3,476 matches
-
zic! Cel puțin vine aici și nu ne obligă să mergem noi acolo. În locul ăla teribil, malefic. Unii dintre ei așa ar fi făcut, Niddrie așa ar fi făcut. Noi sîntem oficial În concediu medical, căci avem gîtul Într-un guler de suport. — Poare că nu prea se potrivește Bruce, dar un an nou fericit! — Un an nou fericit Bob, aud eu o voce venind dintre buzele mele Înțepenite, reci și amorțite. Toal ne explică faptul că acum sîntem suspendați din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
manager din fotbal. Ca tipul ăla director la Wimbledon, care a jucat la Spurts. O respirație aburindă Îi iese pe gură. La cîțiva metri depărtare, În șemineul nostru, zace cenușa manuscrisului lui. Nu putem să Încuviințăm din cap cînd purtăm gulerul nostru pentru suport. — Apreciem asta, spunem noi cu resemnare În voce. Toal Încearcă să fie În același timp și ferm și plin de compasiune. Trebuie să ne facă să ne dăm seama de gravitatea situației, dar, de asemenea, să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
de pe marele bulevard, Îndepărtându-se de Antoniu... Vremea s-a Înmuitat, probabil au fost ultimele zile geroase, și acum, zăpada a Început să se topească formând o clisă călduță În care te afunzi până la glezne . Un jandarm a prins de guler un copil al străzii pe care-l târăște după el, și-i mai dă din când În când câte un șut În fund. Copilul, un țigănuș murdar și sfrijit, plânge și se zbate, dar jandarmul Îl ține strâns, coborând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ridicat și m-am sprijinit de polița căminului privind în jos spre ea. Oare ce-am făcut să merit asta? am întrebat-o. Antonia zâmbi încordat. Își netezi părul, își trecu degetele lungi peste coc, își potrivi agrafele. Își aranjă gulerul bluzei. Avea oarecum aerul că momentul cel mai greu trecuse. — Detest ceea ce se întâmplă, Martin, spuse ea. Am trecut prin chinuri groaznice. Tu ai fost fără cusur. Dar eu nu mai caut să mă justific. Sunt absolut disperată. — Ah, vasăzică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
șase fără șase minute, prea devreme ca să beau ceva. M-am ridicat și m-am dus să întreb din nou când sosește trenul. Tot nu știa nimeni ce întârziere va avea și m-am învârtit pe-acolo o vreme cu gulerul ridicat, respirând aerul dens și infectat. Ceața rece, umedă, mizerabilă îmi apăsa plămânii, îmi făcea rău. Locul acela era însăși imaginea iadului. Mă întrebam dacă am să o recunosc pe Honor Klein. Nu-mi aminteam chipul ei, nu reușeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întâmplă să vrei sau să nu vrei. Oriunde m-aș afla în lumea asta și oricând, totdeauna voi fi Antonia. M-am așezat pe canapea. Georgie plecă de la fereastră și veni spre mine. Părul strâns neglijent era acum vârât în gulerul ridicat al hainei, își ținea mâinile în buzunare și mă privea de sus cu ochii plini de o duioșie aproape ostilă. În cele din urmă întrebă: — Găsești prezența mea aici detestabilă? — Nu, am răspuns. Nici nu-ți dai seama cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fost derutat, am simțit și o ușurare, dar și un fel de teamă profundă și inexplicabilă. M-am simțit ca în fața unei primejdii. — Pot să vă ajut cu ceva? am întrebat. Ea își lăsă capul spre spate și-și desfăcu gulerul paltonului. — Cu alte cuvinte, domnule Lynch-Gibbon, ce dracu' caut eu aici? — Exact, am răspuns. Se pare că nu-mi era dat să mă port politicos cu sora lui Palmer. — Iată care este explicația, spuse ea. Soția dumneavoastră mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
întors să iau paharele. Antonia s-a urcat în pat și l-a traversat în genunchi până pe partea cealaltă, sprijinindu-se de umărul lui Palmer. S-a ghemuit acolo cu picioarele sub ea, înfășurată în halatul vișiniu. Părul, pe care gulerul ridicat îl ținuse adunat, îi cădea acum pe umeri în bucle grele de un auriu patinat. Nemachiată, părea mai bătrână, mai palidă, dar fața ei era blândă, vie, maternă, ochii ei căprui mă urmăreau întruna, gura mare, mobilă, expresivă, zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
