957 matches
-
teoretică și practică în tainele acestei frumoase și controversate discipline. Limbajul estetic specific fiecăreia dintre tehnici și maniere se împletește cu o descriere moderată a modalităților de execuție prin imagini clare și precise. Cred că, prin această abordare, virtualul artist gravor va avea libertatea de expresie și de alegere a traseului pe care dorește să-l urmeze, teoretică sau practică. Totodată, încerc să pun în ordine termenii pe care noi, artiștii români, i-am preluat de la francezi sau de la germani, până în
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
cu rost de multiplicare însemna gravură. Dificultățile generate de pretențiile tot mai ridicate ale domeniului multiplicării imaginilor, precum și competențele de vârf ale ramurilor sale explică de ce unele gravuri din secolele trecute aveau două sau chiar trei semnături, respectiv ale artistului, gravorului, imprimeurului. Primul era acela care crea imaginea, executând uneori doar o schiță sumară în desen a ceea ce urma să fie tradus prin semne grafice, linie, punct, pată, de gravorul specializat în această operație. Imprimeurul avea obligația să mențină un tiraj
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
secolele trecute aveau două sau chiar trei semnături, respectiv ale artistului, gravorului, imprimeurului. Primul era acela care crea imaginea, executând uneori doar o schiță sumară în desen a ceea ce urma să fie tradus prin semne grafice, linie, punct, pată, de gravorul specializat în această operație. Imprimeurul avea obligația să mențină un tiraj cât mai egal, cu imagini identice, printr-o dozare bine știută a cantității de cerneală necesară imprimării finale... Nu este de neglijat însă faptul că, pe lângă interesul de a
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
imprimare. În zilele noastre, după apariția clișeografiei, gravura, eliberată de obligațiile tipografice, a trezit un interes tot mai viu între artiștii plastici și a determinat impunerea ei ca un gen distinct, cu o mare personalitate, un gen de artă majoră. Gravorul de astăzi a depășit situația acelui umil meșteșugar care se ocupa numai cu reproducerea unor opere ale altor maeștri și este el însuși un artist consacrat și admirat, pe deplin recunoscut în pretențioasa breaslă a artelor frumoase. De altfel, de
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
însuși un artist consacrat și admirat, pe deplin recunoscut în pretențioasa breaslă a artelor frumoase. De altfel, de aproape două sute de ani, în marile centre artistice europene, trei erau surorile nobile ale artelor plastice: pictura, sculptura și gravura... Mulți dintre gravorii de azi au devenit maeștri care își încredințează placa de gravat unor meșteri (Fig. 9) cu priceperi valoroase, pentru delicata operațiune de imprimare. Artiștii gravori ai epocii moderne și au ridicat specializarea către domenii foarte stricte, precum gravor în lemn
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
artistice europene, trei erau surorile nobile ale artelor plastice: pictura, sculptura și gravura... Mulți dintre gravorii de azi au devenit maeștri care își încredințează placa de gravat unor meșteri (Fig. 9) cu priceperi valoroase, pentru delicata operațiune de imprimare. Artiștii gravori ai epocii moderne și au ridicat specializarea către domenii foarte stricte, precum gravor în lemn, gravor în metal etc. Reperele istorice ale domeniului pot fi astfel marcate, în ciuda tuturor dificultăților provocate de condiția incertă a gravurii față de meșteșugul tiparului. Adevărul
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
Mulți dintre gravorii de azi au devenit maeștri care își încredințează placa de gravat unor meșteri (Fig. 9) cu priceperi valoroase, pentru delicata operațiune de imprimare. Artiștii gravori ai epocii moderne și au ridicat specializarea către domenii foarte stricte, precum gravor în lemn, gravor în metal etc. Reperele istorice ale domeniului pot fi astfel marcate, în ciuda tuturor dificultăților provocate de condiția incertă a gravurii față de meșteșugul tiparului. Adevărul cel mai important însă este acela că, în măsura în care civilizația nu poate fi imaginată
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
de azi au devenit maeștri care își încredințează placa de gravat unor meșteri (Fig. 9) cu priceperi valoroase, pentru delicata operațiune de imprimare. Artiștii gravori ai epocii moderne și au ridicat specializarea către domenii foarte stricte, precum gravor în lemn, gravor în metal etc. Reperele istorice ale domeniului pot fi astfel marcate, în ciuda tuturor dificultăților provocate de condiția incertă a gravurii față de meșteșugul tiparului. Adevărul cel mai important însă este acela că, în măsura în care civilizația nu poate fi imaginată fără aportul tiparului
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
