410 matches
-
lasă Un gudurat din coadă de bun venit acasă. Datul din coadă, binețe îți dă Și promisiunea tăcută în atingere Când vremurile sunt grele, o piatră să ții Prietenul iubitor căruia-i greșești încă stă O piatră, o atingere, un gudurat din coadă Un prieten iubitor care te lasă să eșuezi Bunul venit și atingerea caldă Promit pace, promit mai mult decât crezi. --------------------------------------- (2001, Poem structurat după „Pentru un bebeluș” de Cilla McQueen; De la Camera Radio OUP) A ROAD TO HAPPINESS
POETICAL BRIDGES (POEME BILINGVE) de IAN MCQUILLAN în ediţia nr. 2348 din 05 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375101_a_376430]
-
fi inundat conștiințele tuturor, că s-ar fi sacrificat îndeajuns pentru a-i feri de potopirea contagiunii și pe alții, deloc puțini. Cu toate că o lume întreagă îi știa coț(c)ăielile și periuțele băgate la înaintare , gesturile și instrumentarul de gudurat și albit vechi metehne, deprinderi la care a ucenicit îndelung, mai cu de-a sila, mai cu voluntariatul,. cel mai adesea exersate cu o fervoare demnă de o altă cauză, în pagina media fusese închenariată și plumbuită toată recuzita presupusă
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
brațele Patimei. --Ce vrei, bă, Cireașă? Mârâi că i-am dat fetei un milion bacșiș? Vrei și tu? Pe ea am mângâiat-o pe fund, dar pe tine, de ce să te apuc? De nas, de urechi? Aprins, Firfirică se agită, gudurându-se: --Pupa-ți-aș tălpile, Dănuțule, dacă mi-ai da și mie un milion, așa, moacă, te ling unde vrei. Toți râseră cu poftă. Lui Pleșcan i se zgâlțâia gușa: --Hai, Dane, să-l vedem pe sfrijit cum te pupă-n fund
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți, Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?... Dulăi de curte-ați fost, și tot jigodii ați rămas. Știu acum, Vă gudurați, rânjeați și-l adulați pe cel ce de la sine În casă va ținut. De rău va apărat, nu v-a zvârlit în drum... Vai, maidanezi perfizi, vă plâng!... Cu cine v-ați unit? E timpul, ne lăsați! Jigodii, în coteț
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
-ați vrea să orbiți!... Atâtea minciuni câte scorniți,Nici voi nu credeți în ce scrieți. Pungași la drumul mare! Când blidele lingeați, parșivi slugarnici, vă era bine?...Dulăi de curte-ați fost, și tot jigodii ați rămas. Știu acum,Vă gudurați, rânjeați și-l adulați pe cel ce de la sineîn casă va ținut. De rău va apărat, nu v-a zvârlit în drum...Vai, maidanezi perfizi, vă plâng!... Cu cine v-ați unit?E timpul, ne lăsați! Jigodii, în coteț intrați
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
s-a ales Moșu cu ceva: cu un culcuș în frunzarul gras, cu pomeni de peste tot, de pe la generoasele ferestre. Ce-i puțin pentru bătrînețile lui de cîine retras la vatră? Îl și ntreb: Ia zi-i, Moșu, e puțin? Se gudură ca un bătrîn care cîndva a avut umor. Dintre picioarele din spate, cea care l-a dus la nuntă, scula, se bălăbăne ca o țeavă de eșapament mîncată de gaze. Moșu. Două smochine cu pălărie. Știți pălăria: aia cu boruri
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
motiv. La dans! 2 martie O însemnare din 1980. Am uitat de cîini. Sîntem puternici și am uitat că mai există și cîini. Sîntem atît de preocupați de măreția noastră, încît am uitat că jos, la picioare încă se mai gudură cîinii. Rar, rar deschidem cîte o carte frumoasă și auzim cornul de vînătoare și foiala gîfîită a droaiei de cîni. Rar ne aducem aminte de superbe imagini, de cîinele cafeniu plîngînd la moartea Procridei, de potăile arcuite misterios printre picioarele
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne descotorosim de cîini, dacă nu-i mai lăsăm să ne adulmece mîinile și picioarele, devenim dintr-o dată curajoși și puternici. Din ce în ce mai rar, deschidem cărți vechi și ascultăm cornul de vînătoare și zărim în fugă imagini superbe, în care se gudură cîinii. Noi am uitat de cîini. 2004. Nu, n-am uitat, îi împușcăm. Am ieșit cîteva minute pe culoar: de la ferestrele de-aici puteam vedea altă colină. Cîțiva copii, în pijamalele spitalului, bandajați la cap, uitaseră de operații și se
