870 matches
-
pe seama unuia sau a altuia se clarifică în lumina contextului antiplatonician. într-un fel, lupta este dusă contra idealismului lui Platon în numele pretinsului său maestru, Socrate, omul liber, magicianul cuvântului, strălucitul vorbitor, faunul ironic care străbate străzile cetății ca interpelator glumeț și pe care nu-l interesează să viziteze adâncimile unor peșteri ipotetice. Antistene, Diogene și Aristip împărtășesc aceeași repulsie teoretică și fizică pentru Platon. Cum îl întâlnesc, îl critică, își bat joc de el, îl ironizează, îl agresează - la care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
ei. Sheba a dat din cap și i-a spus că ghicise. Băiatul a devenit agitat și a început să se bâlbâie. Într-o încercare stângace de a-l face să se simtă mai confortabil, Sheba a făcut un comentariu glumeț legat de pieptul generos pe care i-l atribuise. — Aș vrea io, zisese ea. Dar asta l-a făcut pe băiat să se rușineze și mai mult. S-a înroșit puternic și n-a mai zis nimic destul de mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
nebun prețios, dar asta am ținut-o pentru mine. — Ei bine, nu sunt sigură, am început eu, dar deja atenția lui Richard se îndrepta spre altceva. — E timpul pentru desert, țipa el acum, pe tonul lui baritonal care se voia glumeț. Hai, Bash, spune-ne ce avem ca desert? Desertul era înghețată de vanilie și prăjituri de ciocolată cumpărate. — Mă tem, Barbara, că suntem oameni care caută satisfacție imediată, a zis el, în timp ce tăia felii din prăjitură, deși nu suna deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că e frumoasă și că e „cea mai bună iubită“ pe care a avut-o. Și asta, se pare, a fost suficient. — Așa fusese el învățat să vorbească, spune ea acum. N-a vrut să mă jignească. Încerca să fie glumeț. A fost groaznic, știu. Nu-l apăr. Există inconveniente când ai o relație cu un băiat ca Steven. Dar îi părea așa de rău apoi. Și, apoi... m-aș fi simțit așa de prostuță să arunc totul în aer pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
să mă întind pe pat și să mă uit la cursele de cai tot restul după-amiezii. — Da, am zis, hai. Sheba și cu mine avusesem o dată o dispută cu privire la copii. Vorbeam despre pensionarea mea, iar eu am făcut o remarcă glumeață despre cât de dezolant o să fie. — Oh, nu spune asta, a zis Sheba. Părea sincer îndurerată. Dar cumva eram iritată. Mi se părea că mi se închisese gura. — De ce să nu spun? am întrebat. Ăsta e adevărul. Sunt o bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
personale ce-i mânaseră la drum, nimeni nu avea timp de altceva: arșița ce încinsese totul le topise energiile; inițiativele erau exprimate prin gesturi pe jumătate, toți păreau secvențe dintr-un film întrerupt și reluat cu insistență de un operator glumeț. Mă ridicai în picioare, îmi lepădai sacoul, luat anume pentru intrarea în orașul în care urma să funcționez și în care mă cunoșteau atâția „Iată-te snob, îmi spusei, așa cum nu te-am crezut capabil vreodată „- și-mi atârnai haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
emoție abia reținută, în care erau amestecate sumedenie de obișnuințe uitate, voci, gesturi, pomi înfloriți și desfrunziți în apropierea cerdacului, cafelele, ruladele care dispăreau luate de mâini grăbite, adolescente sau tinere, și altele apărând pe tăvi strălucitoare, ovale, buna dispoziție glumeață a învățătorului și peste toate, ca un abur, prezența nevăzută, stăruitoare a Anei; soțul ei îmi era absent, totul firesc deoarece nu viețuisem în prejma lui niciodată, pentru mine un necunoscut - era atunci totuși, prezent; însă „acolo”, nu aici unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nici o fisură, asigurată de fratele cel mai mic, avea opt ani, - sunată în trompete de hârtie sau carton, în care striga cu toată convingerea, fără să știe, pentru trezirea generațiilor. Mai târziu, o dulce melancolie - sub o pavăză înșelătoare, spontan glumeață, îi va susține tinerețea și viața, încercată în halatele oamenilor de spital, lângă suferințele atâtor bolnavi, și-și va aduce aminte ca-n vis de tinichelele și trâmbițelele copilăriei. În anul acela casa era dominată de aureolele tatălui și ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
porcărie. Imediat după asta, mușcă din propria ei Maid of Honour și crema se revărsă. Sam se aplecă până la ea și o șterse cu șervețelul lui. — Te iubesc, de-adevăratelea, râse el. —Și eu te iubesc, răspunse ea. Pe cât de glumeț fusese schimbul de replici, Îi făcu să cadă pe gânduri. Ceva care era mai mult decât miștoul obișnuit le trecuse prin cap și amândoi știau ce. Câteva secunde rămaseră uitându-se unul la altul. — Când spun că „te iubesc“, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
