591 matches
-
14sq. Capitolul IV Mitul gnostic 2: demiurgul ignorant Gnosticismul a fost o teorie a abaterii, de aceea este un model necesar pentru orice teorie contemporană asupra influenței ca abatere creatoare. Harold Bloom 1. Apariția, Înfățișarea, numele lui În majoritatea miturilor gnostice, Demiurgul lumii este expulzat, În cadrul unui episod de maternitate nedorită, de o Mamă cuprinsă de Îndoială. Există și excepții: „protognosticii” (Simon, Menandru, Saturnin, Carpocrate); Cartea lui Baruh, a lui Iustin Gnosticul; Tratatul Tripartit, unde Sophia este Înlocuită prin entitatea masculină
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vecie, prin firmament, de lumea inferioară. Substanța lui este Întunericul, acțiunea lui constă În persecutarea sufletelor divine, care transmigrează dintr-un corp În altul. Valentinienii, al căror sistem, transmis nouă de Ipolit 13, pare a fi mai apropriat de sistemele gnostice pseudoepigrafice și anonime și, după unii, poate chiar mai vechi decît subtilele elaborări ale lui Ptolemeu, Heracleon și Theodot (deși lucrul nu e deloc sigur), nu-și cruță Demiurgul după exemplul sethienilor, ci Îl definesc fără ocolișuri drept „avorton” (ektroma
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Înfumurat, disprețuitor, prost, nebun, asasin: acest ticălos cu chip de leu care Își va exercita talentele derizorii În detrimentul umanității pare a fi o țintă ideală pentru ura și disprețul gnosticilor. Însă mitologia Demiurgului prezintă aproape tot atîtea variante cîte doctrine gnostice sînt. De aceea este o naivitate să se afirme că, pentru gnostici În general, Demiurgul cel rău al acestei lumi se confundă cu Dumnezeul Vechiului Testament. Dacă o asemenea identificare se petrece, Într-adevăr, de cele mai multe ori, numai În foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o importanță deosebită nu numai la gnostici, ci și la neoplatonicienii tîrzii: antikeimenon pneuma (spiritul rău) sau, mai corect, antimimon pneuma - „spiritul contrafăcut”. 5. Spiritul contrafăcut Desemnat În mai multe locuri din A.J. (BG, II), precum și În alte texte gnostice, drept antimimon pneuma, spiritul contrafăcut, această noțiune fundamentală a gnosticismului, se definește ca o chintesență a puterilor astrale malefice, epitomă a Fatalității (Heimarmene). Demiurgul Ialdabaot „a ținut sfat cu Puterile lui. Împreună ei au dat naștere Fatalității și i-au
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este o informație genetică astrală ce Însoțește fiecare suflet care vine pe lume. Relația unei persoane cu propriul ei antimimon pneuma determină felul În care sufletul Îi va fi judecat după moartea fizică 76. Poate mai optimist decît alte tratate gnostice, AJ respinge teoria metensomatozei (reîncarnarea În alte trupuri)77: toate sufletele vor avea parte de mîntuire, inclusiv cele care au fost duse pe căi greșite de spiritul lor contrafăcut, acestea Însă numai după ce vor fi fost instruite de alte suflete
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ce ademenesc și Împing sufletul la rele. Tot Clement mai citează și titlul unei scrieri pierdute a lui Isidor, fiul ori poate discipolul preferat al lui Basilide 80, intitulată Peri prosphyous psyches - Despre sufletul adventice, În care autorul respinge ideea (gnostică de asemenea) că Fatalitatea astrală ar putea Îngrădi liberul arbitru al rațiunii umane. Este important de notat că această discuție asupra liberului arbitru trebuie să se fi desfășurat Înainte de anul 150 p.C. În cadrul ei, Isidor, pe care avem toate motivele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
liberului arbitru. Deja Isidor se situează pe poziția unor Pelagius sau Iulian din Eclanum - oponenții lui Augustin la Începutul secolului al V-lea; Apocriful lui Ioan se află mai aproape de pozițiile care vor fi ale maniheenilor și augustinienilor 81. Doctrina gnostică a spiritului contrafăcut reflectă o constantă polemică antiastrologică, care este chiar miezul mesajului gnostic și maniheist. Rezultatul cel mai elaborat al acestei polemici Îl reprezintă tratatul Pistis Sophia, datînd dintr-o perioadă tîrzie și ale cărui raporturi cu maniheismul așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care persoana bărbatului sau a femeii ajunge și ea la ceasul morții, prestabilit prin moira individuală a fiecăruia 91. 6. Polemici antiastrologice Începînd de la doctrinele primitive ale Îngerilor (șapte la număr) care se luptă În ceruri pentru putere, numeroase texte gnostice conțin o polemică antiastrologică, exprimată atît de conceptul de spirit contrafăcut, cît și În mituri de o structură mai complexă. Printre acestea sînt cu deosebire tehnice mitul maniheist și mitul privitor la inversarea mișcării sferei cerești din prima carte a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
