387 matches
-
stătea în spatele acelui foc alb. Poate că lui i se părea chiar un lucru potrivit să fie distrusă, pentru că, la câteva luni după întâlnirea aceea, micuța Noga a căzut de pe terasă, cu toată claia aceea de șuvițe, cu obrăjorii ei grăsuți și cu gropițe, cu burtica ei moale și cu piciorușele ei subțiri, a căzut ca o păpușă din mâinile lui Udi, iar eu urlu, mă rostogolesc pe scări, încercând parcă să ajung jos înaintea ei, să o prind în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
băiat și o fată, ea are aproximativ vârsta lui Noga, el este mai micuț, aproape un bebeluș, iar eu îi privesc geloasă, de ce nu am luat-o pe Noga cu noi și de ce nu avem și noi un copil mic, grăsuț și cu mucii curgând, asemenea ursulețului acestuia, iar Udi spune, nu începe acum, înghit în tăcere oasele subțiri, de când o scăpase pe Noga, refuzase și să discute despre conceperea unui alt copil, în ciuda încercărilor mele de a deschide acest subiect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lasă apoi coșul acela viu pe covorul din salon, parcă ar fi Moise scos din apele Nilului și pășește fără ezitare spre ușa care se închide imediat în spatele ei. Eu mă așez pe covor lângă fetița adormită, îi privesc trăsăturile grăsuțe și luminoase, complet diferite de cele ale mamei, seamănă cu ea doar la bărbie, de multă vreme nu mai privisem un bebeluș de la o distanță atât de mică. Deci așa arătați voi cu adevărat, șoptesc eu, mă simțeam ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
doilea copil, totul s-ar schimba, am fi rămas doar noi trei, Noga și eu, și bebelușul, dar trei înseamnă o familie, doi este numărul consolării singurătății, deja simt lângă mine copilul pe care nu l-am născut, membrele sale grăsuțe și moi, se agață de mine cu toate puterile sale de prunc, îmi mângâie părul, se lipește de sânul meu, mă răsucesc în pat, am impresia că stăm culcați pe plajă, iar nisipul este cald și plăcut, mă acoperă toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
într-o altă viață. L X A doua zi am plecat din Herăstrău direct la liceu. Era prima probă a bacalaureatului. Am ajuns la 9. In jur de 10 a venit și șeful de comisie, un profesor universitar din Craiova, grăsuț, cu cioc roșcat și păr alb, chimist altminteri. Elevii fumau pe la colțurile clădirii. La picioare, fiecare grup avea o sticlă de votcă Cristal. - Dom profesor, poate nu ne lăsați să copiem!. - De ce să vă las, mă Gămane? - Pentru că nu vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
gânduri. Cam pe la cea de-a noua bere răpusă, căpătând curaj, acesta i se destăinuise Fratelui, retrăind intens, în decursul confesiunii, o viziune-experiență-întâmplare neverosimilă, din seara precedentă. Cunoști bodeguța lui Mariusache Patru Degete și a nevesti-si, Gladiatoarea (recte, Liliana: cam grăsuță, cam plinuță și cam moartă după p...ță! vorba Poetului)? Birtul din capătul de la Sud, de peste pod și calea ferată. Spre "Astra"! Spre Rafinărie? "La Mizerabilii"? Dugheana mânjită cu graffiti, unde se vând și lumânări, și coroane, pentru morți? Da
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mai diliu decât Mendebilul!" Până și Mimi și Vova, care erau mai mari și nu se cădea să se mire așa de ușor, păreau hipnotizați de ce vedeau. Venise lângă ei și Luță, cu figura lui negricioasă, spână de sprâncene. Nicușor, grăsuț și îmbrăcat domnește, cu ochelari gen John Lennon, își întinsese și el gușulița, cu expresia nedumerită și iritată a miopilor. Când rn-am apropiat am încremenit. Lângă moara Dâmbovița cu zidurile ei stacojii, dincolo de gardul de beton, se afla fabrica de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
până la urmă le primi. Toate ne simțeam datoare s-o privim disprețuitor, chiar și în ciudata ei ipostază de regină. Zoreaua și-o puse în piept, vîrîndu-i codița în corsajul bluzei, iar iadeșul îl învîrti de câteva ori între degetele grăsuțe, până ce se nimeri să-l apuce de părțile lățite de la capătul furcii, cu câte o mână pe fiecare dintre cele două coarne. Parcă ar fi ținut o manșă de avion. Atunci, căpețelul liber cu care se prelungea bifurcația, de la locul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
