307 matches
-
cerc întins se influințează reciproc, toate se țin una de alta spre a forma un întreg, tocmai așa cum pământul cu toate păturile de aer ce-l încunjură constituie o unitate cuprinsă. Întregul glob are însă un centru cătră care se grămădește toată N-am amestecat noi românii aceste cercuri? N-am lăsat neobservate locuri mai apropiate interesului bine înțeles al nostru și ne-am alipit de cercuri cu mult mai depărtate? Centrul cercurilor concentrice este incert în viața spirituală a românilor
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
inel în lanțul cel mare al tendințelor și aspirațiunilor omenești și, prin cultura generală, el capătă privirea mare în totalul și generalitatea întregului în comembrarea sa. --------- Aspirațiunea și valoarea polihistorismului consistă numai în cunoștința fragmentară a lucrurilor; însă o sumă grămădită de așa-numite cunoștințe, o memorare {EminescuOpXIV 928} [a] unei sume de material faptic din cutare sau cutare știință e un semn care însoțește cultura, nu e însă un semn esențial sau epuizant al ei. Ultima țintă a oricărei științe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ÎNDEALTMINTRELEA... "] 2257 Plantatorul era îndealtmintrelea tot atât de sclav ca și negrul pe care-l cumpărase. Pururea dator, averea sa era în genere în mâini de mediatori, cari reprezentau pe creditorii adevărați, și aceștia erau factorii din Anglia cari-n socoteala lui grămădeau averi și a căror agenți se-mbogățeau parte-n socoteala proprietarului nominal al pământului și al sclavilor ce-l cultivau. Și aci avem relațiile din Irlanda, unde averile celor absenți se administrează de persoane mijlocitoare cari n-au nici iubire
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lua activitatea lui într-o stare socială când acel motiv - abstracție făcând de cele două instincte opuse: aversiunea în contra muncii și pofta de plăceri costisitoare - ar avea domnie absolută asupra actelor lui. Ea arată cum omul, sub impulsiunea acelei dorinți, grămădește averi și le-ntrebuințează la producerea altor averi, nouă, cum, prin convenție reciprocă, declară averea sfântă, cum face legi pentru a împiedica pe indivizi de-a-și apropria averea altora cu sila sau prin viclenie, cum introduce fel de fel de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se topească brusc, miraculos, de parcă cineva i-ar fi extras-o cu un ac. O luă pe Julia de braț și merseră oarecum În voie spre ceea ce acum distingeau cu ușurință, adică, un arc din tablă ondulată, În jurul căruia erau grămădiți saci cu nisip - asta era intrarea În stația de metrou. CÎnd se apropiară, un bărbat și o fată intrară În grabă; o femeie solidă, pe care o dureau picioarele sau Îi erau Înțepenite, cobora precaută, dar cît putea de repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de păsărele scăpate dintr-o colivie. " Ce înseamnă romantismele astea caraghioase de licean amorezat? își zise cu o revoltă pe care o simțea el însuși falsă și care totuși credea că o să-i mulcomească părerea de rău ce i se grămădea în inimă. Atâtea mofturi, atâta zbuciumare pentru..." În vremea aceasta însă, în altă parte a creierului îi fierbea întrebarea tot mai ațîțătoare: " Unde s-a dus Ilona?" Își alunecă mâinile prin părul castaniu, ca și cum ar fi încercat să-și ostoiască
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Întâi câteva siluete negre și două căruțe venind de pe front, la pas, cu răniți... Își iuțea mersul fără să-și dea seama, ca și cum ar fi vrut să ajungă undeva la oră fixă. Și era cald și toată căldura i se grămădea în inimă. Trecu pe lângă gara cu coperișul roșu și ieși din sat. Unde se încrucișează șoseaua cu calea ferată își aduse aminte că, la întoarcere, Klapka a ocolit pădurea spânzuraților. O luă printre șinele care luceau stins ca două săbii
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
i-a arătat-o și de ce i-a arătat tocmai harta cu pozițiile? ― Înapoi! Nu-i voie! bufni un soldat, morocănos, către groparul care încerca să se mai apropie și care se retrase îndată ca mușcat de șarpe. Printre soldații grămădiți la ușă, apăru sublocotenentul, făcând semn escortei să înainteze cu prizonierul... Într-o odaie plină cu mese de scris de toate felurile, pretorul aștepta nerăbdător. Fusese înștiințat chiar în cursul nopții și pregătise tot pentru accelerarea lucrărilor. În sfârșit, avea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
