401 matches
-
din această lume sunt frații tăi, numai eu nu-ți sunt. Sunt sigur, că după ce te-ai fi dezmeticit și te-ai fi gândit un secol, în secolele următoare m-ai fi lăsat, Luminiță dragă, mică, drăguță, veselă și acum.. grăsuță! Iar eu aș fi fost mai fericit și Ani ar fi fost mai fericită iar tu Luminiță... ai fi fost fericită! Așa cred eu dar nu înseamnă că e adevărat sunt om și greșesc întotdeauna! Când eram mic dar mare
G?nduri difuze by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83903_a_85228]
-
dialog neconvențional: Domnul moderator citînd: "Cum se numea ?" Băiatul: Scufița Roșie. Moderatorul: Nu, nu, nu, îl cheamă Apolodor. Ce animal e Apolodor ...din Labrador? Băiatul, hotărît: Leu. Moderatorul: Nu, leu e Amedeu, prietenul lui Apolodor. Uite, fii atent: Apolodor e "grăsuț, curat, atrăgător" și stă îmbrăcat "în fracul lui strălucitor". Ce animal crezi că e ? Băiatul: Șarpe. Cum există și Calea Șarpelui a aceluiași autor membrii fondatori au hotărît că băiețelul are intuiție și merită primit fără ezitări în Clubul Apolodor
Cum se înființează un club by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13905_a_15230]
-
cu Elvira, dacă nu-și pune la punct bărbatul, îi dau afară pe amândoi. Gătește ea bine, dar nu am să plătesc un bețiv... Nu apucă să-și termine vorba, fiindcă din spatele vilei apăru o femeie mărunțică, târând un picior. Grăsuță, cu un cap mare, cu părul de un roșu țipător, se repezi spre Elena, încercând să-i sărute mâna, după care luă geanta pe care Ninel, șoferul, o așezase pe masa din curte. Gheorghe Tălparu locuia în aceeași vilă, primită
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o fundă? Să vedem ce găsim în ea, poate ne alegem și noi cu ceva. (Poate c-o stea?) Ceva folositor, pe plac tuturor. Așa ar putea fi prezentată o carte pentru prichindei și prichinduțe slăbuți și slăbuțe, grăsunei și grăsuțe ca niște mămăruțe. Ei, dar ne-am întins la vers dulce și nu ne-am mai duce. Cutia cu minuni - trebuie deschisă de luni până luni. Și citită pe îndelete, dragă băiete, până o-nveți pe dinafară, ca să nu fii
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
porni cu pas vioi, în ciuda artritei care nu-i mai dădea pace de câțiva ani și cu sentimentul că este sărbătoare. Privirea lui hămesită și cu pupilele mărite nu se mai sătura să alunece peste cazanul cenușiu și încins. Mâna grăsuță a unui bucătar fără cap, căci ghișeul prin care li se pasa mâncarea era foarte zgârcit cu priveliștea de dincolo de tejghea, se metamorfozase, fără ca ea măcar să știe, într una a unui destin prietenos. Plictiseală mâncase ciorba în picioare, înmuind bucățile
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
lui Lanark să vină și-i zise cu ferocitate: — Uită-te la asta! Trei copii, cu gurile și ochii larg deschiși, serioși, stăteau înșiruiți sub o pătură: un băiat și o fată slăbuță, cam de opt ani, și o fetiță grăsuță de cinci-șase ani. Lanark îi recunoscu: erau copiii din apartamentul de vizavi. — Salut tuturor, spuse el. Cei mari rînjiră și micuța chicoti acoperindu-și fața cu palmele, de parcă ar fi vrut să se ascundă în spatele lor. Doamna Fleck îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
printr-un gol între două afișe ajungînd într-o zonă întinsă cu pietriș, plină de mașini parcate. Se opri lîngă una și deschise portiera. Lanark deschise portiera de cealaltă parte. Locul din față al mașinii se lăți și o tînără grăsuță cu o față slabă stătea în mijloc. — Intrați. Luați loc. închideți ușa și taceți din gură. Scuzați-mă, vă rog. O să fac un ceai imediat dar nu vreau să-mi neglijez grădina. Lanark închise ușa și se lăsă pe spetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
saxofon. Ceilalți din orchestră stăteau cu fete pe pernele în jurul ringului, și dintr-odată o văzu foarte clar pe Libby. Stătea sprijinită de percuționist, un bărbat între două vîrste, purtînd ochelari cu rame de baga. Trupul ei tînăr grațios și grăsuț vibra dorindu-l și mici vălurele se ridicau împingîndu-i umărul în subsoara lui și un sîn de coasta lui. Lanark merse repede și zise: — Libby, te rog, tu... tu ai fost? — Niup! spuse ea cu o grimasă dezgustată. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
