885 matches
-
Democrit și Epicur. O bibliografie de 638 de titluri în paginile 251-282. CONSTELAȚIA HEDONISTĂ 0: nașterea presupusului Isus 1-18 Ovidiu, Arta de a iubi Sec I după I.H.: Simon Magicianul Pe la 120: Diogene din Oenanda și zidul său de piatră. Gnosticii licențioși din secolul al II-lea: Vasilide, Valentin, Carpocrat, Marcu, Cerinthe, Epifanie, Nicolae, Prodicos. Barbelognostici, fetofagi, spermatofagi, naaseeni, ofiți Carpocrat despre justiție 203: Diogene Laerțiu, Viețile, opiniile și doctrinele filosofilor iluștri Celsius, Contra creștinilor 448: Porfir, Contra creștinilor îmanuscris distrus
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ideal ascetic, mijloc pentru perfecționare, contra plăcerii, și plăcere, Bestiar alcion, arahnidă, balenă, broască, câine, cocoș, maimuță, măgar, muscă, pește masturbator, pisică, porc, purcel, rândunică, scrumbie, șarpe, șoarece, tăun, țap, Contraistorie Erori în privința lui Epicur, în privința termenului de epicurian, în privința gnosticilor, în cel privește pe Montaigne, în ce-l privește pe Valla Epicurism ataraxie, bucurie, creștin, goliarzi, Grădină și asceză, apă, Edenului, lui Epicur, și inițiere, paradisului, și picătură, personaj conceptual, transcedentală, opus creștinismului persistență, plăcere în acord cu natura călăuză
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din Cirene, Aristotel, Cicero, Cinicii opera arsă, Cirenaicii Democrit analizat de Ficino, operă arsă, râsul, Diogene Laerțiu Diogene din Oenanda, Diogene din Sinope, Empedocle, Epicur asociat cu creștinismul, opus creștinismului, cristic, discreditat, și Erasmus, influență asupra lui Ficino, asociat cu gnosticii, și Montaigne, opera arsă, salvat datorită criticilor, scrierile sale, asociat cu Spiritul Liber, teorie hedonistă, - Heraclit lacrimi, mișcare, - Lucrețiu cuplul ataraxic, și dorința, și Ficino, și Montaigne, opera descoperită, - Marc Aureliu, - Metrodoros, - Parmenide, imobilitate, - Philodem din Gadara - Platon învățăturile sale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și dorința, și Ficino, și Montaigne, opera descoperită, - Marc Aureliu, - Metrodoros, - Parmenide, imobilitate, - Philodem din Gadara - Platon învățăturile sale, și sufletul, și trupul, - Plotin și asceza, și materia, tradus de Ficino, și trupul, - Plutarh - Porfir, - Pitagora, - Seneca, - Socrate, - Varro, - Filosofi gnostici licențioși - Vezi intrarea Gnosticism II. Evul Mediu Abălard, Averroes, Bacon, R., Boețiu, Bonaventura îsfântul) Dante, și Epicur, Duns Scot, Lille de Alain, Lombard, Pierre, Maimonide, M., Marsilio din Padova, Occam William, Scot Erigene,J., Frați și Surori ale Spiritului Liber
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
grupului, lexic, și liber arbitru, și libertate, licențios, locuri, lumea din umbră, Marcos, și materialism, și mântuire, și metafizică, și morală, persecutați, și platonism, pneumatic, și procreație, psihic, și răul, recunoașterea între membri, o religie, și trup, și sexualitate Filosofi gnostici licențioși CARPOCRAT discreditat, și femeile, și iubirea, și mântuirea, platonician, și sexualitatea, și trupul, CERINTHE și lumea de dincolo, și mântuirea terestră, EPIFANIE și dorința, și femeile, și proprietatea, și sexualitatea MARCU și femeile, și magia, și sexualitatea, NICOLAE diacon
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mijloc, moderată, și nebunie, și neplăcere, origine naturală, și religie, un scop, a spiritului, a sufletului, terestră, a trupului, și utilitarism INCHIZIȚIE inchizitori, tortură, ISTORIOGRAFIE dominantă, subalternă, știrbită, personaj conceptual, IUBIRE adulter, cuplu ataraxic, de aproapele său, sexualitate, la Erasmus, gnostici, goliarzi, incest, ludică, la Montaigne, Spiritul Liber, la Valla, virginitate, LUMEA ANTICĂ Atena - prăbușirea ei Constantinopol ascensiune, Ierusalim ascensiune, Roma, prăbușirea ei, MORALA blândețe Erasmus, Montaigne, Valla eumetrie, măsură, Erasmus, gnostici, Montaigne Spiritul Liber prietenie Erasmus, goliarzi, Montaigne, Valla, răul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
