292 matches
-
ofera imaginea un Iisus personal, care n-are nici o legătură cu masele, cu prostimea. Un Iisus al intelectualilor. Spuneți că intelectualii știau de greve. Ce credeți că ar fi trebuit să facă în acele condiții?</b> Să se alieze cu greviștii, asta ar fi trebuit să facă, dar intelectualul român, spre deosebire de cel ceh său polonez, are un anume complex de respectabilitate. Pentru el, ar fi o tragedie să fie scos de la catedră și să fie trimis să mature stradă, cum i
„La noi n-a existat o solidaritate între intelectuali și muncitori nici înainte și nici după ’89” () [Corola-website/Science/295664_a_296993]
-
Peterburg). Într-o săptămână, toți muncitorii din oraș încetaseră lucrul și izbucniseră lupte de stradă. Când țarul a dizolvat Duma și a ordonat muncitorilor să reia lucrul, aceste acțiuni au declanșat Revoluția din Februarie. Duma a refuzat să se desființeze, greviștii au convocat adunări de masă sfidând regimul, iar armata a trecut deschis de partea protestatarilor. Câteva zile mai târziu a fost numit de către Dumă un guvern provizoriu condus de Prințul Lvov. A doua zi, țarul a abdicat. În acest timp
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
manifestă marea ostilitate pentru ideile colonelului de Gaulle prin trei articole publicate în "Le Populaire", fiindcă el s-ar fi temut de faptul că această armată, care se presupunea desăvirșită ar putea fi orientată spre popor și în special spre greviști și manifestanți. Și de fapt, cum ne demonstrează o scrisoare trimisă de De Gaulle lui Paul Reynard în 1935, acesta nu excludea o asemenea posibilitate. Unele fragmente din cărțile publicate de colonelul de Gaulle provocau, de altfel, aprobarea acestei armate
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
fost dizolvate, Odéonul și Sorbona evacuate, ziariștii greviști din cadrul radioului și televiziunii franceze (circa o treime din efectiv) au fost concediați. Comitete de acțiune civică, răspunzând la apelul lui de Gaulle, s-au constituit pentru a redacta liste negre ale greviștilor și agitatorilor notorii, iar poliția a reluat chiar acțiuni violente de tipul celor de la începutul lunii mai (cu un bilanț de patru morți în cursul lunii iunie). Cu toate acestea, de Gaulle a beneficiat de îngăduința unei opinii publice care
Charles de Gaulle () [Corola-website/Science/296736_a_298065]
-
total viziunea sa despre lumea « muncitorilor industriei ». Nu a ezitat să coboare la fundul minei în februarie 1884, unde discută cu minerii, cadrele și inginerii. Asistă la reuniuni sindicale, intră în locuințele oamenilor, în cafenele, observă determinarea, calmul și disciplina greviștilor. Este de asemenea martorul dramei sociale, remarcă « desfrâul fetelor care nu se mărită decât la al doilea sau al treilea copil » și dominația unor vicii ca prostituția, jocurile de noroc, alcoolul. Cartea este de un succes atât de răsunător încât
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
dreptul la ziua de muncă de 8 ore, fără reducerea salariului. Dar, ziua de 1 mai a devenit cunoscută pe întreg mapamondul în urma unor incidente violente, care au avut loc trei zile mai târziu, în Piața Haymarket din Chicago. Numărul greviștilor se ridicase la peste 65.000. În timpul unei demonstrații, o coloană de muncitori a plecat să se alăture unui protest al angajaților de la întreprinderea de prelucrare a lemnului „McCormick”. Poliția a intervenit, 4 protestatari au fost împușcați și mulți alții
Ziua Muncii () [Corola-website/Science/307015_a_308344]
-
