271 matches
-
spus că-l iubești și-ai să vii, dar l-ai uitat Dintr-un simplu joc, inima lui s-a aprins, Credeai că stinge la loc, nu s-a mai stins ” Dan Spătaru cânta cu glasul lui tremurat, ca de greiere... cânta si plângea... plângea si cânta... Iorgu si Vasilica s-au privit îndelung, făcânt eforturi să nu izbucnească în lacrimi. Și, deodată, bătrânul Iorgu se trezi din șirul gândurilor lărcimând. Și-și luă capul în mâini murmurând... Ce întâmplare, ce
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
bătrânul Iorgu se trezi din șirul gândurilor lărcimând. Și-și luă capul în mâini murmurând... Ce întâmplare, ce întâmplare, își zise el, și Dan Spătaru, de curând, a trecut în ”lumea umbrelor”, alături de Fată, și-i cântă, cu glasul de greiere, tremurat, ” Te-așteaptă un om”... Ce întâmplare, ce întâmplare:!” Ar fi vrut, după atâția-atâția ani să oprească șirul dezordonat de gânduri care îl străbăteau... ar fi vrut să oprească bătăile inimii care loveau în tâmple, în creier... Măsură camera
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
mistrețul, căprioara, cerbul, ariciul, dihorul, nevăstuica, cârtița etc. ). Dintre nevertebrate, menționăm melcul de grădină și multe insecte ce-și desfășoară ciclul vital pe diverși copaci. Fauna pășunilor și fânețelor este formată mai ales din insecte între care menționăm cosașul și greierele. 3. 7. SOLURILE În cadrul localității sunt mai răspândite soluri din clasa combisoluri (brune și brunacide) și din clasa argilovisoluri (brun-roșcate și brun-roșcate podzoliteă. În zona centrală, pe terasă sunt dominante solurile brune, cu pietrișuri la mică adâncime; mai apar pseudorendzine
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
să studieze atâta. Vreau niște mamaia proaspătă”. „E În frigider. Fii bună și du-te tu, eu lucrez”. „Dacă lucrezi, ești furnică și dacă ești furnică, faci ca furnica, așa că du-te după provizii”. „Mamaia e voluptate, deci se duce greierele. Dacă nu, mă duc eu și citești tu”. „Nici nu mă gândesc. Urăsc cultura omului alb. Mă duc.” Amparo se ducea către bucătărie și-mi plăcea s-o doresc așa, privind-o contra luminii. Iar În acest timp C.R. se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
idilele, iar o libelulă și-a oprit zborul plin de grație privind totul înspăimântată. Odată cu toamna vin și ploile mărunte și reci, cu stropi de tină, iar mestecenii ca niște lumânări albe o întâmpină în cale cu grăbite plecăciuni. Un greiere zgribulit abia șoptește încetișor plin de regret: ,,Cri - cri - cri, Toamnă gri, Nu credeam c-o să mai vii...” Alice Mazilu, clasa a V-a A Toamna Dintre cele patru fiice ale anului, cea înveșmântată în galben-azuriu e cea mai bogată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
spre Stambul, Metodiu și Iovănuț spre Moldova. Să-i urmărim oleacă pe aceștia din urmă. După vreo două ceasuri de cale bună, se lăsă noaptea. Călugării mergeau prin stepă fără grăbire. Era răcoare, ieșise și luna. Ici se auzea un greiere, dincolo o furnică, cerul înstelat era deasupra lor și legea creștinească în ei. Ce mai, să te tot duci! — Doamne, preacuvioase Metodiu - suspină Iovănuț, trăgând aer în pieptul încă mic, da-n care bătea o inimă curată - frumoase lucruri a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
al purei libertăți sau a lipsei de responsabilitate pentru impuls. Aspectele biologice fundamentale sunt ca țărănimea, individul În ansamblu considerându-se un prinț. E ca În fabula cu la cigale și la fourmi. Furnica a fost cândva eroul, dar acum greierele face tot spectacolul. Tatăl meu m-a Învățat matematici și franceză. Cea mai mare temere a tatălui meu a fost că studenții lui vor tăia cu lama Encyclopedia Britannica și vor pleca cu articolele ca să le studieze acasă. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Vântul se cumințise, nu mai lătra a pustiu. Luna, cu fărașul ei de aramă, aduna cu hărnicia unei gospodine, puzderia de scântei din spuza focurilor mocnite, pentru a aprinde și în alte seri stelele de pe catifeaua nopții. Prin mohor, un greiere își torcea nostalgicul său cântec. Câinii tolăniți sub căruțe visau la bucata de mămăligă de a doua zi. Numai bulibașa era treaz. Fuma în fața cortului său și medita. La un moment dat, avu impresia că gândurile lui luaseră chipul unor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
