296 matches
-
vedeau mantiile albe ale Apărătorilor. - Vitejilor... spuse Ștefan, fără să ridice vocea, ca și cum ar fi vorbit cu un prieten aflat lângă el. Tropotele spahiilor se apropiau. Arcașii Își lansaseră deja primele săgeți. Se auzeau cai prăbușindu-se, gemetele răniților, ordinele guturale ale căpeteniilor. - Voi sunteți vârful de atac al oștirii... Ați biruit, până acum, pretutindeni. La Vaslui, la Lipnic, la Baia, În Țara Românească. La Ștefănești, pe Prut. Dar acum e cu totul altceva... Calaveria otomană se redresase și Își continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
muriseră, fără să bănuiască vreodată că certitudinile lor pozitive contribuiseră la deranjarea creierelor prin care ei receptau realitatea lumii lor. Câțiva oameni în uniformă apărură pe una din porți. Unul dintre ei i se adresă lui Thorson într-o limbă guturală, încărcată de consoane. Uriașul se întoarse spre Gosseyn: ― E pustiu. Gosseyn nu răspunse. Abandonat. Cuvântul rezonă în galeriile minții sale. Institutul de semantică fusese părăsit. Bineînțeles ar fi trebuit să bănuiască că așa va fi. Oamenii cu funcții de răspundere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
politică, nene Cipi! Și ziceai, măi vere, că sistemul de pensii stă să crape!.. clevetea în surdină, mai mult ca pentru sine, șeful opoziției. Dar oare de noi ăștia mulți se va ocupa cineva vreodată? a reușit să articuleze cam gutural opozantul, vizibil deranjat de nodul din gât. Că doar cu toții ne-am sacrificat cei mai frumoși ani din viață pentru români și pentru țară! a mai adăugat vrednicul de înaltă cinstire parlamentar dâmbovițean, aproape printre lacrimi. * * * Deși retras din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
unei lumi complet necunoscute, "la capătul lumii", cum ar spune bunica, și totuși nu am senzația de loc străin. Am senzația doar că visez. Nu departe, la ieșirea din metrou, un aborigen cântă dintr-un fel de corn, un cântec gutural. Îl privesc. Din punctul de vedere al unui european poate fi un negru urât. Mă uit îndelung la el. Fața brăzdată de riduri, mușchii feței și ai trupului foarte fermi, mâinile frumoase, expresive, cântecul pătrunde în trupul meu ca o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un negru urât. Mă uit îndelung la el. Fața brăzdată de riduri, mușchii feței și ai trupului foarte fermi, mâinile frumoase, expresive, cântecul pătrunde în trupul meu ca o apă întunecată, mă așez pe banca din apropiere fermecată de sunetele guturale, e un fel de părculeț, oamenii se plimbă, mănâncă, tinerii se sărută, unii stau întinși pe bănci, închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Aide umbla de două ceasuri fără rost, colindând piața, se amestecase printre
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
2009, Sydney Muzeul de artă. Sunt la secțiunea de folclor aborigen. Un tânăr metis, bine legat, îmbrăcat sumar, cu aproape toată suprafața corpului văruită cu un fel de cretă albă, înfățișând desene bizare, dansează și cântă din flaut un cântec gutural. Intră în dialog cu vizitatorii așezați pe câteva rânduri de bănci. E un spectacol. Povestește despre obiceiuri, despre legende aborigene. În engleză. Am senzația unui spectacol de carton. Gândurile îmi fug "acasă", la sărăcia românească. Pentru ca cetățenii din spațiul european
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
are un suflet rănit. Mă uit printre degete la soarele australian. Este departe în mijlocul cerului, cerul este atât de înalt că aproape nu-i văd mijlocul, mă cufund în nisip, un soare aborigen mă înfășoară în razele lui, aud cântecul gutural, îmi apăs urechea să-l aud mai bine, el vine din pământ, din ocean și din înaltul cerului, obosită de amintiri, de teamă să nu stârnesc rănile, murmur aproape numai pentru mine, spune Silvia, spune: "Ne plimbam pe faleză, ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Delfi - așa cum ar fi zis nu știu cine - mi se pare exclusă. Chiar dacă în Stațiune au apărut valuri de pelerini. O invazie. Niște neisprăviți. Adevărații vilegiaturiști vin tot mai rar. Străzile au început să pută a căcat, gardurile sunt mereu ude; graiului gutural de aici i s-a adăugat unul vulgar. Castelanul înlocuiește un rău cu altul. Prefer Ordinea Magistratului: îi cunosc slăbiciunile... FILOZOFUL. Bine că s-a terminat Carnavalul! Câinii și-acum dau să rupă lanțul; iepurii încă stau înghesuiți în colțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
