888 matches
-
mâncarea, băutura și femeile te pot ocupa atât în timpul oficierii cât și în afara ei. Dacă simți nevoia să dormi, te culci, nu contează locul, circumstanțele, ocaziile... Pentru a evita neplăcerile, persecuția, rugul, închisoarea, membrii sectei practică într-ascuns, ca unii gnostici din Antichitate de pe la sfârșitul Imperiului. Fraților și Surorilor afiliați Spiritului Liber dispun de un cod erotic care semnalează discret posibilitatea unui contract hedonist. Sora pune un deget pe nasul Fratelui? Asta înseamnă că-l invită să intre în casa ei
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Liber practică o erotică feministă în care grija pentru femeie și pentru plăcerea ei fără pericolul procreației ocupă un loc fundamental. O antiteză radicală a pozițiilor oficiale ale Bisericii... XVII ELOI DE PRUYSTINCK și „modul epicurian” 1. Reformă contra Revoluție. Gnostici și partizani ai Spiritului Liber se joacă cu Scripturile, le interpretează, extrag ceea ce, în corpul Bibliei, justifică viziunea lor asupra lumii - aceasta s-a văzut. Eloi de Pruystinck insistă asupra faptului că, în cărțile reținute de Biserică pentru a fabrica
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
a împărți cu nimeni puterea, fără a tolera nici un fel de deviere. Ortodoxia catolică, apostolică și romană se constituie distrugând chiar și idei creștine atunci când acestea nu servesc nemijlocit statul polițienesc. Dar paradoxal rezistența la creștinism e uneori... creștină. Astfel, gnosticii și Frații și Surorile Spiritului Liber nu-l neagă pe Dumnezeu și nici măcar existența lui Hristos. Ei se mulțumesc să descifreze altfel textele pe care autoritățile Vaticanului te obligă să le citești într-o manieră univocă. Plecând de la premisele extrase
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Prin urmare, astfel de opinii ar demonstra caracterul înșelător al religiei. în mod evident, negarea Providenței - și nu a puterilor demiurgice - ține de epicurismul ortodox... Folosirea termenului în patrologia greacă și latină discreditează un om sau o gândire. Este cazul gnosticilor Simon și Carpocrat în lucrarea Contra ereziilor a lui Irineu din Lyon sau al lui Tertulian care în Căsătorie unică, aduce și el învinuiri sadduceenilor și epicurienilor. Câteodată, unii recunosc virtutea lui Epicur, faptul că el a dus o viață
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Epicur... Și trebuie oare să ne mai mirăm că, în 1676, Eseurile au fost puse la index de către Biserica catolică, apostolică și romană? Și că-l vedem pe Epicur revenind la luminile rampei? BIBLIOGRAFIE Mâncători de spermă et Cie... Bibliografia gnosticilor încape pe un petec de hârtie... Pentru ambianță, epocă și ura creștină față de trup: Peter Brown, Renunțarea la carne. Virginitate, celibat și abstinență în creștinismul primitiv, trad. fr. de P.E.Dauzat și C. Jacob, Gallimard, 1995. Un capitol cel de-
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trup: Peter Brown, Renunțarea la carne. Virginitate, celibat și abstinență în creștinismul primitiv, trad. fr. de P.E.Dauzat și C. Jacob, Gallimard, 1995. Un capitol cel de-al cincilea îi este consacrat lui Valentin. A se vedea Cărțile secrete ale gnosticilor din Egipt de Jean Doresse, Plon, 1958 asupra condițiilor descoperirii manuscriselor - dar și asupra conținutului lor. Robert M. Grant examinează chestiunea Gnozei și a originilor creștine, trad. fr. de J.H. Marrou, Seuil, 1964. Textul cel mai clar, cel mai sintetic
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
