722 matches
-
semeția muntelui, tăcută se rostogolește luna, străjuind pădurea bătrână. E vremea rotirii cocoșului de munte... Nocturnă Peste vârful muntelui întunecat, Luna se rostogolește, Străjuind pădurea bătrână; Tăcută și îngândurată, Nu povățuiește pe nimeni. Luminează calea drumeților Și își anină la grumaz Șirag din lacrimile nopții. Mândră, se ascunde După norii plumburii, Să n-o vadă îndrăgostiții. Când cerul prevestește zorii, Blândă, adoarme Pe umărul Luceafărului. (Semnate de Veronica Oșorheian) Referință Bibliografică: poeme / Veronica Oșorheian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 190
POEME de VERONICA OŞORHEIAN în ediţia nr. 190 din 09 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344352_a_345681]
-
struni și alina necazul, Durerii-i poate conferi răgazul Să-și caute tămada ce-o așteaptă. Gândul și vorba bună sunt zăgazul Când ciuda adormită se deșteaptă; Iar vindecarea nici nu se înfaptă, Ci-i tot mai strâns în ștreang grumazul. Căci omul suferă pe cât trufia În el s-a adunat dând pe afară, Să-i spargă malul slab zădărnicia. Iar suferința strânge ca o gheară Când a trufiei umbră-i silnicia Ce face inima cumplit să doară. Sonetul XV Nu
SERIA A TREIA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/342798_a_344127]
-
-n colivie se duce, cu cărnuri de vii îl voi hrăni, lupi îi voi da să joace, să se amușine unul pe altul, să se cârnosească, limba să le-o-nvețe, și, când pe urs sare, pentru mireasă gata-i. Grumazul lupului când frânge știu că sforțarea-mi n-a fost de pomană. Când va mușca băiatul mâna-mi, ce-l hrănește, între oameni poate-l las. Iovan Nicolici Referință Bibliografică: JURUINȚĂ / Sorin Cristian Moisescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
JURUINȚĂ de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343259_a_344588]
-
continuu. Victor fluiera încet o melodie la întâmplare, mai mult să-i treacă de urât până ajungea la lot, cale de vreo trei-patru kilometri, îndemnându-și bidivii ce sforăiau scoțând aburi pe nări de oboseală. Începuse să apară transpirația pe grumazul cailor din cauza efortului și al grabei. Spuma albă se împrăștia pe spatele lor, mânjită de dârlogii hățurilor. Când va ajunge la capătul lotului, va trebui să-i frece cu un șomoiog de paie și să-i acopere cu pături, să
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343111_a_344440]
-
tot îmi repeta de “crucioiul[ Crucioi sau crucea căruței = piesă din lemn, componentă a căruței, de care se legau șleaurile de care trăgea calul. Șleaurile sunt acele două bucăți din piele din mai multe straturi, ce porneau de la jugul de pe grumazul calului de la hamuri și se prindeau de crucioiul legat în fața căruții. La unele hamuri mai simple pot fi și din funie.( n.aut.)], luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/343107_a_344436]
-
E așa cum mi l-am închipuit: ochi verzi (ca tot ce mă-nconjoară aici), părul și barba albe, câteva riduri care se adună în zâmbetul larg, puțin ironic. Anii nu l-au împovărat, deși sunt cam multicei, îi poartă pe grumazul lat și umerii largi; un munte de om așa cum se cade să fie în locul acesta, impunător prin mărime, simplitate și puritate. - Te rog, nu mă privi așa, ești prea curioasă, prea doritoare să-mi răscolești tainele sufletului, simt ce intuiești
VISUL de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343564_a_344893]
-
acesta lipsit de lumină cu sete căsăpind, Frumusețea cea sădita și hrănita cu viața cea dătătoare de viață. Luptând încă din leagănul prunciei asupra vlăstarului să fie robul robiei. Până ce oasele lui calde și fragede le topește, încolăcindu-se pe grumazul copilului, Că nu cumva să se ridice la lună, la lună plină și senina. Oprindu-l să bea din Izvorul cu apă cea cristalina, Omul tiran exploatând frăgezimea copilului prin împilare, Aducând prin valuri de războaie fără remușcare, Pumnalul cel
ȘARPELE UCIDE RODUL IUBIRII de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377581_a_378910]
-
de un strat imaculat de zăpadă pe marginea căruia își făcuseră apariția răsărind parcă din inima Muntelui de Foc deasupra locului unde se afla el un grup ciudat. Alături de un impunător unicorn alb, apăruse un grifon înaripat ce purta pe grumaz o prea frumoasă călăreață cu ochii verzi de smarald, îmbrăcată într-o minunată hlamidă albă din piele de salamandră, drapată în jurul minunatului său trup și strânsă în talie cu un brâu verde bătut cu diamante și perle strălucitoare; o diademă
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