adulter, cuplu ataraxic, de aproapele său, sexualitate, la Erasmus, gnostici, goliarzi, incest, ludică, la Montaigne, Spiritul Liber, la Valla, virginitate, LUMEA ANTICĂ Atena - prăbușirea ei Constantinopol ascensiune, Ierusalim ascensiune, Roma, prăbușirea ei, MORALA blândețe Erasmus, Montaigne, Valla eumetrie, măsură, Erasmus, gnostici, Montaigne Spiritul Liber prietenie Erasmus, goliarzi, Montaigne, Valla, răul, în om, și creștinismul, și culpabilitatea, și gnosticismul, triumfător, venit de la Dumnezeu, virtutea, binele suveran, și bucuria, disociată de orice transcendență, motivată de plăcere, de neatins, PLATONISM și gnosticism, propedeutica creștinismului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și păcatul, și răul, voința lui. și epicurism, exegeză, fideism, și hedonism, islam, cuceriri, emergență, Isus, epicurian, epocă, filosof, hedonist, inventat, împărăția terestră, Mesia, mort și înviat, scrieri, înviere, Lumea de dincolo, infern, paradis, ceresc, terestru, magie, mântuire, creștină, pentru gnostici, prin sărăcie, Spiritul Liber, terestră, minuni, panteism, Sfântul Pavel, păcat abolit, indulgențe, de moarte, originar păgânism, Părinții Bisericii, sfântul Augustin, bibliografie, sfântul Ciprian, Clement din Alexandria, difuzarea scrierilor lor sfântul Epifanie, Evagrie, Ponticul, Grigorie din Nazians Grigore din Nysa sfântul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
imaginalis”, după celebra sintagmă creată de Henry Corbin. Dedicată atât contribuțiilor românești, cât și traducerilor, colecția se apleacă asupra teoriilor de filosofie și antropologie a imaginarului, dar și a viziunilor și sistemelor simbolice de tip șamanic, magic, mitologic, misteric, hermetic, gnostic și esoteric. Până În prezent, În colecție au apărut șaisprezece volume. O altă formă de expresie este asigurată de Caietele Echinox, publicație academică desprinsă din aripa mișcării echinoxiste și dedicată publicării de studii În română, franceză, engleză și alte limbi, menite
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
toate deslușirile „profunde” pe care Eliade le dă pe marginea romanului și care sunt sugerate din varii motive: biografie personală, conjunctură istorică și politică, deslușiri academizante sau, pur și simplu, mistificări sublime, de genul celor la care recurgeau În vechime gnosticii sau alchimiștii pentru a-și „ascunde” opera. Problematica adevărată a romanului - s-a considerat În cele din urmă - a fost premeditat „acoperită” de Eliade cu o cupolă mistificatoare, camuflată simbolistic și epic, consecința fiind că dacă vrem să Înțelegem totul
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
volumul de eseuri Grădina magistrului Thomas. A mai publicat: Xenograme (1997), Visul lupului de stepă (1999), De la Herakles la Eulenspiegel. Eroicul (2001), Opoziții constructive (2002), Matei Călinescu. Monografie (2003), Cercul de grație (2003), Proza fantastică a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic (2003), Mitologie generală I. (2004), Despre Thomas Mann și alte eseuri (2005). A coordonat volumul colectiv Experiența externă (1999) și a realizat câteva traduceri. A colaborat la numeroase volume colective, printre care: Dicționarul Scriitorilor Români (DSR, I-IV), Dicționarul Esențial
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
articole polemice sau comentează cărți nou apărute (între altele, volume de Tudor Arghezi, E. Lovinescu, Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, Geo Bogza). Un loc aparte îl ocupă trei tineri autori, care vor ajunge personalități de prim rang: Vasile Lovinescu, viitorul gânditor gnostic, publică articolul Socialism și teorie, Constantin Noica este prezent cu eseul Curiozitățile d-lui Teste, iar Eugen Ionescu e semnatarul unui text intitulat Ex-critic. În H. apar puține traduceri, notabile fiind doar acelea ale lui Eugen Jebeleanu (poeziile Îngerii și
