553 matches
-
capitolul 1, erau convinși că patria ultimă a tuturor dualismelor a fost Iranul. Această ipoteză l-a tentat mai Întîi pe Wilhelm Anz11 și a fost reluată, cîțiva ani mai tîrziu, de Wilhelm Bousset 12, ducînd la principala teorie a gnosticismului dezvoltată de Bousset În lucrarea sa creatoare de școală Principalele probleme ale Gnozei (1907)13, pe care se bazează cea mai mare parte a documentării lui Hans Jonas pentru nu mai puțin Însemnata sa Religie gnostică 14. Ideea lui Bousset
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
evreiești de distrugerea celui de al doilea templu din Ierusalim, la anul 70, p. C. Ulterior, R.M. Grant a abandonat acest punct de vedere În favoarea unui accent mai puternic asupra elementelor filozofice din platonismul mijlociu, considerate drept componente primare ale gnosticismului 17. Atît Simone Pétrement, cît și Ugo Bianchi au văzut rădăcinile dualismului anticosmic În Grecia antică; pentru ei gnosticismul a devenit o consecință a elenismului, totuși nu În sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
abandonat acest punct de vedere În favoarea unui accent mai puternic asupra elementelor filozofice din platonismul mijlociu, considerate drept componente primare ale gnosticismului 17. Atît Simone Pétrement, cît și Ugo Bianchi au văzut rădăcinile dualismului anticosmic În Grecia antică; pentru ei gnosticismul a devenit o consecință a elenismului, totuși nu În sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era numit „eine akute Hellenisierung des Christentums”, o elenizare acută a creștinismului, ci mai degrabă În sens opus: o creștinare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ale gnosticismului 17. Atît Simone Pétrement, cît și Ugo Bianchi au văzut rădăcinile dualismului anticosmic În Grecia antică; pentru ei gnosticismul a devenit o consecință a elenismului, totuși nu În sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era numit „eine akute Hellenisierung des Christentums”, o elenizare acută a creștinismului, ci mai degrabă În sens opus: o creștinare acută a elenismului 18. Evident, chestiunea relației dintre (pretinsul) gnosticism iranian timpuriu și creștinism, care a constituit o obsesie a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sensul celebrei formule a lui Adolf von Harnack, prin care gnosticismul era numit „eine akute Hellenisierung des Christentums”, o elenizare acută a creștinismului, ci mai degrabă În sens opus: o creștinare acută a elenismului 18. Evident, chestiunea relației dintre (pretinsul) gnosticism iranian timpuriu și creștinism, care a constituit o obsesie a școlii germane de religie și căreia i s-a dat un răspuns inechivoc de către Rudolf Bultmann (creștinismul este o variantă a gnosticismului), a continuat să se afle În centrul dezbaterilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a elenismului 18. Evident, chestiunea relației dintre (pretinsul) gnosticism iranian timpuriu și creștinism, care a constituit o obsesie a școlii germane de religie și căreia i s-a dat un răspuns inechivoc de către Rudolf Bultmann (creștinismul este o variantă a gnosticismului), a continuat să se afle În centrul dezbaterilor. Ar fi imposibil să ne oprim aici fie și numai asupra cîtorva dintre controversele care decurg din această temă. În Statele Unite teza oarecum simplificată a școlii germane a pătruns prin intermediul traducerii cărții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
se afle În centrul dezbaterilor. Ar fi imposibil să ne oprim aici fie și numai asupra cîtorva dintre controversele care decurg din această temă. În Statele Unite teza oarecum simplificată a școlii germane a pătruns prin intermediul traducerii cărții lui Walter Schmithals, Gnosticismul În Corint 19; Învățații contemporani ca, de pildă, James M. Robinson, o resping În totalitate 20. În general, o dată cu Înaintarea În vîrstă și cu acumularea de cunoștințe, rîndurile specialiștilor care Îi dau dreptate lui Bultmann s-au cam subțiat. Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
dau dreptate lui Bultmann s-au cam subțiat. Iar teza complementară a celei de a patra Evanghelii ca produs gnostic nu a adăugat mare lucru dezbaterii 21. Dacă dualismul rămîne În mare parte neexplicat prin procedee inductive, cercetarea asupra originilor gnosticismului a explorat În ultima vreme alte două ipoteze principale: fundalul iudaic și/sau samaritean al gnosticismului. SÎnt numeroși Învățații care preferă ipoteza fundalului iudaic. Poate că purtătorul de cuvînt cel mai echilibrat și mai influent al acestora este astăzi Birger
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Evanghelii ca produs gnostic nu a adăugat mare lucru dezbaterii 21. Dacă dualismul rămîne În mare parte neexplicat prin procedee inductive, cercetarea asupra originilor gnosticismului a explorat În ultima vreme alte două ipoteze principale: fundalul iudaic și/sau samaritean al gnosticismului. SÎnt numeroși Învățații care preferă ipoteza fundalului iudaic. Poate că purtătorul de cuvînt cel mai echilibrat și mai influent al acestora este astăzi Birger A. Pearson, care susține că gnosticismul reprezintă o rebeliune În cadrul iudaismului și, prin urmare, În multe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