chestiunea Gnozei și a originilor creștine, trad. fr. de J.H. Marrou, Seuil, 1964. Textul cel mai clar, cel mai sintetic, cel mai incisiv, care-l dispensează pe cercetător de tone de comentarii indigeste asupra chestiunii, îi aparține lui Jaques Lacarrière: Gnosticii, Idăes, Gallimard, 1973. Pentru a găsi sursele, a descoperi gândurile, a dispune de niște referințe demne de a fi exploatate trebuie citiți Părinții Bisericii care prezintă tezele eretice pentru a le critica și a le condamna. A se consulta așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Democrit și Epicur. O bibliografie de 638 de titluri în paginile 251-282. CONSTELAȚIA HEDONISTĂ 0: nașterea presupusului Isus 1-18 Ovidiu, Arta de a iubi Sec I după I.H.: Simon Magicianul Pe la 120: Diogene din Oenanda și zidul său de piatră. Gnosticii licențioși din secolul al II-lea: Vasilide, Valentin, Carpocrat, Marcu, Cerinthe, Epifanie, Nicolae, Prodicos. Barbelognostici, fetofagi, spermatofagi, naaseeni, ofiți Carpocrat despre justiție 203: Diogene Laerțiu, Viețile, opiniile și doctrinele filosofilor iluștri Celsius, Contra creștinilor 448: Porfir, Contra creștinilor îmanuscris distrus
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ideal ascetic, mijloc pentru perfecționare, contra plăcerii, și plăcere, Bestiar alcion, arahnidă, balenă, broască, câine, cocoș, maimuță, măgar, muscă, pește masturbator, pisică, porc, purcel, rândunică, scrumbie, șarpe, șoarece, tăun, țap, Contraistorie Erori în privința lui Epicur, în privința termenului de epicurian, în privința gnosticilor, în cel privește pe Montaigne, în ce-l privește pe Valla Epicurism ataraxie, bucurie, creștin, goliarzi, Grădină și asceză, apă, Edenului, lui Epicur, și inițiere, paradisului, și picătură, personaj conceptual, transcedentală, opus creștinismului persistență, plăcere în acord cu natura călăuză
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din Cirene, Aristotel, Cicero, Cinicii opera arsă, Cirenaicii Democrit analizat de Ficino, operă arsă, râsul, Diogene Laerțiu Diogene din Oenanda, Diogene din Sinope, Empedocle, Epicur asociat cu creștinismul, opus creștinismului, cristic, discreditat, și Erasmus, influență asupra lui Ficino, asociat cu gnosticii, și Montaigne, opera arsă, salvat datorită criticilor, scrierile sale, asociat cu Spiritul Liber, teorie hedonistă, - Heraclit lacrimi, mișcare, - Lucrețiu cuplul ataraxic, și dorința, și Ficino, și Montaigne, opera descoperită, - Marc Aureliu, - Metrodoros, - Parmenide, imobilitate, - Philodem din Gadara - Platon învățăturile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și dorința, și Ficino, și Montaigne, opera descoperită, - Marc Aureliu, - Metrodoros, - Parmenide, imobilitate, - Philodem din Gadara - Platon învățăturile sale, și sufletul, și trupul, - Plotin și asceza, și materia, tradus de Ficino, și trupul, - Plutarh - Porfir, - Pitagora, - Seneca, - Socrate, - Varro, - Filosofi gnostici licențioși - Vezi intrarea Gnosticism II. Evul Mediu Abălard, Averroes, Bacon, R., Boețiu, Bonaventura îsfântul) Dante, și Epicur, Duns Scot, Lille de Alain, Lombard, Pierre, Maimonide, M., Marsilio din Padova, Occam William, Scot Erigene,J., Frați și Surori ale Spiritului Liber
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
grupului, lexic, și liber arbitru, și libertate, licențios, locuri, lumea din umbră, Marcos, și materialism, și mântuire, și metafizică, și morală, persecutați, și platonism, pneumatic, și procreație, psihic, și răul, recunoașterea între membri, o religie, și trup, și sexualitate Filosofi gnostici licențioși CARPOCRAT discreditat, și femeile, și iubirea, și mântuirea, platonician, și sexualitatea, și trupul, CERINTHE și lumea de dincolo, și mântuirea terestră, EPIFANIE și dorința, și femeile, și proprietatea, și sexualitatea MARCU și femeile, și magia, și sexualitatea, NICOLAE diacon