celebrând în schimb "Labor Day" („”), anual, în prima zi de luni a lui septembrie. Pe 28 iunie 1894, Congresul SUA a adoptat un act confirmând această dată ca sărbătoare legală. Această decizie a fost luată pentru a repara ofensa adusă greviștilor de la Sindicatul American al Căilor Ferate și al căror protest fusese înăbușit prin trimiterea de trupe. în SUA este asimilată grătarelor, autostrăzilor aglomerate și ca ultimul lung week-end al verii. 1 mai a devenit, în aproape toată lumea, Ziua Internațională a
Ziua Muncii () [Corola-website/Science/307015_a_308344]
-
atât de crunt, încât unul dintre socialiștii mai de vază, Frimu, a murit peste câteva zile de pe urma rănilor dobândite”" . Ministrul de Interne, George G. Mârzescu, și-a justificat ordinul dat forțelor de ordine de a trage în plin declarând că greviștii erau ațâțați de agenți bolșevici. Printre cele 52 de persoane arestate sub învinuirea de crimă „contra siguranței statului, complot contra statului” și „provocare de rebeliune și ofensă adusă M.S. Regelui” se aflau și activiști comuniști, infiltrați în rândul social-democraților la
Ion C. Frimu () [Corola-website/Science/307985_a_309314]
-
din 1780. Acest tablou a fost expus pentru prima oară la Iași în vitrina unei librării. Există o lucrare similară lui "Pax" (1916) în care muncitorul are capul descoperit. Alte lucrări cu tematică proletară expuse în 1915 au mai fost "Grevistul" și "În zi de grevă". Grevistul se remarcă prin duritatea portretului care înfățișează un muncitor la bustul gol cu privirea întunecată și cu-o pipă în gură. El întruchipează îngrijorarea maselor proletare în fața evenimentelor mondiale ale vremii. O compoziție militantă
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
expus pentru prima oară la Iași în vitrina unei librării. Există o lucrare similară lui "Pax" (1916) în care muncitorul are capul descoperit. Alte lucrări cu tematică proletară expuse în 1915 au mai fost "Grevistul" și "În zi de grevă". Grevistul se remarcă prin duritatea portretului care înfățișează un muncitor la bustul gol cu privirea întunecată și cu-o pipă în gură. El întruchipează îngrijorarea maselor proletare în fața evenimentelor mondiale ale vremii. O compoziție militantă antirăzboinică a fost "Muncitorul, Revoluția și
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
unde mișcările și atmosfera este mult mai grăitoare, cromatica folosită reușind să aducă limpezimi care dau senzația unui atelier în plină activitate. Octav Băncilă a pictat și alte compoziții cu tematică muncitorească ca "Întrunirea" (1914), ", , , Muncitorul Revoluția și Dreptatea" și "Greviștii" prezentate publicului cu ocazia expoziției din 1915, "" (1925), "Șomerul" (1935) și "" (1942). Prin originea și prin opera pe Octav Băncilă a lăsat-o în urma sa, el a fost în primul rând pictorul țărănimii și al muncilor agricole de la țară. În
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
creșterea prețului cărnii. Grevele izbucnite erau greu de reprimat. Criza s-a adâncit odată cu intrarea în grevă a muncitorilor de pe șantierele navale din Gdańsk, la 14 august 1980. Aceștia erau conduși de electricianul militant Lech Wałęsa. Pentru prima dată, activitatea greviștilor a fost coordonată, iar guvernul a fost nevoit să se așeze la masa negocierilor și să semneze în august 1980 la Gdańsk un acord prin care se stipulau, printre altele, dreptul la grevă, legalizarea înființării sindicatelor independente și desființarea cenzurii
Solidaritatea () [Corola-website/Science/302101_a_303430]
-
din zona Petrograd. Majoritatea socialiștilor finlandezi erau însă moderați și preferau metodele parlamentare, ceea ce l-a făcut pe Lenin să-i eticheteze drept „revoluționari ezitanți”. Aceste ezitări au scăzut în intensitate pe măsură ce greva generală părea să-și facă efectul; liderii greviștilor au votat la limită să ia puterea la 16 noiembrie, dar revoluția propusă a trebuit să fie anulată în aceeași zi din lipsa de adevărați revoluționari care să pună decizia în aplicare. Socialiștii moderați au câștigat la repetarea votului de