alte două ipoteze principale: fundalul iudaic și/sau samaritean al gnosticismului. SÎnt numeroși Învățații care preferă ipoteza fundalului iudaic. Poate că purtătorul de cuvînt cel mai echilibrat și mai influent al acestora este astăzi Birger A. Pearson, care susține că gnosticismul reprezintă o rebeliune În cadrul iudaismului și, prin urmare, În multe cazuri se Întemeiază pe exegeze rabinice ale textelor biblice și ale textelor din Haggadah; chiar atunci cînd legăturile lui directe cu iudaismul au slăbit, gnosticismul se dovedește În continuare Înclinat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
A. Pearson, care susține că gnosticismul reprezintă o rebeliune În cadrul iudaismului și, prin urmare, În multe cazuri se Întemeiază pe exegeze rabinice ale textelor biblice și ale textelor din Haggadah; chiar atunci cînd legăturile lui directe cu iudaismul au slăbit, gnosticismul se dovedește În continuare Înclinat, În virtutea unui atitudini antiiudaice, să facă speculații asupra Scripturii evreiești 22. O ipoteză evoluționistă ce stabilește În Samaria rădăcinile gnosticismului a fost dezvoltată recent de Jarl E. Fossum 23; i-am dedicat, În altă publicație
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și ale textelor din Haggadah; chiar atunci cînd legăturile lui directe cu iudaismul au slăbit, gnosticismul se dovedește În continuare Înclinat, În virtutea unui atitudini antiiudaice, să facă speculații asupra Scripturii evreiești 22. O ipoteză evoluționistă ce stabilește În Samaria rădăcinile gnosticismului a fost dezvoltată recent de Jarl E. Fossum 23; i-am dedicat, În altă publicație, o recenzie favorabilă 24. Această ipoteză se bazează În mare măsură pe existența unor tendințe samaritene și iudaice binitariene sau diteiste, potrivit cărora lumea n-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de Alan F. Segal Într-o carte importantă 25. Ele se fac simțite În concepțiile filozofice ale lui Filon și Numenius; și totuși, ele nu justifică antagonismul vădit care Îi leagă și Îi desparte totodată pe cei doi Dumnezei ai gnosticismului. Căutarea originilor gnosticismului nu reprezintă singura preocupare a științei moderne. Nu mai departe de anii douăzeci s-a impus conștiința că adevăratele probleme ale gnozei nu sînt nici originea ei și nici clasificările. În anii 1924-1925, H.H. Schaeder putea, astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Segal Într-o carte importantă 25. Ele se fac simțite În concepțiile filozofice ale lui Filon și Numenius; și totuși, ele nu justifică antagonismul vădit care Îi leagă și Îi desparte totodată pe cei doi Dumnezei ai gnosticismului. Căutarea originilor gnosticismului nu reprezintă singura preocupare a științei moderne. Nu mai departe de anii douăzeci s-a impus conștiința că adevăratele probleme ale gnozei nu sînt nici originea ei și nici clasificările. În anii 1924-1925, H.H. Schaeder putea, astfel, să scrie, criticîndu-l
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
sau mai puțin fortuite, care constituie expresia imaginară a acestor probleme. N-ar trebui să fie intitulată Problemele principale, ci mai degrabă Elementele stilistice principale ale gnozei”26. O dată cu Hans Jonas (1934) se face prima tentativă de a defini esența gnosticismului prin invarianți. La Începutul anilor treizeci invarianții nu ajunseseră Încă la modă. Definirea fonemului În lingvistică drept „invariant” datează de la N.S. Trubețkoi (1939) și a fost Îmbunătățită ulterior de către alt lingvist, Roman Jakobson, care a introdus conceptul de „trăsături distinctive
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a fost Claude Lévi-Strauss, la sfîrșitul anilor patruzeci 27. Cu toate că mai tîrziu Lévi-Strauss a dezvoltat conceptul de „transformare” care nu mai conține asemănări cu fonologia, În mod destul de surprinzător, tezele sale timpurii au fost urmate În mare măsură de cercetătorii gnosticismului; aceștia au Încercat să stabilească un set de „trăsături dinstinctive”, În raport cu care gnosticismul, creștinismul, platonismul, iudaismul și alte religii s-ar situa drept „invarianți” de tipul fonemului. Hans Jonas a recunoscut că gnosticismul este dualist și, prin urmare, diferit de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
a dezvoltat conceptul de „transformare” care nu mai conține asemănări cu fonologia, În mod destul de surprinzător, tezele sale timpurii au fost urmate În mare măsură de cercetătorii gnosticismului; aceștia au Încercat să stabilească un set de „trăsături dinstinctive”, În raport cu care gnosticismul, creștinismul, platonismul, iudaismul și alte religii s-ar situa drept „invarianți” de tipul fonemului. Hans Jonas a recunoscut că gnosticismul este dualist și, prin urmare, diferit de orientările non-dualiste; a mai stabilit, de asemenea, că este anticosmic și nu procosmic