bucură totuși de influență Încă, susține că gnosticismul are o concepție pesimistă asupra existenței. Gnosticismul prezintă, Într-adevăr, o atitudine ambiguă și revoluționară În raport cu principiul inteligenței ecosistemice și cu principiul antropic. Este vremea să examinăm mai Îndeaproape diferențele dintre contracultura gnostică și cultura elenistică. În Tanakh se proclamă cu tărie existența unei inteligențe ecosistemice totale și nefragmentate, providențială și bună, numită Dumnezeu. CÎt despre principiul antropic, el este afirmat În două relatări contradictorii ale Creației, dintre care prima (Gen. 1:26
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
omul este Înfățișat ca decăzut dintr-o stare originară de echilibru ecologic Într-o stare de exil În lume, ori Într-o zonă a lumii situată mai jos decît cea pe care o ocupase anterior 118. În comparație cu aceste tradiții, viziunea gnostică asupra lumii este fără Îndoială revoluționară. În primul rînd, În măsura În care există, inteligența ecosistemică e presupusă a fi de calitate slabă, iar lumea este, dacă nu de-a dreptul rea În mod explicit, măcar un produs mai degrabă nefolositor, construit de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
omului În lume și mai mult pe superioritatea omenirii față de ecosistemul căruia Îi aparține. Acest ecosistem adăpostește de altfel nenumărate ființe care sînt cu siguranță sortite pieirii: turma Demiurgului și adepții Potrivnicului. Răsturnînd principiul antropic și negînd inteligența ecosistemică, doctrina gnostică realizează un optimism antropologic excesiv. La fel, experiența gnostică a lumii nu implică refuzul radical al acesteia. Dimpotrivă, chiar și acei maniheeni În care Învățații s-au grăbit să vadă niște campioni ai pesimismului supuneau lumea unei permanent proces de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
față de ecosistemul căruia Îi aparține. Acest ecosistem adăpostește de altfel nenumărate ființe care sînt cu siguranță sortite pieirii: turma Demiurgului și adepții Potrivnicului. Răsturnînd principiul antropic și negînd inteligența ecosistemică, doctrina gnostică realizează un optimism antropologic excesiv. La fel, experiența gnostică a lumii nu implică refuzul radical al acesteia. Dimpotrivă, chiar și acei maniheeni În care Învățații s-au grăbit să vadă niște campioni ai pesimismului supuneau lumea unei permanent proces de testare menit să distingă ce anume aparține În ea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Îngerul Eleleth, unul dintre Marii Luminători, vine s-o ajute și s-o povățuiască pe Norea; el Îi relatează povestea creării lumii, aceeași cu care Începe textul, Într-o versiune prescurtată Însă mai puțin obscură. Două rezumate ale unor doctrine gnostice la Epifaniu constituie un pandant al istoriei neamului omenesc din SST si HA. Sethienii Îl venerează pe Seth, izvor al tuturor virtuților, alias Cristos și Isus. Lumea a fost creată de Îngeri, care au ajuns să se lupte Între ei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
explice de ce un Înger subordonat lui Dumnezeu se poate transforma Într-un Demiurg ignorant și, uneori, rău. Captivanta cercetare a lui Alan F. Segal, care Înfățișează amploarea fenomenului diteismului În iudaismul elenistic și rabinic, nu oferă nici ea cheia enigmei gnostice 211. 11. Rezumat al mitului Demiurgului Analizînd comentariile gnostice despre Geneză asupra cărora ne-am concentrat pînă acum (HA, SST, AJ, EvEg și Irineu despre ofiți), Nils A. Dahl a ajuns la concluzia că s-ar putea reconstitui „arhetipul” mitului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
transforma Într-un Demiurg ignorant și, uneori, rău. Captivanta cercetare a lui Alan F. Segal, care Înfățișează amploarea fenomenului diteismului În iudaismul elenistic și rabinic, nu oferă nici ea cheia enigmei gnostice 211. 11. Rezumat al mitului Demiurgului Analizînd comentariile gnostice despre Geneză asupra cărora ne-am concentrat pînă acum (HA, SST, AJ, EvEg și Irineu despre ofiți), Nils A. Dahl a ajuns la concluzia că s-ar putea reconstitui „arhetipul” mitului Demiurgului. Un asemenea arhetip ar cuprinde zece secvențe: apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
este masculin. Prin urmare, este posibil să se afirme că Sophia, Fiica lui Dumnezeu, este bărbat și tată. Influența lui Filon asupra primelor teorii creștine ale Logosului a fost covîrșitoare 223. A exercitat el oare o influență și asupra mitologiei gnostice? Din perspectiva noastră, chestiunea formulată astfel nu este relevantă. Ceea ce ar trebui subliniat este că exegeza lui Filon constituie o transformare a mitului Genezei În conformitate cu un set de reguli care derivă din platonism. Evident, aceste reguli nu sînt singurele posibile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
set de reguli care derivă din platonism. Evident, aceste reguli nu sînt singurele posibile și nici exegeza filonică nu este singura exegeză posibilă a Scripturii sacre evreiești după aceste reguli, sau după altele care pot fi definite drept platonice. Exegeza gnostică a Genezei admite o definire izbitor de asemănătoare cu exegeza filonică: este o interpretare a unui text iudaic, efectuată În baza unui set de reguli derivate din platonism. Se poate Însă adăuga: chiar dacă este posibil ca toate regulile să derive
