748 matches
-
tendință îndelungată bine individualizată încă de la origini și care se declină sub mai multe aspecte. Pentru început, este despărțirea de materialele de bază care face trecerea, în două cuvinte, de la civilizația lutului ars (asiro-babiloniană), la cea a papirusului (Egipt, Antichitatea greco-romană), apoi a pergamentului, a hîrtiei, acum a electronului și mîine a fotonului. Și asta fiindcă datorită acestor computere electro-optice care vor înlocui mîine electronul încă prea lent prin particule de lumină (semnalele electrice care circulă cu o viteză inferioară vitezei
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
spus totuși Depravare! Lecția? Să refuzi închiderea în termenii alternativei, să recuzi obligația unei alegeri care exclude celălalt mod de existență, să vrei ambele vieți: trebuie să ni-l imaginăm pe Heracle bigam... MOMENTUL AL ȘASELEA Sub semnul purcelului: epicurismul greco-roman X EPICUR și „plăcerea supremă” -1- Fiziologia filosofiei. Cu mult înaintea lui Nietzsche, care experimentează și teoretizează această evidență în prefața la Știința voioasă, Epicur afirmă că filosofăm cu un trup și că nu devenim înțelepți plecând de la orice stare
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de nedepășit chiar și după douăzeci de veacuri. Comunitatea bunurilor, tipurile de prietenie, practicarea ei între indivizi inegali, binefacerile ei, îndatoririle pe care le presupune, logica ei: toată această cazuistică își găsește soluțiile în dezbaterile cele mai elevate ale gândirii greco-romane. Dar Aristotel se adresează și prietenului, dezvăluindu-i faptul că nu există prieten... Lucrețiu avea să simtă pe pielea lui acest adevăr dureros. Epicurismul acordă un loc major prieteniei. Ea are o utilitate, în sensul bun al cuvântului, întrucât vizează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de onoare al Academiei Române. Prieten cu At. M. Marienescu, M. a cules folclor literar și a elaborat studii privind folclorul românesc. Dar activitatea sa este, în mare măsură, influențată de latinism, el susținând că poporul român a conservat intactă mitologia greco-romană (Martirii, un cult al zeului Marte). De aceea, încearcă să afle corespondentele unor sărbători, datini și obiceiuri românești în mitologia latină. Astfel, el vede în colindă urme ale unui vechi cult al soarelui, trecut de la romani direct în folclorul românesc
MANGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287980_a_289309]
-
Ion Grămadă (1936), Un sfert de veac de la moartea lui Petre Liciu (1937). Pe aceștia îi consideră adevărați apostoli, angajați în lupta de culturalizare a neamului. S-a aplecat cu minuțiozitate, grație pregătirii sale de elenist și latinist, asupra clasicismului greco-roman și a legăturilor sale cu literatura română, într-o serie de lucrări: Sofocles (I-II, 1920-1925), Clasicismul greco-roman și cultura românească (1937), Frumusețea poeziei homerice (1938), Tragicul la Sofocles (1939), Drama istorică la Sofocle și Euripide (1970). M. face istorie
MARMELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
apostoli, angajați în lupta de culturalizare a neamului. S-a aplecat cu minuțiozitate, grație pregătirii sale de elenist și latinist, asupra clasicismului greco-roman și a legăturilor sale cu literatura română, într-o serie de lucrări: Sofocles (I-II, 1920-1925), Clasicismul greco-roman și cultura românească (1937), Frumusețea poeziei homerice (1938), Tragicul la Sofocles (1939), Drama istorică la Sofocle și Euripide (1970). M. face istorie literară aplicată prin intermediul unor excursuri numite „cercetări cronologice”, referitoare la opere depărtate în timp. Ca folclorist, s-a
MARMELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
