411 matches
-
aceea beau și cânt / Să-mi mai treacă de urât; / Și de-aceea cânt și gioc, / Altă viață n-am în loc, / De-i frumoasă, de-i urâtă, / Viața trebui-petrecută!"235 Simbioza om cosmos este ilustrată, cel mai adesea, prin intermediul comparațiilor gnoseologice care prezintă gradat devenirea:"Asta-i viața omului / Cum îi bradul muntelui, / Naște, crește, înflorește / Și ușor se prăpădește!"236 Dansul circular, însoțit de recitativul tematic, are rolul de a înstăpâni și de a îmblânzi datul sorții. Fracționarea versurilor din cadrul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
în limbaj și dincolo de el".15 Pentru Lévi-Strauss, unitățile minimale constitutive ale mitului sunt "miteme"16 care sunt relaționale, orice mit având "o structură în folii care transpare la suprafață (...) în și prin procedeul repetării".17 III.1.1. STRUCTURI GNOSEOLOGICE: SPAȚIUL, TIMPUL, SPAȚIALITATE, TEMPORALITATE Inițial, spațiul nu putea fi separat de timp, simbolizând atât haosul originar, cât și lumea organizată, cosmosul. Ca "întindere incomensurabilă", cu centru necunoscut, spațiul reprezintă "infinitul în care se mișcă universul", "ansamblul universului, cu actualizările și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
polifonic, structurat pe nivele de semnificație ritul, ritualul, ceremonialul și generând matricea semantică, figurată de universaliile ontologice apa, pământul, focul, aerul reprezintă o totalizare a categoriilor spațiale și temporale. Astfel, în cadrul discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea devin categorii gnoseologice care realizează predicația universaliilor ontologice. Punerea în act a universaliilor ontologice construiește matricea semantică procesuală, prin rit, ritual și ceremonial. Structuri gnoseologice ale discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea, au rolul unui "predicat universal"26 care resemantizează legăturile arhetipale
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
o totalizare a categoriilor spațiale și temporale. Astfel, în cadrul discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea devin categorii gnoseologice care realizează predicația universaliilor ontologice. Punerea în act a universaliilor ontologice construiește matricea semantică procesuală, prin rit, ritual și ceremonial. Structuri gnoseologice ale discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea, au rolul unui "predicat universal"26 care resemantizează legăturile arhetipale. III.1.2. NUCLEUL SEMANTIC: PREDICAȚIA Dublu structurat, pe baza dihotomiei continuitate / discontinuitate, realizată de categoriile spațio-temporale, discursul mitic recuperează "cosmicul" ca
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
că-i vezi." 211 Potrivit altei credințe, petele din lună ar proveni din răzbunarea soarelui pentru că luna n-a vrut să-l ia de soț.212 În cele mai multe legende românești, luna și soarele apar ca un tot unitar, creând nucleul gnoseologic al simbolismului arhaic, chiar dacă, în majoritatea ritualurilor, motivul soarelui este mai bine evidențiat: "Luna și soarele, zice, că au fost odată fată și fecior și tare se iubeau împreună, până la urmă au hotărât să meargă la judecată la Dumnezeu: cum
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
continuare, ne propunem să ilustrăm "ordinea cosmică", instaurată de timpul sacru al sărbătorii, prin "vestitorii" zilelor consacrate, "pasărea" și "șarpele". III.3.2. ORDINEA COSMICĂ: "PASĂREA", "ȘARPELE" 1. PASĂREA a. Imaginea a-temporală și a-spațială Arhetip al elevației, liant gnoseologic dintre pământ și cer, pasărea reprezintă o metaforă universală a sufletului. În majoritatea mitologiilor arhaice, pasărea întruchipează sufletul mortului, călător în lumea de dincolo. Simbolul "pasăre-suflet" este prezent în Mesopotamia, Grecia antică, la majoritatea popoarelor Europei, la multe triburi din
