2,903 matches
-
expresionism), etichetând astfel pentru posteritate o nouă mișcare artistică. Majoritatea creatorilor reprezentați, trecuți prin experiența Primului Război Mondial, depășind vehemența expresionismului și inconsistențele Dada, își propuseră o reîntoarcere la valorile "stabile" ale unui trecut ce cuprindea o istorie selectivă a artei de la goticul întârziat al lui Memling la romantismul lui Caspar David-Friederich. Curatoarea Sabine Rewald a pus în centrul expoziției Strălucire și ruină. (Glitter and Doom: German Portraits From the 1920s) patru personalități marcante - George Grosz, Otto Dix, Max Beckmann și Christian Schad
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
auctor" ce-și determină, la următorul mod fantast-pertinent, imanența: "Auctor" însă nu "scriutor în sensul restrîns al apartenenței la Uniunea Sovietică a Literaților Moldovalahi, or la Comunitatea Scribilor Independenți, ci-n cela de cunoscător al alfabetelor latin, grecos, chirilic și gotic, de titilator al scriiturii generale, căci, așa cum judicios îmi atrăgea Mircea Mihăieș atenția, în opurile mele se ex...primă un etician, un estetician, un filosof, poate și un patafizician, poate și un politician: nicicum un critic literar, cu toate că uneori sînt
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
realizat un top 10 a celor mai frumoase castele din Europa, Castelul Corvinul clasându-se pe locul 8, potrivit Adevărul. Numit și emblema Hunedoarei, castelul este considerat de către turiștii din toată lumea ca fiind unul “de vis”. De remarcat sunt arhitectura gotică și o construcția impunătoare, cu multe turnuri și acoperișuri înalte, ferestre înguste cioplite în piatră și balcoane împodobite cu dantelărie de piatră. Peste zeci de mii de turiști vin anual pentru a vizita Cetatea Hunedoreană, din toate colțurile lumii. Aceasta
Castelul Corvinilor din Hunedoara – top 10 în Europa by Rudaci Lucia () [Corola-journal/Journalistic/81740_a_83065]
-
Justiția, dreptatea nu sunt alterate ireversibil, astfel încât romanul să poată fi prins în imaginea cadru a lumii întoarse. Nefiind o distopie, întrucât unele dintre faptele relatate sunt de o atrocitate imediat perceptibilă, F nu este nici un roman negru, de atmosferă gotică în Pătârlagele. E un excepțional roman realist, cu structurare modernistă și irizări poetice; un text polifonic și ambiguu, derutant și impredictibil. Până la ultima propoziție din carte, D.R. Popescu se încăpățânează să nu-și amestece vocea printre cele ale personajelor sale
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
bun al acestor sintagme, un preot al romanului, un oficiant superior al epicului, un credincios până la bigotism în această formulă de amplă desfășurare narativă. Micile biserici de lemn (adică nuvelele și romanele scurte) nu-l satisfac, ci vrea vastele catedrale gotice, care impun respect prin monumentalitate. Dacă uneori romanul brebanian se transformă într-un amvon de unde se discută pilde semnificative despre putere, prelucrate în interminabile predici, memoriile scriitorului sunt tot un fel de amvon din care se oficiază un cult al
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
un pulover. De-a lungul gambelor se Întindeau niște curtezane languroase - una purta o jerbă deasupra capului, cealaltă, o stea. Amândouă aveau mâinile ridicate de parcă ar fi susținut pelvisul bărbatului. Cealaltă imagine arăta un abdomen tatuat cu o inscripție alambicată, gotică: „Nur für Damen“. Se pare că doctorul Karp se Întâlnise cu acești oameni În timpul muncii pe teren În Germania și În străinătate. Mulți dintre ei vizitaseră Fundația; unii deveniseră chiar pacienți. Dar ne lăsase pe noi să hotărâm care din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
picioarele legate de picioarele din față ale scaunului, cu mâinile sucite la spate. În afară de un halat de medic și o glugă trasă pe cap, nu mai avea nimic pe el. Pe pelvisul său palid era un tatuaj cu caractere subțiri, gotice, care spunea „Nur für Damen“. Pacientul, vizibil suferind, respira greu. Pe brațul superior stâng Îi fusese aplicată o bandă de cauciuc de un țol. Gemând, Își rostogoli capul Înainte și-napoi pe marginea scaunului. Din păcate, din cauza glugii, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la care să vezi și să fii văzuttc "Înmormântarea la care să vezi și să fii văzut" — Ce loc magnific În care să fii mort, spuse, abia șoptit, Lauren. O slujbă de Înmormântare fastuoasă la biserica Saint Thomas, imensa construcție gotică de la intersecția dintre Fifth Avenue și 53rd Street, ținută de către un preot care se Întâmplă să fie sosia lui Orlando Bloom, este un motiv