1,516 matches
-
Dar cel mai mult mi-e dor de mirosul de praf de primăvară și de pâine caldă mâncata pe drum spre casă, si de serile petrecute în fața casei cu prietenii, jucând diferite jocuri. Aveam picioarele negre de praf, se auzeau greierii și din când în când bătea briză rece printre florile din grădina. Când făceam baie cu apă rece seară, fiind plin de praf, si adormeam dus până a doua zi, cănd dispăream imediat dupa micul dejun. Când era iarnă, făceam
Nostalgia anilor '90-2000, amintirile copilăriei: Kartul cu rulmenți, sucul la TEC, guma Turbo by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/52587_a_53912]
-
miez de codru. Dacă litera versului se compune dintr-un mozaic percepțional, frecvent de inspirație silvatică, spiritul care îl animă e o transcendență. O obiectivitate angelică, incantatorie: „Pe unde au trecut lupii, eu am scris poezie, pe unde au trecut greierii, eu am scris poezie, pe unde au trecut îngerii, era scrisă poezie”. Într-un soi de panteism liric, abstractul și concretul fuzionează: „Lucrurile abstracte sunt lucruri firești, așezate pe ochelarii lui Dumnezeu”. Vîrsta arhetipală a acestui bard ingenuu n-ar
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
În fundul ei - astfel încât se pare/ Că din aceeași rădăcină crește/ O insulă în sus și una-n jos./ Și șnu-iț nimica în aceste ramuri:/ Dintr-un copac într-altul numai țes/ Painjini de smarald painjinișul/ Cel rar de diamant - și greieri cântă,/ Ca orologii aruncate-n iarbă./ Și peste râul mare, de pe-un vârf/ De arbore antic țesut-au ei/ Un pod din pânza lor diamantoasă,/ Legându-l dincolo de alți copaci./ Prin podul străveziu și clar străbate/ A lunei rază
EMINESCU. CÂTEVA NOTE by Dan Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6714_a_8039]
-
inventarul acestuia. Seducătoarea înfățișare calină a textului nu e decît o trapă a evaziunii: "Aeru-i cald și roz ca sub umbrele, / Crini înjugați trag care de parfum, / Fagi ceruiți în sobe fac un scrum / Mirositor și fin, ca să-i înșele. Greieri răscopți de cîntece, din rană, / I-ademenesc țîrîitor și dulce, / Oh, pipe cu capac de porțelană/ Vor între fumuri trîndave să-i culce. / Iar vorbele-n pahare sunt purtate, / Pe lîngă dînșii, către depărtare, / Pe vîrf de deget moale de
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
retorică a originarității, prin care glasul poetului își caută, înfiorat, obârșiile: „Vin verile Transilvaniei/ cu umede ierburi,/ cu păsări și cer...// Vin verile Transilvaniei,/ le aud prin sânge ușoare cum trec - / miresme de sânziene/ și de porumb încruzit,/ cântec de greieri prin care/ calcă sfioase, țărăncile...”. De altfel, interogația revine obsesiv de-a lungul versurilor acestui volum, devenind un topos privilegiat, de indiscutabilă anvergură („Abia atunci înțeleg că e toamnă,/ că în apa fântânii/ umbra ei se apleacă - / semn viu de
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
evoluția generală a lirismului românesc modern. Forme care părăsiseră tradiția eminesciana spre a-l urma pe Macedonski...”. Sensibilitatea poetului, născută din „grâne, din fân, din cucuruz”, este conectată la, „mireasma pământurilor sfinte” din Câmpia Transilvaniei, vibrând totodată la „cântecul de greieri”, la „behăitul turmei” sau la „mugetul de vite”. Muzicalitatea versurilor, armoniile lăuntrice ale poemelor nu exclud gravitatea subtextuală, reculegerea, retranșarea în sine, căința sau sentimentul cvasireligios al naturii din unele versuri. Irizările memoriei transcrise de Ion Horea în recentul său
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