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fost urmate În mare măsură de cercetătorii gnosticismului; aceștia au Încercat să stabilească un set de „trăsături dinstinctive”, În raport cu care gnosticismul, creștinismul, platonismul, iudaismul și alte religii s-ar situa drept „invarianți” de tipul fonemului. Hans Jonas a recunoscut că gnosticismul este dualist și, prin urmare, diferit de orientările non-dualiste; a mai stabilit, de asemenea, că este anticosmic și nu procosmic și că se Înfățișează În două variante: una moderată și alta radicală. A numit gnosticismul de tip moderat siro-egiptean, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Hans Jonas a recunoscut că gnosticismul este dualist și, prin urmare, diferit de orientările non-dualiste; a mai stabilit, de asemenea, că este anticosmic și nu procosmic și că se Înfățișează În două variante: una moderată și alta radicală. A numit gnosticismul de tip moderat siro-egiptean, iar pe cel radical, adică maniheismul, l-a denumit iranian. O altă trăsătură a gnosticismului pe care a stabilit-o Jonas privește așa-zisul sistem vertical sau alexandrin, pe care gnosticismul Îl Împărtășește cu neoplatonismul și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
asemenea, că este anticosmic și nu procosmic și că se Înfățișează În două variante: una moderată și alta radicală. A numit gnosticismul de tip moderat siro-egiptean, iar pe cel radical, adică maniheismul, l-a denumit iranian. O altă trăsătură a gnosticismului pe care a stabilit-o Jonas privește așa-zisul sistem vertical sau alexandrin, pe care gnosticismul Îl Împărtășește cu neoplatonismul și care constă dintr-o ierarhie de principii, inferiorul derivînd totdeauna din cel de deasupra 28. Caracteristic pentru scenariile mitice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și alta radicală. A numit gnosticismul de tip moderat siro-egiptean, iar pe cel radical, adică maniheismul, l-a denumit iranian. O altă trăsătură a gnosticismului pe care a stabilit-o Jonas privește așa-zisul sistem vertical sau alexandrin, pe care gnosticismul Îl Împărtășește cu neoplatonismul și care constă dintr-o ierarhie de principii, inferiorul derivînd totdeauna din cel de deasupra 28. Caracteristic pentru scenariile mitice „moderate” este ceea ce Jonas a numit devoluție - respectiv un eveniment catastrofic, care, la un moment dat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lină a ființei. Însă, după cum a arătat Ugo Bianchi, un astfel de eveniment „devoluționar” este și un element constitutiv al platonismului din toate timpurile. O altă trăsătură a fost adăugată de eruditul german Hans-Martin Schenke, care a făcut observația că gnosticismul conținea ideea consubstanțialității dintre partea spirituală a ființei omenești și divinitatea transcendentă. Principiul antropic este astfel negat: oamenii nu aparțin acestei lumi și nici nu se conformează ci. Cu toate că au mai fost stabilite, de către Învățați precum Carsten Colpe și Ugo
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ființei omenești și divinitatea transcendentă. Principiul antropic este astfel negat: oamenii nu aparțin acestei lumi și nici nu se conformează ci. Cu toate că au mai fost stabilite, de către Învățați precum Carsten Colpe și Ugo Bianchi, și alte cîteva trăsături distinctive, definiția gnosticismului ca invariant este deja completă atunci cînd se afirmă că „gnosticismul este o religie dualistă, caracterizată printr-un dualism anticosmic (fie moderat, fie radical; dacă e unul moderat, atunci include un sistem vertical devoluționar) și prin ideea de consubstanțialitate a
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nu aparțin acestei lumi și nici nu se conformează ci. Cu toate că au mai fost stabilite, de către Învățați precum Carsten Colpe și Ugo Bianchi, și alte cîteva trăsături distinctive, definiția gnosticismului ca invariant este deja completă atunci cînd se afirmă că „gnosticismul este o religie dualistă, caracterizată printr-un dualism anticosmic (fie moderat, fie radical; dacă e unul moderat, atunci include un sistem vertical devoluționar) și prin ideea de consubstanțialitate a omenirii cu originile ei noncosmice”. Dar și această definiție se dovedește
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
uman (universul). Și, În fine, platonismul Îi concepe și el pe oameni ca literalmente Înrădăcinați În divinitate, prin Intelectul lor, și fiind astfel consubstanțiali cu divinitatea. Atunci care mai e folosul „trăsăturilor distinctive”, din moment ce ele nu pot face diferența dintre gnosticism, platonism și creștinism? După cum s-a arătat mai sus, astfel de tentative de a defini gnosticismul ca invariant nu au fost complet lipsite de rezultate, Întrucît ne-au dat posibilitatea să stabilim, pînă la urmă, un sistem simplu de opoziții
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]