liziera care abia se zărea la orizont. Era încă lumină ca la amiază, norii erau trandafirii și lăcustei cosași și musculițe de toate felurile zburau capricios. Țineam mult la verișorul meu, care o luase înainte, cu mâinile la spate , șaten-blondiu, grăsuț, în bluză bleu cu elefanți și pantaloni scurți. Ne apropiam de clădirea cu turnuleț, cu totul ireală în peisajul din jur. Când am văzut acum câțiva ani Cenușă de Wajda, m-a emoționat neașteptat de mult cadrul acela, cu scaunul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lucrurilor comune. Vlad e un tip nu foarte Înalt, bine clădit, poate un pic prea bine clădit pentru Înălțimea lui, cu un aer rumen - te uiți de două ori la el ca să-ți dai seama că de fapt nu e grăsuț. Suferă de o veselie contagioasă, e din Craiova, e Depeche Mode. Bogdan e din Brașov, are ochii albaștri și are un tic ciudat: Înainte de a vorbi, Își strînge buzele Într-un gest care trădează reținere, pesimism, neîncredere. Mai e un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
erau În serviciu. Secretarul de partid e un maior rotund, se vede că nu prea are treabă cu instrucția. Pe chipul porcin, cu obrazul atacat de semne de alcoolism, i se instalează o expresie de mulțumire. Își freacă jovial palmele grăsuțe și se fîțÎie pe piciorușele scurte, ca niște jamboane, apoi Își dă drumul la obișnuitul discurs propagandistic. Nu se oprește pînă cînd, În afară de el, nu mai rămîne nimeni viu prin preajmă. O adunare ordonată de trupuri semețe, dar goale, fără
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e plină de promisiuni ticăloase). Efectivul bateriei e mai numeros și instrucția pare mai organizată și mai serioasă, dar asta nu ar putea fi o consolare decît dacă nu cumva mi-am pierdut definitiv mințile. Comandantul bateriei e un locotenent-major grăsuț, cu un chip rotund, marcat de o mustăcioară scurtă și groasă, care, din cîte se pare, e un accesoriu local al uniformei. Veselia pe care o afișează În permanență e de origine bahică, diplomatul cu care vine dimineața În baterie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ceasul soborului și l-am fi tânjălit să meargă ceva mai repede, gând prostesc și nefericit în situația unui ceas bisericesc. În fine, a venit ora și noi am bătut la ușa domnului Balș. Ne-a deschis doamna, o femeie grăsuță, în jur de 50 de ani, cu o privire blândă, care foarte binevoitoare ne-a întrebat ce dorim. I-am spus că vrem să vorbim cu domnul revizor Balș. Ne-a poftit în hol. Peste câteva minute a apărut și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
si neputând crede în grațiere. Se întrebase mult dacă trebuie, sau nu să asiste și sfârșise ca criminalii prin a veni la locul crimei. Chiar în rândul întîi se afla doamna Eliza Hallipa, a doua nevastă a lui Doru Hallipa, grăsuță, frumușică, cu rochie neagră de mătasă. Prezența ei era explicată prin raporturile amicale pe care și ea și Doru le păstrase cu Lina. Vederea ei ar fi înveninat pe gemeni în orice altă zi. Azi însă stau în fața catafalcului ca
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o fundă? Să vedem ce găsim în ea, poate ne alegem și noi cu ceva. (Poate c-o stea?) Ceva folositor, pe plac tuturor. Așa ar putea fi prezentată o carte pentru prichindei și prichinduțe slăbuți și slăbuțe, grăsunei și grăsuțe ca niște mămăruțe. Ei, dar ne-am întins la vers dulce și nu ne-am mai duce. Cutia cu minuni - trebuie deschisă de luni până luni. Și citită pe îndelete, dragă băiete, până o-nveți pe dinafară, ca să nu fii
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
metrou), la care ea, pri vind direct în halba de bere, îmi răspunsese: „Da... Cu ure chile pe spate!“ Dar ne împrietenisem și, când am plecat, pe la două noaptea, am dus-o până-n stația de troleibuz, i-am luat mâna grăsuță și umedă și i-am propus să ne mai vedem. Ne-am văzut apoi toată luna următoare. Am fost împreună la petrecerea de ziua ei, unde m-am trezit singurul „băiat“ (de fapt, împlinisem între timp 27 de ani) între
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
need a lovely little Jewish princess“, când, printre femeile de la masa cea lungă, mi s-a părut c-o văd pe Ester. Nu era ea, firește, dar una dintre femei avea aerul ei, tocmai acel inefabil, acea dulceață a trăsăturilor grăsuțe, acele pliuri som noroase ale ochilor verzi, tocmai acea alteritate pe care-o simți într-o clipă, dar pe care e atât de greu s-o exprimi. Când am ieșit, sub bolta plină de stele - toate cele ce ardeau peste
