12,391 matches
-
Șora, Petru Romoșan, Ion Mureșan, Nino al meu și cu mine. Madi are un păr negru și bogat, cu cărare la mijloc și breton pe frunte. ascultă poeziile recitate de Romoșan și-și răsucește mereu părul, ca pe un fuior gros, la spate, ridicîndu-l, din cînd în cînd, în vîrful capului. e ca un ritual magic, nu pot să-mi iau ochii de la ea și, deodată, peste fața ei, se suprapune fața lui Virgil Mazilescu. de data asta nu fața primului
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
relatează și ele că se piteau adesea în clarobscurul indus de gestație în jurul burților materne acolo unde preaplinul cărnii începe să se reverse după treizeci și de ani sau că împungeau axilele mamei cu fontanelele de unde groaza țâșnea în jeturi groase ori povestesc înfiorate cum își strecurau palmele umede pe sub pânza ce se odihnea pe relieful de vulcan activ al sânilor materni aflați în necontenită ruminație, cerșind de la acest unghi un spor de securitate biologică, atunci când deveniseră ele însele un catarg
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
ca un voal de ulm orele alunecă pe fundul deltei împleticindu-se cum cârceii de viță de-a lungul pașilor noștri ce coboară spre miezul nifesima atingem cu piepturile spongioase liniile de metrou apoi mușcăm fiecare din inima celuilalt bucăți groase de plaur parcurgând restul drumului călare pe coama unui pelican cuvintele ne îndepărtează de zgomotul de cireadă cu care începe să se țeasă în jurul nostru acea neliniște ce precede formarea unui legământ atent la o pronunție foarte îngrijită a sunetelor
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
urcă la cer... stau pe un peron singură... cad de pe o piatră acoperită cu mușchi verzui și ud în valuri furioase... mama îmi ține capul pe brațe; în loc de ochi, am două pietre lichide... merg singură pe un drum cu praf gros albit de soare... constant-constant-constant... repede... dacă... dacă aș putea.... sus... GATAAA! Îmi așez perna pe ceafă, mă înfășor în așternut ca o boabă în teaca ei vegetală, strîns, strîns. Monstrul meu oranj se strecoară fierbinte și umed între mine și
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
subsol. Tăifăsuisem subversiv cu pensionarii jucători de table și dame, mituisem poștașii să bage scrisori, cu adresantul necunoscut, în cutiile blindate ale blocurilor, anunțînd în fiece apartament situațiunea anormală: toamna!!! Afară se topeau untos, frișcant, acoperișurile caselor, într-o căldură groasă, înecăcioasă, de untdelemn încins pe carton gudronat și țiglă țiuită de raze lente. Se încleiau zidurile, cărămidă în cărămidă, precum zahărul ars, verandele curgeau la deal, hîrbuind glastre văduvite de flori mașcate-n iubiri licențioase. Cădeau crestele cocoșilor, danturile dulăilor
Iminență autumnală (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14622_a_15947]
-
deschis și acum femei și bărbați toți pot ajunge acolo dacă fac ce e bine, sînt credincioși, sărută pietrele, cumpără ulei sfînt, își ung rănile și se roagă pentru toleranță în timp ce soldații continuă să treacă cu voci copilăroase și mitraliere groase. Cum ne vin lacrimile Îmi vine să plîng de fiecare dată cînd o aud pe Marianne Faithfull cîntînd "Cum curg lacrimile" pentru că știu că se uită la copiii care se joacă și copiii m-au făcut să plîng întotdeauna pentru că
Andrei Codrescu by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/14675_a_16000]
-
adevărat, nu puteau fi introduse în dosar la fel de ușor, dar nici nu puteau fi scoase decât cu un efort dublu. înseși dosarele erau de două ori mai încăpătoare, iar coperțile cel puțin de două ori mai solide. Dintr-un carton gros și negru, sau dintr-un plastic scorțos de culoarea cenușii. Erau dosare de viață lungă, la fel ca și rafturile grele, din lemn masiv. Așezate într-o ordine perfectă, fiecare cu eticheta lui, fiecare în sectorul lui. Dar cele mai multe erau
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
N6 Pe marginea Naționalei 6, din loc în loc, pe stânga uneori, alteori pe dreapta, o siluetă omenească. Una singură sau două, alături. Până la orașul cel mai apropiat sunt 20 de kilometri și 26 de siluete. Sunt tăiate într-un placaj gros și fixate bine în pământ ca să reziste marilor vânturi de pe aici: Tramontana și Marinul. Culoarea lor e neagră iar capul e despicat de un zig-zag roșu: simbolul fulgerului și al electrocutării. Jandarmeria departamentului, îngrozită de hecatomba anului trecut, a avut
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