drept, dar chiar așa, Acum n-am să te mai otrăvesc, Vreau de carnaval să te gătesc. Prezentatorul 2 Să vedem acum de n-ați uitat Cu cei doi ce s-a-ntâmplat... A cântat o vară-ntreagă la chitară Greierele indolent Dar se trezi deodată din visare Când frigul se simți prezent. Greierele: -Hei, tușică, mătușică, Nu te obosi prea tare. Poate crești și tu mai mare... Ca să-și spun drept, dragă furnică, Prea ești mică, subțirică. Furnica: -Ce folos
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
carnaval să te gătesc. Prezentatorul 2 Să vedem acum de n-ați uitat Cu cei doi ce s-a-ntâmplat... A cântat o vară-ntreagă la chitară Greierele indolent Dar se trezi deodată din visare Când frigul se simți prezent. Greierele: -Hei, tușică, mătușică, Nu te obosi prea tare. Poate crești și tu mai mare... Ca să-și spun drept, dragă furnică, Prea ești mică, subțirică. Furnica: -Ce folos că ești mai mare Și-mi ceri iarna de mâncare? Dacă nu muncești
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
-și spun drept, dragă furnică, Prea ești mică, subțirică. Furnica: -Ce folos că ești mai mare Și-mi ceri iarna de mâncare? Dacă nu muncești un pic, Vei rămâne de nimic. Nu-i mereu vreme frumoasă, Va veni iarna geroasă. Greierele: -Cri, cri, cri, ciudat vorbești Dar poate mă dovedești. Voi începe chiar acuș Las deoparte pe arcuș, Strâng îndată și-eu ceva Să nu mai cer la dumneata. Furnica: De cuvânt de te vei ține Voi lucra și eu cu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
În timp ce temperamentele colerice îl acuzau, prin cârciumile pline de fum, pe Greierele-dregător de dramatizare voluntară, ziarele de dimineață și cele de seară deja exaltau miraculoasa sensibilitate a neamului cântăreț al greierilor, precum și trainicul respect mutual dintre acesta și tribul furnicilor. Greierele de la vioara întâia (cel care arareori și numai când se îmbăta precum arcușul primarului, cum zic artiștii, amenința sus și tare că îi va scoate limba dirijorului, plecând de la repetiția orchestrei, cu mult înainte de terminarea programului) fu informat printre primii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
un lan unduitor de grâu. Escadroanele de furnici-lăncieri, încălecate pe pureci-săritori, se revărsară în valuri, după îndemnul impetuosului marș Cu pieptul la hotare. Alte escadroane de furnici, ținând prelungi trestii în cumpănire (Or fi fiind țevile aruncătoarelor de otrăvuri! gândi greierele în mintea lui de artist), se deplasară pe susținute acorduri de cimpoaie. Izbucniră răpăiturile aplauzelor venind în valuri din mulțime, dar furnicile-soldați pentru nimic în lume nu și-ar fi răsucit lucioasele lor țeste cu antene, deși ardeau de pofta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
momente foarte grele. — Mama ta e extraordinară, zic într-un final. — Îhâm. Las sticla jos și mă rostogolesc pe iarbă, cu ochii la cer. Simt mirosul pământului de sub capul meu și firele de iarbă lângă urechile mele și aud un greiere țârâind în apropiere. M-am schimbat. O simt cu toată ființa. Mă simt... mai liniștită. — Cine ai vrea să fii ? spun, răsucind un fir de iarbă în jurul degetului. Dacă ai putea să fugi în lumea largă. Și să devii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Doamne-Doamne? Îl roagă să trimită ploaie. De ce vrea greierașul ploaie? Pentru că pământul este uscat, iar lui îi este sete și nu are de unde să bea apă. De ce nu bea din fântână? Pentru că nu poate. Fetița tăcu, ascultând cântecul blajin al greierelui. Cri-cri! Cri-cri! Tăticule, pot să-i dau eu o cană cu apă? Sigur că poți. Angelina luă o cană cu apă din găleata așezată pe o băncuță, lângă ușa bucătăriei de vară și merse la locul de unde se auzea cântecul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Cri-cri! Cri-cri! Tăticule, pot să-i dau eu o cană cu apă? Sigur că poți. Angelina luă o cană cu apă din găleata așezată pe o băncuță, lângă ușa bucătăriei de vară și merse la locul de unde se auzea cântecul greierelui. În fața casei, sub cerdacul alb ca o broderie de lemn, un fir de bună-dimineața se cățărase îmbrăcând cu haina lui înflorată burlanul de tablă prin care se scurgeau apele ploilor. Acolo, la rădăcina acelui fir, se auzea cântecul; aici, fetița
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
i-ai răcorit setea. Auzi? Cântecul lui este mai vesel acum. Cri-cri-cri! Cri-cri cri! veni răspunsul greierașului. Fetița se supuse pregătirilor de seară și adormi în patul său, legănată de cântecul greierașului. Cri-cri-cri! Cri-cri-cri! E timpul să mergem la culcare, greierele va cânta voios toată noaptea. În seara următoare, Angelina îi dădu din nou apă de băut și tot așa în fiecare seară, greierele devenise grija ei de căpătâi. Uneori se întâmpla să uite, dar acesta îi aducea aminte cu cântecul
