1,082 matches
-
acest semn, eunucul i-a întins oala de noapte în plin joc. După ce și-a ușurat vezica, Trimalchio a cerut apă să se spele pe mâini și și-a șters degetele umede de creștetul unui sclav"166. Suntem avertizați, prin grotescul situației, asupra faptului că ne așteaptă un "banchet" complet răsturnat, în care nu au prea mare importanță cele ale spiritului pe cât vor avea cele trupești. Scene similare vom întâlni, fără doar și poate, în numeroasele peripeții legate de Gargantua și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
anumite capitole, și înclinația de a parodia Utopia lui Thomas Morus, cum avea să-și noteze Erich Auerbach, constatând că cetatea utopică rabelaisiană este una întoarsă pe dos și mai apropiată de mundan, de omenesc sub toate aspectele sale, incluzând grotescul, decât de ideal și perfecțiune: "Să nu uităm că Rabelais a denumit la început țara uriașilor săi Utopie, o denumire pe care a împrumutat-o din opera lui Thomas Morus, apărută cu șaisprezece ani înainte, un autor căruia Rabelais îi
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de ac, ca să se prindă capul, apoi l-a uns cu o alifie, pe care el o numea sculativă"269. Și motivul trezirii miraculoase la viață este parodiat prin enumerarea gradată a recăpătării tuturor facultăților umane, care culminează în zona grotescului după cum urmează: "Dintr-o dată, Epistemon a început să răsufle, a deschis ochii, a căscat și a strănutat, apoi a tras un pârț care l-a făcut pe Panurge să se bucure: Acum pot să spun că e vindecat!". Rabelais consideră
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru că ele sunt rezultatul unor deformări ale acestor eìdōla (care au loc în condiții particulare, descrise atent de teoria atomistă). Constatăm că nu se pierde foarte mult din această viziune pe parcursul secolelor, în drumul către credințele medievale creștine legate de grotesc (a căror replică plastică este amănunțit studiată de Jürgen Baltrušaitis, spre exemplu). Încadrarea "naturalistă" a imaginii, în gândirea greacă, se regăsește aproape neschimbată în semnificația alocată de romani măștilor de ceară ale strămoșilor, imagines, fie realizate fidel după chipurile reale
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
literară cea mai apreciată de cititori și enumeră figurile de romancieri valoroși - Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Cezar Petrescu (exclusiv pentru Întunecare) -, comentatorul se oprește la alți trei scriitori afirmați acum: Camil Petrescu - „cronicar al iubirii”, George Mihail Zamfirescu - „cântăreț al grotescului și realității exagerate” și C. Stere - „exemplul cel mai frumos al romancierului cu tendință”. O „sinteză bibliocritică” intitulată 1935 literar (1937), lucrarea cea mai importantă a lui S., este concepută ca prima dintr-o serie de bibliografii consacrate literaturii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290022_a_291351]
-
evidențiază raportul dintre realitate și ficțiunea artistică. Acest raport poate fi: - de analogie: principiul mimesisului a generat viziunea obiectivă specifică realismului, naturalismului, literaturii autenticității, literaturii document etc. - de contrast: principiul phantasía modelează viziunea subiectivă, definitorie pentru romantism (idealismul/fantasticul/fabulosul/grotescul romantic), pentru avangar dism, pentru literatura onirică, literatura absurdului etc. - Deși este influențată de modele culturale ale epocii (modele estetice, științifice, filozofice, religioase etc.), viziunea despre lume a fiecărui scriitor poartă o amprentă personală, originală. Astfel, scriitorii realiști au o
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
