500 matches
-
trecut, domnii cu mustăți nesfârșite și țilindru pe cap, doamnele în rochii lungi, cu funde mari în turnură și pălării legate sub bărbie cu panglici, militari cu sabie la brâu sau proptiți în puști cu baionetă, eleve de pension făcând gropițe în obraji, cu bucle-cîrnăciori lângă urechi, juni ofticoși cântând la violoncel. "Vorbești de bomba atomică? De distrugerea în masă? Uite ce-ți răspund. Privește acest album cu fotografii vechi, din secolul trecut. El cuprinde răspunsul meu la toate problemele lumii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
lung și îngreunat de povara anilor, Seine a vrut să coboare de pe măgar. Acesta, pentru a-l ajuta pe bunul său stăpân, a îngenunchiat. Genunchii lui au săpat o mică groapă. în momentul în care s-a ridicat, din acea gropiță a țâșnit, în chip miraculos, o șuviță de apă. Acela este izvorul Senei. Fabulațiile nu se opresc, însă, aici. S-a înrădăcinat credința că Saint Seine este acela care dezleagă ploile binefăcătoare, înviorează și sporește fertilitatea câmpului. Acolo, pe un
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
se pronunțe, murmurară laolaltă: - Lică! - Bravo, Lică! adaogă Nory, revenindu-și repede din uimire. Așadar, domnul de la cinematograf, domnul cu profil interesant, cu rictus în colțul gurii, era Lică! Lică, fără de mustață mică, cu desenul gurii liber de umbră, cu gropița pe care o dezmierda vârful castaniu al mustății schimbată în dungă. Lică, fără bucla pe frunte, tuns scurt; Lică, prelucrat treptat de progres, de frizer, și de atâta suferință cit putea încape în el. In biserică, după stâlp, Lică, deși
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
spunând: - Doamne, îți mulțumesc că am inimă, că am viață. Fă inima mea mai mare, ca a unui îngeraș, ca să am viață de îngeraș, să aduc numai bucurii!... Vis împlinit În sfârșit, a devenit școlar și Dorinel, băiatul brunețel cu gropiță în bărbie! Era așa de drăgălaș, că toate bunicuțele și mătușile îl ciupeau de obrăjori ori de câte ori îl întâlneau pe uliță. Acum se întorcea mândru de la școală, cu ghiozdanul în spate, îmbrăcat în uniformă bleumarin și cămașă albă. Abia aștepta să
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
nu m-ar încuraja, m-aș simți jignit. Veșnicele mele suceli! 42. Nelly se scrie cu doi "l" și, neapărat, cu "y". E o brunetă înaltă, cumsecade și înțelegătoare. Ar fi chiar simpatică, plăcută, cu ochii ei languroși și cu gropițele din obraji, ce-i împuținează vârsta, dacă n-ar ține atât de mult să pară o femeie cultivată. Din când în când, vine la bibliotecă să-i ceară lui Julius cărți. Nu vrea, în ruptul capului, romane la modă sau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și doamna Schtngrm și ubicuul Polyphemus. Și președintele Sludden, slăvit fie Dumnezeu. Lanark se uită la Rima. Priveliștea îl liniști. Ea stătea zîmbind pe perne, cu o mînă pe pieptul plin. în jurul ei plutea o atmosferă de un calm blînd; gropițele de la colțurile gurii erau neobișnuit de adînci. — E-n regulă, Lanark, spuse ea drăgăstos. Nu te teme. El oftă și începu să se îmbrace. Intră Jack cu o tavă plină, iar Ritchie-Smollet turnă cafea în cești și împărți farfuriile, pălăvrăgind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Domnul Sima și-a scos, cu degetul cel mare și cu arătătorul de la mâna dreaptă - în stânga ținea pușca - o lacrimă care îi înghețase în colțul ochiului și i-a dat drumul jos; acolo unde a căzut lacrima, a rămas o gropiță în zăpadă, abia vizibilă, cât o înțepătură de ac, și atât; apoi mi-a spus : „S-a întâmplat că am să mor curând, nu cred să apuc primăvara“. „Fii serios, domnule Sima“, am spus, „pari sănătos tun, ar trebui să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
își feri privirea și și-o ascunse lateral, în scutul Sfântului Gheorghe, care de veacuri întregi ucidea cu aceeași suliță același Balaur. — Bună seara... ăăă, doamnă. — Doamne ajută! Epiharia avea fața rotundă, ca de copil, pielița obrazului albă și o gropiță tot rotundă, ca un bumb, sub buza de jos. Din păr nu i se vedea decât o șuviță, pânza baticului îi cobora peste urechi, trecea pe sub bărbie, strângând-o, și se înnoda nevăzut undeva, la ceafă. Căutătura ei era serioasă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