paletă de categorii. Categoria “Nu e adevărat, eu n-am burtă!” Ăștia sînt ăia care neagă. Nici vorbă să aibă ei așa ceva. Tocmai au mîncat prea mult. Și au băut și vreo două beri. Sînt balonați. Sau e puloverul prea gros. Sau prea larg. Sau dungile de pe el prea orizontale. Doar cînd beau cîteva beri în plus își întreabă prietenul cel mai bun “Băi, ție ți se pare că m-am îngrășat?”. Sau prietena: “Auzi, pui, crezi că ar trebui să
Despre burticile bărbaților by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21198_a_22523]
-
și lasă-ne! Uite, de exemplu, ai putea să te măriți cu unul cu bani! Scrisoare deschisă către Elena Băsescu Dragă Elena, Îți scriu dintr-o cazarmă. În momentul ăsta, în jurul meu, e mult fum de țigară, sînt multe glasuri groase și zbîrniie cuvinte care încep cu “p” și cu “f”. Știi tu cam ce cuvinte. Chiar dacă nu le-ai auzit vreodată la Bamboo, le-ai auzit prin casă, cînd taică-tău credea că dormi. Dar mai bine să-ți spun
Scrisoare deschisă către domnişoara Goe Băsescu by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21199_a_22524]
-
la călit. 2. Nu-i nevoie să folosiți nici o “supă” (mai ales cuburi d-alea chimice vă implor să nu folosiți). Merge perfect treaba dacă folosiți apă și lapte. Tot cu lapte o mai lungiți la final, dacă iese prea groasă. Lapte dulce, nu lapte acru, nici sana și nici lapte cu cacao, da? 3. Nu-i nevoie nici de amidon, eu n-am pus. 4. În faza de fierbere, o să facă spumă. Adunați-o cu spumătoarea și aruncați-o. Spuma
Am fost în bucătărie! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21250_a_22575]
-
care a urmat, iar eu nu mi-am mai atins Pepsiul mult visat. Când a venit revoluția și s-au desființat uniformele, am trăit o mare dramă, fiindcă nu aveam cu ce să mă îmbrac. Nu aveam decât o salopetă groasă, de fâș, pe care o uram. Concedii cu părinții am avut, în toată copilăria, vreo două-trei. De la un punct încolo, n-am mai mers nicăieri, fiindcă nu erau bani. În fine, nu am fost, așadar, un copil foarte răsfățat din
Să ajutăm copiii să cânte by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21308_a_22633]
-
pe o pânză putrezită cu vreo câteva sfori tocmai bune pentru un balot de carne de 88 de kilograme Vitalie, Vitalie, sufletul tău zburase departe ce-ți păsa că eu țineam ficatul tău umflat și inima învelită în câteva straturi groase de grăsime strâns la piept ca pe niște bulgări însângerați de pământ ca să ajungi acasă unde bătrâna ta mamă aștepta Vitalie, Vitalie, ce-ți păsa ție că inima mea se răcea încetul cu-ncetul și deveneam un bărbat, adică ceva
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
scoase un oftat ca de hipopotam și făcu un gest larg cu mîna, către cameră, pereți, fereastră, tavan, balcon, aer, cer și pămînt. - Hadernsee..., murmură el, înainte de a păși peste prag. - Hadernsee...murmură și Klaus, după ce închise ușa din scînduri groase, tocite. Se întinse pe pat, cu albumul în mîini. Hadernsee... Ce-l adusese la Hadernsee? Coperțile îngălbenite ale albumului arătau imaginea aproape standard a pieței centrale, aparținînd unui mic sat din Bavaria: biserica, al cărei turn în formă de bulb
Poetul din Hadernsee by Florin Gabrea () [Corola-journal/Imaginative/10849_a_12174]
-
pe lumea asta mai mult într-o doară simțindu-ne ca niște frați expatriați; sau ca niște cuprinse de ger (stol de) cucoară. Pe cer. Umbra În noaptea mare-mare s-a trezit între două felinare care atârnau de stâlpi foarte groși. A adormit între ele. Printre picioare-i treceau mari câini lățoși / ori / duioase cățele. Când iar a tresărit se află îmbrăcat în ceva brocat sau într-un caftan greu îmbinat din cele șapte belele. În jur râdea de el lumea
Poeme by Petru M. Haș () [Corola-journal/Imaginative/10977_a_12302]
-
orice cititor, înainte ca o elementară logică să disocieze între analgezic și coroziv. Lectura e clar direcționată, visceralul o ia înaintea limbajului. O subtilitate, în cele din urmă, cu măcar două tăișuri, de vreme ce asemenea slalomuri nu pot păcăli stilistica. Tușele groase, de videoclip ,black metal", în care sunt trasate deopotrivă sintagme și imagini, sufocă - prin uzură - sinceritatea afișată a cărții: ,sfântul altar se crăcănează drept pe mijloc țeasta ți se crăcănează drept pe mijloc", ,mă îngrop adânc în mortarul amestecat cu
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
rubine Spuma să-ți scoată din suspine Ei o să-ți intre-n pălării Căci au pornit șirag spre tine Un marș cleios prin bălării Și-acum se cade să se-nchidă Acest flămînd poezioi Din vînt se-ncheag-o cărămidă Crinii clocesc groasa omidă Tîrîtă pe pereți de cridă Umflată-n sticle cu oloi Ci-acum se cade să se-nchidă Acest gingaș poezioi Pe care-l vei citi avidă Din nou în marmelada vidă A clipelor stoarse-n puroi Și a furnicii-n