semăn absolut deloc cu vechea mea imagine. Decât la față, firește. Dacă te uiți foarte de aproape. Dar ideea e că n-o să stea nimeni să mă privească de aproape. Oricum, pe asta mizez. — Bună ziua, spun cu o voce joasă, guturală. Încântată de cunoștință. Vorbesc ca un travestit. Dar nu contează. Cel puțin, bine că nu vorbesc ca un avocat. Plec de la Starbucks cu capul în jos și pornesc pe stradă, apoi dau colțul și văd treptele binecunoscute de granit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
șăgalnic, strângând și mai tare mâța la pieptu-și înzeit, Scheihainimé își țuguie buzele și, de undeva din pântecele mașinărie, horcăit, năvăli un hohot batjocoritor: Niet. Eșcio raz! Femeia privi nedumerită spre ușa de la intrare. Parcă venise dinspre acolo vocea aceea guturală. Cam așa vorbea și generalul Afanasii Mihailovici Ștrunțkovici care se instalase în august ’44 în apartamentul lor, rechiziționat pentru trupele sovietice care treceau să elibereze Bucureștii. De câte ori auzea o voce guturală, vorbind rusește, tresărea răvășită. Ștunțkovici îi dăruise câteva nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ușa de la intrare. Parcă venise dinspre acolo vocea aceea guturală. Cam așa vorbea și generalul Afanasii Mihailovici Ștrunțkovici care se instalase în august ’44 în apartamentul lor, rechiziționat pentru trupele sovietice care treceau să elibereze Bucureștii. De câte ori auzea o voce guturală, vorbind rusește, tresărea răvășită. Ștunțkovici îi dăruise câteva nopți de pasiune cum nu mai întâlnise până atunci. Parcă toți ciulinii stepei ruse îi pârpoleau trupul, șfichiuri de crivăț îi răvășeau sufletul și nesfârșite hoarde de cazaci tot dădeau să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
scosese pălărioara roșie și își lustruia cu o batistă mare, galbenă cu dungi verzi, cornițele. Transpirase. Sudoarea însă nu se prelingea. Înghețată, poleise cornițele cu o pojghiță lucioasă, verzulie. „Dom Condrat! Aspasia, vară-mea...“, strigă insul, răspicat, mustrător. Vocea sa guturală, trecând peste capetele celor dintre ei, venea poticnită, de parcă ar fi urcat și ea, treaptă după treaptă, până la el. „Aspasia, n-a mai putut aștepta. M-a lăsat pe mine să-i țin rândul și să vă spun că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
din anii '80, dedicate clasicilor jazz-ului: Scot Joplin, Tom Turpin, Billie Holiday, Charlie Parker, Jay-Jay Johnson, Miles Davis. Și, în timp ce asculta discul care impunea un mimetism rasial feroce, Alimentară, în picioare, cânta transfigurată, evident în traducere proprie, cu voce guturală și clapetând o trompetă imaginară: Sunt o frunză îngălbenită, Uitată pe arborele cunoașterii, O piatră de pavaj Tăiată din granit negru; Iubitul meu, Ascunde-mă toată în tine Păstrează-mă, Altminteri, nu mă voi putea întoarce în cer. Vărui casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
parietale. De la jumătatea femurelor este suprapus de M1, mâinile de-a lungul corpului, orientare V-E, gratii ruginite lungi de doi metri, una de 54 cm. Fantasma era Mioara la 30 de ani. Căscă, se întinse și spuse cu voce guturală. Mult am mai dormit. Ce faci, surioară? M-ai depășit așa cum nu speram și acum ești cu un picior în groapă. Văd că ți-ai pus rochia de mireasă. Pentru Mitică, nu? L-am căutat, dar lipsește. Pe semne că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
microfonul în față. Turiștii își scoteau aparatele de fotografiat. Urangutanul se uita direct la Hagar și scoase un sunet ciudat, ca o tuse. — Dwaas. Hagar repetă sunetul. — Dwaas. Urangutanul îl privea fix. Buzele curbate se mișcară. O secvență de mârâituri guturale: — Ooh stomm dwaas, varlaat leanme. Unul dintre turiști spuse: — El scoate sunetele astea? — Da, zise Hagar. — Adică...vorbește? — Maimuțele nu pot vorbi, spuse un alt turist. Urangutanii sunt muți. Așa scrie în carte. Câțiva fotografiară maimuța care se legăna, declanșând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tânăr, cam de mărimea unui copil de patru ani. Fața cimpanzeului era mai plată decât era normal, iar pielea lui era palidă. Însă se vedea clar că era un cimpanzeu. — Bună, Dave, zise Rovak. — Bună, spuse cimpanzeul. Avea o voce guturală. Se întoarse spre Henry și întrebă: — Tu ești mama mea? Henry Kendall rămase fără grai. Bărbia i se mișca, dar nu ieșea nici un cuvânt. — Da, el este, Dave, spuse Rovak. Se întoarse spre Henry și adăugă: — Îl cheamă Dave. Cimpanzeul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