scăzut, putem vorbi de o răspândire comercială. După această perioadă, lucrările s-au fixat la un nivel artistic modest, înfățișând mai ales imagini religioase și figuri ale cărților de joc (Fig. 6). Compozițiile lor naive, din care se vor inspira gravorii expresioniști germani la începutul secolului XX, reprezintă perspective absurde, personaje disproporționate, cu malformații, gesturi exagerate și expresii bizare (Fig. 5). Puține dintre ele sunt semnate și este greu de stabilit cărei școli artistice sau țări îi aparțin. Erau confecționate în
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
stil în parte. Putem aprecia astfel cum aparente handicapuri ale unei tehnici sunt reconfigurate în semne plastice de o mare expresivitate. Chinuitele sfâșieri ale fibrei lemnoase longitudinale devin expresia sincerității brutale, dar convingătoare a artistului. Unul dintre cei mai profunzi gravori în lemn ai secolului XX este olandezul Maurits Cornelis Escher (mai ales prin modul în care tehnica, relativ rigidă, permite traducerea unor nuanțe de mesaj extrem de rafinate. Fig. 24. Ernst Ludwig Kirchner, „Bahnhof Konigstein” („Gara Konig stein”), 1916. Xilogravură lemn
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
experimentului lui Finiguerra, datând de pe la 1430, care aparțin unor artiști nordici anonimi. Aceste lucrări poartă totuși mărci de hârtie sau inițiale care au permis erudiților să discute, prin convenție, despre Maestrul E. S. (Fig. 27), Maestrul din 1464 etc. Alteori, gravori neidentificați sunt numiți după subiectul înfățișat (Maestrul cu Banderole, Maestrul Livezilor, Iubirii etc.) sau după locul unde a fost identificată și se păstrează gravura (Maestrul Cabinetului din Amsterdam etc.). În Italia, dintre toți artiștii care până la începutul secolului al XVI
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
XVI-lea au popularizat meșteșugul gravării pe metal, cei mai inspirați au fost Andrea Mantegna și Marcantonio Raimondi (Fig. 28), acesta din urmă asociat mai mult cu numele lui Rafael, ale cărei picturi le-a transpus în gravură. Însă arta gravorilor nordici a rămas multă vreme superioară celor italieni. Maestrul din 1466, prin tehnica sa, a deschis calea gravurii în dăltiță în Germania. Maestrul Cabinetului din Amsterdam este primul care s-a servit de pointe sèche. Martin Schongauer (1450-1491) (Fig. 29
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
el a introdus în compozițiile sale un sens al spațiului care anunța Renașterea. Faima lui a depășit hotarele Germaniei, iar numele său a fost alăturat, lui Dürer și Holbein, aceștia fiind trei mari artiști care rezumă calitățile esențiale ale măiestriei gravorilor germani. Prin opera lui Dürer arta gravării a ajuns la apogeu. La începutul secolului al XVI-lea a apărut o tehnică nouă, gravura în clarobscur sau camaieu, practicată în Germania, Țările de Jos și Italia de Waechtlin-Pilgrim, Jost de Necker
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
al XVII-lea au fost Abraham Bose (Fig. 35), autor al primelor studii despre aquaforte, Claude Lorrain și Robert Nanteuil. În Țările de Jos, tehnica aquaforte a înregistrat un adevărat triumf cu lucrările lui Rembrandt (Fig. 36), cel mai mare gravor al secolului al XVII-lea. El a recurs și la procedee combinate cu dăltița și acul. În Franța, gravura în aquaforte a creat o adevărată școală a ilustratorilor de carte: Philippe Choffard, Charles-Nicolas Cochin fiul, Jean-Michel Moreau le Jeune (Fig
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
plăcilor de oțel, tirajul a putut să crească până la 200 de exemplare. După anii 1820-1830, datorită apariției clișeografiei și a tiparului fotomecanic, mezzotinta intră în declin, fiind reluată de artiștii secolului XX, Rouault, Picasso, Judith Foster, Jozef Gielniak etc. Dintre gravorii de început care au folosit această tehnică menționăm pe Wallerant Vaillant în Franța (Fig. 55), Abraham Blooteling în Olanda, Peter Pelham în Statele Unite ale Americii, Francis Place, Edward Luttrell, J. MacCardell, Richard Earlom, Valentine Lawrence în Anglia. În 1722, germanul
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
îl constituie culoarea. Deși nu avem o recunoaștere istorică a originilor monoprintului, putem să-l asociem cu momentul în care au fost folosite pentru prima dată gravurile în adâncime, colorate după criteriile de astăzi de realizare tehnică. Unul dintre artiștii gravori de început, care a ex perimentat gravura colorată, fără să fie neapărat o monotipie, pe o hârtie mai puțin obișnuită (din fibre de in), pe un format neobișnuit, alungit, pentru a sublinia linia orizontului, a fost olandezul pictor și gravor
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
gravori de început, care a ex perimentat gravura colorată, fără să fie neapărat o monotipie, pe o hârtie mai puțin obișnuită (din fibre de in), pe un format neobișnuit, alungit, pentru a sublinia linia orizontului, a fost olandezul pictor și gravor complet Hercules Seghers (1589-1638) (Fig. 74, 75). Despre Giovanni Benedetto Castiglione (1616-1670) (Fig. 76, 77) se spune că este primul care a experimentat acest mijloc al gravurii - monotipul. El a folosit această tehnică pentru a-și face mai bine înțelese
