21,683 matches
-
ca picăturile de țuică. Publicul de bază al muzicii folclorice e compus din săteni și orășeni cu instrucție sumară, prea înstrăinați de lumea rurală, prea nerăbdători să o evacueze din viața lor și/sau prea complexați pentru a mai avea gust pentru muzica tradițională; prea străini de civilizația urbană pentru jazz, rock sau pop; prea tineri pentru romanțe; prea bătrâni pentru rap, hip-hop și alte muzici de cartier; prea inerți și abrutizați ca să-și mai caute singuri modalități și stiluri de
Refuz by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/15079_a_16404]
-
animalică, ritualică, de instinct". Unele "rezolvări" regizorale sunt recurente, născând fireasca dilemă a distincției dintre stil și manieră. Sacrificarea Desdemonei amintește de uciderea Elevei din Lecția lui Ionesco. Othello și Iago sunt niște profesioniști ai crimei pe care îi leagă gustul pentru sânge, o relație explicitată de scenografia mirobolantă. Simbolurile curg într-un șuvoi aproape de nestăpânit. În chip evident, tehnica actoricească nu se ridică la înălțimea celei pe care am admirat-o la componenții trupei ucrainiene. În spectacol se insinuează pe
Andryi Zholdak sau dinamitarea convențiilor by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15093_a_16418]
-
gândire, că trebuie să fac totul de unul singur. Descoperirea unui număr mare de oameni de valoare superlativă a fost de-a dreptul salvatoare. Ei au acționat pentru mine ca o universitate alternativă, mi-au îndrumat lecturile, mi-au îndreptat gustul, m-au hrănit cu informație intelectuală. Tot o mirare fantastică a fost să văd solidaritatea și continuitatea acestui grup de oameni constituit cu (atunci) douăzeci de ani în urmă și de fapt continuat cu cel puțin încă 20 de ani
Virgil Nemoianu în dialog cu Carmen Firan: Despre I. D. Sârbu și alții by Carmen Firan () [Corola-journal/Journalistic/15103_a_16428]
-
decît cele din originalul în engleză - Elfie și Pixie. Traducerea știe să ses joace și să adapteze frumos. Te afli într-o școală românească, nu într-una de peste ocean. Și e de înțeles că autorul a reușit să fie pe gustul copiilor de pretutindeni. A "descoperit" jocul și a intuit felul în care poți stîrni curiozitatea copiilor. Poate de aceea, cărțile acestea nu rămîn doar manuale, ci pot fi citite de oricine cu plăcerea și amuzamentul pe care îl provoacă întotdeauna
Copiii nu înțeleg lucruri abstracte by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15104_a_16429]
-
învinuiri și puneri la punct. Totul pe fondul unui umor fals, strident, de poante repetate la nesfîrșit, de obsesii, de prejudecăți. în spatele acestei fațade de bîlci se află și lucruri admirabile, uitate, ocultate de autorul însuși. De pildă, un excelent gust în materie de proză contemporană străină: Alexandru Mușina e cel pe care l-am auzit printre primii vorbind despre Italo Calvino, cu o admirație de cunoscător adevărat. Tot Alexandru Mușina are o foarte actuală și interesantă părere despre relația poeziei
Nașul din provincie by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15129_a_16454]
-
țara străină, cu limba ei, cu peisajele văzute, cu drumurile din oraș - toate astea sunt o comoară pentru mine. Iar pentru cititori, persoana autorului este o punte între scriere și lectură. La ea se asociază o voce, o privire, un gust. Cu privire la schimburile culturale dintre România și Elveția, sunt mulțumită că mi-am reprezentat țara și că am dat posibilitatea cititorilor români să-și apropie alt spațiu geografic, altă sensibilitate.