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ordonator și creator, ipostază regală care străjuiește ritmurile vieții. Liant ontologic între cer și pământ, balaurul simbolizează dualismul existențial yin yang care ordonează manifestarea cerească, pluvială, terestră, acvatică și subterană.360 În mitologia românească, balaurul își are obârșia în comuniunea gnoseologică dintre elementele primordiale care devin active printr-un ritual solar, ipostaziat de cercul sacru al șerpilor întemeietori de viață nouă: "Balaurii se fac așa: sub grămezi mari de găteje, sau în ziduri sparte și părăsite, ori prin locuri umede cu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
utilizarea deicticelor temporale: "Veveriță pestriță, / Nu umfla, / Nu bursuca! / Atunci umflă, / Atunci bursucă / Când a face / Laur-balaur / Cuib în crucea bradului / Și în vârfu molidului. / Atunci și nici atunci. Pfui, pfui, pfui. Descântecu-i al meu, / Leacu-i de la Dumnezeu."376 Desăvârșirea gnoseologică,prin intermediul unor rituri nocturne, oficiate de Anul Nou sau de Bobotează, este posibilă prin prezența șarpelui ca metaforă a existențialului: "Brâu, brâușorul meu, / Fă-te un șearpe, un balaur, / Cu solzii de aur / Și te du la ursitorul meu, / care
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și procesualitate, consacrat de dinamica ontologică a imaginii, este ridicat la rangul de totalitate gnoselogică. (cap. I ) Spațiul poetic procesual este construit de un sistem de semnificații, arhicodul, ca totalizare a codurilor specifice tipologiei imaginii: codul ontologic (imaginea arhetipală), codul gnoseologic (meta-imaginea), liantul fiind realizat de codul semantic. (cap. II) Imaginea specifică discursului mitic, în devenirea sa de la arhetip la mit, cunoaște trei stadii existențiale (cap. III): * Imaginea a-temporală și a-spațială este forma originară de manifestare a cunoașterii prin
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
sacru. Imaginea cronotop reprezintă predicația artistică, specifică textului literar, în care spațiul a-temporal și timpul a-spațial, de la începuturile creației, se interiorizează la nivelul discusului devenind temporalitate și spațialitate. În cadrul discursului mitic, spațiul, timpul, spațialitatea și temporalitatea devin categorii gnoseologice care realizează predicația universaliilor ontologice, având rolul unui "predicat universal" care resemantizează legăturile arhetipale. BIBLIOGRAFIE I. VOLUME ȘI STUDII ARDELEANU, Sanda-Maria/COROI, Ioana-Corina Analyse du discours, Éléments de théorie et pratique sur la discursivité, Editura Universității Suceava, Suceava, 2002. ARISTOTEL
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
POETICITĂȚII 125 II.3.1. COSMOSUL ANTROPOMORF 129 II.3.2. RELAȚIA OM-COSMOS 149 II.3.3. "GHEMUL VIEȚII" 164 CAPITOLUL III CATEGORII POETICE ALE IMAGINARULUI COLECTIV 181 III.1. DISCURSUL MITIC UN DISCURS POLIFONIC 184 III.1.1. STRUCTURI GNOSEOLOGICE: SPAȚIUL, TIMPUL, SPAȚIALITATE, TEMPORALITATE 187 III.1.2. NUCLEUL SEMANTIC: PREDICAȚIA 189 III.2. CATEGORII CRONOMORFE 193 III.2.1. DIHOTOMII OPERAȚIONALE CALENDARUL 193 III.2.2. "SEMNELE TIMPULUI": SOARELE, LUNA 210 III.3. CATEGORII TOPOMORFE 259 III.3.1
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Obiect sacru (deci a ființei). Cunoașterea transdisciplinară este totodată cunoașterea sensului. Astfel, la nivel ontologic sensul (direcția, dar și înțelesul) mișcării e dat de actualizarea autoconsistenței (actualizare progresivă a integrării Subiect Obiect sacru, a "nunții", deci a ființei); în plan gnoseologic, sensul înseamnă actualizarea (progresivă) a cunoașterii (înțelegerii). Unui anumit grad de integrare (unificare) îi corespunde un anumit grad al înțelegerii. Astfel, înțelegerea naște ființa și invers. Unui anumit grad de integrare (unificare) în plan ontologic îi corespunde un anumit grad
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
