1,078 matches
-
vegetație, iar "capul" își deschide petalele și împrăștie polenul. Sărind peste parabola livrată vizual, o astfel de scenă îl relevă pe regizorul pe care mi-ar plăcea să-l revăd cu filme de talia Labirintului... și nu doar comercializîndu-și talentul. Grotescul de o anumită factură face casă bună cu umorul în filmul său, chiar dacă nici aici nu lipsesc similitudini mai mult sau mai puțin frapante; ochelarii Schufftein care permit indentificarea adevăratei identități chiar sub masca celui mai abil camuflaj mi-au
Tauromahiile lui del Toro by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7962_a_9287]
-
Peiu. Există un farmec indicibil al prostiei, iar el atinge un climax în momentul în care fraternizează cu kitschul. Într-un fel, lumea explorată de Tudor Giurgiu există în interstițiul momentului privilegiat, realizînd o utopie definibilă printr-o supralicitare a grotescului, grotescul fericirii. Limitele ridicolului sunt depășite cu ușurință, însă pentru ridicolul ca atare nu există organ, micul filmuleț vrea să eternizeze fericirea, iar aceasta este concepută după o rețetă infailibilă. O trecere în revistă a obiceiurilor de nuntă tradiționale așa cum
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
Există un farmec indicibil al prostiei, iar el atinge un climax în momentul în care fraternizează cu kitschul. Într-un fel, lumea explorată de Tudor Giurgiu există în interstițiul momentului privilegiat, realizînd o utopie definibilă printr-o supralicitare a grotescului, grotescul fericirii. Limitele ridicolului sunt depășite cu ușurință, însă pentru ridicolul ca atare nu există organ, micul filmuleț vrea să eternizeze fericirea, iar aceasta este concepută după o rețetă infailibilă. O trecere în revistă a obiceiurilor de nuntă tradiționale așa cum le
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
într-un fel din breaslă, de aceea nu sesizăm nicio clipă vreo notă de sarcasm. În definitiv, ceea ce filmează Tudor Giurgiu presupune colaborarea între două instanțe, cameraman și miri, ceea ce presupune acomodările într-o ecuație de gust. Aș zice că grotescul trebuie în mod onorabil împărțit între însurățeii care evoluează în filmografia roz-bombon, de un burlesc-rococo a regizorului și acesta din urmă care nu numai că și-a creat un renume, ci și echivalentul unei case de producție și un "stil
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
echivalentul unei case de producție și un "stil". Filmul lui Tudor Giurgiu redeschide documentarul către un cotidian care-și are rezervele sale nebănuite de spectaculos și expresivitate, părăsind domeniul "reconstituirilor" și rapelurilor istorice și surclasînd reportajul tip "actualități" care selecționează grotescul după rețeta infailibilă a ororii și execrabilului. Un merit în plus, filmul lui Giurgiu investighează un fenomen care fără să aibă factorul de impact care-l recomandă facil exportului de imagine proastă pe piața europeană, gen underground-ul mizerabilist al copiilor
Caseta cu însurăței by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7834_a_9159]
-
utopiile, idealurile, mirajele precum "fraternitatea, egalitatea, pacea universală, progresul social, Ťreligia drepturilor omuluiť, libertatea naturală" s-au topit aidoma unor "figurine construite din ceară sau zăpadă", nerămînîndu-ne decît "nădejdea de a privi cu ochii deschiși atrocitatea, monstruozitatea, absența semnificației (...) și grotescul lumii: carnavalul vieții și al morții în sunete de timpane și trompete...". Răul postdecembrist devine viclean, multicolor, derutant, înfățișîndu-ni-se într-un deghizament balcanic. Prezidentul Iliescu se află într-o eternă campanie electorală, într-o suită de "spectacole, festivaluri, congrese" neîntrerupte
O expertiză a Răului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7664_a_8989]
-
lacom și un șoricel aflat în pericol de a fi mâncat. Scena nu se întâmplă probabil pentru prima oară și reprezintă pentru nașul libidinos plata pentru serviciul pe care i-l face finei. Nimic nu anunță scena, imprevizibilă, amestec de grotesc, perversitate și umor, o găselniță reușită a regizorului. Bobby Păunescu lucrează după rețetă și lucrează bine, însă tot de aici vine și defectul major al filmului și anume absența propriei sale amprente stilistice. Filmul este o pastișă perfectă, cu toate
Duios Francesca trecea... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6830_a_8155]
-
saltimbanci oratori / dintre vietățile stelare / dintre cei proaspeți și ofiliți de orgolii / care imploră / care se căiesc / care-s hârciogi sau logodnice albe / care urăsc din dragoste / care alintă gândaci de bucătărie // Numai noi nălucile sântem ipocriți noi poeții" (Noi). Grotescul e măsurat, picurat cu pipeta, luînd uneori aspectul unei anecdote (Mlaștină). Sau următoarea adnotare pornind de la suav: "Ca și vremea omul meu are obiceiul să lase o umbră / ușoară ca / ceaiul / pe toate argintăriile / fie sfeșnic fie / copită de drac