numește? Dar înainte să apuce domnul avocat să răspundă, intră doamna casei, mică și bien en chair, încruntată, mânioasă chiar, cu obrajii roșii. Când văzu un străin, supărarea păru că se topește, îi întinse lui Costache o mână pufoasă, cu gropițe, acesta o duse la buze fără s-o atingă, apoi doamna ceru slujnicei două cafele. Dar domnul avocat pesemne că îi suporta greu prezența, fiindcă după două minute de conversație despre negustorii ambulanți, acum, în decembrie, după ce o întrebă cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
era cu picioarele pe pământ și avea un bun-simț care o făcea să nu se ia după zvonuri. Era frumoasă, la fel ca fratele ei, avea un ten de camelie, moștenit de la mama lor, un nas mititel, ca desenat, și gropițe în obraji. Agata s-a mirat cu glas tare, ea nu știa despre așa ceva, părerea ei era că omul e un străin necăjit care nu prea are din ce trăi și-și caută un rost în Capitala noastră plină de
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
minunat rumenită și împodobită, sau poate că atmosfera schimbă gustul mâncărurilor. Sorbi din vinul care, în schimb, era de neprețuit, întrucât Livezenii aveau vinurile cele mai bune din Capitală, și se simți un pic mai îmbărbătat. Marioara îi zâmbi cu gropițele ei din obraji, dar era un zâmbet neconvins, aproape speriat. În clipa aceea, se auzi, din stradă, un cor care cânta ascuțit și fals. Veniseră colindătorii. Domnul Hristea și, imediat după el, doamna, începură să cânte și ei, odată cu strada
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Abia când a văzut-o, și-a dat seama cine e doamna avocat Movileanu: cuconița plină de nuri și migrene din strada Teilor, cea pe care o-nșela bărbatul. Ea îi întinse ca și prima dată o mână pufoasă, cu gropițe, dar Costache se făcu că nu observă și se scuză fără convingere că trebuie s-o primească astfel, fiindcă n aștepta pe nimeni, nu se simte tocmai bine - un guturai. Doamna arăta foarte bine, era aranjată, pudrată exact cât trebuie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care-a salutat-o și a vrut să-i vorbească, noroc că s-a apropiat de ei și părintele, cu veselie, bine a făcut, că ea s-a pierdut cu firea și obrazul i-a devenit stacojiu până și-n gropița din bărbie. Din vorbă-n vorbă și pornind de la străinul Dan Crețu, cu care fusese ea nu demult singură în biserică, se pare că domnul nou-venit, care era Șef al siguranței publice, aflase ceva ce-l interesa, despre icoana dispărută
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
acesta, domnul Dan Crețu sau Kretzu, era un om absolut obișnuit. Dezamăgirea nu dură mult, pentru că fața domnului Crețu îi plăcea, iar când, după o ezitare, acesta îi sărută cu delicatețe mâna, Marioara îi surâse cu un zâmbet seducător cu gropițe, pus la păstrare de o grămadă de vreme, și anume de la divorț: iată că-l regăsise. Urmă, pe la 8 și jumătate, trăsura familiei Margulis, veche, dar cu caii proaspăt țesălați și hamurile cu ciucuri noi, roșii. Nelu, vizitiul, se făcuse
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Rămăsese numai Dan Crețu, spre regretul Marioarei, care îl fixase cu atenție întreaga seară, convingându-se că prima impresie n-a înșelat-o: domnul Crețu nu are nimic, dar chiar nimic misterios, este un om ca oricare altul. Zâmbi cu gropițe. Pendula se apropia de ora 12. Bărbații destupară sticlele de șampanie din frapierele în care gheața lacului Cișmigiu era pe jumătate topită. La prima bătaie a pendulei, din cele douăsprezece, cupele se ciocniră cu clinchet una de alta și luminile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
așa cum nu s-a spus încă, dar se va spune curând, anii stau pe loc, ca peisajul văzut pe fereastra unui tren, iar noi, noi suntem cei care trecem. Noi suntem cei care trecem chiar acum alături, interveni zâmbind cu gropițe doamna Marioara Livezeanu, necăjită însă că Dan Crețu face pe placul gazetarilor și intră iar în rolul străinului misterios. Din fericire, taraful de lăutari îmbrăcați în fracuri roșii începuse un vals cunoscut, așa că doamna casei anunță: — Începe valsul! Doamnele aleg