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
acestea și la multe alte lucruri mă gândeam de Sfântul Gheorghe 1, în timp ce treceam prin mulțimea de oameni care, sistematic, făceau cele mai mari cozi acolo unde oferta de calitate literară era mai mică... Mă întreb atunci ce anume guvernează gusturile fiecăruia, ce anume guvernează canoanele personale ale fiecărui cititor. Prin ce mă deosebesc de entuziaștii cititori ai unei cărți proaste? Nu știu. Cred că gustul personal trebuie să fie guvernat doar de onestitatea literară a cititorului. Iată de ce am asistat
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
acolo unde oferta de calitate literară era mai mică... Mă întreb atunci ce anume guvernează gusturile fiecăruia, ce anume guvernează canoanele personale ale fiecărui cititor. Prin ce mă deosebesc de entuziaștii cititori ai unei cărți proaste? Nu știu. Cred că gustul personal trebuie să fie guvernat doar de onestitatea literară a cititorului. Iată de ce am asistat cu interes, și de la o anumită distanță, la polemica în jurul lui Carner și am meditat puțin. Da, e clar, dacă discutăm e fiindcă suntem vii
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
înșel gândind așa, fiindcă mă tem că o să îmi placă în continuare Carner... Și că o să mă intereseze în continuare mai mult Vinyoli 3 decât Carner. Și Foix4 mai mult decât Vinyoli. Și Riba5... Fiindcă la baza unei polemici stă gustul celor care polemizează. Și, se vede, deranjează mai mult urechea niște note false absolut colaterale decât esența cântecului cu care, simplu, ești de acord sau nu. Poate lucrul cel mai pozitiv în jurul acestei neterminate polemici e acela de a constata
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
de Depuneri cînd în alb, cînd în roșu. Culoarea poemelor lui Catrinel Popa e oranjul, iar boala de care suferă personajul ei e mai degrabă bacoviană - o teamă abstractă, mai mult ghicită, fără înțeles sau motiv. Exorcizată însă de formidabilul gust - barbian aș fi tentat să spun, ca să rămînem în limitele interbelicului - pentru joc, dezvăluit programatic cititorului de un citat ales ca moto al volumului, desprins din Samuel Beckett. La Blecher trimite apoi (în absența sugestiei din subtitlu nu am găsi
Jurnal de versuri oranj by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15148_a_16473]
-
apare într-un text despre migrația materiei cenușii sub forma unui stol romantic de creiere zburătoare, contemplat de franțuzul Alphonse și de Narator, într-un dialog pastișat după cunoscutul model maieutic platonician. Autorul tratează în spirit postmodern, cu ironie și gust pentru un "realism magic" moldovenesc narațiuni originale, pe care le dezvoltă imaginativ și voluptuos până la ultimele consecințe. Culoarea locală este, de fapt, una dintre cele mai realizate aspecte ale prozelor lui Mihuleac. El reușește să extragă esența farmecului periferic și
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
l'oeil - în joacă și în serios", concluzionează Călinescu. Matei Călinescu știe foarte bine să-și valorifice textele critice - nu speculează niciodată mai mult decît trebuie, întotdeauna își "pigmentează" articolele cu amintiri sau cu citate extraordinare, citate care ne dau gustul adevărat al criticului și teoreticianului literar care nu se ferește să facă investigație, care are mereu un ochi curios, extreme de agil. Astfel de citate redau dimensiunea umană a relațiilor dintre Ionesco și Eliade, spre exemplu. Iată un fragment dintr-
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
o femeie bătrînă. Creangă "nu mai știa ce să facă de bucurie", spune martorul. e face de asemenea un inventar al plantelor, fructelor și animalelor care apar în scrierile lui Creangă, după modelul "universului" călinescian. Ce e nou și pe gustul nostru de azi e că aceste elemente nu mai sînt puse să alcătuiască o poveste decorativă și artificială, ci sînt lăsate în enumerație, inventariate oarecum ludic, gratuit. Aceeași fantastică răbdare se vede și în foarte consistentul capitol despre Caragiale și
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
Stilul e dur, puțin cam cenușiu, dar se exersează. Șansele sunt spre foarte bine. Umorul lui Radu Preda se bazează pe alăturările de probleme metafizice și proza cea mai banală, ca în Borviz: egalitatea ontologică a tuturor lucrurilor reiese din gustul identic tuturor paharelor de apă minerală ordinară "Borsec". Retorica este o demonstrație de geometrie. Perspectiva este a unui copil de șapte ani, jocul simpatic. La fel Demiterea unui Primar, în care citim o povestioară despre versurile albe și Poet. îmi
Alte proze scurte by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15190_a_16515]
-
lipsă de originalitate scriind în maniera lui. Recitindu-i mai tîrziu pe Coșbuc și pe Topîrceanu, dar și pe Alecsandri, Bolintineanu ori Goga, cînd îmi făcusem deja o altă idee despre poezie, am încercat de fiecare dată un sentiment ciudat. Gustul meu, care avusese revelația lui Bacovia ori Arghezi, se despărțise radical și ireversibil de poezia celor "vechi", dar ei continuau să mă fascineze. Era un soi de nostalgie pe care nu mi-o explicam. Astăzi știu de ce. Înainte de a spune
Poezia adolescenței, adolescența poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15208_a_16533]
-