mușcând din opaițul vieții lumina, pomeții și-apleacă demnitatea-ntr-un urlet; viori fără aripi oblojindu-și surdina. Îngheață uitarea prinsă-n barbă de vremuri, prin fildeșul ros trec poieni de siberii, o limbă de foc mai clipește când tremuri grumaz fără lanțuri prins pe șaua durerii. Trosnește a iarnă pe sub pături de oase, un fum se ascunde dup-un foșnet de ger; târziu e de iarnă pe sub umbra ce coase, o haină de viscol dintr-un petic de Cer! Autor
TÂRZIU DE IARNĂ ÎN SUFLET de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378531_a_379860]
-
Bezea Publicat în: Ediția nr. 1935 din 18 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi plăcea să împletesc umbra norilor ori de câte ori aveam ocazia,copil fiind,în satul adormit sub mușcăturile de hienă ale unui somn vremelnic înțărcat de plămădirea pământului.. În grumazul răsăritului,bunicii scoteau mioarele pe pășunile întinse ale nesfârșirii smaraldice,lăsându-le să se răsfețe la primul căscat al zorilor de toată avuția lutului,setoși parcă de o stăpânire niciodată reală.Talanga batalilor străpungea creierii munților la picioarele cărora mă
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
prăbușire n-ar fi în stare dracii-n veșnicie...: nu mai sunt vrednici nici în schilodire de Adevăr - Sfințenii și Mândrie! ...o lume de hingheri învins-a dracul sfruntarea i-a-ntrecut-o fără păs: demoni de vază (...nu doar „cinci pitacul”!) plecatu-și-au grumazul spre ovăz... ...omul îi fură-olimpiade naibei: prețul la răstigniri e cel al zgaibei! FERIȚI-VĂ DE MĂSCĂRICI un milog șontorog se ițește dintre stele bârfitor trădător ne dă chipul prin vopsele: „nu trudi nu iubi să nu crezi în nicio
OLIMPIADE FURATE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380561_a_381890]
-
fâlll! în capul căluțului! doar că în cap era căldarea!În altă zi îi trecuse moartea pe sub ochii copilăroși: Ionel, prâslea de nepot, s-a urcat în cireș să-i taie uscăturile; a pornit drujba și-a scăpat-o! pe lângă grumazul mânzului! Ca o morișcă se învârtea drujba printre păsări! Pădurea, prietenoasă la înfățișarea soarelui, era înșelătoare acum: cărările păreau neștiute, copacii străini iar liniștea apăsătoare. -Târrr! Ia stați oleacă! Ne-am rătăcit! Nu mai zic a cui e vina! spune
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > GREIERELE ȘI GUGUȘTIUCUL(FABULĂ) Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1923 din 06 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Pe grumazul unei clipe, rătăcind prin negre oaze, rămurele par să țipe, prin copacii arși de raze. Guguștiucul mândru-n pene, pe sub guler de mătase, prinse-un greier mic de gene, în cuib vesel se întoarse. -Lasă-mă să-ți cânt rugu-te! inima
GREIERELE ȘI GUGUȘTIUCUL(FABULĂ) de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381324_a_382653]
-
tot îmi repeta de “crucioiul[ Crucioi sau crucea căruței = piesă din lemn, componentă a căruței, de care se legau șleaurile de care trăgea calul. Șleaurile sunt acele două bucăți din piele din mai multe straturi, ce porneau de la jugul de pe grumazul calului de la hamuri și se prindeau de crucioiul legat în fața căruții. La unele hamuri mai simple pot fi și din funie.( n.aut.)], luna și ceara mamei mele”, înjurătura sa preferată și des utilizată la supărare, mai ales că fusesem
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
neinventatele cuvinte”, pe care doar creația le poate însufleți. Pentru Ion Iancu Vale, poetul este asemenea unui izvor în care „lăcrimează un înger”, „sechestrat sub o stâncă”, un izvor care se oferă tuturor celor osteniți, capabil, de aceea, să frângă „grumazul lung al setei”. Din alegoria metaforelor se desprinde clar sensul: poetul își oferă creația tuturor celor însetați de puritate, de absolut, tuturor celor capabili să înțeleagă, să îngenuncheze în fața sacralității creației. În „Poetul și floarea”, ideea voltaireană referitoare la îndemnul
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
medicină și farmacie din Franța», p. 28), Din nou acasă (capitol ce surprinde pe Alecu / Alexandru Ioan Cuza, vizitându-și, pe-o ploaie deasă, casa părintească, unde se mai afla doar bătrâna-i mamă, Sultana Cuza, pe care „o dureau grumajii“, tot uitându-se pe «drumul Galaților», tot sperând să-i vină odorul ca un „ghinerar“ «cu galoane-nflorate» - p. 34), Lecția de anatomie (din care aflăm că «lui Alexandru îi făcea o deosebită plăcere să discute cu mama lui chestiuni
UN ROMAN ISTORIC ÎN CALIGRAFIA UNUI HAIJIN VALAH de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374369_a_375698]
-