Războiul Civil Finlandez () [Corola-website/Science/302693_a_304022]
-
stânga era puternică, se creease un partid comunist.Italienii au inventat chiar o nouă formă de grevă, cu ocuparea întreprinderilor. Având în vedere aceste condiții, statul s-a ferit să intervină, preferând să profite de arditistii care au luptat împotriva greviștilor.Atacau primăriile în care câștigaseră socialiștii, se luptau cu greviștii, foloseau o violență extremă, arma lor era bâta (manganello).Uneori îi prindeau pe adversari, le turnau ulei pe gât ulei de ricin.Într-o țară lipsită de experiență democratică, violență
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
inventat chiar o nouă formă de grevă, cu ocuparea întreprinderilor. Având în vedere aceste condiții, statul s-a ferit să intervină, preferând să profite de arditistii care au luptat împotriva greviștilor.Atacau primăriile în care câștigaseră socialiștii, se luptau cu greviștii, foloseau o violență extremă, arma lor era bâta (manganello).Uneori îi prindeau pe adversari, le turnau ulei pe gât ulei de ricin.Într-o țară lipsită de experiență democratică, violență fascistă i-a propulsat pe scenă politică.Numărul fasciilor a
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
cărbunelui în aprilie și una în domeniul feroviar în mai. Public era furios, majoritatea pronunțându-se în sondaje în favoarea interzicerii grevelor muncitorilor din serviciile publice și în favoarea unui moratoriu pe acțiunile sindicale. Truman a propus legi de încorporare forțată a greviștilor în armată și, participând la o ședință a Congresului, a reușit să anunțe încetarea grevei feroviare. Propunerea sa a fost adoptată de Camera Reprezentanților, dar a fost respinsă de Senat. În ce privește mărufurile al căror preț rămânea controlat de stat, producătorii
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
Sf. Isac, la intrarea în Grădina Alexandrovski care ducea în Piața Palatului. Masacrul a fost declanșat atunci când popularul conducător al clasei muncitoare, preotul ortodox rus Gheorghi Gapon, și-a anunțat intenția de a-i conduce pe cei 100.000 de greviști neînarmați pentru a prezenta țarului o petiție prin care se cereau reforme fundamentale și instituirea unui parlament. Protestatarii nu știau că palatul nu mai era decât un simbol al puterii imperiale și că țarul nu mai locuia acolo. Țarul a
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
a făcut nici o sugestie ca țarul să primească o delegație a demonstranților sau să trimită un reprezentant care să accepte petiția. În schimb, ministrul de interne a mobilizat trupe suplimentare însărcinate cu paza palatului și reprimarea demonstrației. În momentul când greviștii s-au apropiat de palat purtând icoane religioase și cântând imnul imperial, trupele țarului au deschis focul. Numărul exact al victimelor este necunoscut și face obiectul unor dispute între istorici, dar potrivit unor estimări medii ar fi fost răniți și
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
organizație underground. La 14 august 1980, după ce o altă creștere a prețurilor a dus la o grevă la Șantierul Naval din Gdańsk—grevă la inițierea căreia a participat—Wałęsa a sărit gardul șantierului și, ajuns înăuntru, a devenit lider al greviștilor. Greva a inspirat și altele similare, mai întâi la Gdańsk, apoi în toată Polonia. Wałęsa a condus Comitetul de Grevă Inter-Uzine, coordonând muncitorii din Gdańsk și din alte 20 de întreprinderi din regiune. La 31 august, guvernul comunist, reprezentat de