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Cîtă-i vremea unei ierne, Cât zăpadă se așterne, Ea tot deapănă și țese Fire albe, pânze - alese. Părul ei cel negru, moale, Desfăcut cădea la vale, Ochii tineri și căprii Strălucesc așa de vii, Iar de râde, are haz, Cu gropițe în obraz Și la unghiul dulcii guri Și la alte - ncheeturi, Și la degete, la coate, La - ncheeturile toate; Ochii ard întunecoși, Fața albă, buze roși, Iar când merge legănată, Tremur sânii ei de-odată, Tremură frumseța-i toată. Nu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și nu se învrednicește Să câștige ce-a dorit, Să fie - a lui ce-a iubit. Puica cea desmierdăcioasă Din ochi negri mângâioasă, Puica ademenitoare Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculiță Cu gușa de porumbiță, Cu gurița mititea Cu gropițe lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz Cu gropițe în obraz Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te - nchipuesc Îmi vine să - nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap de jelea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Să fie - a lui ce-a iubit. Puica cea desmierdăcioasă Din ochi negri mângâioasă, Puica ademenitoare Din ochi negri visătoare, Dragostea de puiculiță Cu gușa de porumbiță, Cu gurița mititea Cu gropițe lângă ea, Cu zâmbirea ei cu haz Cu gropițe în obraz Și cu dragostea în ochi De mă tem să n-o deochi. Noaptea când te - nchipuesc Îmi vine să - nnebunesc, Iară ziua aș lua Lumea-n cap de jelea ta. Norilor, o, norilor, Unde-i țara florilor? Unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
scoată ochii amândoi să-i aducă tătînă-său. Omul a luat-o. După fată se ținea ș-un cățeluș. Ea s-a rugat la om să-i scoată ochii cățelului s-o lase pe dânsa teafără. Ea și-a făcut o gropiță și bea apă și se hrănea, furnici și gândaci mânca, așa să trăiesc eu! Așa au dat D-zeu și sf. Petrea - că ea era săraca nevinovată - ș-au făcut un băiet. D-zeu știind ce se petrece au pornit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pistolul cârnului le arunca priviri buimace. Se așezase pe primul scaun, lângă Melania Lupu. Bătrâna îi atinse brațul zîmbindu-i tremurat. ― Ai crescut mare, Săndel. Îl măsură printre gene: "A luat ochii de la Florence. Gura e a lui Șerbănică. Bărbia are gropiță... Pe vremea ta, draga mea, asta însemna două căsătorii. Când era mic, maică-sa îl purta cu bluze ca pe o fetiță, și în spielhosen. Văd și acum puișorii galbeni de pe buzunar. Erai pe plajă, la Rex cu colonelul. Cum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-o. — Tati!!! a spus Armanoush cântând parcă de Încântare. Parcă aveai o Întâlnire În seara asta. Cum se face c-ai ajuns acasă atât de devreme? Însă, Înainte să termine Întrebarea, Armanoush intuise deja răspunsul. Barsam Tchakhmakhchian a zâmbit făcând gropițe În obraji și și-a Îmbrățișat fiica, iar ochii Îi străluceau de mândrie amestecată cu o ușoară neliniște. — Da, Însă lucrurile nu au mers așa cum aș fi vrut, a trebuit să reprogramăm Întâlnirea, i-a spus el lui Armanoush. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
arăta anormal de normal față de clientela obișnuită a salonului de tatuaj. Era Aram Martirossian. Aram era un bărbat Înalt, destul de solid și arătos, care avea un chip blând, dar obosit, o barbă neagră, un păr mai degrabă cărunt și niște gropițe adânci ce se iveau de fiecare dată când zâmbea. Ochii lui sclipeau de inteligență În spatele ochelarilor cu ramă groasă. Din felul În care se uita la mătușa Zeliha, Îți dădeai imediat seama de iubirea lui pentru ea. Iubirea, respectul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
sfîrșeau Înlăuntrul unei femei. Îi spune despre Mariana, despre cum a găsit-o exact În momentul În care ajunsese la concluzia că drumurile nu duc nicăieri. Știu, spune Maggie, Întinsă pe burtă, cu poponețul ei frumos Înălțîndu-se peste coccisul cu gropițe, că Îți Închipui că vreau să-mi spui totul despre fosta ta soție, și poate chiar și vreau, dar mă intrigă mai mult chestia asta cu ascunsul. Ce vrei să spui cu „obișnuiam să mă ascund“? Știi cum să Îngropi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
clarific unele lucruri. Astea (se Întoarce și ne arată gambele) sînt Înfiorătoarele mele varice, care sînt o chestie ereditară, dar au fost amplificate serios de bombonica pe nume Oscar. Asta (apucă Într-o mînă o bucată de coapsă plină de gropițe) este pielea mea coajă-de-portocală, iar ăsta (se bate peste burta ieșită În afară) este din nou semnul trecerii lui Oscar cel Groaznic. — Draga mea, spune Gregory, ridicîndu-se Într-un cot, de ce Dumnezeu insiști să-ți scoți În evidență toate imperfecțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]