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de platonism!), dar n-ar ezita să judece chiar platonismul Însuși drept o formă reductivă de metafizică. Afirmînd că gnosticii nu sînt altceva decît campionii metafizicii În lumea elenistică tîrzie pretindem oare că Înțelegem acele reguli care generează diversele doctrine gnostice ca transformări ale unui mit platonician iudaic și ca transformări reciproce? Ar trebui să mergem mai departe pe direcțiile sistemului generat din această premisă pentru a putea stabili dacă o exegeză platoniciană a Genezei poate avea Într-adevăr o aparență
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca transformări ale unui mit platonician iudaic și ca transformări reciproce? Ar trebui să mergem mai departe pe direcțiile sistemului generat din această premisă pentru a putea stabili dacă o exegeză platoniciană a Genezei poate avea Într-adevăr o aparență gnostică. 14. Antiiudaism ori platonism generativ? Exegeza inversă a Bibliei poate fi foarte bine consecința unei reguli precedente, Însă devine imediat o regulă În sine, care generează numeroase transformări ale mitului biblic și ar putea să mai genereze multe altele, În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al invidiei și răzbunării venind din partea Demiurgului. Domeniul de aplicare a regulilor exegezei inverse depășește Vechiul Testament. Cainiții despre care vorbește Irineu 225 fac din Cain și Iuda singurii veritabili reprezentanți ai Pleromei, considerîndu-i a fi cei care sădesc sămînța revoluției gnostice Într-o lume dominată de legile Demiurgului rău. Potrivit unei interpretări care l-ar fi Încîntat pe Jorge Luis Borges, Iuda „a fost singurul dintre apostoli care a cunoscut adevărul și a dus la Îndeplinire misterul trădării”; nu e de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
poate genera un sistem, cei mai mulți dintre gnostici nu erau atît de plenar revoluționari. Fără nesfîrșitele lor ezitări În fața soluțiilor posibile, care constituie tot atîtea elemente constructive ale mitului gnostic, nu am avea astăzi impresionanta mulțime de transformări produsă de gîndirea gnostică, atît de caracteristică pentru extraordinara libertate a acesteia din urmă. Este interesant de observat că un istoric și teoretician al literaturii ca Harold Bloom a Înțeles mai bine decît orice specialist procesul generativ al gnosticismului, atunci cînd a definit cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vreme mai mulți savanți au definit gnosticismul drept un caz de „antisemitism acut” manifestat În primele secole ale erei creștine. Oricît am Încerca să ținem seama de faptul că numeroși savanți nu admit Încă existența unui larg spectru de atitudini gnostice față de iudaism, termenul de antisemitism este mai degrabă deplasat. Respectînd distincția pe care o fac F. Lovsky și Jules Isaac, ar trebui să evităm echivalarea antiiudaismului teologic cu acel set incendiar de emoții, de sentimente și de atitudini personale prin
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acel set incendiar de emoții, de sentimente și de atitudini personale prin care se caracterizează antisemitismul 228. Nu există nici un text gnostic antisemit (Însă există cîteva astfel de texte ale creștinismului timpuriu) și, am putea adăuga, nu există nici o scriere gnostică ce ar putea fi calificată drept antiiudaică În totalitatea sa. După cum a remarcat, În mod foarte pertinent, Karl-Wolfgang Tröger, În scrierile gnostice se manifestă uneori „atitudini”, „concepte”, „tendințe”, „topoi” și, eventual, „curente” antiiudaice 229. Tröger are cu siguranță dreptate atunci
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
antisemit (Însă există cîteva astfel de texte ale creștinismului timpuriu) și, am putea adăuga, nu există nici o scriere gnostică ce ar putea fi calificată drept antiiudaică În totalitatea sa. După cum a remarcat, În mod foarte pertinent, Karl-Wolfgang Tröger, În scrierile gnostice se manifestă uneori „atitudini”, „concepte”, „tendințe”, „topoi” și, eventual, „curente” antiiudaice 229. Tröger are cu siguranță dreptate atunci cînd susține că gnosticismul nu este o mișcare istorică profesînd antiiudaismul drept unul dintre sloganurile sale fundamentale. Se poate alcătui cu ușurință
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
curente” antiiudaice 229. Tröger are cu siguranță dreptate atunci cînd susține că gnosticismul nu este o mișcare istorică profesînd antiiudaismul drept unul dintre sloganurile sale fundamentale. Se poate alcătui cu ușurință lista unui mare număr de topoi antiiudaici din literatura gnostică 230. Însă pe baza aceleiași „hermeneutici a suspiciunii”, creatoarea greșeală de interpretare a gnosticilor va da naștere și unui mare număr de topoi anticreștini 231. Nu putem afirma nici că examenul critic al Bibliei este săvîrșit de gnostici fără patimă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]