suprapersonalizat). Modelul lumii configurează un univers în continuă devenire, cu cicluri cosmice marcate de cosmogonie și apocatastază (modele filozofice idealiste: Kant, Hegel). Trăsăturile romantismului - Conceptul creativ al noii ideologii literare este phantasía (fantezia creatoare). - Categoriile estetice ilustrate: frumosul, urâtul, fantasticul, grotescul, ironia etc. - Model estetic: abolirea constrângerilor formale, libertatea de creație, instituirea unor structuri discursive inedite, bazate pe antiteză, analogie, metaforă dezvoltată etc. - Teme romantice: iubirea, natura (ca stare de spirit), istoria, timpul, condiția umană (viața și moartea), condiția geniului, nostalgia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Alte clasificări vizează gradul de implicare în evenimente (personaj prin cipal/se cundar/episodic/figurant, în opera dramatică) sau gradul de cuprindere (personaj individual/colectiv), categoria morală (personaje pozitive/negative) sau cea estetică (personaj verosimil/neverosimil/fantastic/fabulos/comic/tragic/grotesc etc.). Portretul literar (fr. portrait - descriere a unei persoane) este un procedeu literar și un tip de discurs descriptiv - în proză sau în versuri - care constă în prezentarea unui personaj literar prin reliefarea elementelor definitorii: trăsături fizice, morale, psihice, model
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
rezidă în comicul absolut ce anulează diferența dintre tragic și comic prin transformarea existenței întro farsă fără ieșire și fără sfârșit, prin depersonalizarea individului, devenit comediant, cabotin, impostor, mască ce nu acoperă decât vidul interior. Împletirea comicului cu parodia, cu grotescul și cu absurdul, amestecul registrelor stilistice (de la limbajul colocvial la cel al dizertației ori al tratatului de morală, de la proza retorică la pledoaria avocățească, de la stilul procesuluiverbal la cel al repor tajului de senzație) sunt de asemenea embleme ale discursului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
de intrigă (situația intrigă este hilară), de caracter, de limbaj, comicul numelor proprii. Variante ale comediei sunt: vodevilul, feeria, farsa, comedia absurdă, farsa tragică etc. Forme asociate comicului sunt umorul și satira (în vodevil sau farsă, de exemplu), ironia, sarcasmul, grotescul (mai ales în teatrul absurdului): „frecvent, comedia apare învestită cu atributele satirei și ale criticii morale, sistematizate întrun adevărat topos estetic“ (Adrian Marino). - În literatura română, comedia sa afirmat în epoca pașoptistă, prin creațiile lui Vasile Alecsandri, care a scris
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
precursor al teatrului modern, autorul Scrisorii pierdute ilustrează cu virtuozitate toate trăsăturile definitorii ale comediei: conflicte derizorii care au întotdeauna un deznodământ fericit, orientarea observației psihologice spre generalitate și tipologie, asocierea comicului cu umorul și satira, cu ironia, sarcasmul sau grotescul, utilizarea unor tehnici dramatice specifice (travestiul, quiproquoul, imbroglioul etc.). CUPRINS: Item 1: ilustrarea a două caracteristici ale speciei literare comedie existente în textul dramatic studiat Principala categorie estetică pe care o dezvoltă această specie dramatică este comicul, care constă în
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
realism sumbru. Vieți frânte, pătimiri, drame într-o Moldovă pustiită, prin care se târăsc spre casă, unde nu bucurii îi așteaptă, bieți ostași istoviți, zdrențăroși, betegi. Siluete indistincte într-un peisaj întunecat. Mai mult contur au portretele cu tușă de grotesc (Antohi bogasierul). Umorul, mai rar în creația feminină, colorează plăcut prozele scrise de P., ca în Conu Gheorghieș și conu Alecuță. Îi reușesc și poveștile în canonul basmului (Fetele craiului Ger), răscroind chisnovat miturile (Danaidele) sau cultivând un aer oriental
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
copilărie, cu ajutorul televizorului, calculatorului și al unei educații "adecvate" și continuă, desigur, la maturitate. În ficțiunea (?) lui Huxley, oamenii trăiesc o viață secularizată și bine "securizată". Orice urmă de spiritualitate autentică, valorile și simbolurile sunt deturnate și distorsionate pînă la grotesc, golite de sens și, pînă la urmă, înlocuite. Nu-i așa că forma de globalizare pe care o trăim seamănă mult, tot mai mult, cu cea anticipată de scriitorul britanic? De aceea am considerat interesantă această paralelă între Huntington și Huxley