suficient pentru ca până și cea mai superficială tipă din New York să o ia pe calea credinței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Yat-sen este apreciat drept "primul mausoleu din istoria arhitecturii moderne chineze". Hotelul Păcii din Shanghai a fost construit în 1929. La început a purtat numele Huamao. Este o clădire cu o înălțime de 77 m și 12 niveluri, în stil gotic, aparținând școlii Chicago. Are zidurile din granit, un turn în formă de piramidă, cu acoperiș din țigle ondulate de bronz, uși rulante, holuri și coridoare spațioase, pardoseli și coloane de marmură italiană, lămpi din aramă în stil vechi și altele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aruncau umbre uriașe pe pereți, deși mama nici măcar nu ridica privirea, exemplu pe care i l-a urmat la scurt timp și Luweena. Și apoi am pornit din nou pe stradă. Am trecut prin fața clădirii mătăhăloase, cu ferestre Înnegrite stil gotic, a fostului teatru Old Howard, odinioară faimos, Însă acum Închis de ani de zile. Aici locuiau o sumedenie de șobolani de cea mai joasă speță. Era, zicea mama, un loc numai bun să-ți găsești sfîrșitul. În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
bord, a luat foc Old Howard. Era un teatru care fusese, foarte mult timp, celebru În Întreaga Americă. Îmi tîrșîiam adesea pașii pe lîngă carcasa lui goală, În drumul meu către Rialto. Cu fațada lui de piatră cenușie, cu ferestre gotice uriașe, ar fi arătat fix ca o biserică, dacă n-ar fi avut deasupra firma uriașă, ce ieșea În afară și acoperea jumătate de stradă și pe care numele THE OLD HOWARD era scris cu becuri. Sperasem mereu că Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Simt cadrul ușii și număr zece pași înceți și orbești peste covorul oriental până la masa de sufragerie, cu fața ei de masă dantelată. Aprind un chibrit. Aprind una dintre lumânările din sfeșnicul mare de argint. Bine, prea seamănă a roman gotic, dar aprind toate cele cinci lumânări din sfeșnicul de argint atât de greu că trebuie să-l ridic cu ambele mâini. Încă îmbrăcată în peignoir-ul de satin și capotul cu pene de struț, sunt fantoma unei frumoase fete moarte care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
zgâlțâit uși zăvorâte. A tras la o parte domnișoara periile de catifea verde din salonul în stilul Renașterii italiene, doar ca să descopere ferestre zidite. Cu mânerul roții ei din plastic roz a spart sticla fumurie a unui geam din fumoarul gotic, doar ca să dea de un perete de ciment împânzit de becuri, care dădeau impresia falsă de lumină naturală. În salonul franțuzesc stil Ludovic al XV-lea, în care scaunele și canapelele sunt toate din catifea de culoarea albăstrelei, pe pereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
poetul. Percy Bysshe Shelley și Mary Godwin, iubita lui. Claire Claremont, soră vitregă cu Mary, pe care Byron o lăsase gravidă. Și John Polidori, doctorul lui Byron. O ascultăm așezați în jurul șemineului electric din fumoarul de la galeria a doua. Fumoarul gotic. Stăm drepți în scaunele de strană acoperite cu piele galbenă sau pe sofalele brodate ori pe divanele de ibovnici tapisate, pe care le-am târât de cine știe unde, picioarele lor ascuțite lăsând urme zburlite în covoarele îmbâcsite de praf. Suntem cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Clark s-a afundat în fotoliul ei de piele, și bărbia îi coboară tot mai jos, aproape odihnindu-i-se în decolteu, în lucirile galbene și roșii ale șemineului electric, pe pereții acoperiți cu panouri de lemn sculptat din fumoarul gotic. O întreabă pe Sora Justițiară dacă și-a găsit bila de bowling. Și Sora clatină din cap, nu. Bate cu degetul în ceasul de la încheietură și spune: — Apusul civil e peste patruzeci și cinci... patruzeci și patru de minute. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
aduce a fereastră, cu domnișoaraperii de catifea sau broderie ori cu vitralii, e un fals. O oglindă. Și lumina din spatele vitraliilor provine de fapt de la mici becuri, care creează o atmosferă de penumbră perpetuă prin ferestrele înalte, arcuite ale fumoarului gotic. Încă mai căutăm moduri de evadare. Încă mai stăm în fața ușilor încuiate și țipăm după ajutor. Dar nu prea tare, nu din toți bojocii. Cel puțin până când povestea noastră nu va putea deveni un film bun. Până când fiecare dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe scări în foaierul maiaș portocaliu cu auriu de la primul nivel al subsolului. Sora Justițiară spune că i se tot resetează ceasul. E un semn clasic de bântuire. Apoi Baroneasa Degerătură afirmă că a găsit un punct friguros în fumoarul gotic. În galeria celor O mie și una de nopți îți poți vedea aburii răsuflării în aerul rece de deasupra pernei pe care obișnuia să stea domnul Whittier. Contesa Clarviziune spune că e stafia Lady-ei Zdreanță cea pe care o auzim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