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de partid și de stat. Nici măcar aceștia nu credeau În doctrina partidului. Își asumau această condiție pentru un trai mai bun. Se evidențiau ușor acești inși (vânau funcții În asociațiile comuniste ale studenților, arborau limbajul cerut, declamau lozincile regimului, se „gudurau” pe lângă profesorii politruci etc.) și erau desconsiderați, uneori fățiș, de colegii onești, interesați de adevăratele valori ale filosofiei. Unii colegi veniseră din pasiune pentru domeniile subsecvente filosofiei, alții pur și simplu din Întâmplare, ademeniți de disciplinele de concurs (doar două
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
dintre semenii noștri ascunde, adesea, mult calcul, multă ipocrizie sau viclenie. Este vorba de acele persoane lipsite de scrupule care au Învățat din comportamentul nobilului patruped doar un singur lucru: că este mai ușor să obții bunăvoința sau ajutorul cuiva gudurându-te sau recurgând la abile lingușiri, decât să te străduiești să-l convingi de valoarea ta, prin fapte.) Capra care se desparte de turmă o mănâncă lupul. (Cel care părăsește, din orgoliu, dispreț sau nechibzuință, comunitatea În care s-a
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
în special din maniera ermetismului, precum și (filtrate) reminiscențe din Lucian Blaga: „Pe lespezi de piatră se zdruncină ziua / și totuși mai suge lumină șopârla / murmură frunza de viță absența / boabelor ei de dulceață. În pulpa / verii bătrâne un vierme se gudură moale. Mieii demult au murit în speranța / ierbii mai dulci decât laptele mamei. Și iată acesta e leșul cetății/ de toamnă, cu oase golite de măduvi/ Și-acesta prin ele, cum șuieră vântul,/ acesta e totuși cântecul nostru.” Volumul antologic
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
poetică a spațiului închis: „m-am născut dintr-un spin/ care n-a luminat în nici o rană”, „mă simt bine în colțuri/ acolo unde uiți mereu să ștergi praful”, „înlăuntru pândea cineva/ speriat de întâlnirea cu mine”, „melcul memoriei/ se gudură și scheaună în cochilie” sau „într-o brazdă aștept/ ghemuit într-un sîmbure”. Singurul martor exterior lucrurilor este Dumnezeu, un Dumnezeu tentat uneori să nu mai ia parte la joc: „S-au terminat vorbele./ S-a umplut ograda cu lucruri
TALPALARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290042_a_291371]
-
să vorbească. Geamurile erau bocnă, mizeria și foamea își disputau prioritatea între closet și vagonul „restaurant”, pancartele roșii curgeau dintr-o stație în alta, trădând zelul secretarului de partid din Mehedinți sau obediența josnică a primarului de la Strehaia. România se gudura la picioarele tiranului. Între diplome și coronițe, anii curgeau într-o gimnastică a indiferenței. Comandant de detașament, mă atașez de emisiunile postului de radio Europa Liberă, unde fraza lui Malraux - „secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
E pentru ultima oară când mă tunde cineva, spuse ea. ― Arăți bine spuse Lefty, fără să o privească. Arăți ca o amerikanida. ― Dar eu nu vreau să arăt ca o amerikanida. În zona de primire de pe Insula Ellis, Lefty se gudurase pe lângă Desdemona până o convinsese să intre Într-un cort al celor de la YWCA. Intrase Înăuntru cu șal și broboadă și ieșise cincisprezece minute mai târziu, Într-o rochie cu talie căzută și cu o pălărie pleoștită, În formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asupra claselor conducătoare și se pun în slujba societății pe care el dorește să o regenereze. Scrisul este permis, însă numai ca lecție de patriotism și morală. I-am acordat până și latus clavus... Tot n-a vrut să se gudure pe lângă tine. — ...dar filfizonul ăsta n-a fost dispus să-și bage mințile-n cap și să servească poporul roman. Asta e scuza ta generală, se posomorăște Tiberius. Cu toții suntem datori să renunțăm la viața noastră personală și să ne
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aceeași vârstă cu ea, prietene de-ale ei din copilărie, trăindu-și viața nepăsător, fuseseră foarte curând îngenuncheate de spiritul Testamentului, implacabil la austerele lor mame, superstițioasele doici și scheleticii diaconi însărcinați să vegheze la educația lor. Iar acum se gudurau cu urechile lăsate în jurul unor bătrâni oribili și băloși, care, trăgând cu ochiul la patrimoniul lor, împărțeau binecuvântări și sfaturi părintești, adesea fără ca aceasta să le facă să nege prețioasa sete de Orient, baia parfumată, gustul pentru bârfă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