1915). SCRIERI: Figuri istorice românești în cântecul poporal român, București, 1915; Pe drumul idealului, Cernăuți, 1919; Sofocles, I-II, Cernăuți, 1920-1925; Eroului de la Cireșoaia: Ion Grămadă, Cernăuți, 1936; Un sfert de veac de la moartea lui Petre Liciu, Cernăuți, 1937; Clasicismul greco-roman și cultura românească, Cernăuți, 1937; Frumusețea poeziei homerice, Cernăuți, 1938; Tragicul la Sofocles, Cernăuți, 1939; Aspecte din viața culturală a Bucovinei, București, 1941; Bucovina în cultura neamului, București, 1944; Drama istorică la Sofocle și Euripide, București, 1970. Traduceri: Horațiu, Scrisoare
MARMELIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288042_a_289371]
-
O altă trilogie, cea „particulară”, urmărește „destinul contradictoriu al sublimității”. Sublimul în estetică (1983) este treapta teoretică, axată pe devenirile conceptului de la retorică la poetică, de la clasic la romantic, de la rigoare la suplețe sau, altfel spus, sublimul estetic în Antichitatea greco-romană, în secolele XVII-XX. Următoarele două volume sunt aplicări la universal și la național - Sublimul în artă (Un drum în cultura lumii) (1984), Sublimul în spiritualitatea românească. Temelii, edificări, împliniri (1987). Cultura română, o „cultură îndelung dominată de romantisme”, a favorizat
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]
-
1557); P. Garnsey and R. Saller, op. cit.; J.-M. Carrié, op. cit., p. 175-176; J. Andreau, Patrimoines...; idem, Banking and business in the Roman World, translated by J. Lloyd, Cambridge University Press, 1999; O. Bounegru, „Modernism“ și „primitivism“ în cercetarea economiei greco-romane: între dispută științifică și „dezbatere“ ideologică, în Istoria - o meditație asupra trecutului. Profesorului Vasile Cristian la a 65-a aniversare, Iași, 2001, p. 81-102. • LIPRANDI - ISTORIC AL PRINCIPATELOR ROMÂNE ȘI AL BASARABIEI. NOI CONSIDERAȚII PE MARGINEA UNOR LUCRĂRI ISTORICE RUSE
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
jos. Și la ce sport anume te-ai gîndit? — La săritura În lungime, zic după ce mă gîndesc puțin. Sau poate la triplu salt, pentru că nu-i chiar așa mare Înghesuială. O să fie mai ușor să ia aurul. — Sau la lupte greco-romane, sugerează Luke. — Lupte greco-romane? Mă uit la el indignată. Copilul nostru n-o să facă lupte greco-romane! Pentru că se poate răni! — Și dacă soarta lui e să devină cel mai mare luptător care-a existat vreodată? ridică Luke din sprînceană. Preț
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sport anume te-ai gîndit? — La săritura În lungime, zic după ce mă gîndesc puțin. Sau poate la triplu salt, pentru că nu-i chiar așa mare Înghesuială. O să fie mai ușor să ia aurul. — Sau la lupte greco-romane, sugerează Luke. — Lupte greco-romane? Mă uit la el indignată. Copilul nostru n-o să facă lupte greco-romane! Pentru că se poate răni! — Și dacă soarta lui e să devină cel mai mare luptător care-a existat vreodată? ridică Luke din sprînceană. Preț de cîteva clipe, sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
gîndesc puțin. Sau poate la triplu salt, pentru că nu-i chiar așa mare Înghesuială. O să fie mai ușor să ia aurul. — Sau la lupte greco-romane, sugerează Luke. — Lupte greco-romane? Mă uit la el indignată. Copilul nostru n-o să facă lupte greco-romane! Pentru că se poate răni! — Și dacă soarta lui e să devină cel mai mare luptător care-a existat vreodată? ridică Luke din sprînceană. Preț de cîteva clipe, sînt efectiv blocată. Nu e, zic În cele din urmă. SÎnt mama lui
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