în lumina ascunsă a inteligibilelor. Oată această înșiruire de „laude aduse animalelor” vădește o bună cunoaștere a textelor indiene de învățătură, dar și a celor creștine, ale „părinților deșertului”. 8Verbul arab safara , a fluiera, denumește ciripitul păsărilor, șuieratul șarpelui, țârâitul greierului și al cicadei, urletul sirenei și al alarmei. În context are sensul de imitare a ciripitului. 9În arabă, madīna, „orașul”, are și o conotație mistică, pe care Avicenna o preia aici de la filozoful Al-Fărăbī (Alfarabius), m. 905. Prin scrierea sa
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
literari din perioada postbelică, G. Dimisianu e un critic literar pentru care, alături de meditația asupra operelor literare, demnă de interes e reflecția asupra menirii criticului: „Destulă lume crede că activitatea criticului este una parazitară și chiar frivolă, asemănătoare cu a greierului din fabula lui La Fontaine. Cândva, Eugen Barbu, furios la culme pe critică, trimisese și el la o fabulă, aceea cu musca la arat. (...) Critica fără literatură (fără obiect) desigur că nu este cu putință. Dar critica nu parazitează literatura
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
Lindisfarne, pe ai cărei oameni i-am deranjat odată în timpul unei campanii de jaf-șigroază prin Northumbria, după culesul porumbului, toamna trecută. Acum, vânturi aspre urlau dinspre Vest, pârjolind pământul și smulgând iarba din pământ. Somonii apăreau pătați cu iritații, iar greierii se năpusteau asupra grâului în grămezi rapace, bâzâitoare. Am încercat să nu mă mai gândesc la toate astea. Fusesem plecați trei luni lungi, jefuind țărmurile hiberniene 1, iar acum eram din nou cu Pila, soția mea nelegitimă, gândindu-mă că
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]
-
fost luată în serios de Uniunea Europeană care a alocat peste 3 milioane de euro pentru studiile preliminare. Banii ar trebui să fie folosiți, deocamdată, pentru cercetare. Adică, specialiștii trebuie să afle repede care sunt valorile nutritive ale gândacilor, viermilor și greierilor. Entomologii, căci așa se numesc oamenii de știință din acest domeniu, spun că din 2020 vom găsi greieri, furnici sau gândaci în magazine ori în meniul restaurantelor, de data asta că alimente sănătoase și nu în produsele stricate. În prezent
UE vrea să ne convingă să introducem în meniu și insecte by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/56219_a_57544]
-
ar trebui să fie folosiți, deocamdată, pentru cercetare. Adică, specialiștii trebuie să afle repede care sunt valorile nutritive ale gândacilor, viermilor și greierilor. Entomologii, căci așa se numesc oamenii de știință din acest domeniu, spun că din 2020 vom găsi greieri, furnici sau gândaci în magazine ori în meniul restaurantelor, de data asta că alimente sănătoase și nu în produsele stricate. În prezent,în țara noastră este interziză comercializarea de insecte în restaurante sau magazine.Și în afara de cazuri, cel mai
UE vrea să ne convingă să introducem în meniu și insecte by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/56219_a_57544]
-
apă; dragoste, mai departe - la Magdala. Luă în mână o pâine rotundă, pe care o pusese la brâul cuptorului, la o parte de celelalte. - Uite, asta e pâinea pe care o ținem, ori de câte ori scoatem pâine din cuptor; o numim pâinea greierului, pentru drumeți; nu este a mea, este a ta; rupe și mănâncă. Fiul Mariei se așeză la poala măslinului bătrân și începu să mănânce liniștit; ce plăcută era această pâine, ce răcoroasă apa, și cele două măsline pe care bătrâna
NIKOS KAZANTZAKIS - Ultima ispită a lui Hristos () [Corola-journal/Journalistic/5626_a_6951]
-
