999 matches
-
Otto Zardetti, care a rămas aici pentru o foarte scurtă perioadă de timp (1894-1895) și nu a avut timp suficient să abordeze și spinoasa problemă a uniților. Demetriu Radu, după zece ani de la numirea sa ca păstor al comunității de greco-catolici, din ce în ce mai numeroasă, trăia marea dezamăgire a preotului care nu are o biserică pentru turma sa; i-a cerut părintelui Vasile Lucaciu (prin scrisoarea datată din 5 noiembrie 1885) ajutorul în această dramatică situație. A fost sesizată Congregația „De Propaganda Fide
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
greco-catolice în capitala țării: „Pentru România, aceasta este o operă capitală. Dacă noi vrem să lucrăm serios și în mod eficient la Unirea Bisericilor, este absolut necesar să avem în Capitală o biserică mare și frumoasă, unde să se regăsească greco-catolicii cu ortodocșii”. Dar lipsa fondurilor bănești a devenit, din nou, piedica cea mare. Arhiepiscopul von Hornstein , la sugestia preoților Demetriu Radu și Vasile Lucaciu, cu aprobarea prefectului Congregației „De Propaganda Fide” a dat o scrisoare circulară, adresată întregului episcopat și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Demetriu Radu și Vasile Lucaciu, cu aprobarea prefectului Congregației „De Propaganda Fide” a dat o scrisoare circulară, adresată întregului episcopat și catolicilor din lumea întreagă, în care le cere ajutorul financiar pentru construirea unei biserici atât de necesară miilor de greco-catolici care trăiau în capitală. În 1897 preotul Demetriu Radu a fost înălțat la rangul de episcop de Lugoj, iar de numeroasa comunitate a credincioșilor uniți s-a îngrijit preotul Ioan Vancea din dieceza de Gherla. Declinul situației uniților s-a
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
s-a instalat din nou; pentru o scurtă perioadă de timp a fost numit ca preot al lor, fratele episcopului Radu, Iacob Radu, care avea mari probleme de sănătate. Episcopul Demetriu Radu a păstorit conștiincios timp de zece ani comunitatea greco-catolicilor din București și a avut realizări mărețe ca rector al seminarului și ca predicator experimentat al catedralei Sfântul Iosif. El s-a bucurat de respectul și sprijinul episcopilor romano-catolici din București, și, mai ales, al Sfântului Scaun, care a promovat
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
apoi din 1872 „Cursul de filozofie și teologie din București” (în reședința episcopală de pe Calea Călărașilor) au contribuit decisiv la formarea și perfecționarea atât a credincioșilor catolici (și nu numai) cât mai ales a viitorilor preoți. În acest context comunitatea greco-catolicilor din București, aflată mereu în expansiune, era plasată clar pe drumul sigur al înălțării unei biserici și acest deziderat era perceput și la Roma, ca o necesitate urgentă. Arhiepiscopul Raymund Netzhammer (1905-1924) „a fost omul cel mare” (parafrazându-l pe
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
Netzhammer (1905-1924) „a fost omul cel mare” (parafrazându-l pe canonicul Carol Auner) care a împlinit visul uniților, atunci când a sfințit prima biserică greco-catolică din București, „Sfântul Vasile”, din strada Polonă, la 19 decembrie 1909. Legat prin fire nevăzute de greco-catolici, același episcop a oficiat și Recviemul pontifical în catedrala Sfântul Iosif, la 15 decembrie 1920, pentru Mitropolitul greco-catolic Demetriu Radu, ucis la Senat, într-un atentat cu bombă. Arhiepiscopia de București a înregistrat un salt semnificativ în domeniul pastorației și
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
în București, după mai bine de jumătate de secol, dar, de această dată, cu noi perspective, în ritul bizantin, dar fără parohie. În „sectorul negru” al capitalei, cum i se spunea în epocă acelei zone, existau peste 10.000 de greco-catolici dezrădăcinați, veniți aici pentru a munci, dezorientați și fără a avea biserică sau preot, pentru întărirea sufletelor. În București existau parohii greco-catolice, dar în sectorul IV, de pe atunci, cel mai numeros, cuprins între str. Mântuleasa, Calea Moșilor și până la șoseaua
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
structurii etnice, marea majoritate a credincioșilor greco-catolici sunt români, dar există și credincioși maghiari (19.654), precum și credincioși de limbă ucrainiană (1721), din Vicariatul rutean, din cadrul Episcopiei Române Unite din Maramureș. Cea mai mare dificultate cu care s-au confruntat greco-catolicii după reintrarea în legalitate, a constituit-o lipsa bisericilor. Ani de zile, parohiile care nu au avut lăcașuri de cult au oficiat Sfintele Slujbe în spații improvizate (parcuri, școli, cămine culturale, etc.). A fost refăcută viața monahală a Bisericii Greco-Catolice
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