zefir, fetele se-ndreptară spre ciudatul luminiș, și încă de departe deslușiră pe blana de iarbă pătată cu negru o mică ființă roză, nemișcată, înconjurată de o slavă de raze ca a sfinților zugrăviți în biserică. Era un prunc gol, grăsuț, adormit și zvâcnind din degețele în somn, înconjurat de o coajă rotundă, subțire ca unghia, de cleștar arzător în soare. Fetele își aplecară capetele împrejurul vedeniei. Pletele cârlionțate li se lipeau, troznind ușor, de oul străveziu, pe care îl ridicară
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cărunt, se atingeau, se priveau, circula între ele o iubire foarte greu de interpretat, înduioșătoare și ciudată. Cea mai în vârstă o lua uneori după umăr pe cealaltă, cu priviri de liniștire, de asigurare, alteori o strângea ușor de brațul grăsuț sau o mângâia pe antebraț. La care prima, stângace, ușor aplecată-n față, cu mâinile mereu atârnând pe lângă corp, răspundea mereu cu același zâmbet mic și pierdut, nedus niciodată până la capăt. Când ușa s-a deschis, glisând într-o parte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
stația unde cobora. Doi ochi de smarald (ai păuniței), doi de safir și doi de rubin se-aținteau acum asupra Mariei, care râdea și-i chema sau scăpa câte un "fire-ai a dracu" când vreo pasăre îi ciugulea degetele grăsuțe, de domnișoară. Cu părul făcut permanent și cu ochii îndrăzneți, îmbrăcată în bluziță albă cu guler mic de dantelă, fără decolteu, rochie plisată până la genunchi, ciorapi grosolani de ață și pantofi pauperi, cu o gentuță ovală, stacojie, ținută la șold
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Foxtrot!" strigă negrul de la contrabas, și toți începură un dans caraghios și-ndrăcit, de care surorile, cât de intimidate erau, nu se putură stăpâni să nu râdă până la lacrimi. Când cei care dansaseră se întoarseră la mese, urmă o cântăreață blondă, grăsuță, într-o rochie roșie, care începu, cu o voce ciudat de adâncă, un cântec trist și tărăgănat, despre o iubire nebună, "cum nu s-a mai văzut pe-acest pămînt", și o părăsire lașă și crudă a tinerei "vergine" de către
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
gâturi încurcîndu-se unele cu altele, așa încît a doua zi în zori Maria avu nițel de lucru să se desprindă de sora sa încă adormită buștean. "Lelică, hei, leli-că!", o zgâlțâi ea, dar Vasilica se-ntoarse, cu brațele albe și grăsuțe, pe partea cealaltă. Fata coborî prima-n atelier, unde șirurile de mașini negre își sclipeau acele ca niște complicate piese bucale, în lumina murdară. Pe fiecare corp lucios frunzulițe de aur desenau un filigran complicat. Maria se așeză, puse piciorul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-ntre umeri de frig, trecătorii păreau atât de cufundați în necazurile lor, încît nu-și permiteau să irosească o privire pentru domnișoara rujată și dichisită (din păcate atât de sărăcuț îmbrăcată) care, neatinsă de prăpădul din jur, își sucea șoldurile grăsuțe pe lângă ei. Crivățul, sosit din stepele ruse, izbea dintr-o parte atât de tare, încît părea de mirare cum tramvaiele și rarele automobile nu se răsturnau. La fiecare rafală, oamenii se-ntorceau cu spatele, blestemând în fularele lor. Un GAZ
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
am sporovăit o vreme aproape liniștiți. Jean de la șapte ne spunea că la italieni mămăliga se numește "pulicika", "așa că poți să fugi pe stradă și să strigi în gura mare "pulicika! pulicika!" , și nu-ți face nimeni nimic", iar Luci, grăsuț și cârlionțat, cocoțat pe gard, striga și el, râzând în hohote, cuvântul caraghios. După ce ne-am săturat să-l spunem în toate felurile, am plecat în explorare, căci eram prea puțini deocamdată ca să jucăm ceva. M-am opus din toate
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
te-ai apropiat de zonele astea? Vă privesc: sînteți aici cu toții: reali și virtuali și iluzorii. Persoane reale, personaje din cărți (bine sosiși, Dionis! și tu, Oliveira...) sau filme, sau jocuri pe calculator (Mario și Luigi, fiecare cu o koopa grăsuță în brațe), opaci ca Zoharul, semitransparenți ca agatul sau străvezii ca viermii abisurilor - toți sînteți aici pentru ce? Firește, pentru El. Pentru constructor. Pentru cel ce a plămădit. Pentru țesător. Pentru cizmarul Arepus ce ne ține pe toți pe genunchii
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe diavol cu paloșul, Ilie trăznindu-l unde-l vedea, Gheorghe împungîndu-l cu sulița în pieptul acoperit de solzi. Rămăsese inert, încă-mplîntat bine în gaura cu miros de știucă, lac de sudoare, trântit peste țâțe moi, înconjurat peste șale de brațe grăsuțe și cuprins de un adânc și amețitor sentiment al păcatului. Avea să ispășească, știa asta și cu gândul ăsta adormi acolo, între trupurile strâns încolăcite, atât de multe încît păreau nu doar întinse pe toată podeaua, ci stivuindu-se, șolduri