înscrie în direcția acestei deveniri (adică a autogenerării întru actualizarea progresivă a autoconsistenței), cunoașterea sensului e echivalentă cu aprecierea valorii. Entitatea care, ontologic, devine integrată cu (în) sine (situându-se, prin urmare, la un anumit nivel de ființă), la nivel gnoseologic dobândește o cunoaștere transdisciplinară și, prin urmare, acționează conform sensului (direcției și înțelesului), conferind, astfel, la nivel axiologic, valoare (autentică) făptuirii sale. Sacrul este "sursa ultimă a valorilor noastre". Iar acțiunea în direcția sensului înseamnă, de fapt, creație. Astfel, a
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
semnalizate, în parte, chiar construite de proprietățile formale ale discursului.“ (Rodica Zafiu, Narațiune și poezie) Viziunea poetică numește nucleul generativ al imaginarului poetic, modul propriu de reprezentare a „subiectului“ și a „obiectului“ liric. Viziunea poetică nu preexistă poeziei ca element gnoseologic, ci devine idee „poetizată“ („idee emoțională“, cum o numea Titu Maiorescu), nod de semnificații formulate explicit (Nu credeam să învăț a muri vreodată. - M. Eminescu; Eu cred că veșnicia s a născut la sat. - L. Blaga etc.) sau doar sugerate
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
-se peste timp, prin frecventarea mitologiei vedice, cu T. S. Eliot, Eminescu dă în "Scrisoarea I" "o sinteză subînțeleasă între cosmogonia vedică și cea kantiană". În poemul ce face saltul de la autoreferențial la universal, interogația ontologică se suprapune cu cea gnoseologică. Natura în opera sa, temă despre care s-au scris zeci de studii pietiste, dar alături de sens, este în viziunea eseistei "un domeniu al non-semnificației închiderea absolută în opacitate la orice demers hermeneutic". Astfel, deja legendarul poem "Mai am un
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
ascuns); 3. spaima de moarte, frica, sunt micșorate de realizările omului, de împlinirile sale prin care dă un semn vieții (De ce-aș fi trist). Accepțiuni ale divinității în creația lui Arghezi: 1. religioasă, în sensul unui panteism popular; 2. gnoseologică Dumnezeu se identifică cu adevărul absolut; 3. etică morală, înțelegând prin ea voința de bine, adevăr și frumos; 4. estetică Dumnezeu este visul din toate cel mai frumos, perfecțiunea (Eugen Simion). Testament Scriitor proteic, Tudor Arghezi a publicat manifestul literar
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu câte un vers din prima strofă, iar ultima strofă reproduce în formă inversă prima strofă. Scrisă într-un stil gnomic, Glossă e o meditație filosofică, în care distingem paradoxul, antiteza, echilibrul clasic în compoziție și stil, exprimarea unor adevăruri gnoseologice și etice. Poezia fascinează prin tonalitatea romantică, atitudinea satirică, formulări populare, invective ("mișei", "nătărăii"), conjunctive populare ("să feri"), epitete ("recea cumpănă"), metafore ("cumpăna gândirii"), expresii populare ("de-ai fi cu stea în frunte"), stil clasic, armonios, clar, de o mare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
sinelui și ale devenirii, în Dreptul la timp. Fiind "jumătate lucru, jumătate timp", cuvântul permite prelungirea ființei în atemporalitate. Sentimentele și stările de spirit se fac vizibile; imaginea devine emblemă, iar sentimentele pot fi vizualizate prin "necuvinte", care au "o bază gnoseologică și antologică". "Lupta cu cinci elemente antiterestre" devine o luptă a celor cinci simțuri, în timp ce un lucru trece în opusul lui, prin trecerea cuvântului în necuvânt. În prima parte a creaței nichita-stănesciene remarcăm o stare de jubilație în fața spectacolului lumii
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe care spiritul le "întinde că pe o plasă peste realitate" și că numai simbolurile pe care le inventează sufletul permit atingerea adevărului ultim al omului, numai sufletul poate exprima fluxul a ceea ce se trăiește, al realului-no-raționalului, de unde și transcendență gnoseologica a românului, pentru că "românul este produsul sufletului, nu al spiritului"89. Cioran spune că melancolia, plictisul, a fost însăși starea de grație care a dat naștere scrisului sau, dar nu ne spune daca scrie cu plăcere, e atât de alunecos