pe jos. L-am băut repede și mi-am mai pus un pahar. Era frig în pivniță și mirosul, pe care-l identificasem ca fiind al ceții, părea că se intensifică. M-a trecut un fior și mi-am ridicat gulerul hainei. M-am trezit întrebându-mă cum o fi arătat o cameră de gazare. Vinul era rece, aspru și ciudat, ca un medicament necunoscut. Mi-a lăsat un gust rău în gură. Eram cam amețit și simțeam ceva neplăcut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-o pe Honor Klein. Ne-am privit lung. Inima parcă mi s-a oprit în loc și, pentru o clipă, am trăit senzația ciudată că mă aflu în afara propriei mele ființe și că mă privesc: trupul lung, puțin adus de spate, gulerul ridicat al hainei, părul în dezordine, privirea fixă, vinul vărsat. Am constatat că nu pot vorbi. Honor Klein mai coborî două trepte. — Ah, dumneavoastră sunteți, zise ea. Am văzut lumină și am crezut că e fratele meu. Rămase acolo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
după mine și a închis ambele uși. M-am dus până la fereastră și m-am întors cu fața spre Antonia. Arăta groaznic. Avea pe cap un șal de sub care îi ieșeau șuvițele de păr blond, încărunțit, care-i cădeau peste gulerul hainei de stofă. Era foarte palidă și nemachiată. Gura cu colțurile lăsate în jos arăta că era gata să izbucnească în plâns. — Cât e ceasul, Antonia? am întrebat. — Zece. — Seara sau dimineața? Dimineața, spuse ea, privindu-mă cu ochii măriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în speranța că așa va fi. Georgie se uita la Alexander. Își întinse picioarele lungi încercând să se relaxeze. Respira rar și adânc. Era mai slabă și mai palidă, purta un sarafan din stofă și o bluză în dungi cu guler înalt. Părul, ridicat tot în creștet și prins cu grijă în agrafe, era fără cusur. Aspectul atât de îngrijit îi dădea o maturitate frumoasă. Alexander îi întoarse privirea cu o afecțiune prudentă și reținută. M-am simțit pentru moment categoric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
sprijinindu-mă de spătarul scaunului, am reușit să îi înfrunt așa cum își înfruntă un prizonier judecătorii. Asta m-a întărit, am inspirat adânc și m-am așezat jos din nou, privind în gol. Honor era îmbrăcată în ceva negru cu guler înalt, despre care n-am putut să-mi amintesc mai târziu dacă era o rochie de mătase sau un halat. Avea brațele dezgolite de la cot în jos. Rămase în picioare în spatele lui Palmer al cărui trup relaxat parcă iradia, arătând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atât de ceea ce văzusem cât de însuși faptul că văzusem. Ea nu mă va putea ierta nicidată pentru asta. — Mi-ai scris o scrisoare plină de minciuni, spuse Honor. Mă privea stând în picioare, cu capul aplecat în față, cu gulerul hainei ridicat în spatele părului ei negru ca o perucă și cu mâinile vârâte adânc în buzunare. — Ți-am scris o scrisoare plină de prostii, am răspuns. Atunci nu știam că mint. Urmă o scurtă pauză și m-am temut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mereu aranjat. ) Și abia când mi s-a părut din nou că aud soarele cum strălucește la apus, strălucind În cerceii ei, ca niște scântei de lumină, am Înțeles că imaginația mi-o luase razna. Mi-am Întins gâtul - chiar dacă gulerul Înalt de crep mă cam incomoda - și mi-am ciulit urechile. Și pentru că nu mai auzeam țăcănitul tocurilor, am presupus că pășește pe covorașul Împletit din hol. Peste câteva secunde Însă, le-am distins din nou, vagi și distante, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ultimul lucru la care mă gândeam. Întunericul din șifonier părea În același timp Îngust și infinit, și În timp ce mâinile pipăiau pe-acolo, Încercam să-mi amintesc cu ce se Îmbrăca Dora pe când ne Întâlneam Încă. Lângă mine erau bluze cu gulere tari, ridicate, gulere flexibile, În forma aripilor de rechin, și altele, fără guler. Mi-am amintit că unele aveau pieptul plisat, altele aveau tiv sau fundiță. După bluze urmau niște flanel, o salopetă pe care n-o mai văzusem și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care mă gândeam. Întunericul din șifonier părea În același timp Îngust și infinit, și În timp ce mâinile pipăiau pe-acolo, Încercam să-mi amintesc cu ce se Îmbrăca Dora pe când ne Întâlneam Încă. Lângă mine erau bluze cu gulere tari, ridicate, gulere flexibile, În forma aripilor de rechin, și altele, fără guler. Mi-am amintit că unele aveau pieptul plisat, altele aveau tiv sau fundiță. După bluze urmau niște flanel, o salopetă pe care n-o mai văzusem