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și-o vrăjitorie. Mă aflu în curte. În fața mea e un strat cu flori. O bucățică de alee. O bucată de perete văruit, cu o fereastră joasă. Plâng cu un pumnișor la ochi. Am burta proeminentă și picioare goale și grăsuțe, cu gropițe la genunchi. Lacrimile care-mi curg pe obraz lucesc până și-n poza asta întunecată de vreme. Încerc să găsesc trăsăturile mele în cele de-atunci, dar este ca într-un vis când, în ciuda oricăror deosebiri, știi că
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scris-o..." Vorbeau acum, în serile încă reci de primăvară, până când se-ntuneca, și în crepusculul galben apărea mama Soilei, cu aceeași carafă udă, plină cu apă galbenă, învîr-tejită, și atunci Herman o lua pe Soile de mână - mâna ei grăsuță, umedă, inertă, fără amprente ca un pântec de pește - și-o conducea spre ușă, pe când casa-ncepea deja să tremure de flacăra furioasă a sutelor de mușcate. Fata intra, urmată de mama ei, care trăgea ușa lent în urma lor ca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
satul ei, de Tîntava. Mircișor, care, în ciuda căldurii din curte, trebuia să sufere mereu o căciulită albă pe cap, întinse mâinile către mama lui, și Coca, pupîndu-l pentru ultima oară pe amândoi ochii, îl transferă în brațele Mariei. Pielea băiețelului grăsuț, în afara căciuliței doar în chiloței, era umedă unde fusese lipită de decolteul Cocăi. Femeile se-mbrățișară peste copil, Coca-l mai privi o dată atât de intens, de parc-ar fi vrut să și-l întipărească pentru totdeauna-n memorie și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aventura sa printre ghețurile din nord, între cei doi bărbați care-i doreau floarea exotică dintre pulpe. Se culcase-ntre ei, la lumina puzderiei de lumânări micuțe risipite peste tot în dormitor, și se lăsase mângâiată pe toată carnea ei grăsuță, cu pielea subțire și umedă la subțiori, elastică și densă la ceafă, sub ultimii zulufi, de palmele la fel de albe și roze ale celor doi, oricât de diferită le-ar fi fost pielea, apoi se lăsase pătrunsă de sexele ce-și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu cârnăciori, nu era femeia după care să-ți pierzi mințile, n-o făcuse nici Cedric și n-avea s-o facă poate nimeni, dar uterul ei era cu totul și cu totul de aur și lumina stins prin pântecele grăsuț ca al unui copil. Să o privești în ochii albaștri și languroși, să-i vezi fața ușor asudată, buza de sus dezvelindu-i dinții într-o așteptare plină de fericire a orgasmului, și-apoi să te arunci împreună cu ea de la
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cam în grabă, de pe o orbită păcătoasă, cu o navă împrumutată, și saltul nostru hiperspațial nu a fost tocmai corect calculat. Am mers mai bine de șapte zile la viteză standard până lângă Praxtor, unde am dat de amicul Barna, grăsuț și radios, așteptîndu-ne foarte mândru de băiețandrul ăla și de mâna din raclă. - Bine, dar toate astea nu explică de ce ești nedormit, zâmbi Oksana. - Am urmărit bătălia pentru Tengys. O înregistrase Barna de la stațiile de pe Praxtor. - Nebunul ăsta s-a
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
NATO, Parlamentul European, apoi să vedem catedrala din Koln. Și ajungem la vama din Slovacia, unde niște români înjurau că să plătesc iară, băga-mi-aș, se auzeau acolo cele mai frumoase cuvinte românești. Și, când intrăm în vamă, unul grăsuț stătea călare pe barieră și vorbea așa cântat, unde mergeeeem? Cu ce estem inchercaaaaat? Vorbea românește, dar io nu înțelegeam nimic. Ce zice, ce zice ăsta? Cu ce estem inchercaaaat.... Suna ceva aproximativ. Trebuia să-i spun, tot cântat, c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
s-a stins. Elegant până la cochetărie, darnic, vesel, era, ca regizor, din spița celor care, ca și Moni Ghelerter, știa să facă o distribuție care să joace singură. Nu era curajos, deși, când a distribuit-o pe Coca Andronescu, destul de grăsuță și nu tocmai tinerică, în rolul Caterinei din Scorpia îmblânzită, și pe Fotino, trecut binișor, în cel al lui Petrucchio, cred că a dat dovadă de curaj, chiar dacă a contat pe un succes de casă grație celor doi mari actori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]