turistic. O Comoară Națională. Muzeul Nostru. Nu, compania de producție va trebui să reconstituie fiecare încăpere de aici pe platouri. Holul Ludovic al XV-lea de catifea albastră. Amfiteatrul egiptean de mohair negru. Salonul Renaștere italiană de satin verde. Fumoarul gotic de piele galbenă. Galeria celor O mie și una de nopți, de culoare violet. Foaierul maiaș portocaliu. Promenada chinezească roșie. Fiecare încăpere într-o altă culoare adâncă, dar cu aceleași note aurii. Nu camere, ar spune domnul Whittier, ci scenografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vor sfârși cu povestea noastră. După miile de realități diferite ale pieselor de teatru și filmelor, ale religiei și stripteuzelor, clădirea asta va deveni pentru totdeauna Muzeul Nostru. Pețitorul le spune candelabrelor de cristal „piersici”. Tovarășa Lătrău îi spune fumoarului gotic „Camera lui Frankenstein”. În foaierul maya, Reverendul Fără Dumnezeu spune că basoreliefurile portocalii sunt strălucitoare ca lumina unui reflector de pe podium trecând prin petalele de mătase ale unei clasice fuste-lalea bufante create de Christian Lacroix... Pe promenada chinezească, tapetul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de mătase ale unei clasice fuste-lalea bufante create de Christian Lacroix... Pe promenada chinezească, tapetul de mătase e de un roșu care n-a văzut niciodată lumina zilei. Roșu ca sângele unui critic de restaurante, spune Bucătarul Asasin. În fumoarul gotic, scaunele de strană sunt tapițate cu o piele de un galben intens, care n-a fost decolorată nici o clipă de lumina soarelui. Cel puțin de când o purtau vacile, spune Veriga Lipsă. Pereții salonului în stilul Renașterii italiene sunt de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
programare se asocia cu planificare, ori viața ei și a altora fusese planificată În câteva cincinale... Da, era conservatoare, reacționară. Nu credea În această nouă religie a computerelor care populau tot mai multe case, precum monștrii de piatră fațadele catedralelor gotice, și care se vindeau și În rate, sau În leasing, dacă vrei. O nouă barbarie! Sau, cine știe, Ultima Mare Migrație. Pe Internet! Dumnezeu are la ce se gândi! Pentru că a murit o dată. A doua oară ar fi prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a pus pe o tavă și s-a apropiat de Brândușă cu pași bine măsurați, așa Încât lumea să poată admira În voie frumusețea cupei În care chiar șampania aurie se contamina Încetul cu Încetul de culoarea melancolică a B-ului gotic târziu. Domnul Brândușă luă cupa de pe tavă, tot fără grabă, cristalul impune respect, nu e o halbă de bere, sau un biet pahar de plastic, și rămase apoi nemișcat un timp cu gândul la cuvintele pe care le datora celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Nu-s. Am murit ieri. Nu mă las posedat de Tantzi". De pe-atunci îi plăcea lui Foișor să mimeze hoinărelile amoroase, sfîrșite tragic; morți violente, cu stilete-n gît, cu carotide mușcate, sfîșiate, zdrențuite, așa cum o face în prozele gotice de-acum. Armele ucigașe se dovedesc a fi din recuzita unui teatru; presupusa înjunghiată, moarta, se ridică halucinant de pe jos și-și înalță sînii. Aplauze. Lucian era un fel de Rudolf Valentino al redacției. Mai oropsit decît preaiubitul actor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu un an. Condiția este să te scoli foarte devreme, să fii primul care i-a ieșit în cale. Cea mai veche creatură din rezervație, Iormorogul, trăiește într-un fel de culă înaltă, cu un acoperiș țuguiat ca o catedrală gotică. E o dată și jumătate mai înalt decât Cogea Mitu și conține un cap cu două fețe, patru mâini, patru picioare și, firește, ambele sexe. Este o ființă duală și ambiguă. Cele două fețe ale sale exprimă aproape întotdeauna stări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ani. Simularea emot ´ iei Hârtia grea și lucioasă face ca volumul de versuri al lui Valentin Marica Aluviuni / Alluvia (ediție bilingvă româno-engleză, traducere de Virgil Stanciu, Dacia, Cluj-Napoca, 2001) să pară confecționat din marmură. Versurile sunt tipărite cu caractere gotice, ca inscripțiile sacre. Există și numeroase ilustrații. În plus, fiecare poem are alături traducerea lui în engleză, ca să poată fi citit de cât mai mulți locuitori ai planetei. Din nefericire, tot acest fast tipografic și bibliografic nu reușește să înnobileze
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]