pe care noi înșine le dădusem celor vechi, voind cu tot dinadinsul să facem din ei contemporani ai noștri. Chiar dacă mutații atît de profunde se petrec rar în poezie și în percepția ei, e normal să existe o "evoluție" a gustului, care e și una a poeziei înseși. De fiecare dată cînd se schimbă criteriul poeticului, poezia "veche" începe să pară a ține de o altă vîrstă, de o adolescență a literaturii ajunse între timp la maturitate. Există o adolescență a
Poezia adolescenței, adolescența poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15208_a_16533]
-
Altfel spus, devin poeți pentru adolescenți, pentru vîrsta la care cu toții descoperim poezia, cu admirabilele ei peisaje sufletești, dar și cu trucurile ei formale. Faptul că sînt altceva decît poeții fazei adulte nu reprezintă un impediment pentru formarea corectă a gustului nostru. Nu putem începe decît cu ei. Chiar dacă ne despărțim mai tîrziu de ei. Sînt poarta prin care pătrundem în poezie. La fel cum adolescența e poarta deschisă spre maturitate. Desigur, aceste vîrste nu sînt aceleași pentru toate generațiile. A
Poezia adolescenței, adolescența poeziei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15208_a_16533]
-
are cum concura pe fiecare dintre celelalte mijloace în parte, superioritatea ei fiind, eventual, cantitativă, dar nicidecum calitativă. Al doilea motiv este că t.v. se adresează prea multora în același timp. Eu sînt elitist și nu suport concesiile făcute gustului majoritar, modei ori standardelor la orice fel. Cînd mă hotărăsc să văd un film comic, vreau să fie bun. Comediile cinematografice de la t.v. sînt de obicei lamentabile. Ca să atragă cît mai mulți spectatori. Dacă vreau muzică, mă duc la
De ce nu mă uit la t.v. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15205_a_16530]
-
trei prieteni ai mei și vă asigur că sînt extraordinare. Nici după sportul la t.v. nu mă omor. E prea mult fotbal (tot din rațiuni de rating) și, hai să zic, deloc șah. Asta ca să dau un exemplu. Tot gustul celor mulți decide. Și asta mă enervează. Eu aș dori o t.v. pentru toți în sensul de pentru fiecare. Ea e una pentru fiecare în sensul de pentru toți. Mă simt discriminat. O fi fost aleasă Bohemian Rhapsody drept
De ce nu mă uit la t.v. by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15205_a_16530]
-
les choses, Paris, Gallimard, p.7). La fel, ceea ce constituie capodopera lui Foucault în concepția lui Deleuze, Viața oamenilor infami, începe cu următoarele cuvinte: "aceasta nu este o carte de istorie. Alegerea nu a avut o regulă mai importantă decât gustul meu, plăcerea mea, emoția, râsul, surpriza, o anumită frică sau oricare alt sentiment căruia cu greu i-aș putea justifica intensitatea, acum că a trecut primul moment al descoperirii" (cf. Les cahiers du chemin, nr. 29, 15 ian. 1977, reluat
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
celei mai misterioase femei care a bîntuit pelicula cinematografică, Greta Garbo. Faptul nu e întîmplător și nici doar decorativ. Greta Garbo apare ca personaj, e una dintre iubitele imaginare ale poetului, dar dincolo de acest amănunt alegerea spune foarte mult despre gustul lui Iulian Tănase pentru istoria aurită, a artei în general și a literaturii în special. Ioana Nicolaie a ales pentru copertă propria fotografie, o fată blondă, într-o postură nestudiată, dar într-o tăietură originală, gîndită interesant de Florin Iaru
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
că nu mai este nimic altceva esențial de spus. La șaizeci și cinci de ani de la moartea lui, pe 7 mai, Topîrceanu pare un poet uitat. Și de critică, în ochii căreia el nu aparține modernității, și de marele public, ale cărui gusturi s-au schimbat. Popularul poet de odinioară, laureat al Premiului Național și membru corespondent al Academiei, are soarta lui Minulescu și a altora: nu mai este aproape deloc citit. O piedică în calea receptării a fost (și a rămas) dificultatea
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
mare rol în nefixarea de azi a opiniei față de Topîrceanu. Să adăugăm la acestea o evidentă facilitate și un umor fără altitudine spirituală. Pe vremuri, Balada chiriașului grăbit sau alte anecdote versificate păreau să-i încînte pe cititorii lipsiți de gust artistic ori pe cei foarte tineri, doritori să-l imite. Tot așa, ingeniozitatea umoristică din Cioara ori din Rapsodii de toamnă era luată drept poezie adevărată. În definitiv, Topîrceanu n-a fost citit tocmai pentru poeziile lui bune și originale
G. Topîrceanu (1886-1937) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15258_a_16583]
-
mergeam la Calanda decât în Săptămâna Mare și vara, asta până în 1913, când am descoperit nordul și San Sebastian. Casa, recent construită de tata, atrăgea curioșii. Veneau s-o vadă chiar și din satele vecine. Era mobilată și decorată după gustul epocii, acel "prost gust" revendicat acum de istoria artei și al cărei strălucit reprezentant a fost, în Spania, catalanul Gaudí. Când se deschidea poarta mare a casei, ca să intre sau să iasă cineva, se vedea un grup de țângăi pe
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]
-
în Săptămâna Mare și vara, asta până în 1913, când am descoperit nordul și San Sebastian. Casa, recent construită de tata, atrăgea curioșii. Veneau s-o vadă chiar și din satele vecine. Era mobilată și decorată după gustul epocii, acel "prost gust" revendicat acum de istoria artei și al cărei strălucit reprezentant a fost, în Spania, catalanul Gaudí. Când se deschidea poarta mare a casei, ca să intre sau să iasă cineva, se vedea un grup de țângăi pe scări - jos sau în
Luis Buńuel - Ultimul meu suspin by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/15229_a_16554]