275 matches
-
fost trimiși să caute bani pentru răscumpărarea camarazilor lor. Recompensele cerute au fost împovăratoare pentru bugetul Ordinului teuton. De exemplu, pentru un mercenar numit Holbracht von Loym au trebuit să fie plătiți "de 60 de ori numărul a 150 de groși praghezi", adică aproape 300 de kilograme de argint pur, o valoare extrem de ridicată în toate timpurile. Cu armata învinsă, cu mercenarii neplătiți, noul Mare Maestru Heinrich von Plauen cel Bătrân nu avea cum să continue lupta, în special după cea
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Cernișoara este o comună în județul Vâlcea, Oltenia, România, formată din satele Armășești (reședința), Cernișoara, Groși, Mădulari, Modoia, Obârșia și Sărsănești. Vestigii arheologice s-au descoperit pe toată suprafața comunei, vestigii care dovedesc că zona a fost locuită încă din antichitate. Izvoare scrise despre această localitate nu sunt cunoscute în sursele istorice până la domnia lui Mihai
Comuna Cernișoara, Vâlcea () [Corola-website/Science/301998_a_303327]
-
(n. 12 mai 1938, Groșii Băii Mari, județul interbelic Maramureș) este un taragotist român de muzică populară. Face parte dintr-o familie cu tradiție muzicală; bunicul, tatăl și cei doi frați mai mari au cântat la fluier. Dumitru se familiarizează cu instrumentul și se înscrie
Dumitru Fărcaș () [Corola-website/Science/303381_a_304710]
-
dintre care 2 au fost aduse la București (cea din Mintia, expusă în interior, și cea din Bejani, în curtea muzeului - ambele din județul Hunedoara), iar alte 4 sînt păstrate și îngrijite in situ (la Lunca Moților - jud. Hunedoara; la Groșii Noi, Julița și Troaș - jud. Arad). Horia Bernea a decedat în seara zilei de 4 decembrie 2000, la Paris, după ce suferise o dificilă intervenție chirurgicală pe cord deschis. Corpul său a fost adus în țară și înmormântat la Biserica Mavrogheni
Horia Bernea () [Corola-website/Science/304207_a_305536]
-
Biserica de lemn din Groși, județul Neamț, a fost construită în anul 1806. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Din discuțiile cu bătrânii satului, se poate afla că biserica a fost construită în anul 1806, de către preotul Cozma împreună cu
Biserica de lemn din Groși, Neamț () [Corola-website/Science/312724_a_314053]
-
În anul 1928 preotul Moldovanu ajutat de ilustrul învățător Tomegea Vasile de la plasa Boroaia cu prefectul județului Baia, Octav Ghilimei de loc tot din Boroaia, cu primarul comunei Brusturi (Ghe. Horia) au trecut biserica Sf. Voievozi Mihail și Gavril din Groși precum și biserica Sf. Ioan Botezătorul din satul Poiana, unde era preot Iosif Lupescu, în rândul monumentelor istorice, fiind reconfirmate și în anul 1954 de către Departamentul Cultelor și un delegat al raionului Tg. Neamț (regiunea Bacău) ca monumente istorice. În anul
Biserica de lemn din Groși, Neamț () [Corola-website/Science/312724_a_314053]
-
o danie a regelui, sub denumirea de Zakal. În schimb, din anul 1319, localitatea este pomenită sub forma de Magiar Zakal (Săcalu Unguresc), în 1332 este pomenit un ,saccerdos de Duabus Ecclesis”, în 1334 preotul Iacob achită dijma de doi groși, în 1336 - Zazzakal, în 1336 - Magiar-Erdeő Szakal (Săcalu de Pădure Unguresc), în 1773 - Szakall, în 1760-1762 sub forma de Erdő Szakál, adică Săcalu de Pădure, iar în anul 1854 - Erdő Szakál sau Săcal. Atribuirea denumirii de Magyar (Unguresc) unei localități
Biserica de lemn din Săcalu de Pădure () [Corola-website/Science/311432_a_312761]
-
Bârzava (în , alternativ "Berzova") este o comună în județul Arad, Crișana, România, formată din satele Bătuța, Bârzava (reședința), Căpruța, Dumbrăvița, Groșii Noi, Lalașinț, Monoroștia și Slatina de Mureș. Bârzava este situată la poalele Munților Zărand, la contactul acestora cu Munții Metaliferi, pe malul drept al Mureșului, pe râul Bârzava - afluent de dreapta al acestuia, între comunele Conop (la vest) și Vărădia
Comuna Bârzava, Arad () [Corola-website/Science/310103_a_311432]
-
dreapta al acestuia, între comunele Conop (la vest) și Vărădia de Mureș (la est). Prima atestare documentară a localității Bârzava datează din anul 1471. Satul Bătuța este atestat documentar în anul 1851, Căpruța în anul 1350, Dumbrăvița în anul 1471, Groșii Noi în anul 1515, Lalașinț în anul 1585, Monoroștia în anul 1350 și Slatina de Mureș în anul 1439. Sectoarele economice sunt bine reprezentate la nivel de comună. Alături de agricultură, industria materialelor de construcții și industria forestieră au ponderi însemnate
