KorAP: Find »[drukola/base=grăi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...9 10 11 ...84 >

2,083 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876

gata să străpungă peretele din față, la care privea... Moș Dumitru rămăsese într-o așteptare mută. Atitudinea și ochii lui arătau că poartă o întrebare: „Ce i, Costăchele, tată? Ce scrie acolo de ai rămas așa, fără să spui nimicuța? Grăiește, băiete! Îi adevărat că nemții o început iar război?” În încăpere se lăsase o tăcere grea... Doar razele asfințitului desenau o pată sângerie pe peretele la care privea Costăchel... Nașule, tare mi-i teamă că focul a fost aprins... a

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
s-a trage mie paguba. De la adusul pârdalnicelor de jurnale fără răsplată. Am doar o rugăminte la tine. Care-i rugămintea, moș Dumitre? Să-i spui și moșneagului câte ceva din cele ce scriu gazetele... Mai încape vorbă, moș Dumitre? Moșneagul grăise parcă jumătate în șagă, jumătate serios, dar se ținea de cuvânt, ca și cum ar fi făcut jurământ. Marțea, când se întorcea de la târg, se oprea întâi la primărie: „Iaca o sosit poștașul. Uite colea ce teanc de jurnale ți-am adus

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
deschis vorba Costăchel îndată ce a pășit pragul. Doar tu lipseai, dragule, și uite că ai venit. Și la timp chiar - a răspuns învățătorul, bucuros că îl vede. Bine v-am găsit și mă bucur să vă întâlnesc, domnule inginer - a grăit Costăchel, întinzând mâna agronomului. Bucuria este de partea mea. Chiar mă întrebam de unde să te iau, dar norocul mi-a surâs - a răspuns inginerul Cicoare. Noi eram gata să trimitem pe cineva la tine, Costăchele. Dacă știam că ești la

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
șagă... Măriucă, spune tu despre ce-i vorba, pentru că mutul ista, până a scoate o vorbă, trece noaptea. Ai răbdare, că are să-ți spună Petrache, pentru că el știe mai bine ce și cum - a răspuns Măriuca, plină de îngriojorare. Atunci, grăiește, Petrache! Nu aștepta să-ți scot vorbele cu cleștele. Nu aștept, dar nu știu cum să încep... Începe cum vrei, numai spune odată! Iaca îți spun. În seara asta, când să plec spre casă de la primărie, au dat buzna peste mine Vrăbioi

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
sau obștea comunei? a reluat vorba Costăchel. Obștea îi mai mult o închipuire, Costăchele. Pe ea trebuie s-o aduni și s-o întrebi dacă te vrea, pe când adunătura asta de netrebnici acționează la comandă și este foarte periculoasă - a grăit plin de îngrijorare Petrache. Are dreptate, Petrache - a întărit temătoare Măriuca. Și ce gândiți voi? Să cad în genunchi în fața acestei strânsuri de netoți? Să le spun: „Poftiți, domnilor legionari, scaunul de primar vă așteaptă!” Și eu să plec cu

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
și pe mine și nu pot mișca brațul drept. Cu mare caznă, Grigorosu a reușit să-l ridice pe Costăchel. Cu el pe umăr, a intrat în curte. Să-l ducem în bucătăria de vară. Acolo este o laiță - a grăit Grigorosu, gemând sub greutate. Adu niște apă, să-l spălăm, și te rog să aprinzi focul, că tremură ca varga. Cu ochii închiși și cu obrazul ca varul, Costăchel gemea surd... În acea clipă, lui Petrache îi treceau prin minte

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
la arat au ieșit doar bătrânii și femeile. Glasul cucului din huceaguri era însoțit doar de al femeilor care mânau dobitoacele la arat, iar bărbații cu plete colilii țineau de cornele plugului. I-auzi cucul, tată. Cântă altfel parcă - a grăit Ileana lui Petruță Cotruță către socrul său. Cântă a jale, Ileană. A jale cântă, bată-l să-l bată... Da’ ce-i vinovată pasărea, săraca? Cântă și ea pe limba ei. Așa o lăsat-o Dumnezeu. Doamne, de când o plecat

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
și a închis poarta. Costăchel a tresărit. A întors fulgerător capul, gata să dispară în casă. Băgând de seamă, Măriuca a intervenit. Îi băiatul, s-o întors de la școală. Costăchel și-a revenit din derută și, cu privirea îmblânzită, a grăit: Hai, voinicule! Vino să te văd de aproape! Voinicul rămas în poartă privea neîncrezător... Îi tata, s-o întors acasă. Hai, vino! a răspuns Măriuca întrebării nepuse din ochii flăcăului. Privirea lui Tăchel părea să spună: „Nu se poate... Tata