fost corectate în conformitate cu Vulgata. Opera datează din 427. Bibliografie. Ediții: pentru Erezii: Patristic Studies 90, The Catholic University of America, Washington 1956 (G.L. Müller); pentru Oglinda: CSEL 12, 1887 (Fr. Weihrich). În 430, când catastrofa ineluctabilă care dezagrega vechea civilizație greco-romană din Occident atinsese apogeul, Augustin moare. Africa fusese deja invadată de vandali, care asediau Hippona și se dedau peste tot la violențe, teroare și jafuri. Așa cum povestește biograful său, Possidius (31, 2), Augustin „voise să i se transcrie puținii psalmi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
confrunte cu noua situație în care, prin violență, peste populația locală s-a suprapus o a doua populație de origine barbară. Trebuie să observăm apoi că prin aceste literaturi romano-barbare se epuizează treptat acea caracteristică originară a creștinismului din epoca greco-romană care s-a răspândit începând cu primele predici ale apostolilor și care căpătase o precisă fizionomie literară; cele mai importante figuri ale acestei epoci, adică Grigore cel Mare și Isidor din Sevilia încheie deja epoca antică și marchează începutul Evului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
textele sunt editate, cu introducere, de F. Diekamp, Analecta Patristica. Texte und Abhandlungen zur griechischen Patristik, Pont. Institutum Orient. Studiorum, Roma 1938, pp. 109-153. Totodată: S. Gero, Hypatius of Ephesus on the Cult of Images, în Christianity, Judaism and Other Greco-Roman Cults. Studies for Morton Smith at Sixty, ed. J. Neusner, II, Brill, Leiden 1975, pp. 208-216. 24. Eustație Monahul Acest autor e cunoscut doar grație unei Epistole către Timotei scolasticul despre cele două naturi, contra lui Sever, scrisă pe la jumătatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Orientul Mijlociu? Să ne reamintim că Imperiul Otoman a controlat părți din Europa În diverse momente istorice. Așa că este sau nu Europa o parte a Orientului Mijlociu? Mulți pretind că Europa are o moștenire culturală comună, aducând drept argument rădăcinile ei greco-romane, creștinismul și Iluminismul secolului al XVIII-lea. Europa, spun ei, este un mod de a privi lucrurile, care rezultă dintr-un trecut și un destin comun. Din nou, problema este că istoria nu s-a desfășurat În maniera uniformă pe
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ei, este un mod de a privi lucrurile, care rezultă dintr-un trecut și un destin comun. Din nou, problema este că istoria nu s-a desfășurat În maniera uniformă pe care euro-entuziaștii o proiectează. De exemplu, În lumea antică Greco-Romană, ideea de Europa nu se extindea la nord de Gaul și Insulele Britanice. Cu siguranță, țările nordice nu erau considerate parte din ceea ce anticii considerau a fi „Europa”. Biserica Catolică argumentează că religia creștină este liantul cultural al Europei. Dar
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
cu sete sorb visele curate”, „vreau în versu-mi să-nchid lumina vieții”, „să nu rămână după noi decât parfum de trandafiri” ș.a.m.d. Se află la S. și simple înșiruiri de imagini, din natură sau cu trimitere la arta greco-romană, întâmplări mărunte, senzații, stări de moment, meditații. Toate relevă sensibilitate, o imaginație vie, activă, transpuse, totuși, în texte prea tributare efortului de compoziție și unui stil încărcat, chiar dacă muzicalitatea, sugestia nu lipsesc. Materialitatea concretă, prin selectarea unor elemente care nu
STOIKA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289959_a_291288]
-