Comuna Bârzava, Arad () [Corola-website/Science/310103_a_311432]
-
baptiști (1,63%), Martorii lui Iehova (0,48%), ortodocși sârbi (0,44%), romano-catolici (0,3%), adventiști de ziua a șaptea (0,18%) și reformați (0,11%). Pentru 2,99% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Biserica de lemn din Groșii Noi
Comuna Bârzava, Arad () [Corola-website/Science/310103_a_311432]
-
aici se mai poate vizita și ruinele cetății medievale a Trascăului, biserica mănăstirii din Măgina, satul Rimetea și muzeul său etnografic, rezervațiile naturale Cheile Plaiului de lângă satul Izvoarele, Cheile Siloșului, Vânătările Ponorului, Huda lui Papară, Peștera Poarta Zmeilor (Peștera de la Groși) și Piatra Secuiului (a cărei parte nordică mai e numită și Colții Trascăului). Înălțimile Colților Trascăului sunt propice pentru zborul cu parapanta. Ca zonă de decolare este recomandat platoul din extremitatea nordică a masivului aflat la o altitudine de 1050
Cheile Vălișoarei () [Corola-website/Science/309346_a_310675]
-
Perioadă cea mai prosperă a mănăstirii a fost între 1604-1628 când Dochia soția lui Stoichiță Râioșeanu a dăruit succesiv 19 sate: Petrești, Hupavi, Stejarul, Baltă de Munte, Cotești, Isvarna, Gureni, Baltă, Strâmba, Izvoare, Smelești, Grăguești, Marbani, Lipea, Fărcășești, Căpăceni, Șerbești, Groși, Peștișani - cu livezile, grădinile, pădurile și iazurile cu morile și pivele lor. La 8 noiembrie 1724 are loc un incediu care mistuie casă ctitorului, chiliile, pivniță și hambarele. Urmează o perioadă de declin a mănăstirii când la 10 iunie 1731
Mănăstirea Sfânta Treime (Strâmba) () [Corola-website/Science/313569_a_314898]
-
o stare avansată de degradare putând să se prăbușească în orice moment. În urmă cu câțiva ani Muzeul Țăranului Român a dorit să cumpere această biserică, care ar fi intrat în custodia lui ca și bisericile de la Lunca (Hunedoara) sau Groșii Noi (Arad). Atunci localnicii au refuzat, lucru regretat acum, comunitatea locală, extrem de săracă, nu poate întreține această biserică. Dacă nu se vor lua măsuri urgente, încă un monument de spiritualitate românească va dispare.
Biserica de lemn din Căpăt () [Corola-website/Science/317953_a_319282]
-
fiind apoi înlocuiți de monede bizantine. În formațiunile statale românești, s-a emis monedă, primul voievod care a emis monede fiind Vladislav I în Țara Românească, el bătând "ducați munteni" din argint, urmat de Petru Mușat în Moldova, acesta emițând "groși" de argint. Spre deosebire de Țara Românească și Moldova, Transilvania a avut emisiuni monetare de tip vest-european: groși, oboli, dinari, creițari, guldeni, taleri și ducați, începând cu anul 1538. Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe monede, de-a lungul secolelor circulând: taleri
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]
-
care a emis monede fiind Vladislav I în Țara Românească, el bătând "ducați munteni" din argint, urmat de Petru Mușat în Moldova, acesta emițând "groși" de argint. Spre deosebire de Țara Românească și Moldova, Transilvania a avut emisiuni monetare de tip vest-european: groși, oboli, dinari, creițari, guldeni, taleri și ducați, începând cu anul 1538. Pe teritoriul românesc pătrund foarte multe monede, de-a lungul secolelor circulând: taleri turcești, galbeni ungurești și austrieci, zloți, carboave rusești, țechini venețieni, în total peste 100 de tipuri
Leu românesc () [Corola-website/Science/297256_a_298585]
-
Zlotul (plural: Zloți) este unitatea monetară poloneză. În poloneză se scrie złoty (pronunțat [] ()), însemnând „de aur”. Este divizat în 100 de grosz, pronunțat [groș]. La 1 ianuarie 1995, "zlotul nou" (PLN) a înlocuit "zlotul vechi" (PLZ, care fusese creat în 1950), în urma hiperinflației de la începutul anilor 1990 la cursul de 1 PLN = PLZ. Politica monetară este de competența Băncii Naționale a Poloniei (în ), prezidată
Zlot polonez () [Corola-website/Science/296629_a_297958]
-
de aur, folosite în Polonia, îndeosebi monede din Veneția și ducați din Ungaria. În 1496 Dieta a aprobat crearea unei monede naționale, „zlotul”, a cărei valoare a fost fixată la 30 grosz, monedă bătută din 1347 și calchiată (imitată) după groșul din Praga. Grosz-ul era subdivizat în doi „polgrosz” și trei „solidi”. Denumirea de "złoty" (denumit uneori "florin") a fost folosit pentru diferite monede, incluzând moneda de 30 de groszy, denumită "polski złoty", czerwony złoty (złoty roșu) și "złoty reński" (florin