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
sunt plăcinte, să ne mulțumim cu pastramă, că tot îi toamnă - a deschis vorba agronomul, așezând bunătățile în fața lor. Ehei! De când n-am mai pus în gură măcar o așchiuță de pastramă, nici nu mai știu ce gust are - a grăit Costăchel. De când mătușa Catinca - așa, pe la vremea când mustul pișcă binișor - făcea o pastramă de ți se topea în gură, nu alta - a precizat Petrache. Inginerul a ridicat paharul cu vin: Să bem pentru sănătatea noastră și a celor dragi

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
ajuns la poarta hangiului Aizic. Nu era el chiar hangiu, dar mai primea în ogradă căruța câte unui vechi prieten... A lăsat armăsarul în grija hangiului și, fără prea multă vorbă, a pornit întins spre regiment... Bună ziua, domnule plutonier! - a grăit Costăchel către majurul de la poartă. Bună ziua! Ce vrei? Apoi... eu... am venit... eu am evad... am scăpat din lagăr de la ruși și... De la tovarășii sovietici, ai vrut să spui! Da... dacă așa se spune... Și ce treabă ai aici? Să

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Bună vorbă ați spus, domnule inginer. Da’ nu ne-om așeza până nu a da în clocot o oală de vinișor din ulciorul adus de noi. Și poate vă aduceți aminte pe unde ați rătăcit piperul și scorțișoara ceea - a grăit Costăchel. Eu am s-o fac pe paharnicul - a precizat Petrache. Când totul a fost după dorința lor, s-au așezat pe scăunele, în jurul sobei... Încet-încet, și-au încălzit sufletele... Petrache n-a mai zăbovit și a început a povesti

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
unde mai pui că abia acum ați descoperit acest fapt.. Dacă povestea asta o auzeam de la altcineva, nu aș fi crezut-o nici în ruptul capului. Așa însă... Mă închin! - a vorbit plin de entuziasm inginerul Cicoare. Acum drept-îi - a grăit Costăchel. Eu am dovada că am fost acolo... Găurile din poartă. Tu însă, doar vorbele... Vorbele mele se bazează pe cele văzute în iadul acela. Uite și acum mă trec fiorii - a răspuns Petrache. Așa-i, Petrache. Așa-i. Și

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
măcar. Cele povestite în acea seară le-au răscolit sufletele. Nu mai aveau cuvinte... Aveau doar gânduri tulburate. Mergeau tăcuți, cu pași mari. În dreptul cimitirului, Costăchel s-a oprit. A privit lung spre colțul dinspre nord al cimitirului și a grăit: Uite, Petrache! De acolo am pornit la atac și nu ne-am oprit până dincolo de pădure... Îmi vine să urlu, Costache. De ce? Pentru că în momentul pornirii la atac eu mă aflam aici. Aici, în marginea asta de drum... Doamne, cât

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
Cine vrei să-ți răspundă, omule? Cine? Comuniștii? Să-i auzi numai ce fericire ne pregătesc! Ai răbdare! - a replicat Petrache. Pentru mine nu-i nici o noutate. Eu am văzut fericirea asta acolo... La ei acasă... Ferească-ne Dumnezeu! - a grăit Costăchel cu tristețe în glas. Dacă tu nu vrei să spui unde te-a fericit soarta cu frăția de arme - știi tu care - atunci am să-ți spun eu unde mi-a pus Dumnezeu mâna-n cap: Tocmai trecusem apa

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-i guste bunătățile. Petrache, cu o oală fudulă în mâini din care adiau miresme de vin așezat, umplea ulcelele înșirate ca la paradă... Le-au ridicat, au ciocnit și au băut tihnit. Costăchel, ștergându-și mustața cu dosul palmei, a grăit: Apoi cu așa un vin nu-ți mai vine să pleci acasă. Așa că, Petrache băiete, s-ar putea să ne ai musafiri o săptămână întreagă. S-o tot ținem într-un guleai... Așa parcă mai vii de acasă - a apreciat

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
forța și băgat în coloană... Să completeze golul. Nu mai știam de câtă vreme mergeam.„ În ce lună și în ce zi suntem astăzi?” - am întrebat într-o doară. „Apoi după socoata mea azi ar cam fi unsprezece septembrie” - a grăit un soldat. „Unde ne duc oare? - a întrebat altul. „Oriunde, numai acasă nu” - a spus unul. „Cum văd eu, locurile aiestea îs de pe malul Prutului. Le cunosc. Ne trec în Basarabia”. - a adăugat un caporal de lângă mine. Și nu o

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
respiram... După câteva clipe, felinarul defila prin fața noastră... Erau doi militari, cu puștile în bandulieră. Mergeau dondănind ceva în rusește... „Ăștia-s grăniceri. Norocul nostru că nu au și un câine cu ei, cum li-i obiceiul... Eram pirduți!” - a grăit Filip, în timp ce eu abia mai respiram. Când s-au depărtat, am reușit să îngaim: „La multe ne-am gândit noi, numai că vom avea de trecut și granițe nu ne-o dus gândul” Pe nesimțite am ajuns într-o zonă