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mijloc, moderată, și nebunie, și neplăcere, origine naturală, și religie, un scop, a spiritului, a sufletului, terestră, a trupului, și utilitarism INCHIZIȚIE inchizitori, tortură, ISTORIOGRAFIE dominantă, subalternă, știrbită, personaj conceptual, IUBIRE adulter, cuplu ataraxic, de aproapele său, sexualitate, la Erasmus, gnostici, goliarzi, incest, ludică, la Montaigne, Spiritul Liber, la Valla, virginitate, LUMEA ANTICĂ Atena - prăbușirea ei Constantinopol ascensiune, Ierusalim ascensiune, Roma, prăbușirea ei, MORALA blândețe Erasmus, Montaigne, Valla eumetrie, măsură, Erasmus, gnostici, Montaigne Spiritul Liber prietenie Erasmus, goliarzi, Montaigne, Valla, răul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
adulter, cuplu ataraxic, de aproapele său, sexualitate, la Erasmus, gnostici, goliarzi, incest, ludică, la Montaigne, Spiritul Liber, la Valla, virginitate, LUMEA ANTICĂ Atena - prăbușirea ei Constantinopol ascensiune, Ierusalim ascensiune, Roma, prăbușirea ei, MORALA blândețe Erasmus, Montaigne, Valla eumetrie, măsură, Erasmus, gnostici, Montaigne Spiritul Liber prietenie Erasmus, goliarzi, Montaigne, Valla, răul, în om, și creștinismul, și culpabilitatea, și gnosticismul, triumfător, venit de la Dumnezeu, virtutea, binele suveran, și bucuria, disociată de orice transcendență, motivată de plăcere, de neatins, PLATONISM și gnosticism, propedeutica creștinismului
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și păcatul, și răul, voința lui. și epicurism, exegeză, fideism, și hedonism, islam, cuceriri, emergență, Isus, epicurian, epocă, filosof, hedonist, inventat, împărăția terestră, Mesia, mort și înviat, scrieri, înviere, Lumea de dincolo, infern, paradis, ceresc, terestru, magie, mântuire, creștină, pentru gnostici, prin sărăcie, Spiritul Liber, terestră, minuni, panteism, Sfântul Pavel, păcat abolit, indulgențe, de moarte, originar păgânism, Părinții Bisericii, sfântul Augustin, bibliografie, sfântul Ciprian, Clement din Alexandria, difuzarea scrierilor lor sfântul Epifanie, Evagrie, Ponticul, Grigorie din Nazians Grigore din Nysa sfântul
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
tanaim-ilor (cei care studiau și fixau în scris ceea ce învățaseră), au existat câteva momente de criză care au contribuit la stabilirea unui textus receptus în lumea iudaică: 1. căderea Ierusalimului (70 d.Hr.); 2. apariția ereticilor (minim), cum au fost gnosticii; 3. apariția creștinismului; 4. persecutarea evreilor. Cele mai vestite școli de tanaim ale vremii au fost cea a lui Hilel și cea a lui Șammai. Una dintre figurile remarcabile ale școlii lui Hilel a fost rabbi Yohannan ben Zakkai 2
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
că, Începînd cu succesorii imediați ai Apostolilor, Părinții Bisericii au condamnat docetismul. Pe la jumătatea secolului al II-lea s-a făcut auzită, cu Iustin Martirul (mort În jur de 165) prima condamnare argumentată a gnosticismului (și a lui Marcion, considerat gnostic, ceea ce nu e adevărat). În jurul anilor 180-185, cînd și-a scris lunga sa Dezvăluire și răsturnare a Gnozei mincinoase (Elenchos kai anatrope tes pseudonymou gnoseos) ereziologul Irineu din Asia Mică, cel care ajunsese episcop de Lyon În provincia romană a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În jurul anilor 180-185, cînd și-a scris lunga sa Dezvăluire și răsturnare a Gnozei mincinoase (Elenchos kai anatrope tes pseudonymou gnoseos) ereziologul Irineu din Asia Mică, cel care ajunsese episcop de Lyon În provincia romană a Galiei (Franța de azi), gnosticii constituiau deja cel mai important motiv de Îngrijorare pentru curentul principal al creștinismului. În hățișul de nuanțe diplomatice pe care erudiția le ocolește mult mai puțin decît ne place să credem, devenea previzibil că unii savanți vor accentua independența gnosticismului