acesta lipsit de lumină cu sete căsăpind, Frumusețea cea sădită și hrănită cu viața cea dătătoare de viață. Luptând încă din leagănul prunciei asupra vlăstarului să fie robul robiei. Până ce oasele lui calde și fragede le topește, încolăcindu-se pe grumazul copilului, Ca nu cumva să se ridice la lună, la luna plină și senină. Oprindu-l să bea din Izvorul cu apa cea cristalină, Omul tiran exploatând fragezimea copilului prin împilare, Aducând prin valuri de războaie fără remușcare, Pumnalul cel
LABIRINTUL INIMII (VERSURI) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374564_a_375893]
-
răstignită ca-ntr-o icoană, o scoică. Am luat-o și am dus-o, involuntar, la ureche. Curgea marea prin sângele ei. Simțeam în urletul ei, durerea cu care-și strângea copii la piept, suferința și uneori nepriceperea în fața morții. Grumazul îi era secerat de tristețe. Lacrimile îi vuiau prin toate încheieturile scoicii. M-a cutremurat! Nu mă întrebasem niciodată de ce urlă marea? O credeam veselă și atotputernică. Acum, o simțeam neputincioasă. Parcă ar fi vrut să scape de o mare
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
Articolele Autorului Trec în galop caii sălbatici cu coamele fluturând în vânt când ziua e înghițită de noapte, aruncând din copite pământ cu miros de iarbă verde-amară. O lună argintie si ovală își leapădă obrajii în venele ce le străbat grumajii. Trec în galop caii sălbatici, trăiesc în propriul anotimp, falnice statui de zei antici se apleacă spre ochiul de apă adunată și îl sorb ca pe-o lacrimă mare, plânsă din cerul închis ca o pleoapă. Trec în galop caii
ANOTIMPUL CAILOR SĂLBATICI de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375057_a_376386]
-
Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. © Maria Filipoiu 24.09.2014 © Maria Filipoiu Referință Bibliografică: TOAMNA GÂNDURILOR MELE / Maria Filipoiu : Confluențe Literare, ISSN
TOAMNA GÂNDURILOR MELE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373821_a_375150]
-
ai vrut ca să observe marea... Eram tânără, frumoasă, Știai că marea e geloasă... Părul mi l-ai răsfirat, Mirosea a flori de câmp... M-am despletit, m-ai sărutat Pe sâni, Pe buze, Pe obraz... Pe mâini, Pe umeri, Pe grumaz... Pluteam ,cuprinsă de extaz... Mă învârteam roată-roată, Mă-nvăluiai în brațe toată... A doua zi iară... Și iară... Și - așa s-a dus întreaga vară... Am mai venit, an după an, Și tot frumoasă eu eram! Îmi deslușai în zori
DRAGOSTE PE ȚĂRMUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373849_a_375178]
-
Îmi deslușai în zori chemarea, Știam că e geloasă marea O vedeam albă ca varul, Mă izbea turbat cu valul... Oare eu te-am întrebat Câte femei ai mângâiat? Pe sâni, Pe gură, Pe obraz... Pe braț, Pe spate, Pe grumaz...? Azi ,după atâta vreme, Mă - ntorc pe țărm, Mă plimb alene... Nu mai sunt tânără, frumoasă, Dar marea este tot geloasă. Nu-mi mai aștepți în zori chemarea Și iar mă-nvăluie suflarea... O ardere...și o dorință... Sărutul tău e
DRAGOSTE PE ȚĂRMUL MĂRII de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373849_a_375178]
-
de nuntă. Stejarul se-nclină pe ei, Din ramuri le face divan, Pe liniști le spulberă tei, Cu perna din bolovan. Clivajul se-ncântă pe moaște, Și iapa se sparge-n femeie. Din searbăd, din tot, ea renaște, Înfiptă-n grumaz, o camee. 11-15 mai 2016, Constanța Sursa foto: #White #Mare - #Laurie #Pace #Abstract #Horse #Painting #poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi Referință Bibliografică: Iapa de cuarț / Lorena Georgiana Craia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2041, Anul VI, 02 august 2016. Drepturi
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
Pune-n coșul rodniciei, dăruire sufletească! Din fiorii nostalgiei, o iubire să renască! Lasă-n vremuri de restriște, cu iubire trecătoare, ploaia gândurilor triste. Spre a vieții resemnare. Cu plâns de frunze scăldate în lacrimile sângerii, sentimente-s înghețate pe grumaz cernit al verii. Prin a iernii hibernare, duc în scorbură de gânduri, vis de primăveri cu soare, cu al lirei glas în rânduri. PRINȚESA TOAMNĂ Toamnă-prințesă cu frunze-n diademă, te-așteaptă Vântul hoinar la răspântii! Să te surprindă cu
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
de-atăta foame, ca un câine... Voi merge-acasă ca să-i spun, că eu la Cer mult am greșit... Nu-s vrednic să fiu fiul lui...voi fi argat, dar, pocăit !" Crainicul : Venind spre milostivul tată, acesta l-a îmbrățișat : Căzând peste grumazul său, cu dragoste l-a sărutat ! Fiul risipitor : "-Tată, am greșit la Cer ca un prea nevrednic fiu Pentru că mi-ai dat iertarea, m-ai înviat și rămân viu !" Tatăl : "-Să meargă slugile s-aducă haina ce-o avea dintâi
PILDA FIULUI RISIPITOR.(SCENETĂ RELIGIOASĂ) de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371906_a_373235]