și o canadiană la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Îngust și infinit, și În timp ce mâinile pipăiau pe-acolo, Încercam să-mi amintesc cu ce se Îmbrăca Dora pe când ne Întâlneam Încă. Lângă mine erau bluze cu gulere tari, ridicate, gulere flexibile, În forma aripilor de rechin, și altele, fără guler. Mi-am amintit că unele aveau pieptul plisat, altele aveau tiv sau fundiță. După bluze urmau niște flanel, o salopetă pe care n-o mai văzusem și o canadiană la fel de necunoscută, precum și câteva pulovere În stil britanic care, așa cum mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acest musafir. Și atunci de ce nu m-a rugat să mă Întorc peste o oră, cum ne-am și Înțeles, de altfel? Mi-am pus bluza cu grijă. Apoi mi-am Întors capul și mi-am lipit urechea de ușă, gulerul Împungându-mi bărbia. Se auzea cumva o voce de bărbat? Vocile păreau să vină dinspre camera de zi, pentru că acum se auzi vocea Dorei, tare și răspicat: — Sper că va trece. Poate ar trebui să ne... Apoi cineva Închise ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În Germania prefera să i te adresezi ca unei localnice. Inspirând adânc, i-am povestit ce am considerat că trebuie să știe. Capitolul patru Când ce am plecat, la aproape trei dimineața - eu cu bocancii mei noi și Anton cu gulerul desfăcut - prietenul meu Își Încheie cămașa și-mi promise că va face tot ce-i va sta În putință. — Nu-ți face griji, Sascha. O să... o să... o să mă ocup eu de toate. O... o... cum Îi zice? O mușamalizare! — Alibi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
De la indescifrabila doamnă Buddha primiră o cheie cu un smoc de ață colorată, care se potrivea la una din ușile dintre spatele ei. Apoi, cu degetul arătător Îndoit, doamnele Își ademeniră partenerii, ca niște pisici, drept pentru care domnii cu gulere Înalte din celuloid se ridicară, așezară pe masă mici teancuri de bancnote neîmpăturite și le urmară. Perdeaua de mărgele zornăi plină de propuneri indecente. Anton nu mi-a dezvăluit niciodată motivul pentru care a fost obligat să lase „cutia neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cerut scuze. Dar, oricum, munca dumneavoastră n-are nici o importanță pentru noi. Important e unde ați fost aseară. Era brunet și cu părul un pic prea lins și pieptănat, avea niște trăsături regulate și buze pline. Wickert purta cămașa descheiată; gulerul alb scos peste sacoul maro. Lăsând la o parte dinții perfecți, semăna cu un comediant al cărui nume nu mi-l aminteam. Unde mai văzusem privirea această blândă și ursuză În același timp, acești umeri Înclinați, această răbdare melancolică? Stați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
machiaj - sau poate o idee, În jurul ochilor. Era greu de spus pentru că fața i se vedea granulată. Nu puteam distinge nici dintele ciobit din față, de după buze. Dintre haine nu se putea distinge decât o boa descheiată de vulpe și gulerul unei bluze Înflorate. Fotografia părea făcută iarna. Sigur, era foarte frumoasă. Cel puțin În ochii mei. Și am recunoscut și boa. Ar fi bine să vă alegeți cu grijă cuvintele, mă sfătui Wickert după ce i-am returnat poza. Adevărul trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că unele scene erau pornografice? i-am spus netezindu-mi fusta. — Pornografice? Puțin probabil. Sigur că o scenă a fost filmată Într-o sală de sport improvizată. În acesta, un instructor scund și subțire ca un pai, cu barbișon și gulerul ridicat, sublinia importanța recăpătării potenței, timp În care un adolescent timid, Într-un trening mulat, cu ochii triști și niște mușchi cu care nu știa ce să facă, executa niște exerciții demonstrative adecvate. Acea scenă putea fi numită eventual pornografică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În afara camerei 202. Și dacă pe Dora n-o interesa un austriac cu zece ani mai necopt ca ea, care lucrează cu jumătate de normă ca operator? Un tip de vârstă medie, cu părul ud ieși pe trotuar, Își ridică gulerul și se Îndepărtă cu fața Întoarsă spre Hotelul Kreuzer. Un vizitator? Predecesorul meu? Am făcut stânga-mprejur și am traversat. Atmosfera a fost cât se poate de Încordată, vizita a fost Întrețesută cu mișcări stângace și febrilitate forțată. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]