doi bărbați care Încearcă să-și alunge lacrimile și slăbiciunea. Băiatul Își drese glasul: „Am crezut c-ai dat colțul, băi, Îmbătrânitule În rele, de-aia nu te-am căutat”. „E”, oftă Canafas cam cu năduf, dar și cu glas glumeț, care parcă prevestea o șotie, „păi ai picat cum nu se poate mai bine. M-au atârnat aicea și s-au dus să-și ascută sculele ca să mă belească. Pentru pielea mea răpciugoasă bătrânul Câinaru a și pregătit un butoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-și aducă aminte cu plăcere și chiar cu acea micuță duioșie pe care Îi Îngăduia s-o aibă sufletul lui necomplicat și mintea cam puțină, zicerea lui, despre care se uitase cum apăruse și cui i se datora, ajunsese formulă glumeață de salut și de urare. „Ura, cetățeni!” zicea câte unul care Înălța halba ori borcanul În care fuseseră morcovi În saramură din comerțul de stat ori frunze de spanac spre ceilalți Însetați gălăgioși și afumați de tutun ieftin. Când era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sau bucurie, supărare sau frică. Oamenii pot să interpreteze aceasta și să reacționeze (cineva supărat este întrebat: „Arăți supărat, ce ai?” sau cineva care este în conflict cu altcineva va trimite semnale prin „expunerea sentimentelor”, în sensul că o intervenție glumeață a unei terțe persoane nu va fi bine primită); - adaptorii sunt folosiți de indivizi atunci când aceștia se află în situații inconfortabile (spre exemplu, faptul că o persoană aflată la o masă de discuții se apucă să aranjeze hârtiile din fața sa
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
spus celorlalți, iar ei, la rândul lor, n-au nimic să-mi spună. Eu, care altădată eram atât de sociabil, azi am un rău fizic numai la ideea de a vedea indiferent pe cine. Nu mai suport decât oameni amuzanți, glumeți, pe toți cei care n-au nici o convingere și care se pricep, în schimb, să spună povești și bancuri” (9 aug. 1973 Ă 213). Se caută și se regăsește în ceilalți pe sine. Așadar, disprețul față de români: „eu fug de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
spus celorlalți, iar ei, la rândul lor, n-au nimic să-mi spună. Eu, care altădată eram atât de sociabil, azi am un rău fizic numai la ideea de a vedea indiferent pe cine. Nu mai suport decât oameni amuzanți, glumeți, pe toți cei care n-au nici o convingere și care se pricep, în schimb, să spună povești și bancuri” (9 august 1973 Ă 213). Ca și Aurel, nu mai are nimic să spună celorlalți. Dar, deși fuge de ei, le
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Nastratin („înghemuit pe-o bârnă, / Un turc smolit de foame și chin, cu fața cârnă, / Cu mâinile și gura aduse la genunchi”), cât a autofagiei simbolice - răspuns dat chemării ademenitoare rostite de „dulceagul glas al pașii”. Nu pitorescul, nici măcar înțelepciunea glumeață a legendarului personaj, ci o cu totul altă față a lui, gravă, poate chiar ascetică, preferă să vadă Ion Barbu: „Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea din el”. „Alba, / Dreapta / Isarlâk” e mai mult „un târg temut, hilar / și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
și analiza lui i se pare prea complexă, el insistă o dată, dar nu de două ori. Și lasă cartea ermetică fără a insista, și fără complexe. Asta pentru că nu-i place filosofia pură și dură. Preferă textele plăcute, facile și glumețe, cu care învață să se simtă mai bine, să trăiască mai deplin, să se obișnuiască cu ideea morții. însă niciodată mai mult de o oră... Notează pe coperta interioară câteva cuvinte de sinteză, date ținând de momentul lecturii, iar apoi
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
pe seama unuia sau a altuia se clarifică în lumina contextului antiplatonician. într-un fel, lupta este dusă contra idealismului lui Platon în numele pretinsului său maestru, Socrate, omul liber, magicianul cuvântului, strălucitul vorbitor, faunul ironic care străbate străzile cetății ca interpelator glumeț și pe care nu-l interesează să viziteze adâncimile unor peșteri ipotetice. Antistene, Diogene și Aristip împărtășesc aceeași repulsie teoretică și fizică pentru Platon. Cum îl întâlnesc, îl critică, își bat joc de el, îl ironizează, îl agresează - la care