domniilor-voastre a trezit în mine niște lumini ce-și caută cu îndârjire opaițul. Mult din negura neștiinței mele despre căsătoria lumească s-a risipit după ce v-am auzit. Forța ignoranței mele este însă mare și roiuri de întrebări mi se grămădesc pe buze, atrase de dulceața unor răspunsuri. — întreabă-ne, tinere preot - îl îmbie zâmbitoare doamna Potoțki. întreabă-ne căci nimic nu e mai plăcut decât să vezi cum o jună și puternică tulpină crește din amintirile unor tufe. — Iată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în picioare când mă văzu. Chiar uitasem cât de bine arăta. Toate femeile din bar și chiar câțiva dintre bărbați probabil îl priviseră lung și nostalgic în ultimele douăzeci de minute. Am știut că presupunerea făcută este corectă când o grămădă de capete s-au întors să vadă cu cine are el întâlnire; am sperat doar să nu gândească dezamăgiți: „aia?“. Aducându-mi aminte cât de înalt e, îmi pusesem cizmele negre din piele de căprioară cu tocuri de șapte cm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
în altă odaie. Laviți, scaune, o masă de brad. Dar nimeni înlăuntru. În a treia încăpere, păreții erau îmbrăcați cu scorțuri de lână; lângă horn, pe un pat lat, erau clădite perne, lăvicere și plapome, iar deasupra, pe culme, erau grămădite straie colorate femeiești, o cațaveică, o casâncă, și peste ele o pânză mare de in. Cofa goală, lângă ușă; toporul alături. O icoană cu candela stânsă, la răsărit. Toate erau cu grijă așezate, dar toate miroseau parcă a singurătate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
grabă spre locul unde știam că-i priponită luntrea. Zarea răsăritului, spre Dunăre, era închisă de un zid de întuneric. De sus, ploaia curgea tot mai deasă, măruntă și caldă. Găsii locul luntrii; luntrea însă lipsea. Câteva bucăți de coșcovă, grămădite pe malul umed, ardeau încet, aprinse de cu sară poate de Marin, ca să-mi însemne de departe locul. Dar de ce lipsea luntrea? Să fi venit omul? A plecat pe baltă? Nu se poate, trebuia să mă aștepte. Poate încă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
taică? Și inima mi se zbătea tare în piept ca o pasere rănită. Pe urmă, tinereța noastră nu putu răbda diminețile când gazornița trebuia să rămână stânsă. Într-o coșcovă, subt o înfundătură de mal, între ierburi crescute pe pământul grămădit în țesătura de papură și trestii, venea Chiva tremurând, cu ochii mari ațintiți, cu urechea atentă la cel mai ușor zgomot al împrejurimilor. Tremura, gemea încet când o cuprindeam în brațe și se lipea strâns de mine. Totuși de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prin fierbințeala cea mare a soarelui, cu larmă nedeslușită de glasuri. Săteni cu fețele liniștite, cu muierile și cu copiii după dânșii, se purtau încet spre comedii, unde urlau paiațe pestrițe, ridicate pe podiște de lemn, deasupra mulțimii care se grămădea în juru-le cu gurile căscate. Negustori cu ochii mici și ascuțiți vorbeau aspru, din gâtlej, cu palmele întoarse în laturi, de o parte și de alta a bărbilor. Câte-un țigan uscat, cu ilic peticit, cu căciula jerpelită în cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să mai iasă în lume, să mai soarbă lumină, ci numai în casa urâtului se înădușea... Ș-a început a o bate, săraca, a început a o bate bărbatul... Ș-o bate azi, o bate mâni, nimeni nu știa... a grămădit-o într-un rând în zemnic ș-a bătut-o... A fugit Ileana la tatu-său și la mă-sa, dar n-au vrut s-o primească bătrânii... — Ai casă și barbat... Du-te la barbat, du-te la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la barbat, du-te la casa ta și la copiii tăi... Și s-a dus nevasta acasă ș-a zăcut pe coaste... Și după ce s-a sculat, bărbatu-său iar a zăpsit-o că umblă așa prin sat, iar a grămădit-o în casă, a pus zăvor și iar a bătut-o... Și zice că urla saraca, parcă la înjunghiere o ducea... Ș-au sărit oamenii și băteau în păreți și răcneau pe afară... Uite, așa a trăit Ileana cu barbatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
