, ca pancreasul endocrin, hipofiza
Masajul Terapeutic by Doina Mârza () [Corola-publishinghouse/Science/1659_a_2998]
-
trei principii energetice: glucide, lipide și proteine. Este surprinzător pentru noi, astăzi, să constatăm cât de corect a interpretat Paulescu tulburările metabolice înregistrate la pacienții diabetici, contrastând cu imaginea îngustă a tulburării specifice diabetului, considerată inițial ca aparținând exclusiv metabolismului glucidic (hiperglicemie și glucozurie). 18. Stabilirea relației fiziologice diabet - metabolism glucidic: Claude Bernard (1813-1878) Elev al celebrului fiziolog francez François Magendie (1783-1855), la vârsta de numai 34 de ani, lui Claude Bernard i se încredințează suplinirea Catedrei de Fiziologie Experimentală la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
noi, astăzi, să constatăm cât de corect a interpretat Paulescu tulburările metabolice înregistrate la pacienții diabetici, contrastând cu imaginea îngustă a tulburării specifice diabetului, considerată inițial ca aparținând exclusiv metabolismului glucidic (hiperglicemie și glucozurie). 18. Stabilirea relației fiziologice diabet - metabolism glucidic: Claude Bernard (1813-1878) Elev al celebrului fiziolog francez François Magendie (1783-1855), la vârsta de numai 34 de ani, lui Claude Bernard i se încredințează suplinirea Catedrei de Fiziologie Experimentală la College du France, pe care o va ocupa timp de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
mare număr de bolnavi, se poate reveni la folosirea feculentelor în cantități apreciabile fără ca zahărul să reapară în urină”. Când poate fi realizat acest obiectiv? „Când glucidele pot fi din nou utilizate!”. Cum știm acest lucru? „Când, după un prânz glucidic, glucoza în urină nu apare”. „Este deci de cea mai mare importanță de a testa zilnic urinile unui glicozuric, pentru a-i lăsa liberă folosirea lor în proporție moderată, dacă acestea sunt utilizate. Pentru a le reduce însă îndată ce glucoza
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
mai bine acestor transformări este glucoza; este foarte simplu că fiind arsă în organism în cantități mai mari ea nu mai apare în urină și că se poate astfel, ca urmare a efortului, utiliza o cantitate mai mare de alimenta glucidice. Acum că experiența s-a pronunțat, nimic nu este mai simplu, dar vreau să spun că am ajuns la aceste rezultate nu prin teorie, ci prin observație.” „Nu este un lucru ușor să convingi un om care a pierdut toate
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
determinarea influenței extractului pancreatic asupra concentrațiilor corpilor cetonici în sânge și urină; (2) aprecierea efectelor extractului pancreatic la câini normali (nediabetici); (3) demonstrarea specificității de acțiune a hormonului. Rezultatele au fost cele anticipate: extractul pancreatic corectează nu numai alterările metabolismelor glucidic și protidic, dar și pe cele ale metabolismului lipidic. Concluzia finală: hormonul antidiabetic pancreatic descoperit de el, pe care îl numește Pancreină, este necesar metabolizării (asimilării) tuturor principiilor nutritive: glucide, lipide și proteine. Aceste efecte se înregistrează nu numai la
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
secundară absenței hormonului antidiabetic pancreatic, constă în incapacitatea țesuturilor de a utiliza în mod corespunzător principiile energetice: glucide, lipide și proteine. Până târziu, în anul 1922, toți cercetătorii care urmăreau descoperirea hormonului antidiabetic pancreatic, făceau referire strict la tulburările metabolismului glucidic. Singurii parametri de eficiență, pentru extractul lor pancreatic, folosiți de Banting și de Best, de exemplu, au fost glicemia și glucozuria. Efectul anticetogenic al insulinei va fi studiat în 1922 de Collip, la sugestia lui MacLeod, sugestie venită din citirea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
anulat prin moștenirea haplotipică și a unor gene protectoare, capabile să atenueze evoluția bolii. 6.3. Fenotipurile patogenetice ale T2DM Este limpede că T2DM are o bază genetică indispensabilă apariției bolii. Ca boală caracterizată printr-o tulburare a metabolismului energetic (glucidic, lipidic și proteic), ea poate începe („primum movens”) undeva, în unul din punctele esențiale („de intersecție” sau „de reglare”) a producției și consumului de carburanți: fie la nivelul celulei β pancreatice (hormonul reglator central), fie în segmentul metabolic periferic al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
se permanentizează (hiperglicemie importantă postprandială dar și interprandială). În acest context, rolul excesului ponderal poate fi reprezentat de masa tisulară suplimentară pentru a cărui întreținere pancreasul este obligat să secrete mai multă insulină. Pe fondul defectului insulinosecretor genetic determinat, metabolismele glucidic și lipidic se vor decompensa ireversibil. Ireversibilitatea ar putea fi datorată celei de-a treia spirale diabetogene, aceea a producerii de către țesutul adipos a citokinelor „metabolice” (TNF?, leptină, rezistină), capabile să accentueze insulinorezistența în mușchi și să inhibe insulinosecreția în
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
de un defect primordial în mecanismul insulinosecretor (exocitotic). El singur ar putea explica creșterile glicemice caracteristice. În plus, un oarecare grad de insulinorezistență ar putea să se înregistreze în toate țesuturile insulinodependente (mușchi, adipocite, hepatocite). În acest caz, decompensarea metabolismului glucidic ar fi mai precoce, mai rapidă și mai importantă. Absența excesului ponderal însă (și în consecință absența efectului diabetogen de „masă suplimentară”) ar explica apariția mai tardivă a diabetului normoponderal vs. cel supraponderal. Analiza comparativă a geneticii celor două tipuri
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92233_a_92728]
-
stare în care o concentrație anume a insulinei produce un răspuns biologic mai mic decât cel normal”. Această definiție este corectă în sensul că, teoretic, ea se referă la toate efectele biologice ale insulinei, nu numai la cele asupra metabolismului glucidic, dar și la cel lipidic și proteic; de asemenea, la funcțiile sale mitogene. Din păcate, în practică, termenul de insulinorezistență este definit numai prin prisma efectului insulinei asupra captării și utilizării glucozei în țesuturile periferice. De altfel, după cum se menționează
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]
-
ocupare maximă a receptorilor insulinici. În această ecuație sunt implicate trei variabile: glucoza sanguină și glucoza perfuzată pe de o parte, și insulinemia pe de alta. Privită din acest unghi, informația obținută se restrânge numai asupra influenței insulinei asupra metabolismului glucidic. Există date, însă, care arată că un efect insulinic scăzut poate fi înregistrat și asupra metabolismelor lipidic și proteic, a căror investigare presupune tehnici mai laborioase (vezi capitolul „Insulina”). Simplificarea lor pentru uzul practic nu a stat încă în atențuia
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Cristian Guja, Ovidiu Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/92243_a_92738]