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
voliționale stimulatoare și frenatoare, opțiuni și acte decizionale privind modelele oferite de școală, de familie, de instituțiile extrașcolare etc.” În concordanță cu cele trei dimensiuni enunțate, există posibilitatea prezentării unui model genetic și operațional ce sintetizează și evidențiază structura, semnificațiile gnoseologice și evolutive ale configurațiilor motivaționale din activitatea școlară. Din multitudinea aspectelor implicate ne vom opri doar la trei din ele, pe care le vom exemplifica. Astfel, în context școlar, motivația educațională poate avea calitatea de: Scop - reflex al dialecticii în
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
pe abstracțiuni. Pe lângă operarea nuanțată cu clase de obiecte și cu relațiile dintre ele (stadiul anterior), se naște acum posibilitatea operațiilor cu operații. Aceste achiziții permit câștigarea dimensiunii ipotetico - deductive a gândirii, ceea ce are ca urmare inversarea raportului între planurile gnoseologice. Dacă până acum, drumul cunoașterii ducea obligatoriu de la real către posibil, acum posibilul devine categoria supraordonată. Drumul gândirii de la posibil către real este deschis, realul fiind una dintre variante, dar nu singura (în viziunea lui Piaget, în acest salt cognitiv
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
pe abstracțiuni. Se operează nuanțat cu clase de obiecte și relațiile dintre ele ca și în stadiul anterior și apare posibilitatea operațiilor cu operații; aceste achiziții permit câștigarea dimensiunilor ipotetico -deductive, fapt ce are ca urmare inversarea raportului între planurile gnoseologice (dacă până acum drumul cunoașterii ducea obligatoriu de la real către posibil, acum posibilul devine categoric supraordonată). Modelul lui Piaget a primit numeroase confirmări dar și infirmări parțiale sau critici: - limitarea studierii ontogenezei cognitive la perspectiva logicii clasice care nu acoperă
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
Aceeași noțiune poate fi fin același timp și generala și concretă și colectivă și independenta și pozitiva, dar nu poate fi în același timp și concreta și abstractă sau și individuala și generală. Dacă din punctul de vedere al procesului gnoseologic, toate noțiunile sunt punctul de vedere al structurii logice, toate noțiunile se împart, după sfera lor, în individuale și generale, iar după conținutul lor, în concrete și abstracte 30. Gândirea poate opera fie asupra sferei noțiunilor, fie asupra conținutului lor
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
și generale, iar după conținutul lor, în concrete și abstracte 30. Gândirea poate opera fie asupra sferei noțiunilor, fie asupra conținutului lor. Principalele operații asupra sferei noțiunilor sunt generalizarea și specificarea, respectiv clasificarea și diviziunea. Generalizarea nu este numai operația gnoseologică prin oare se formează sfera noțiunilor ci și operația logică prin care se poate extinde aceasta sferă. Specificarea este operația logică prin care se poate restrânge sfera noțiunilor. Generalizarea gnoseologică este dialectic legată de abstractizare iar generalizarea logică este dialectic
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
specificarea, respectiv clasificarea și diviziunea. Generalizarea nu este numai operația gnoseologică prin oare se formează sfera noțiunilor ci și operația logică prin care se poate extinde aceasta sferă. Specificarea este operația logică prin care se poate restrânge sfera noțiunilor. Generalizarea gnoseologică este dialectic legată de abstractizare iar generalizarea logică este dialectic legata de specificare. Generalizarea și specificarea sunt operații logice care nu se aplică niciodată sferei unei singure noțiuni, ci sferelor unui lanț de noțiuni supra și subordonate. 30 H.Wald
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]