exploatatori“, prefațatorul anonim scria că în această povestire: „Natura ia parte la zbuciumul interior al personajului. Cerul e plumburiu și ploaia se cerne mărunt, formând noroaie și băltoace“. Haia Sanistc "Haia Sanis" Itc "I" În mahalalele de la miazăzi locuiesc ovreii, grămădiți în căsuțe leproase, pe uliți întortochiate și înguste. Partea aceasta cuprinde mai puțin de un sfert de târg; dar în ea sălășluiesc cu mult mai multe suflete decât în celelalte trei sferturi, ale creștinilor, unde înverzesc copaci și crește liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu glas obosit: Unde-ai fost, Haie? Da’ ce, azi e zi de sărbătoare?... Haia nu răspunse; începu să se dezbrace încet; apoi se ghemui într-un colț. IIItc "III" Ștefan Bucșan, băiatul vestitului Vartolomei, avea în ochii lui negri grămădite parcă focuri de patimi. Cu greutate mare, ca într-o cușcă, își făcea munca de practicant la judecătoria târgului. Privea pieziș spre țăranii care intrau sfioși în grefă, lăsându-și căciula lângă ușă; privea în dreapta și-n stânga la tovarășii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
este de făcut; omul se scărpina în cap, iar Bucșan sta cu ochii la pândă. Pentru scris, iaca, înțelege-te cu dumnealui... rostea domnul Ionescu arătând cu degetul. Și Ștefan sărea de la locul lui, ieșea cu omul în sală, îl grămădea într-un colț și prindea să-l descânte și să-l cerceteze. Îl făcea să-și scoată punga - rupea gologan după gologan, supărându-se, râzând, vorbindu-i de domnul grefier și de domnul judecător. Și omul rămânea amețit, se scărpina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și-n alte mahalale, în zilele când feciorul cel mic al feredeuarului, cu șapca lui soioasă și cu redingota flenduri, umbla pe ulițile strâmte sunând dintr-o talangă. În zilele acelea bolovanii din cuptorul feredeului erau încălziți și femeile se grămădeau spre casa uriașă, cu păreții totdeauna umezi, și înlăuntru, pe treptele de stejar, în aburul năbușitor, bătându-se peste trupurile mari cu măturile de frunze de stejar, puneau la cale și deosebitele întâmplări din îngrămădirea aceea a târgului. Tudorița își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
începu a bate un vânt răsunător, șuierând prin podurile goale ale caselor, bubuind în tablele acoperișurilor: parcă umbla cineva cu cizme grele pe deasupra lor. Haia lui Sanis, de cum căzuse amurgul și văzduhul prinsese a suna, sta toropită într-un ungher, grămădită în perinele de puf. Parcă nu vedea pe nimeni; ochii îi încremeniseră ațintiți, cu dunga de umbră săpată între ei; din vreme în vreme un fior îi alerga prin trup și buzele ei pline și roșii aveau un tremur ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la mine... Ce am eu cu fata dumnitale? Nici nu mi-i dragă, nici nimic, acu toate s-au sfârșit între noi... Stăi, de ce te zbați? Stăi să-ți spun numai o vorbă... Fata lui Sanis tremura înfrigurată; parcă se grămădeau în sufletul ei lacrimi, spaime și bucurii. Iar Ștefan Bucșan simțea tremurul brațelor sub degetele lui; o năvală de sânge i se sui în ochi, cerca să tragă la piept pe fată, se lupta tăcut prin întuneric, cu dinții strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
baba harabagiului din colțul hudiții, își lăsă gâsca nejumulită lângă coșteiele de pene, și veni repede cu colțurile șalului târându-se pe lângă papuci. —Moașă! moașă! hai degrabă!... strigă Reiza bălăbănindu-și brațele în toate felurile. Și pe când capete curioase se grămădeau pe la ferestre, moașa deschise ușa dând drumul gemetelor, și intră înlăuntru. Îndată făcu lampa mare; căută în dulap cafeaua și zahărul, și împinse în focul ațâțat ibricul cu apă; își pregăti într-o ceșcuță undelemnul; grămădi pe bolnavă într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe când capete curioase se grămădeau pe la ferestre, moașa deschise ușa dând drumul gemetelor, și intră înlăuntru. Îndată făcu lampa mare; căută în dulap cafeaua și zahărul, și împinse în focul ațâțat ibricul cu apă; își pregăti într-o ceșcuță undelemnul; grămădi pe bolnavă într-un colț, răscoli patul; trânti în curmeziș o pernă de părete și așeză pe fată cu șalele deasupra. Apoi își lăsă șalul pe-un scaun, se puse și ea pe marginea patului, plecată spre fața chinuită a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se întoarse spre nevastă-sa, privind-o lung. —Vezi? vorbi încet femeia. Ai văzut? Ce să facem noi acuma?... Cu ce-am păcătuit, ca să cadă asupra casei noastre așa nenorocire?... Sanis nu mai zise nimic; dar în ochii lui era grămădită o adâncă mâhnire. Stătu mult într-un colț, privind spre fată-sa, care plângea cu fața-n jos, la marginea divanului. VIItc "VII" Veni vremea rea: o săptămână de ploaie mocnită. Pe urmă ploaia se schimba în lapoviță, și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]