Lech Wałęsa () [Corola-website/Science/304206_a_305535]
-
arhivele Siguranței: Vasile Roaită nu numai că nu fusese nici măcar grevist, dar era unul dintre informatorii pe care Siguranța îi infiltrase printre muncitorii de la Atelierele Grivița. Cu alte cuvinte, din motive propagandistice, PCR-ul îi furase meritele lui Constantin Negrea, grevist care luptase cot la cot cu Dej pentru drepturile muncitorilor, și i le atribuise unei unelte a “regimului burghezo-moșieresc”. Deși sub Ceaușescu, sărbătorirea însângeratului Februarie 1933 a încetat tacit și, tot tacit, din ordinul secret al lui Ceaușescu, s-a
Vasile Roaită () [Corola-website/Science/311671_a_313000]
-
primesc ordin să deschidă focul împotriva muncitorilor baricadadați în fabrică. Acțiunea fost coordonată de subsecretarul de stat din ministerul de Interne Armand Călinescu (viitorul prim-ministru). Cu acest prilej, au murit împușcați zeci de muncitori. Constantin Doncea, în calitate de lider al greviștilor, a fost arestat, condamnat la 20 august 1933 la muncă silnică pe viață (aceasta fiind cea mai mare pedeapsă și a mai primit-o din lotul greviștilor din 1933 doar Dumitru Petrescu) și închis. Un mai târziu, în condițiile relurării
Constantin Doncea () [Corola-website/Science/311672_a_313001]
-
acest prilej, au murit împușcați zeci de muncitori. Constantin Doncea, în calitate de lider al greviștilor, a fost arestat, condamnat la 20 august 1933 la muncă silnică pe viață (aceasta fiind cea mai mare pedeapsă și a mai primit-o din lotul greviștilor din 1933 doar Dumitru Petrescu) și închis. Un mai târziu, în condițiile relurării relațiilor diplomatice dintre România și URSS, are loc rejudecarea procesului la Craiova. Și de această dată Doncea și Petrescu obțin cele mai mari pedepse (15 ani muncă
Constantin Doncea () [Corola-website/Science/311672_a_313001]
-
relațiilor diplomatice dintre România și URSS, are loc rejudecarea procesului la Craiova. Și de această dată Doncea și Petrescu obțin cele mai mari pedepse (15 ani muncă silnică). În ianuarie 1935, Cominternul organizează prin intermediul PCR evadarea celor mai importanți trei greviști din „lotul Grivița”. Astfel, într-o acțiune organizată probabil de Marcel Pauker și Gheorghe Stoica, Doncea reușeste să evadeze din închisoarea din Craiova, împreună cu Dumitru Petrescu și Gheorghe Vasilichi. Potrivit lui Vladimir Tismăneanu, „Dej a rămas în temniță acumulând, se pare
Constantin Doncea () [Corola-website/Science/311672_a_313001]
-
foamei din 1981, conduse de Bobby Sands, s-au soldat cu 10 morți. Cauza morții a fost înregistrată de către medicul legist ca „inaniție autoimpusă”, nu suicid; aceasta a fost ulterior modificată în „inaniție” pe certificatele de naștere, în urma protestelor familiilor greviștilor. În timpul celui de-al doilea război mondial, s-a descoperit că Erwin Rommel avea cunoștință despre atentatul de la 20 iulie asupra lui Hitler și a fost amenințat cu judecata publică, execuția și represaliile asupra familiei sale dacă nu își va
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
sau Uniunea Sovietică, în Franța ele puteau fi întâlnite mai degrabă în cadrul mișcării rurale „maquis”. Femeile au organizat demonstații ale gospodinelor în 1940, au fost active în „comitetele populare” ale organizațiilor clandestine comuniste, au asigurat încurajarea și sprijinul general material greviștilor sau celor care se eschivau de la serviciul de muncă obligatorie. Ele au fost folosite ca dactilografe și ca agenți de legătură, în parte pentru că germanii erau mai puțin bănuitori cu femeile, cât și datorită faptului că raziile și verificările făcute
Rezistența franceză () [Corola-website/Science/309588_a_310917]