HERALD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287428_a_288757]
-
numai la nivelul viziunii extatice, dumnezeiești. Tot astfel, cel ce se pretinde Cristos înaintea parusiei nu este decât un avatar al lui Beliar, principe metafizic existent în afara umanității propriu‑zise. Teologia autorului Urcării la cer... este esențial mitologică, proprie creștinismului gnostic. Ea se reflectă și în eshatologie, fiind cu totul convențională și lipsită de consistență reală. Grupul profeților pare să aștepte sfârșitul lumii celorlalți. Doar ceilalți - cei necredincioși, cei ce au trădat adevăratul creștinism - vor învia pentru judecată. Ei însă vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
că mărturisirea de credință hiliastă a apologetului este provocată de o aluzie malițioasă a lui Trifon la grupurile de creștini care nu acceptau învierea cu trupul a celor morți și, în consecință, nu acceptau nici Judecata de Apoi (aluzie la gnostici). Din exces de zel, vrând să se delimiteze de acești pseudocreștini, Iustin cade în extrema opusă. Viziunea referitoare la a doua parusie (respinsă politicos, dar ferm de Trifon) este întemeiată pe un amplu citat din Cartea lui Daniel 7,9
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a Scripturii și, implicit, de negarea importanței templului, văzut ca element accesoriu și caduc în istoria mântuirii. Irineu reacționează împotriva acestor tendințe, adoptând poziția tradiției reprezentate, în opinia sa, de Pavel, Ioan, Policarp și Iustin. El opune spiritualismului extrem al gnosticilor un materialism moderat, dictat de împrejurări, vizibil îndeosebi în doctrina sa milenaristă. Cartea a V‑a poate fi împărțită în trei secțiuni. Prima (1-15) se ocupă de mărturiile lui Pavel despre învierea trupurilor; a doua (15-24) insistă asupra identității dintre
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
autorul fie a uitat pur și simplu aceste două cuvinte, citând din memorie, fie le‑a omis în intenția de a evita o polemică sterilă cu anumiți eretici. Această din urmă ipoteză ne pare foarte probabilă. Așa cum ne spune Origen, gnosticul Heracleon interpretează muntele ca pe un simbol al diavolului. Dacă Irineu va fi cunoscut această interpretare - fapt aproape sigur, dat fiind interesul său pentru gnosticism -, evitarea segmentului „din munte” în acest context este motivată tocmai de intenția de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care se vor transforma în tirani; regnum terrenum a fost instituit de Dumnezeu însuși, spre folosul păgânilor. Nu întâmplător teologia lui Irineu a fost caracterizată drept o „teologie optimistă”, spre deosebire de concepția gnostică marcată de un pesimism radical. Într‑adevăr, pentru gnostici, istoria se află sub dominația diavolului, singura soluție pentru a scăpa de această teroare existențială fiind iluminarea lăuntrică, personală. Nu este vorba doar de o atitudine de refuz față de lume, istorie și instituțiile omenești, ci de o adevărată ură față de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Adevăratele minuni sunt vizibile, se realizează întotdeauna sub ochii și cu participarea întregii comunități. Sunt vizibile, aceasta înseamnă că pot fi verificate concret, empiric. Învierile, spre pildă, sunt învieri ale trupului, ele nu au loc „la nivel spiritual” așa cum pretind gnosticii. Episcopul Lyonului nu neagă minunile în general (Origen va apăra aceeași poziție în C. Cels.), el pune la îndoială numai realitatea acestor minuni ale căror efecte nu sunt vizibile și, prin urmare, nu pot fi verificate în mod concret, material
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