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
Rembrandt combină tehnicile aquaforte cu pointe-sèche 1733-1783 - William Wynn Ryland inventează procedeul „stipple” (gravura punctată) 1845-1926 - Mary Cassat 1847-1935 - Max Liberman înființează în Germania expozițiile anuale de grafică MEZZOTINTA 1624 - Ludwig von Siegen inventează procesul mezzotinta 1770 - Se înființează Grupul gravorilor în mezzotinta din Dublin 1819 - J.M.W. Turner publică liber Studorium 1833 - Constable publică Various subjects of landscape AQUATINTA 1768 - Jean Baptiste Le Prince (1734-1781) inventează procedeul aquatinta 1834-1917 - Edgar Degas - aquatinta folosită predominant de aquareliștii topografi 1930 - Picasso dezvoltă
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
pe materialul care ulterior va deveni o matriță (placa de metal, de lemn, piatra litografică, sita serigrafică, printul), cu scopul de a o imprima pe un anumit suport. După o cunoaștere în profunzime a tehnicilor și manierelor de lucru, artistul gravor se va regăsi nuanțat în lumea materialităților puse la dispoziție de acestea. Condiția originalității fiecărei stampe imprimate este aceea de a fi executată manual de artist sau de un specialist în imprimare - iprimeurul. Fiecare stampă creată este, în consecință, în
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
de imprimări prin semnăturile și precizările sale din josul stampei, dar acest lucru nu influențează originalitatea lucrării, ci numai prețul ei. Datorită diversității tehnicilor, a manierelor și a materialelor folosite pentru a figura formele, s-au născut și specializările: artist gravor în metal, în lemn, pe piatră, în serigrafie, în monotipie, cu ajutorul computerului sau cu materiale non-toxice (electrogravura). Dacă la începuturile ei gravura avea specialiști doar într-un singur domeniu, dată fiind necesitatea multiplicării unor forme în scopuri comerciale, publicitare, ulterior
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
confruntă în continuare cu mici mistere ale dificultăților tehnice, performanța în acest domeniu presupunând și o manualitate bine stăpânită, aliată cu instincte tehnice. Acea componentă meșteșugărească, mai evidentă la sculptură și mai puțin la pictură, este plenar resimțită în cazul gravorilor și reprezintă, fără îndoială, o temă mereu incitantă pentru artiștii domeniului. Stampele care pot să fie numeroase și mai ieftine decât alte opere de artă, au avut un rol educațional formativ, de civilizare, de popularizare a unor imagini, dar au
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
perpendiculare pe suprafața plăcii. În xilogravură, mijloacele specifice redării materialității sunt restrânse prin natura materialului folosit - lemnul. Din această cauză, de multe ori imaginea pare săracă, dar în același timp plină de forță, datorată în primul rând preciziei cu care gravorul este obligat să delimiteze cu ajutorul suprafețelor active (linia neagră) și inactive (linia albă), definirea formei, dar și umbra față de lumină. Semnele sunt simple, în general negre, cu posibilități extinse de lungire și lățire, dar cu limite evidente de subțirime. Cele
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
iluzia griului încă nu era posibilă. Singura soluție a fost recrearea laborioasă de mână a aparenței imaginii fotografice. După transferul imaginii pe suprafața blocului de lemn cu ajutorul emulsiei fotografice rezulta un negativ al acesteia. Acest proces a fost denumit fotoxilogravură. Gravorii vremii au încercat prin diferite tipuri de semne grafice să convingă publicul că imaginea este asemănătoare fotografiei. După cum bine observăm în imaginea din (fig. 21), publicată în Century Magazine of New York artiștii gravori americani au ajuns la o performanță ieșită
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
acesteia. Acest proces a fost denumit fotoxilogravură. Gravorii vremii au încercat prin diferite tipuri de semne grafice să convingă publicul că imaginea este asemănătoare fotografiei. După cum bine observăm în imaginea din (fig. 21), publicată în Century Magazine of New York artiștii gravori americani au ajuns la o performanță ieșită din comun. Imaginea arată ca o fotografie; materialitățile sunt sugerate cât se poate de real, texturile definesc perfect pielea, barba, părul. Chiar dacă linogravura nu poate fi enumerată printre tehnicile cu adevărat tradiționale, ea
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
au făcut altceva decât să întregească posibilitățile de reprezentare a unei materialități mai ușor de recunoscut, iar prin multiplicare, să le facă mai bine receptate de categorii largi de oameni. Necesitatea informației cât mai exacte l-a făcut pe artistul gravor, față de pictor sau sculptor, să fie mult mai atent cu reprezentarea realului, pentru a nu confunda reperele reale, cerul cu pământul, mediul mineral cu cel vegetal, morfologia umană. Gravorul acestei perioade are sarcini grele și specifice, mai cu seamă pentru că
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]