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și adormi în patul său, legănată de cântecul greierașului. Cri-cri-cri! Cri-cri-cri! E timpul să mergem la culcare, greierele va cânta voios toată noaptea. În seara următoare, Angelina îi dădu din nou apă de băut și tot așa în fiecare seară, greierele devenise grija ei de căpătâi. Uneori se întâmpla să uite, dar acesta îi aducea aminte cu cântecul său. Cri-cri! Cri-cri! Atunci, oriunde s-ar fi aflat, chiar și în pat pregătită de culcare, nu-i era frică de întuneric, ci
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
dea apă greierașului, iar acesta o răsplătea întotdeauna cu cântecul lui. Cri-cri-cri! Cri-cri-cri! Doar când ploua nu-i dădea Angelina apă, altfel, seară de seară avusese grijă de el, grijă pentru care își primea răsplata prin cântec. Într-o seară, greierele nu se mai auzi; Angelina îl așteptă răbdătoare, dar locul de unde îi cântase toată vara rămăsese mut. -Tăticule, de ce nu mai cântă greierașul? întrebă Angelina cu tristețe. Pentru că a venit toamna. De acum îi este frig și este obosit de
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
ele mănâncă magia din partitura eternă a pământului, în noaptea aceasta notele având o armonie specială, ceva mai tulburătoare decât o naștere, mai misterioasă decât o înviere. Sinele lor bănuia că a venit primăvara, deși abia se înstăpânise vara. Un greiere, prizonier veșnic iubirii pentru soția pe care o furase de acasă pe când abia trecea în clasa a V-a pentru ca, iată, acum să serbeze, peste două veri de lăutărie, Nunta de Argint, încerca să-și acordeze instrumentul cu ALTTONUL, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
explora umil viața, mulțumiți că există, fără a-și aroga vreun merit decât acela de mesageri. Din rutină m-au întrebat de bagaje. Le-am oferit cutia de chibrituri. După ce au deschis-o, au exclamat: Bine, dar aici este un greiere! Da, dar pentru mine înseamnă totul! am răspuns. Mi-au înapoiat cutia și mi-au urat ședere plăcută. Va trebui spuse unul dintre ei o mică formalitate. Un serviciu, dacă aveți bunăvoința de a-l onora. Ce trebuie să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mândră de misiunea mea. Așa că, după ce m-am cazat într-o cămăruță modestă, cu gardian la ușă, am început să studiez harta orașului pentru ca, începând de a doua zi, să stârpesc șobolanii. Mi-am ascuns în buzunarul secret cutia cu greierele și, așa cum eram îmbrăcată, cu rochia de nuntă, m-am culcat. Am visat că Polițistul-șef, împreună cu gardianul mă percheziționează pentru a mă deposeda de neprețuita comoară. Sigur că nu știau, n-aveau cum, că, de fapt, insecta aceea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Cristina Oprea primul “cucurigu” - toată Floarea Soarelui în așteptare tăceri la apus - dintrodată greierii nu se mai abțin Coloana Infinitului - undeva, alt greiere, numără stele cântec de demult la teatrul de vară - câțiva greieri grindină deasă - în ochii țăranilor negura vremii țânțari în noapte - doar luna-i liniștită de-atâta vreme ziua de-odihnă - un bâzâit de trântor dinspre bălării curcubeu în geam
Vara cu greierii ei by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83680_a_85005]
-
e acolo, simțea apăsarea colosală a greutății ei pe piatra muntelui, scrâșnetul rocii măcinate și susurul apei din pânza freatică din adânc. De o parte și de alta, pădurea se întindea întunecată, pierzându-se în depărtare. Țârâitul timid al unui greiere îi gâdilă plăcut auzul. În clipa aceea îl și văzu. Un gândăcel negru, pitit sub un smoc de iarbă, frecându-și piciorușele de elitrele lucioase. Un fâșâit urmat de pași ușori îl speriară și cântecul insectei se frânse. Șoarecele alerga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știute. Mânat de foame, ieșise din gaura sa și pornise să caute de mâncare. Îi vedea trupul plăpând, acoperit de blăniță cenușie și boticul roz, fremătând în toate părțile, adulmecând temător aerul nopții. Văzând că nu-l pândea nici un pericol, greierele reîncepu să țârâie. Un altul îi răspunse și, în curând un adevărat concert nocturn răsuna în noapte. Îi simțea pe toți, iar dacă voia, putea să ajungă la fiecare din soliștii de sub el. Îi putea privi și asculta pe oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]