aceea japonezul e simplu și rafinat în sens riguros: iubește esențele dezvăluite în forma lor curată, fără ingerința aducătoare de vulgaritate a omului. Muzica japoneză e liniară, fără armonicele obținute prin suprapunerea mai multor sunete, la fel cum și țîrîitul greierilor, legat și simplu, reprezintă o melodie tot atît de rafinată ca o partitură. Occidentalul nu vede în țîrîitul greierilor decît un zgomot natural care cel mult îl predispune la meditații vesperale, pe cînd niponul vede aici o creație a spiritului
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
de vulgaritate a omului. Muzica japoneză e liniară, fără armonicele obținute prin suprapunerea mai multor sunete, la fel cum și țîrîitul greierilor, legat și simplu, reprezintă o melodie tot atît de rafinată ca o partitură. Occidentalul nu vede în țîrîitul greierilor decît un zgomot natural care cel mult îl predispune la meditații vesperale, pe cînd niponul vede aici o creație a spiritului lumii, și din acest motiv occidentalul, cînd ascultă muzică populară japoneză, are senzația că aude un țîrîit de insecte
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
încălcarea unei simetrii logice: ca să aplauzi ai nevoie de două palme și una singură respinge noțiunea de aplaudare. Dar japonezul nu e preocupat de logica perechii, ci de sunetul care poate să iasă dintr-o singură palmă, care, asemenea unui greier, poate vibra într-o tresărire sonoră. Pentru japonez, în natură nu există zgomote, ci numai sunete, iar palma singură, dacă ascultă de o rațiune a lumii, emite o melodie. Căci subiectul lumii nu e omul, ci stihiile pe care le
Țîrîitul insectelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3444_a_4769]
-
poetice în manuscrisele lui Nicolae Labiș. Suceava, Editura „Bucovina Viitoare", 1998, 100 pagini. 3 Mircea Coloșenco - Nicolae Labiș (1935-1956). Biobibliografie. București, Editura Fundației Culturale „Libra", 2005, 244 pagini. Dealul roșu E-un deal cu pir roșcat, un deal ursuz Cu greieri care-mi picură-n auz Scrâșnita, ne-nțeleasa lor vorbire... Se-nșiruie pe deal trei cimitire. Un cimitir român, cu strâmbe cruci Și lumânări aprinse de-o vădană Ce serile își tremură sub nuci Lumina ca o-nsângerată rană. Alt cimitir
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
goale? Și nici un greu fior nu v-ar străbate, N-ați sta în față drepți și îndrăzneți, De v-ar lovi cu degete uscate În piept, să vadă inimă de-aveți? Dar pe un deal cu pir roșcat, ursuz, Doar greieri suie surda lor vorbire Și nu pot să vă strige în auz Acei ce dorm adânc în cimitire. În locul lor vă bat în piept eu - iată, Aveați nu inimă - robot de tuci! Îmi stă pe umăr azi, neîndurată, Dreptatea celor
O poezie necunoscută a lui Nicolae Labiș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6434_a_7759]
-
reproduc chiar prima frază a cărții în care Vera Popescu mărturisește: „în ambianța de vrajă a mănăstirii, în tihna ceasului de noapte, când până și clopotele din turnul bisericii tac, iar toaca-și odihnește lemnul la ușa ei și doar greierii, cu țârâitul lor, dau glas liniștii, stau în cerdacul măicuței Măcrina, pe lăița cu velințe țesute de mână și la masa la care, timp de peste șaizeci de ani, Profesorul își așternea pe hârtie gândurile, frământările, își rezolva nedumeririle, își scria
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
mi-l umple, și sângele mi-l bate, și tâmpla'-mi răcorește cu sărutări curate, și părul mi-l resfira cu mâini îmbălsămate. În ultimele 4 strofe, un alt motiv, din regnul animal, se strecoară în visarea poetica: cel al greierilor, al șopârlelor și al șerpilor. El rămâne secundar, preponderent arătându-se vegetalul: trifoi sălbatic, păpădie, cimbru, nalba, cicoare, izma, mușețel, pelin, mac. Finalul îmbină toate aceste motive constitutive a propriei simțiri; simțurile omenești, participând la "panhimniul ființei" (cum spunea Heliade