Zlot polonez () [Corola-website/Science/296629_a_297958]
-
złoty” și „thaler” și a emis bancnote exprimate în „thaleri”. La Congresul de la Viena din 1815, Ducatul Varșoviei a devenit Regatul Poloniei, revenit țarului Rusiei. Începând din 1816, zlotul este aliniat rublei (1 zloty = 15 copeici, iar 1 grosz = ½ copeică). Groșii și zloții au fost bătuți la Varșovia până în 1850, dar din 1832 (după eșecul insurecției din 1830-1831) au circulat în Polonia și piese monetare exprimate în ruble. Între 1835 și 1846, Orașul Liber Cracovia, un alt rezultat al Congresului de la
Zlot polonez () [Corola-website/Science/296629_a_297958]
-
(în , în , în trad. "Târgu Fierului") este un municipiu în județul , Transilvania, România, format din localitățile componente Hunedoara (reședința) și Răcăștia, și din satele Boș, Groș, Hășdat și Peștișu Mare. În 2011 avea o populație de 60.525 locuitori. Situată în partea centrală a județului Hunedoara, la 220-270 m altitudine, pe valea Cernei, la 19 km de municipiul Deva, Hunedoara ocupă o suprafață de 97 km²
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
Situată în partea centrală a județului Hunedoara, la 220-270 m altitudine, pe valea Cernei, la 19 km de municipiul Deva, Hunedoara ocupă o suprafață de 97 km². În teritoriul administrativ al municipiului sunt cuprinse localitatea Răcăștia și satele aparținătoare Boș, Groș, Hășdat și Peștișu Mare. Zona dispune de infrastructura obișnuită pentru un oraș modern: rețele de energie electrică, termică, gaze naturale și apă, stație de epurare, mijloace de transport în comun, căi de acces rutier și feroviar, telefonie fixă și mobilă
Hunedoara () [Corola-website/Science/296882_a_298211]
-
Biserica de lemn din Groși, comuna Margina, județul Timiș este datată de o pisanie din 1741. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august). Este una dintre bisericile călătoare, fiind adusă de pe valea Mureșului, din satul Căpâlnaș, și ridicată pe locul actual în anul 1826. Biserica
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
Margina, județul Timiș este datată de o pisanie din 1741. Are hramul „Adormirea Maicii Domnului” (15 august). Este una dintre bisericile călătoare, fiind adusă de pe valea Mureșului, din satul Căpâlnaș, și ridicată pe locul actual în anul 1826. Biserica din Groși prezintă valori documentare și artistice demne de păstrat, mai ales într-o zonă unde numărul vechilor biserici de lemn rămase este redus. Se remarcă prin structura bine păstrată și elemente decorative din preajma pisaniilor. În interior se păstrează o pictură parietală
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
bună calitate, din secolul 19. Inscripția de pe intrarea în naos și de pe grinzile din altar constituie valoroase izvoare documentare. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Frumoasa așezare situată între dealuri și păduri seculare, satul Groși e situat la 12 km nord-est de Făget și aparține din punct de vedere administrativ de comuna Margina. Așezare mică, atestată documentar la începutul veacului al XVI-lea, la 1717, aceasta avea doar 20 de case. Locuitorii s-au ocupat
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
cea a turnului, au fost îmbrăcate în perioada interbelică cu tablă zincată. Bolta navei, iconostasul și partea superioară a altarului au păstrat fragmente din pictura inițială, în multe locuri însă fiind rău degradată. Prin calitate, stil, scheme iconografice, pictura de la Groși trădează școala lui Ștefan Tenețchi, unul din cei mai renumiți pictori și zugravi de biserici din Banat.
Biserica de lemn din Groși, Timiș () [Corola-website/Science/317061_a_318390]
-
documentară. Inițial, localitatea se numea Vama Moldoviței și apare într-un privilegiu comercial din 6 octombrie 1408 în care se stabilește ca toți negustorii care vor duce mărfuri din Țara Ungurească în Moldova să plătească taxe vamale de „câte un groș și jumătate din grivnă” de povară - la dus și „câte doi groși” de povară la întoarcerea din Ardeal. Domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432), printr-un document din 18 noiembrie 1409, a scos satul Vama din Ocolul Câmpulung și l-a
Biserica de lemn Înălțarea Domnului din Vama () [Corola-website/Science/317172_a_318501]