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
modelată de enumerări de "teze", într-un discurs de aspect "ritual", ca și "incantatoriu", în care suita negațiilor extreme "scandaloase", tinde să se formalizeze spectacular, virând către ludic, printr-o, cum zice Marino, "tehnică a ridiculizării generale", a parodiei, caricaturii, grotescului. Când propunea ironic, pe puncte, o altă rețetă, de data aceasta a alcătuirii unui manifest, Tristan Tzara era, pe urme futuriste, perfect conștient de teatralitatea acestei specii. Ca și, mai târziu, un Eugčne Ionesco (v. A. Marino, Le manifeste, în
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
Demonstrația lui Vlad Georgescu este pe cât de limpede și clară, pe atât de cuceritoare. Spre deosebire de mulți dintre confrații de breaslă, autorul are umor, textele sale conțin o ironie fină, cu reflexe sarcastice, menită să pună și mai bine în lumină grotescul și umorul involuntar ale "teoriilor" elaborate de regimul comunist. Jurnalistul sarcastic de la microfonul "Europei libere" privește în permanență peste umărul istoricului, iar comentariile sale acide își fac loc în pagină. Comentând o perlă a lui Nicolae Ceaușescu, rostită cu prilejul
Istoria lui Big BrOther by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7546_a_8871]
-
Alex. Ștefănescu Dintr-o antologie a grotescului n-ar putea să lipsească lamentațiile securiștilor care au păzit-o pe Doina Cornea, publicate în România Mare la scurtă vreme după revoluție. Din punctul lor de vedere, ei o duceau mai prost decât victima lor, pentru că stăteau afară, în
O lecție de demnitate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7290_a_8615]
-
lasă locul uneia pe verticală România de azi-România din vremea comunismului. Ceea ce pornise ca o evocare nostalgică de tipul Nuovo Cinema Paradiso (mă refer, firește la filmul lui Giuseppe Tornatore) a videotecilor de la începutul anilor '80 sfârșește însă tot în grotescul apăsat al zilelor noastre. Tehnologia s-a schimbat, dar mitocănia și spiritul gregar continuă să facă legea. Pe vremuri, un personaj nelipsit de la proiecțiile video era un anume Cioată, echivalentul în Epoca de Aur al tatuaților mușchiuloși cu lanțuri groase
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
măsoară cu "răceală", cu reticența unei fibre septentrionale. Compensația unei astfel de "răceli" e ironia ce impune o autoritate pe care sentimental refuză a și-o aroga. Iar "cumințenia" conștiinței se contrabalansează prin fantezia grotescă. Avem a face cu un grotesc șugubăț, de sorginte poporană, care, înrudit cu facețiile medievale, s-a ivit și pe meleagurile noastre sub chipul unor snoave, "povești" ce nu ocolesc licențiosul sau chiar în epopeice cadențe. Satira lui Mircea Petean e copios inventivă, de-o veselie
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
care conține, in nuce, și face inteligibilă, pentru cine știe să descifreze faptele istorice, situația de azi a societății românești. Paginile pe care le văd cuprind și secvențe poematice, cum era de așteptat. Liviu Georgescu satirizează sumbru, prin accentuare până la grotesc, forțele malefice care au încercat și încearcă în continuare să profite cu cinism de vulnerabilitatea unei țări aflate în schimbare. O adevărată revelație îmi oferă întâlnirea cu Dumitru Radu Popa, prozator mereu în mare vervă, un adevărat David Lodge al
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
o simplă privire asupra unui lucru/ care nu-și mai amintește nimic" (Oprește poemul). Din starea de autoscopie a poemului nasc grave întrebări pe fundalul a geologice - să le zicem - schimbări și împrumuturi între regnuri, într-un familiar și ludic grotesc din care, miraculos, nici un actant nu iese abuzat, mutilat, jertfit, la părăsirea tiparelor. Un carnaval? O lecție? Ascultați: "Astfel au fost învățați a umbla// hipopotamul pe frânghie/ peștele pe șosea/ rândunica la fundul apelor/ fluturele-n măruntaiele/ pământului// omul pe
Sculpturi de aer by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7495_a_8820]
-
cotidian în care trăiesc îngropați toți locuitorii urbei cu destinele lor manufacturate cu mici diferențe după aceeași rețetă meschină a eșecului sau a succesului carnasier. Filonul caragialian are la capătul lui un nerv tragic, o tragedie corozivă pentru că stâlcește prin grotesc și farsă. În doi timpi și trei mișcări, regizorul întorce foaia, îngheață râsul și scârba deopotrivă și relevă o solemnitate de o tristețe dizolvantă. O altă voce din off, probabil cea a tânărului cameraman pe care Virgil îl busculează că
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
crochiu perpetuu sunt povestirile lui Mihai Măniuțiu, iar iminența „torențială” a morții este întâmpinată cu o îndesire a texturii metaforale și secvențe de poem în proză. Umbrele sunt prelungi și ezită, iarăși, între delicate, stranii ombres chinoises și atinse de grotesc secvențe de spectacol karaghioz.