la Baia-Mare. Are în subordine: jud. Maramureș, Satu-Mare (parțial), Sălaj (parțial) și Suceava. La Suceava există un Vicariat pentru ucrainieni. 6. Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de București, cu sediul la București. Un ideal sfânt al atâtor generații de greco-catolici, s-a împlinit, din voia lui Dumnezeu și din marea lor credință, semănată cu multă suferință și nenumărați martiri. Catedrala „Sfântul Vasile cel Mare”, ctitorită cu multă dragoste, de către distinsul arhiepiscop Raymund Netzhammer, și, în care acesta a slujit de
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
primul Episcop Eparh al noii Eparhii greco-catolice „Sf. Vasile cel Mare” din București. Acest sfânt lăcaș a fost martorul slujirii multor preavrednici preoți și martiri, între care să amintim de activitatea Fericitului Vladimir, care a concentrat aici întreaga elită a greco-catolicilor și a tineretului intelectual universitar. Eminența Sa, cardinalul Leonardo Sandri a prezidat Sfânta Liturghie Pontificală, cu slujirea Preafericitului Părinte Cardinal Lucian Mureșan, arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică. Înscăunarea canonică a noului Episcop Eparhial s-a înfăptuit
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
în 2008, ca parte componentă a Arhiepiscopiei de Alba-Iulia și Făgăraș, fiind condus de către episcopul auxiliar Mihai Frățilă. La 29 mai 2014 acest vicariat a fost ridicat la rangul de Episcopie. Un gând de pioasă amintire și recunoștință pentru toți greco-catolicii, dar în special pentru aceia care și-au pus sufletul și viața lor în slujba unui ideal, cândva imposibil de realizat: o biserică greco-catolică în București. Să ne amintim de strădaniile lui Demetriu Radu, de preotul doctor Ioan Bălan, de
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
de după 1920 au acordat mare importanță terțiarilor, alegându-l și realegându-l pe Iosif Tălmăcel ca asistent spiritual provincial în: 1920, 1923, 1926, 1929, 1932, 1935, 1938 și 1947, când a fost ales ca asistent spiritual provincial și pentru terțiarii greco-catolici din Oradea (până la acea dată această funcție a îndeplinit-o exemplar pr. dr. Dominic Niculăeș, ales în Capitolul provincial din 1938). Ministrul Provinciei „Sf. Iosif” din Moldova, pr. dr. Iosif P. Maria Pal a consemnat în Raportul din 1938, dezvoltarea
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
pentru nunțiul papal Andreea Cassulo suma de 104.000 lei, pentru seminarul franciscan de la Hălăucești (sfințit la 29 iunie 1938 de către episcopul Mihai Robu). Papa Leon al XIII-lea (1878-1903), care cunoștea foarte bine situația românilor, și, mai ales, a greco-catolicilor din București, a făcut o donație pentru construirea bisericii, în 1885, de 30.000 de franci. Sprijinul permanent oferit de Sfântul Scaun, mai ales în situațiile extrem de dificile, cum au fost acelea din Transilvania de dinainte de Unirea cu Roma, sau
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
au fraternizat în trăirea mistică de mare intensitate, a slujirii împreună. Dincolo de rit, de naționalitate, de rangul social avut, toți au slujit împreună, fiind martorii biruinței lui Cristos în om, în orice împrejurare. Ecumenismul acesta viu, al catolicilor, ortodocșilor și greco-catolicilor s-a practicat în închisorile comuniste înainte de Conciliul Vatican II; pe un fundal cristic asumat de către acești martiri, se relua, de către fiecare, drumul urcării pe Golgota „cu crucea în spinare și cu ciomegele izbind spinarea lui Isus.” Un lanț de
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
în cazul Imperiului Habsburgic, care ajunsese la o mare extensiune -cuprinzînd teritorii din vestul, centrul și estul european-, spre zonele ortodoxe pentru a le atrage la catolicism. Au apărut astfel în cadrul comunităților ortodoxe insule ale uniților cu Roma sau ale greco-catolicilor, care își păstrau ritualul ortodox, dar recunoșteau autoritatea papală. Datorită oportunităților create prin pregătirea unora dintre uniți în școlile occidentale și datorită contactului cu ideile iluministe, în circulație îndeosebi în zona protestantă a Europei, românii, singurul popor romanic estic, au
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
statului, trebuie să dai exemplu la celălalt, dacă într-adevăr este o însușire ca să fii bun român în țara aceasta. Zic: pe Cîmpia Libertății, la Blaj, în 1848, au fost ortodocșii români prezidați de doi episcopi, unul ortodox și unul greco-catolic, și au fost toți buni români. În 1918, la Alba-Iulia, cînd s-a unit Transilvania cu România, a fost episcop greco-catolic, Iuliu Hossu, și a fost episcop ortodox, Cristea, și după aceea alți reprezentanți, și am fost toți buni români
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
fost orașe ungurești, iar Sibiul (Hermannstadt), Brașovul (Kronstadt) sau Sighișoara (Schässburg), fondate de sași, păstrează Înfățișarea tipică a unor burguri germane. Divizările religioase aduceau un grad În plus de complexitate. Majoritatea românilor părăsiseră la 1700 Biserica ortodoxă pentru a deveni greco-catolici (Blajul, sediul Mitropoliei greco-catolice, era supranumit „Mica Romă“ a românilor). Germanii (sași, ai căror strămoși au emigrat Începând de pe la mijlocul secolului al XII lea În cea mai mare parte din regiunile nord-vestice ale Germaniei, unii dintre ei rude Îndepărtate ale