nasului cu limba și promit că nu-ți iau nici un bănuț. Și, În plus, am să latru pân’ la ziuă... Și la nevoie, Îmi pun și grumazul În lanț. Voi fi câinele tău de pază, de ce nu. Am să mă gudur la picioarele tale și am să ling mâna care mă va mângâia...“ „Lăsați palavrele, Îi spusese Mașa, și vă culcați aici, pe lavița din tindă, unde aveți suficient loc...“ „Asta Îmi mai lipsea, Își spusese ea În gând. Să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și neamazant!... Ca să prinzi un cîine turbat, trebuie să te prefaci că ai alte treburi și exact așa aveam de gînd să procedez și ea. O să-l fac eu pe acest cîine turbat pe care-l urmăresc să mi se gudure la picioare, dînd din coadă, atunci cînd și unde se așteaptă mai puțin. — A doua oară astăzi! O zi plină de coincidențe. SÎnt pur și simplu uimită Dar mie nu mi se părea deloc așa. — SÎnt uluit de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu mine (altfel l-aș fi lăsat la părinți). I-am așezat cușca lângă peretele magaziei - o cușcă mare pe care o ocupa vesel și mândru. Se împrietenise foarte repede cu stăpânii casei, ceea ce născu simpatia acestora față de el. Se gudura, era fericit. Proprietarul fusese funcționar la primărie, șef al registraturii, și o anume solemnitate regizată de cele patru clase gimnaziale de care amintea cu importanță, ca și funcția de a cărei însemnătate nu se îndoise niciodată, reclamând, spunea el, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi glumit și-ar fi continuat să-și facă vânt cu evantaiul de ebonită de acum 20 de ani, câștigat la o tombolă a Crucii Roșii și păstrat în șifonier lângă batistele cu margini brodate în mătase colorată. Rex se gudură la picioarele mele. - „Rex, vorbii, lumea asta e croită strâmb, poate de aceea, noi oamenii, ne uităm uneori spre cer: s-ar putea să fie acolo un adevăr ignorat, de care suntem însetați. Aici toate sunt așa cum sunt și pe deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
bulevardul mare, pentru ca în ziua respectivă aceeași oameni să se facă a nu-l vedea”, Mă uit la Rex: - „Tu, n-ai ajuns, îi spun, la o asemenea formă de perfecțiune. Tu latri pe cine ai de lătrat și te guduri pe lângă cel pe care-l știi că-ți vrea binele. Până la ipocrizie mai ai - sunt câteva milioane de ani de dezvoltare (căci așa se cheamă), a spiței tale, care înaintează, după cât se vede, foarte încet, deși ne-am ivit oarecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vor curge la suprafață dimpreună cu strălimpezimile apei, aceeași de milioane de ani și doamna Carolina Pavel va ieși peste o oră în fața bucătăriei, va scutura în curte fața de masă de fărâmiturile rămase după prânzire. Și Rex se va gudura vesel, crezând că deschiderea ușii e o atenție față de el. Seara târziu, după plecarea Margăi Popescu, pe care o condusei până în fața porții ei, mă aflam în casa tatălui meu, el mă îmbrățișa cu o bucurie reținută, și de asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
urmările - spuse el - s-ar putea ivi prudente, în timp, el se gândește la oroarea terorii. E visător. De altfel și eu. Ceva totuși se va schimba. Rex fu îngăduit în bucătărie, se întâmpla rar, mișca vioi din coadă, se gudura pe lângă doamna Pavel, care-i arunca din când în când câte ceva, atenție deosebită de care se simțea copleșit, lătrând într-un fel aparte, prietenesc, a joacă. Doamna Pavel părea străină de evenimente, deși nu era, nimeni nu putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sus se simțea că lunecă un fel de șuvoi nemărginit și iute. Până la șopron, Lepădatu simți că vifornița s-a întărit. Găsi pe flăcăuași strânși la un loc; îl așteptau. Îi sări și Sărmanu înainte și prinse a i se gudura la picioare. Vitele stăteau neclintite prin întuneric. Niță le simți neliniștite, cu capetele ridicate și cu urechile ciulite. Zăpada bătea uscat în perdeaua de stuh; iar pe de laturi și pe deasupra, stropituri își căutau loc și-n adăpostul deschis spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
E greu de cucerit. Indianca axona numită Prepelicarul este cea mai insistentă. Așa simpluță cum o vezi, e tot timpul pe urmele lui, ca un ogar, cum sugerează și numele ei. El nu are timp pentru ea, deși fata se gudură tot timpul pe lângă el. îl vede, probabil, ca pe un fel de șaman și îl venerează, sărmana copilă neștiutoare! Se va plictisi ea de asta. Prezența Prepelicarului aici a declanșat ceva interesant. Grimus a devenit obsedat de ideea găsirii dublului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]