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nu reușește să claseze noua natură (un viitor al ființelor purificate, „matematic uniforme”, înfiorează imaginația, dând tablourilor coloratura unei utopii negative), iar ordinea publică, în fața „revoluției” Învierii, eșuează ridicol. Arestați sunt, pentru „port de nume ilicit”, Kogălniceanu, Tudor Vladimirescu, Eminescu. Grotescul, comicul oribil, cu excrescențe fantastice, sub semnul căruia stă romanul, are o motivație metafizică: arată vremuri de-a-ndoaselea, fără credință, agonice. Alianța dintre clovnesc și sacru, amestecul viață-moarte fac din Cimitirul Buna-Vestire o scriere provocatoare, în care insolitul dă o deschidere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Arghezi, Cluj-Napoca, 1984; Emilia Parpală, Poetica lui Tudor Arghezi, București, 1984; Pop, Jocul, 97-116; Scarlat, Ist. poeziei, III, 125-184, IV, 139-143; Adrian Anghelescu, Barocul în proza lui Arghezi, București, 1988; Livius Petru Bercea, Lexicul poetic arghezian, Timișoara, 1988; Elvira Sorohan, Grotescul arghezian, RITL, 1988, 1-2; Mihăilescu, Întrebările, 124-143; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 71-101; Simion Mioc, Modalitățile lirice interbelice, I, Timișoara, 1989, 2-204; Cornea, Aproapele, 385-397; Lovinescu, Unde scurte, I, 41-42; Negoițescu, Ist. lit., I, 271-274; Alex. Ștefănescu, Tudor Arghezi, RL, 1992, 34; Gheorghe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
prin malversațiuni, profitul pe care îl adulmecă. Slujbașul umil, soția aservită, târgovețul onest au de a face cu parvenitul, demagogul, vânătorul de zestre. Scriitorul își tratează eroii fără complicități și fără maliții, amuzându-se, chiar dacă nu o prea arată, de grotescul, în preajma absurdului, al unor întâmplări (Nerăbdătorii). Câteva narațiuni valorifică, într-o manieră sentimentală, melodramatică instantaneul amar (Un om în toată firea). În prozele unde eroii nu sunt ce par a fi, posturile ilariante pot să conțină nuanțe de dramatism. Este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
nereligios care se opune zădărniciei și morții. Transcendența argheziană este o transcendență goală, iar imaginile tăcerii, nepătrunsului sunt imagini ale absenței. Impresionează în creația sa combinația expresie crudă și rafinament, "surprinderea suavității sub expresia de mahala" ( G. Călinescu). Realismul și grotescul se întâlnesc în spațiul fantastic. Arghezi este un hiper-rafinat și adamismul său trebuie înțeles din această perspectivă, și nu de pe poziția unei mentalități primitive care aruncă o privire pură asupra lumii, având ca efect senzația de prospețime. Prezentă în câteva
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
șobolani, zăvoare, mucigai, din care nu lipsește totuși frumosul, o frumusețe recuperată prin vis sau amintire. Lumea închisorii este lumea valorilor confuze, poartă stigmatele răului: răul și urâtul sunt conjuncturi ale destinului. Sub expresia de mahala este surprinsă "duioasa ilaritate", "grotescul", "suavitatea", "mirosul argotic", amestecul seriozității cu bufoneria. Poezia Flori de mucigai deschide volumul omonim reprezentând o altă artă poetică argheziană, care exprimă efortul creator al artistului în vederea realizării artei. Poezia este rezultatul harului divin și al neliniștii artistice. În titlul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