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
cum spunea Heliade Rădulescu), adaugă laudă vieții și sensibilității omenești, între cer și ierburi: Simțirea mea, că vântul, colinda prin grădină, ca șerpii pe pământul cel proaspăt se mlădie, ca florile, în stebla mi-o strâng, si cu beție ca greierii din ierburi mi-o cânt în taină mie. I-o "datorăm", întrucâtva, pe Alice Călugăru lui George Călinescu (deși vor fi îndrumat-o, la debut, Titu Maiorescu și Mihail Dragomirescu...), multi dintre noi luând cunoștință de importanță ei prin intermediul sau
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
început de veac, iar bogăția în imagini (în tropi?) nu e neapărat o scădere dacă alte calități vin în primul plan. Apoi, Călinescu se anima și spune lucruri determinante; poeziile în cauză sunt: "înclinate a transcrie polifonia din univers, târâitul greierilor, sfârâitul fusului, ritmurile universului.(...) E o poezie feminină, având ca fond senzația directă a lumii, percepția ploaiei (sic), a apelor, a căror cadența olarul o simte în învârtirea urciorului" (Compendiu, pp. 250, ed. 1968). Și iată că, tocmai pentru a
Alice Călugăru by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/17519_a_18844]
-
gură-cască s-ar amuza o clipă, în drumul spre supermarket. Să tac mai bine, în așteptarea chibritului? Oho, visând cumplitul, sfâșietorul bubuitorul meu glas îndesat în gură, sub călușul de dinamită cu fitil umed, de sub iarba cu țârâit somnolent de greieri de mâine, de poimâine. Sculptură pentru orb Nu vă bucurați prea devreme, nu-i un fenomen de falsă memorie, - știu foarte bine cine a rotunjit „Sculptura pentru orbi”. Eu folosesc influențele numai împotriva singurătății și nu-i nimic rușinos în
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/2428_a_3753]
-
la urechi în ultimul an am privit cum o statuie de piatră se îmbolnăvește de ciori acolo în satul meu din ardeal soarele face vizite la cimitir într-un convoi de doamne trecute ne-am întors numai să ascultăm epigramele greierilor răzbătând de printre pietre și se aude un pocnet de bici o singură dată te-am surprins privind parcă spre fuga vântului singurătatea ne însoțea ca o armată de teracotă o pasărea care scurmă cu ciocul și labele chiar lângă
Poezii by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3051_a_4376]
-
în gol wabi sabi să cauți eternul în efemer ce școală pentru orice om sau piatră să vezi frumosul și acolo unde nu se întrevede să auzi muzica în zgomotul cel mai oribil ce încercare pentru urechea omului și a greierului să aștepți ca munții să se nască pentru a te bucura de toată măreția lor asta este răbdarea fulgilor de zăpadă să nu mai urmărești timpul să trăiești într-un prezent etern oricât de repede ar trece el să fii
Poezii by Ion Maria () [Corola-journal/Imaginative/3119_a_4444]
-
licoarea grețoasă dar salvatoare și o treceam de la unul la altul și plescăiam întărâtați de un fir de speranță și bucurie oarbă Așteptare Alarma din parcare trezea toți morții din cartier. Am rămas ore în șir pe balcon să ascult greierii să aștept ora nelămurită când încet-încet - aproape că auzi - se luminează de ziuă. Aveam un șiș în mână cu care plănuisem să spintec tot întunericul ce (încă) tremura ca o mireasă în așternutul nunții sale. Când m-am întors în
Doi poeți - Eugen Bunaru by Eugen Bunaru () [Corola-journal/Imaginative/3324_a_4649]