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
marfare, dar de fiecare dată inima ne era cât un purice. Dacă picam în mâinile oricărui rus nu cred că ne ierta... Didina a prins momentul când Costăchel s-a oprit din povestit - pentru a-și trage sufletul - și a grăit foarte hotărâtă: Măi Petrache! Ia mai îndeamnă oamenii iștia cu ceva băutură. De mâncat... De! O zămorât ei ceva-ceva, da’ îs uscați cum îi iasca. Petrache părea că atunci s-a trezit la realitate. Și-a dus palmele la ochi

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
bucata. Bine ați venit, oameni buni!” „Da’ de unde veniți așa vlăguiți? Îți fi din cei care o tot mărs în gios când o fost seceta ceea mare și amu’ se întorc acasă... Că slugă prin străini nu-i bine.” - o grăit bătrâna, privindu-ne blajin. „Apoi matale ai cam ghicit, mamaie!” - i-o ținut hangul Filip. „Dacă îi avea o gură de mâncare acolo, te-om ajuta până în seară” - am îndrăznit eu. „Mai este în traistă ceva, dar îi puțină. Până

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
o gură de mâncare acolo, te-om ajuta până în seară” - am îndrăznit eu. „Mai este în traistă ceva, dar îi puțină. Până una-alta, mâncați ce este și eu trag o fugă acasă, fac mâncare și îndată-s înapoi” - o grăit bătrâna, bucuroasă. „Că bine zici, bre!” - o aprobat-o moșul. Cât ai bate din palme, bătrânica ne-o pus în față o bucată de brânză și un dărăb de mămăligă. Alături, un ulciuor cu apă. Nu ne venea să credem

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
ce-i cu oamenii și îl rogi să-i călătorească până la Catrina, soră-mea. C apoi de acolo îi o aruncătură de băț până la Prut... I-a duce el Mitru, bărbatu-su, până aproape... Amu’ cum îți trece Prutul?” - a grăit bătrâna, ca o adevărată căpetenie de haiduci. „Lasă că a găsi el Mitru pe unul care știe rostul pe acolo” - a împăcat-o bătrânul... Și toți s-au ținut de cuvânt... La Prut, grănicerii erau foarte severi... Niște prieteni de-

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
mare. Ne-au dus în robie în numele frăției și prieteniei fățarnice... Să cazi prizonier cu arma în mână e altceva! Atunci ai dreptul să-ți hotărăști singur soarta. Să te predai ori să-ți rezervi ultimul glonț... pentru tine! - a grăit Costăchel, cu chipul înnegurat. Acum, hai să ne bucurăm. Întâi pentru că ai reușit să scapi de iadul rusesc și apoi pentru că suntem împreună! - a grăit Petrache, ridicând ulcica cu vin. După un timp, inginerul Cicoare i s-a adresat lui

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
hotărăști singur soarta. Să te predai ori să-ți rezervi ultimul glonț... pentru tine! - a grăit Costăchel, cu chipul înnegurat. Acum, hai să ne bucurăm. Întâi pentru că ai reușit să scapi de iadul rusesc și apoi pentru că suntem împreună! - a grăit Petrache, ridicând ulcica cu vin. După un timp, inginerul Cicoare i s-a adresat lui Costăchel: Dragul meu. Trebuie să bagi de seamă că, odată cu terminarea povestirii, ai să te simți mai liniștit. O parte din nenorocirile trăite de tine

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
își dă importanță. În cele din urmă, i-a șoptit ceva lui Chersân, care a prins a vorbi: Lăsați-l în pace pe tovarășu’ Daurel! Nu vi-i rușâni, față de tovarășu’ Tașmău, delegat de la raion? Noi ne-am adunat să grăim dinspre întovărășală și voi nu mai isprăviți cu prostiili. Amu-ia partidu’ nostru vrea ca țărani de la sate să să unească cu pământu’ cu boi cu cai cu plugurili cu căruțâli și cu toți la un loc să facă întovărășăli ca să

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
În sală au început murmure la început nedeslușite.Tovarășul de la raion și-a bolovănit din nou ochii. S-a uitat la Chersân întrebător, dar a rămas țeapăn în fața adunării. Chersân s-a ridicat și, cerându-și voie de la delegat, a grăit răstit: Ce aveți, măi? De ce nu tăceți din gură? Vă vorbește un om doar, nu... Și a înghițit restul vorbelor, cătând înfricoșat către delegat. Din sală s-a auzit limpede continuarea vorbei lui Chersân: „... doar nu rage un bou!” Cum

Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă (2005) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]