are însușiri mitice, în amestecul lui de diabolic și divin: "Subsuoară/ De fecioară,/ Ai picioare/ Domnișoare/ Solz de sticlă-n unghie/ Ochiul tău înjunghie". Într-un limbaj familiar, poetul face un portret al Fătălăului, în care grațiosul se îmbină cu grotescul, comparațiile sugerează feminitatea: "Ți-este mâna/ Ca smântâna". E o făptură stranie, o parodie după mitul erotic al zburătorului: "Buzei tale apă dă/ Fântâna și leapădă/ Fata de cum te-o vedea/ Ca din vânt rămâne grea". Numai că erotismul fătălăului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Pytagora). Cea de-a doua etapă aduce o schimbare de perspectivă: universul infantil, la confluența concretului cu imaginarul, tragedia melcului "prost, încetinel și blând", "o mogâldeață", care prin "descântec" este chemat la geneza universală (După melci); ambianța semi-fabuloasă, tonul hazliu-echivoc, grotescul (Nastratin Hogea la Isarlâk); personaj din lumea agonică a Crailor mateini, "înnoptata arătare", epavă decrepită, stafidită, care dusese o viață libertină, iar acum era "iederă de zdrențe" (Domnișoara Hus); elemente din folclorul fantastic (descântec la lună, invocarea obiectelor cu virtuți
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de telegrame pe marginea unor aspecte banale, sau variațiile de limbaj din ziarele vremii despre sinucidere și incendii. Contextul are agramatisme, raporturi adversative, pleonasme, dezacorduri logice, topica latinizantă. Un limbaj stereotip identificăm și în schimbul de telegrame din Urgent, dar și grotescul, comicul, satiricul în unele momente și schițe. În nuvele întâlnim un mod special de investigație umană, câteva note naturaliste vizând aspecte naturaliste. În O făclie de Paște punctul culminant îl constituie momentul nebuniei lui Leiba Zibal, anticipat de o serie
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume în punctele... esențiale!" Agamemnon Dandanache este un personaj interesant "mai prost decât Farfuridi și mai canalie decât Cațavencu". Acesta este caricaturizat până la grotesc, vorbește "peltic și sâsâit", este ramolit, are automatisme și ticuri verbale, o memorie în derivă; perfid și josnic, se folosește de șantaj, tot o scrisoare compromițătoare, pe care n-o mai înapoiază persoanei în cauză. Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, ascultă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spectacol al lumii povestitorului, funcția transformatoare a râsului (G. Munteanu); deplasarea spre psihologic în analiza personajelor (Pompiliu Constantinescu); depozitar de înțelepciune populară, mimează "idioțenia" în fața culturii oficiale, imaginează o lume paralelă cu cea oficială, "lumea pe dos" cu personajul anapoda, grotescul, parodierea limbajului, cult și a stilului "înalt" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). În opera lui Creangă întâlnim dimensiunile unei lumi pre-homerice, dominată de instinct, dar stilizată prin geniul natural al autorului (Vladimir Streinu). În atmosfera generală de râs, de voioșie colectivă "se conturează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Feciorul de crai este milostiv și bun, dar iute la mânie, neascultător (nesocotește sfaturile tatălui), fricos și ezitant în fața provocărilor, viteaz și prudent, cel mai reprezentativ dintre eroii pozitivi ai lui Creangă. Acest basm cult se întinde de la duioșie la grotesc. Harap-Alb este ajutat cu sfaturi de Sf. Duminică și de calul năzdrăvan, devine vorbăreț și ironic atunci când întâlnește uriașii asemănați cu eroii lui Rabelais, care personifică forțe elementare ale naturii. Conținând un scenariu inițiatic, Povestea lui Harap-Alb este considerat un
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
naturii. Conținând un scenariu inițiatic, Povestea lui Harap-Alb este considerat un roman inițiatic, în sens purificator și moralizator, cu elemente ezoterice, în sensul că basmele lui Creangă "aparțin familiei miturilor de tip complet" (Vasile Lovinescu). În această narațiune identificăm: umorul, grotescul, dialogul, descripțiile, portretistica, oralitatea, raportul dintre real și fabulos. Caracterizarea lui Harap-Alb Harap-Alb este personajul principal din Povestea lui Harap-Alb, destoinic, prietenos, curajos, cuminte, ascultător, erou exemplar prin autenticitatea umană, având însă și slăbiciuni omenești. El parcurge o perioadă de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]