inclusiv de Biserică și se închide în sine, ca într‑un fel de fortăreață interioară. Minunea nu se arată niciodată, ea se petrece în tăcere, discret, fără vreo manifestare exterioară. Prin spiritualismul lor care valorifică îndeosebi minunile interioare ale credinței, gnosticii constituie un real pericol pentru coeziunea trupului văzut al Bisericii. Al treilea aspect: adevăratele minuni sunt lucrarea întregii comunități creștine (in fraternitate). Întreaga comunitate este cea care validează, săvârșește și atestă minunea. În cazul ereticilor, în schimb, individul cere, săvârșește
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
potrivită tuturor, nevrând să admită că judecata lui Dumnezeu este dreaptă. Din această cauză ei născocesc un alt Tată, delăsător și lipsit de grijă față de ale noastre, ba chiar îngăduitor cu toate păcatele” (V, 26, 2). Un Dumnezeu milostiv, afirmă gnosticii, nu poate fi în același timp justițiar. Numai unui Demiurg răzbunător și vanitos îi place să își pedepsească propriile creaturi. În perspectiva adoptată de eretici, ideea de generozitate este ireconciliabilă cu cea de judecată. Fie Dumnezeu judecă și atunci nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
foarte „delicat”, subiectul epistolei trebuie ținut la distanță de ochii și urechile necredincioșilor sau „rău‑credincioșilor”. Autorul trimite la 1Tim. 6,20‑21, unde Apostolul își îndeamnă tânărul discipol să păzească „comoara încredințată” ca aceasta să nu cadă în mâinile „gnosticilor cu nume mincinos”. În privința acestor lucruri „greu de cunoscut și de priceput de către cei mulți” este, așadar, nevoie de discernământ. O anumită discreție este de asemenea impusă destinatarului de expeditorul epistolei. Alcătuit dintr‑o serie amplă de pasaje scripturistice, veteroși
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
poetul nu se oprește aici, ci - așa cum a remarcat Al. Cistelecan - „arta referinței” e doar un pretext pentru „arta transreferențială”. Numai că o asemenea dilatare a referentului nu se realizează prin transfigurarea realului: M. nu este un mistic, e un gnostic. El nu aspiră la contopirea cu un factor transcendent prin anularea realității, ci aspiră să recupereze tocmai această realitate ocultată, camuflată - după caz - de mâzga ideologiei sau de poleiala „culturii”. De fapt, aici există un gnosticism răsturnat: eul liric nu
MUSINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288331_a_289660]
-
de victime pe mapamond, cum să nu pui - public - întrebări despre etică și dreptate? Când legislația laică atacă libertatea de conștiință religioasă ori chiar cinstea familiei, atunci să ne refugiem liturgic prin catacombe? Când o literatură genială, dar cu subtext gnostic (gen Coelho sau poate Cărtărescu) face furori printre esteții urbei, cum să inhibi o minimă reacție critică? Când programele școlare îi contaminează pe adolescenți cu nihilismul culturii de carnaval, atunci noi să căutăm penumbra? Când pornografia infectează scenele de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
comuniunii (koin:nia), în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Fapte 2, 42). Că Evanghelia lui Hristos s-a scris în Biserică prin tradiția apostolică, iar că Hristosul Bisericii este Cel profețit de vechile Scripturi - iar nu Hristosul eonic imaginat de gnostici - aceasta reprezintă „stâlpul și temelia” credinței creștine 1. Orice creștinism, tradițional sau nu, trebuie să aibă în centrul Evangheliei sale un Hristos. Dacă nu pe Cel murit și înviat „după Scripturi”, atunci pe care altul? Același lucru poate fi spus
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a două lucrări importante ale lui Evagrie Ponticul (346-399) - patriarh spiritual al regiunii Kellia din deșertul Egiptului, către sfârșitul secolului al IV-lea1. Inițiativa aparține lui Cristian Bădiliță, care, în 1997, a publicat la Editura Polirom o ediție comentată a Tratatului gnostic și a Tratatului practic. Versiunea nouă îmbogățește comentariul prin diverse paralele între învățătura lui Evagrie și textele rămase de la alți părinți ai pustiei (în special prin referințe la Pateric). Care sunt cercetătorii români care s-au dedicat pentru întâia oară
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]