(Auto)portret cu himere by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4928_a_6253]
-
ar fi închis cartea, nu și-ar mai fi amintit ce anume a citit. Dar tocmai aici se întîmplă răsturnarea neașteptată. Autorii scriu după calapodul hiperbolei groase, mărind pragul de exagerare a detaliilor pînă la proporțiile unui fenomen grotesc. Dar grotescul - după cum scrie Dana Percec - „în sensul etimologic de grottoesc, cuprinde tot ce este întunecat, visceral, ascuns și josnic.“ (p. 62). Așadar grotescul nu e poanta facilă inspirată de un temperament histrionic, ci sluțenia de ospiciu care dă nașterii înfiorării. Grotescul
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
scriu după calapodul hiperbolei groase, mărind pragul de exagerare a detaliilor pînă la proporțiile unui fenomen grotesc. Dar grotescul - după cum scrie Dana Percec - „în sensul etimologic de grottoesc, cuprinde tot ce este întunecat, visceral, ascuns și josnic.“ (p. 62). Așadar grotescul nu e poanta facilă inspirată de un temperament histrionic, ci sluțenia de ospiciu care dă nașterii înfiorării. Grotescul nu te binedispune, ci te indispune, iar cu timpul începe să te înspăimînte: căci realizezi că lumea e cu mult mai smintită
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
grotescul - după cum scrie Dana Percec - „în sensul etimologic de grottoesc, cuprinde tot ce este întunecat, visceral, ascuns și josnic.“ (p. 62). Așadar grotescul nu e poanta facilă inspirată de un temperament histrionic, ci sluțenia de ospiciu care dă nașterii înfiorării. Grotescul nu te binedispune, ci te indispune, iar cu timpul începe să te înspăimînte: căci realizezi că lumea e cu mult mai smintită decît te-ai fi așteptat. Cu alte cuvinte, cînd un element grotesc ajunge să-ți provoace oroare se
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
un iad de mascarlîcuri în fața grozăviei cărora singura atitudine cuvenită e hohotul nebunesc. Iată de ce rîndurile din Teologia albinoșilor sînt insidioase: în locul unui carnaval de bagatele hazoase te pomenești într-o bolgie cu detalii infernale. Să detaliem: dacă admitem că grotescul e acea formă de comic care culminează în oroare, sfîșiere și sațietate crispată, atunci în mod paradoxal, în volumul de față nu avem de-a face cu o proză umoristică, ci cu un hohot de irascibilitate în fața inepțiilor vieții. E
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
exterior fac parte din ceea ce sîntem. Pe alocuri sau nu. Confruntările dintre Mița Baston- Mariana Mihuț și Didina Mazu- Tora Vasilescu sînt scene mari de actorie, sînt școală de regie. Minimalismul, cheia în care îl joacă Mircea Diaconu pe Iordache, grotescul imens, cu tonuri de inocență, al lui Rebengiuc în Pampon, afuriseala și bîzdîcul veșnicului iritat și pus pe arțag Nae interpretat de Gheorghe Dinică ar trebui introduse în circuitul analizelor pe text și al tehnicii de joc la cursurile de
În măruntaiele unui text by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5950_a_7275]
-
de mișcările corpului. Cu totul alte coordonate, și anume pe acelea ale teatrului-dans, a urmat studenta Kovács Timea, interpreții ei, Andeea Belu, Andrei Bratu și Alex Călin, exprimându-se atât prin mișcare cât și prin cuvânt, într-un registru al grotescului dureros și al caricaturalului. Pe aceeași direcție, a teatrului-dans, a mers și studenta Andeea Belu, de astă dată în calitate de coregrafă, compunând pentru colegii ei, Alex Călin, Idris Clate, Cezar Grumazescu și Timea Kovács, diferite partituri de mișcare, cuplate cu expresii
Explore Dance Festival 2010 (II) by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5963_a_7288]
-
din aceeași sursă. Însă climatul social al acestei țări a transformat creația artistică într-o întreprindere esențialmente competitivă. Pe listele de bestselleruri autorii sunt cotați asemenea acțiunilor la bursă. Puteți concepe oroarea unei asemenea situații? Și puteți sonda prăpastia de grotesc căreia îi cedează un Hemingway - cel mai mare romancier american în viață - atunci când vorbește de una din cărțile sale ca despre un mijloc de a-și apăra titlul de campion? Știu bine c-a vrut să glumească, dar ce contează
Portretul boxerului la tinerețe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5717_a_7042]
-
irealitate și valorificarea fanteziei și a imaginației. Ana María Matute nu întreprinde experimente radicale la nivelul limbajului artistic. Cu toate acestea, după o primă fază de creație, în care abordările sale realiste (cu derapaje spre naturalism, fantastic sau grotesc - un grotesc care bunăoară în Fiesta al Noroeste amintește de esperpentoul lui Valle-Inclán) valorifica cele mai bune tradiții ale literaturii spaniole din secolului al XIX-lea, Ana María Matute introduce în scrierile sale noi procedee și modalități de ficționalizare, precum multiplicarea vocilor
Premiul Cervantes 2010: Ana María Matute by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5718_a_7043]