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
stabilopozi, înfășurată-n părul ei de sârme și vrejuri și cârcei și spirale și volute de aur... De ce iubim femeile Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare și grăsuț, pentru că au fețe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinți decenți și limbi de care nu ți-e silă. Pentru că nu miros a transpirație sau a tutun prost și nu asudă pe buza supe rioară. Pentru că
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
îmi este necesară..." El o divinizează, îi pare talentată ca actriță, o aureolează cu calități pe care le-ar dori la ea și iubește aceste nobile trăsături. Portetul fizic creionează, prin relativism, o femeie lascivă; Fred vede o blondă spălăcită, grăsuță și vulgară atât în gesturi, cât și în limbaj. Pentru Ciobănoiu, ea este "o femeie fără suflet, o actriță, fire netrebnică." Ea sete de o gravitate stupidă, mereu încruntată, impozantă, dându-și o importanță specifică celor săraci cu duhul, neputincioși
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
mai esențială, a situației lui. Era evident un moment important din cariera lui Ashargin. Gosseyn privi în jur, încredințându-se și mai mult. Trei preoți în uniformă neagră unul dintre ei la comenzi, și Yeladji - paznicul criptei. Era un bărbat grăsuț. Veșmintele, uimitoare la prima vedere, nu erau, văzute mai de aproape, decât o uniformă neagră pe care era drapată o capă de aur și argint. Examinarea se termină. Yeladji, preotul numărul 2 în ierarhia de pe Gorgzid, nu se supunea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
lui Lanark să vină și-i zise cu ferocitate: — Uită-te la asta! Trei copii, cu gurile și ochii larg deschiși, serioși, stăteau înșiruiți sub o pătură: un băiat și o fată slăbuță, cam de opt ani, și o fetiță grăsuță de cinci-șase ani. Lanark îi recunoscu: erau copiii din apartamentul de vizavi. — Salut tuturor, spuse el. Cei mari rînjiră și micuța chicoti acoperindu-și fața cu palmele, de parcă ar fi vrut să se ascundă în spatele lor. Doamna Fleck îi spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
printr-un gol între două afișe ajungînd într-o zonă întinsă cu pietriș, plină de mașini parcate. Se opri lîngă una și deschise portiera. Lanark deschise portiera de cealaltă parte. Locul din față al mașinii se lăți și o tînără grăsuță cu o față slabă stătea în mijloc. — Intrați. Luați loc. închideți ușa și taceți din gură. Scuzați-mă, vă rog. O să fac un ceai imediat dar nu vreau să-mi neglijez grădina. Lanark închise ușa și se lăsă pe spetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
saxofon. Ceilalți din orchestră stăteau cu fete pe pernele în jurul ringului, și dintr-odată o văzu foarte clar pe Libby. Stătea sprijinită de percuționist, un bărbat între două vîrste, purtînd ochelari cu rame de baga. Trupul ei tînăr grațios și grăsuț vibra dorindu-l și mici vălurele se ridicau împingîndu-i umărul în subsoara lui și un sîn de coasta lui. Lanark merse repede și zise: — Libby, te rog, tu... tu ai fost? — Niup! spuse ea cu o grimasă dezgustată. Bineînțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai esențială, a situației lui. Era evident un moment important din cariera lui Ashargin. Gosseyn privi în jur, încredințându-se și mai mult. Trei preoți în uniformă neagră unul dintre ei la comenzi, și Yeladji - paznicul criptei. Era un bărbat grăsuț. Veșmintele, uimitoare la prima vedere, nu erau, văzute mai de aproape, decât o uniformă neagră pe care era drapată o capă de aur și argint. Examinarea se termină. Yeladji, preotul numărul 2 în ierarhia de pe Gorgzid, nu se supunea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
drumul bezmetic pe străzi, întâlnirea cu comisionarul Nicu din dreptul Școlii Centrale de Fete, popasul de-o oră și douăzeci și două de minute din biserica zisă a Icoanei, bătutul la ușa închisă a părintelui diacon, ceva despre o femeie grăsuță (se numește Epiharia) care pesemne știe mai multe, plecarea cu o pătură în brațe, iar apoi ore întregi de învârtit în cerc, aiurea, ca și cum ar fi vrut să și bată joc de urmăritori, asta îl consumase pe bravul vizitiu mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]