fost corectate în conformitate cu Vulgata. Opera datează din 427. Bibliografie. Ediții: pentru Erezii: Patristic Studies 90, The Catholic University of America, Washington, 1956 (G.L. Müller); pentru Oglinda: CSEL 12, 1887 (Fr. Weihrich). în 430, cînd catastrofa ineluctabilă care dezagrega vechea civilizație greco-romană din Occident atinsese apogeul, Augustin moare. Africa fusese deja invadată de vandali, care asediau Hippona și se dedau peste tot la violențe, teroare și jafuri. Așa cum povestește biograful său, Possidius (31, 2), Augustin „voise să i se transcrie puținii psalmi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se confrunte cu noua situație în care, prin violență, peste populația locală s-a suprapus o a doua populație, de origine barbară. Trebuie să observăm apoi că prin aceste literaturi romano-barbare se epuizează treptat caracteristica originară a creștinismului din epoca greco-romană, care s-a răspîndit începînd cu primele predici ale apostolilor și care căpătase o precisă fizionomie literară; cele mai importante figuri ale acestei epoci, Grigorie cel Mare și Isidor de Sevilia, încheie epoca antică și marchează începutul Evului Mediu. Fără
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sînt editate, cu introducere, de F. Diekamp, Analecta Patristica. Texte und Abhandlungen zur griechischen Patristik, Pont. Institutum Orient. Studiorum, Roma, 1938, pp. 109-153. De asemenea, S. Gero, „Hypatius of Ephesus on the Cult of Images”, în Christianity, Judaism and Other Greco-Roman Cults. Studies for Morton Smith at Sixty, ed. J. Neusner, II, Brill, Leiden, 1975, pp. 208-216. 24. Eustațiu Monahul Acest autor e cunoscut doar grație unei Epistole către Timotei scolasticul despre cele două naturi, contra lui Sever, scrisă pe la jumătatea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
uzul tuturor școlilor de ambele sexe”, și a apărut în anul 1895. În intenția de a prezenta amănunte privind regulamentul acestui joc, în numărul 7, din decembrie 1907, al revistei „Din lumea sporturilor”, publicație apărută sub conducerea cunoscutului campion de „greco-romane”, Mitică Dona, apare un articol intitulat „Practica foot-ball-ului”, articol pe care îl vom reda în continuare, fără nici o omisiune: „Precum se știe, jocul constă în lupte ce se angajează între două partide. Fiecare partidă are cîte 11 luptători. Arena este
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
Ion Marcos). S. interpretează limbajul liric ca fiind separat de cel științific, „reciproc ireductibile”: „specifică unuia este omonimia infinită, tipică pentru celălalt este sinonimia, echivalentă, posibilitatea substituirilor”. Notația numerică a silabelor ce constituie un picior o înlocuiește pe cea clasică, greco-romană, a silabelor lungi și scurte, si pe cea a silabelor accentuate și neaccentuate. În felul acesta, se obține o imagine clară a succesiunii ritmurilor într-un poem în versuri sau în proza, ceea ce pune în lumina, așa cum s-a constatat
SERVIEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289647_a_290976]
-
SÂNZIANA, revistă apărută la Iași, lunar, între noiembrie 1912 și octombrie 1913. Din comitetul de redacție fac parte frații Alexandru A. Naum și Teodor A. Naum, precum și Eugen Boureanul. Cu un accentuat caracter de valorizare a literaturii greco-romane, publicația înscrie în sumar numeroase traduceri. Astfel,Teodor A. Naum transpune din Idilele lui Teocrit (Vrăjitoarea, Trebuie să bei, Căprarul sau Amarilis ș.a.) sau din Anacreon (Unui greier, Femeilor ș.a.). Tălmăciri din Shakespeare semnează State Dragomir (fragmente din Othelo), versiuni
SANZIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289475_a_290804]
-
gândirii lui Cantemir cu Antichitatea, autorul identifică în umanismul învățatului moldovean un aspect inedit, determinat de contactele lui livrești cu stoicismul și mai ales cu neoaristotelismul renascentist, pe care îl susține cu analize nuanțate ale textelor cantemirene. Cultul civilizației antice greco-romane - observă V. - se leagă la Cantemir de problema originii latine a românilor și de cea a romanității limbii, problemă nodală în întregul umanism românesc. Un merit aparte al lucrării este examinarea încercării programatice a lui Cantemir de a alcătui o
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]