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
traista unde el a fost strâns de puterea ascunsă a oaselor, o trec în mâna stângă și, înfășurat în șapte culori, coboară, pășind ca pe-o scară, printr-un tunel de cristale. Scufundătorul I-au săpat nouă copci în gheața groasă cât statul de om, departe una de alta, urmărind un șir de stele. Scufundătorul, cu pielea înroșită de ger, s-a apropiat de prima copcă. Prin aburul scos de apă, s-a aruncat cu capul înainte și, pe sub gheață, a
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
mai mare decît Cîmpulungul meu, se aduna să-l asculte. Dat fiind că nu existau nici hoteluri, nici bani de ajuns, cei mai mulți am fost cazați prin diferite locuințe particulare. Eu am stat într-o casă veche, foarte frumoasă, cu ziduri groase, ca de cetate. Tot ce se afla acolo - începînd cu mobila și tablourile și sfîrșind cu antichitățile așezate în firidele adînci ale ferestruicilor - era în perfect acord cu acea construcție medievală și trăda un bun gust desăvîrșit. Am aflat că
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
proprii, în Cronică, la Fănică Niculescu alias Nae Ionescu: "ochii săi alburii, unul mai verde, altul mai gălbui" ; "ochi decolorați, aproape albi (unul bătea mai mult în verde, celălalt mai mult în galben)"; "ochii albi"; "cu privirile alburii ca apa groasă a Dunării de Jos". Apoi la Vinea: "...încheie Fane stingîndu-și trabucul de fundul scrumierii de jad, culoarea ochilor lui diavolești", iar la Dumitriu: "ocheada stranie a orbitelor sale în care se roteau o pupilă de jad și una de opal
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
gust sigur și rafinat. În poeziile sale, autoarea surprinde contrastele din care este plămădită iubirea, adesea amintind de un destin neîndurător. “Iubirea noastră s-a pierdut cândva/ Tot colindând limanuri neumblate,/ I-aud bătaia ca o apă grea/ În turnul gros cu ziduri de cetate” (Ramuri risipite) Ne vom așterne, pete de lumină,/ Pe tina neîncrederii în noi,/ Vom sta la masă singuri amândoi - / Căni de pământ cu flacăra divină” (Căni de lut). “Prea multe ierni/ Pentru o singură vară,/ Prea
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
care după unii autori antici ar fi trăit încă înainte de Homer, a scris un poem numit Arimaspea, unde scria despre legendarul și bravul popor arimasp: „oameni voinici fără de număr, cu aspect războinic, bogați în cai, oi și vite, cu plete groase, cei mai puternici dintre toți oamenii, fiecare cu un singur ochi în frunte”. Erau oare miticii ciclopii sau doar mineri, care coborau în subteran cu o luminiță pe frunte, după cum consideră unii istorici (Diodor Sicul, lib. III. 12)? Chiar dacă nu
Arimii cei vechi sau arimaspi. In: Editura Destine Literare by MARIUS FINCÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_248]
-
preferatele sale Camel și, într-un regim de viață spartan, transformase uscătoria din podul casei într-o factorie a tabacului sui generis. Pe o suprafață de vreo treizeci de metri pătrați de podea așternuse ziare, peste acestea turna un strat gros de o palmă de tutun. Turna deasupra cumarină, iar peste amestecul rezultat mai punea un rând de ziare. Soarele bătând pe ferestruicile de pe două părți ale odăii, preparatul putea fi folosit după un număr rezonabil de zile. Foițele - Job! - se
Ieri sclav,azi brav by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10267_a_11592]
-
tangajului de la corzile grave; o lumină ce sclipește atunci când se aprind focurile alămurilor și pălește grație sufocării lemnelor în registrul acut. Una peste alta se poate spune că am întrezărit umbra lui Zeus. Sau poate a reginei culorilor și volumelor groase, masive. Clevetitorii ar invoca probabil moara de măcinat sunete. Binevoitorii, dimpotrivă, ar motiva că este un mijloc eficient de a convinge masele ce nu cugetă destul. Iar eu vin și spun că aduce oarecum cu a te dezbrăca în public
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
ca apa de la robinete, injecțiile prin voi, ar jura groparii că n-ați fi decât doișpe bucăți de maimuțe, ciopârțite cu joagărele. (Pică pe gânduri) Ori nici de maimuțe... Că și maimuțele... E maimuțe și maimuțe... Unele o are mai groasă chiar și decât un cal... (Schimbă strategia. Aplică jocul de-a mătușica cea bună, privindu-i cu un soi de zâmbet pe fiecare dintre ei și îndulcindu-și tonul) Ia spovediți-vă voi la tanti Olimpia... Dac-ați ciufulitără voi
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]