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
mai mare parte din regiunile nord-vestice ale Germaniei, unii dintre ei rude Îndepărtate ale saxonilor care au trecut În Anglia) Îmbrățișaseră luteranismul. Ungurii erau Împărțiți Între reformați (calvini), catolici și unitarieni. În procente, tabloul religios al Transilvaniei se Înfățișa astfel: greco-catolici — 31,1%; ortodocși — 27,7% (singura regiune, Împreună cu Maramureșul istoric În care ortodocșii nu ocupau prima poziție); reformați — 15,5%; romano-catolici — 12,8%; luterani — 7,6%; unitarieni — 2,1%; mozaici — 2,5%. Prin decorul său de munți și prin tripla
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
5% români, un procent relativ mic de maghiari — 7%, puțini germani — 2%, În schimb destul de mulți ucraineni — 11,9%, și Încă și mai mulți evrei (stabiliți Într-o perioadă mai recentă) — 20,6%. Altă trăsătură distinctivă: numărul neînsemnat de ortodocși, greco-catolicii (români și ucraineni) reprezentând 65% din populație. Era o regiune pronunțat rurală (cu numai 17% populație urbană), cu un număr redus de știutori de carte (38%). Datele menționate privesc strict Maramureșul istoric; În prezent, sub acest nume se cuprinde o
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
amplificată de curentul numit „Școala ardeleană“. Contextul său istoric Îl constituie anexarea Transilvaniei la Imperiul Habsburgic, urmată la scurt timp de aderarea la catolicism — În varianta numită „greco catolică“ (catolică de rit oriental) — a unei părți dintre români. Față de ortodocși, greco-catolicii au dispus de unele facilități de ordin cultural și religios. S-au Înființat școli românești greco-catolice, iar unii tineri și-au putut continua studiile la Viena și la Roma. De aici a izvorât „Școala ardeleană“, o mișcare culturală și națională
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
aceștia, iar religia și cultura corespunzătoare contau mai mult decât originea etnică. Odată Însă cu intrarea În faza națională, ajung la ordinea zilei despărțirea de lumea slavă și apropierea de „surorile latine“ din Occident. Roma devine (și nu numai pentru „greco-catolicii“ ardeleni, ci pentru toți românii) un simbol mai puternic decât Bizanțul. Românii descoperă că sunt „o insulă latină Într-o mare slavă“, izolați, aici, În Răsăritul Europei și dornici să se desprindă, navigând spre vest. Invocarea Romei Însemna marcarea apăsată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și 26,5% români; În 1992, românii erau 82%, maghiarii 9,5%, germanii 4%. Și structura confesională a Transilvaniei s-a modificat. Între cele două războaie, ortodocșii nu reprezentau decât o treime a locuitorilor provinciei, o parte dintre români fiind greco-catolici. Astăzi, ca urmare a modificărilor etnice și religioase, trei sferturi dintre transilvăneni sunt ortodocși. România este astăzi mai Închegată și mai unitară decât Înainte de comunism. Colecția de provincii, propunând fiecare propria-i sinteză, s-a contopit Într-o sinteză de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
nu se mai declară români, Îndrăznind să-și afirme propria identitate. Urmare a acestui joc demografic, ponderea românilor la scară națională a rămas aceeași ca În 1992: 89,5%. Ortodocși sunt 86,8%, catolici 4,7%, iar reformați 3,2%. Greco-catolicii, care și-au reconstituit după 1989 biserica desființată de comunism, sunt Înregistrați doar cu 0,9% (față de 1% În 1992). Sunt bănuite unele nereguli În ce-i privește, numărul real ar putea fi mai mare. Dar oricare ar fi diferența
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Biserica Încearcă și ea, ca Întreaga societate românească, să Îmbine naționalismul cu europenismul. Este Biserica ortodoxă care În ultimii ani s-a deschis cel mai mult spre dialogul cu catolicismul (În contradicție, s-ar zice, cu ostilitatea manifestată acasă față de greco-catolici). În 1999, Papa Ioan Paul II a venit la București și a fost primit triumfal. Iar patriarhul Teoctist i-a Întors vizita la Vatican. Consolidându-și perseverent propria identitate, Biserica ortodoxă română s-a angajat totodată În procesul de reconciliere
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
descifrare. Președintele Comisiei și examinator la istorie a fost Acad. C-tin Daicovici, pe care Îl cunoșteam și Îmi cunoștea preocupările. Având de tratat “Creștinismul la români” și știindu-mă ortodox, m-a Întrebat: Cine au fost Întâi, ortodocșii sau greco-catolicii? Fără să mă gândesc prea mult i-am răspuns rapid: Ortodocșii. Domnule elev, s-a enervat academicianul, nu ești popă, ci vrei să devii om de știință. Urmează știința și mai puțin popia. Mi-a fost suficient pentru a rata
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]