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a lui Ion Lăncrănjan, Alba Iulia, 1993; Apropierea iernii, Namur (Belgia), 1993; Eminescu în conștiința critică, București, 1994; Vârsta amintirilor, Cluj-Napoca, 1995; Lumina din prăpastie, Timișoara, 1996; Eminescu în perspectivă critică, Oradea, 1997; În oglinzile timpului, Namur (Belgia), 1997; Alfabetul glumeț, Deva, 1997; Apel telefonic greșit, Cluj-Napoca, 1997; Băieți cuminți, Deva, 1998; Luceafărul și alte comentarii eminesciene, Reșița, 1998; Meridiane lirice, Cluj-Napoca, 1998; Caragiale în conștiința critică, Oradea, 1999; Opera literară a lui Pavel Dan, București, 1999; Templul de vise, Oradea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
consideră că nicio femeie nu este vrednică de iubirea sa (atitudine misogină), pe când soția lui Melibeus, alături de fiica sa Sofia, dă sfaturi cumpătate (atitudine filogină), este un simbolic personaj feminin ideal, o donna angelicata. Prima povestire se caracterizează prin tonul glumeț și ironic, a doua este încărcată de idei dogmatice, o dezbatere solemnă despre violență și răzbunare, care sfârșește prin a impune necesitatea iertării dușmanilor. Sir Thopas, imagine vetustă a unui cavaler, a cărui poziție nu mai este înțeleasă într-un
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
se află mereu în conflict cu boierii ruginiți, cu stăpânirea, cu toți adversarii înnoirilor. Prima aventură sentimentală e evocată cu detașarea ironică, dar nostalgică, a bărbatului matur. Locurile comune ale literaturii romanțioase la modă primesc aici o nuanță parodică și glumeață, care salvează povestirea de la un idilism desuet. În Fiziologia provincialului în Iași (1844), mijloacele prozatorului au devenit mai sigure, mai echilibrate. Schița, deși are un model francez, rămâne sub influența directă a fiziologiilor lui C. Negruzzi, citat cu admirație. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
Ghiveci (1894), Cronicele Doctorului (1898), Verzi și uscate (1900), Factor răspunzător. Decorat! Mica publicitate! (1915), Cu ou și cu oțet (1920), semnate Dr. Urechiă sau Iodoform, alături de care mai utiliza și iscăliturile Aur, Iod, Rigomeț. Popularizând într-un stil agreabil, glumeț, noțiuni de medicină, găsește cu cale să adune în câteva broșuri și mai multe conferințe, rostite îndeosebi la Ateneul Român, după cum ține să publice nu numai în periodice atacuri violente, nedrepte, la adresa lui Lazăr Șăineanu, care își au sursa nu atât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290375_a_291704]
-
însă el însuși, din timpul vieții, pentru mulți dintre contemporanii lui. Păpușa lor favorită, înveselitoare. Faima produce clișee, și nu se mai poate debarasa de ele. Când A. D. Xenopol pronunță pentru prima oară cuvântul „geniu” în legătură cu povestitorul moldovean, imaginea „vârtosului glumeț Creangă” pătrunsese deja „vârtos” în conștiința numeroșilor săi cititori. Care citeau o operă de la un capăt la altul - comică. Altceva nici n-ar fi putut scrie un autor așa de glumeț. Și totuși, încă la sfârșitul secolului al XIX-lea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
pentru subaltern, a domnului pentru plebeu, pentru necunoscut, nechemat, nedorit, a vârstnicului pentru tânăr"23. Refacerea etimoanelor celor două pronume de politețe, Domnia Ta și Domnia Voastră, duce problema T/V mai departe. În limba actuală, Domnia Ta apare mai degrabă ironic și glumeț, în niciun caz însă politicos sau în context protocolar. În schimb, Domnia Voastră sau Domniile Voastre reprezintă astăzi polul politeții negative în limba comună, deschizând ierarhia pronominală către al patrulea grad de politețe 24. Exemple precum Ceea ce ați uitat domnia voastră să menționați
[Corola-publishinghouse/Science/85027_a_85813]
-
I Câteva jaloane estetice succinte, strecurate printre zâmbete în Poemul esențelor (când poetul trecuse de cincizeci de ani), proclamau imperativul: "De a da cuvântului o semnificație / Alta decât cea oferită spre consumație". Deși cunoștea de mult: "Că narațiunea, ironia, imaginile glumețe / N-au ce căuta în cadențe: / Că poezia ține de esențe" râsul face parte din recuzita sa cotidiană. Fapt e că Dimov nu renunță la umor (un umor sec) chiar și vorbind despre moarte. Un alt text, un Romanț, încorporează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
parabolă tras din motive biblice, alternează cu o gestică mai zvâcnită, compasiunea pentru gloatele de truditori înfometați iscând schime de revoltă. În proză, fizionomia tânărului scriitor se schimbă (Autentice..., 1926, Pata de cerneală, 1928). El apare aici destins, bine dispus, glumeț. Numai că umorul schițelor e în suferință. Tentat de comicul factual și de stropșelile de limbaj, C. practică un caricatural ce forțează ilaritatea. Obtuzi, maniaci, nevricoși, eroii, botezați cu nume caraghioase, sunt slujbași, belferi, galonați, puși în situații din care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286362_a_287691]