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de nuanțe diplomatice pe care erudiția le ocolește mult mai puțin decît ne place să credem, devenea previzibil că unii savanți vor accentua independența gnosticismului față de creștinism, În vreme ce alții vor Încerca să-i răzbune pe ereziologi arătînd că, la urma-urmei, gnosticii erau Într-adevăr niște creștini eretici. Indiferent, de exemplu, de motivele pentru care generații Întregi de savanți germani au Încercat (și cîțiva mai Încearcă și astăzi) să pună În evidență extrem de improbabilele rădăcini iraniene atît ale gnosticismului, cît și ale
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
acel Zeitgeist din care, Într-o etapă ulterioară, s-a ivit nazismul În floare. Faptul că astăzi curentul și-a inversat cursul, iar unii fac din gnosticism aproape o erezie a iudaismului, reprezintă cu siguranță un progres, Însă numai În măsura În care gnosticii s-au folosit de Tanakh și poate de comentariile midrașice timpurii nu mai puțin decît creștinii, iar uneori, se pare, ceva mai mult. Mitologia inițială gnostică este evreiască la fel de puțin cum este și iraniană sau creștină. Atunci ce este mitologia
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
obicei formație de filologi și de teologi, dar nu prea sînt la curent cu modul În care antropologii definesc și analizează mitul. Prin urmare, ori de cîte ori li se atrage atenția asupra rădăcinilor pur și simplu „dualiste” ale mitului gnostic, ei rezolvă chestiunea afirmînd cu mîndrie că, și dacă ar fi adevărat că gnosticii au „Împrumutat” unele povești populare asupra facerii lumii, au făcut din ele ceva cu totul superior și aproape filozofic. Și totuși, se mai ridică o chestiune
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
modul În care antropologii definesc și analizează mitul. Prin urmare, ori de cîte ori li se atrage atenția asupra rădăcinilor pur și simplu „dualiste” ale mitului gnostic, ei rezolvă chestiunea afirmînd cu mîndrie că, și dacă ar fi adevărat că gnosticii au „Împrumutat” unele povești populare asupra facerii lumii, au făcut din ele ceva cu totul superior și aproape filozofic. Și totuși, se mai ridică o chestiune, pe care teologii au tendința s-o interpreteze destul de naiv, dintr-o perspectivă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
care teologii au tendința s-o interpreteze destul de naiv, dintr-o perspectivă pe care, din fericire, antropologia a abandonat-o: dacă e vorba de un „Împrumut”, atunci trebuie să i se afle o sursă precisă. Cu alte cuvinte, dacă mitul gnostic a fost „Împrumutat” din „religia populară”, oriunde și oricînd ar fi avut loc acest transfer e nevoie ca el să fie precis documentat. Din contra, antropologii au recunoscut Încă de multă vreme că mitul exista În nenumărate variante, dintre care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
antropologii au recunoscut Încă de multă vreme că mitul exista În nenumărate variante, dintre care fiecare reprezintă transformări ale celorlalte și poate să ia naștere În mod independent din lucrarea unor minți omenești, În orice spațiu. În acest sens, mitul gnostic este o transformare particulară ce aparține unei vaste serii de mituri cunoscute drept „dualiste” (vezi capitolul 1). Căutarea neîncetată și frustrantă a unor „origini” stabilite fără echivoc ale mitului gnostic este, În acest fel, refuzată ca fiind redundantă, din moment ce oricare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
unor minți omenești, În orice spațiu. În acest sens, mitul gnostic este o transformare particulară ce aparține unei vaste serii de mituri cunoscute drept „dualiste” (vezi capitolul 1). Căutarea neîncetată și frustrantă a unor „origini” stabilite fără echivoc ale mitului gnostic este, În acest fel, refuzată ca fiind redundantă, din moment ce oricare din transformările prin care trece mitul are, prin definiție, o origine cognitivă. O deplasare radicală a accentului de la „originile” dualismului occidental la sistemul În sine al gnozei a devenit necesară
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]