voce joasă și gravă, care spuse: — Alors. Merde. Deschise ochii. Se uită la Hagar, care stătea alături. Acesta negă din cap. — Alors. Comment ça va? Gorevici se uită încet în jur. — Merde. Scumbag. Espèce de con. Era un sunet jos, gutural, ca al unui bețiv, într-un bar. — Fungele a usted. Gorevici porni camera. Nu își dădea seama de unde venea vocea, dar putea să o înregistreze. Învârti obiectivul într-un arc lent, în timp ce urmărea nivelul microfonului. Cum microfonul era direcțional, putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în niciun fel nemulțumirea, cu toate că nu știu din ce motiv nu se simțea în apele dumnealui, întunecându-se ca din senin la față și scăpând cam zgomotos scaunul din mână când s-a ridicat să plece spunându-ne cu voce guturală că vom fi anunțați când va avea loc următoarea întâlnire. Altfel, colaboram destul de bine. Așa cum ați aflat mai înainte, printre altele, fiecare dintre noi trebuia să contribuie activ la procesul de culturalizare a maselor. Prima și ultima mea acțiune de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
Apoi, îmi dau seama că se lasă pe spate, încă în mine, iar eu mă așez peste el și urlu de se aude în toată casa. Nici măcar nu știu de unde vine acest urlet, dar tot ce știu e că sună gutural, animalic, și nu m-aș fi putut opri nici dacă aș fi vrut. Și nici n-aș fi vrut, pentru că este atât de biiiiine. Mmmmmmmmm, e atât de bine. ― A fost incredibil. Brad se dă într-o parte și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Mi-a fost imposibil să nu observ absența vreunei tipe care să ocupe postul de prietenă. Ceea ce era bine. Stalin m-a târât să fac cunoștință cu Rita lui, o tipă care fuma țigară de la țigară și avea o voce guturală. Arăta ca un bărbat costumat în femeie, genul din partea căruia te așteptai să-i rupă ea coastele lui Stalin și nu invers. Chestia asta m-a făcut să mă simt mai bine. La trei fără zece n-am mai putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de lângă mal: No, voi de ce stați? Dați-i drumul mai departe la treabă! Mintenaș e gata masa și n-am adunat nimic în dimineața asta. Văzând că aceștia încă se codesc, mai adăugă câteva cuvinte într-o limbă aspră și guturală. Polițistul nu înțelesese ce le spusese starostele pe țigănește, dar îndemnul se dovedi foarte mobilizator pentru că aceștia se apucară din nou de lucru. Se aplecară din nou și înfipseră cu dexteritate talerele pe care le țineau în mâini în nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cursă. - Reazimă-te de bara de lângă tine, îl invită binevoitor paralelipipedul central, al cărui soclu purta pe o placă înscrise fosforescent cuvintele: ZEUL NEANTULUI. - Spune-ne tot ce ți s-a întâmplat, ceru paralelipipedul din dreapta: ZEUL CONCENTRĂRII. Homer scoase câteva sunete guturale, ca un plâns, ca un strigăt strangulat. - Destul! spuse zeul. Din firimiturile memoriei tale și din informațiile pe care le-am cules până la venirea ta, ți-am reconstituit aproape în întregime povestea. Dă din cap, dacă înțelegi... Omul își clătină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
și Anton, în altă casă, mai spre marginea Bucureștilor, într-o casă fără mobilier de prisos, în care putea intra cine voia de-a dreptul de afară, din strada cu miros de varză și lătrături de câini flămânzi, cu țipete guturale între soție și soțul care vine afumat acasă. Zina nici n-a avut nevoie să se anunțe sunând-bubuind în ușă, a apărut în camera cu mult mai puțin spațiu decât în Hristo Botev, pufnind ironic, Ce de-a cărți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ajutorul. Deodată, poetul făcu ceva la care probabil nici el însuși nu s-ar fi așteptat. Cu o privire ce ar fi făcut invidios până și pe cel mai înverșunat nebun, straniul poet începu să emită un fel de ritm gutural format dintr-un singur sunet, ce imita perfect un bas electric. Cred că, asemeni mie, nimeni nu înțelegea nimic. Treptat, gesticulând de zor din oribila pijama ce îi acoperea goliciunea, Giordano începu să mai introducă și un al doilea sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ochii spre colțul din dreapta sus al tavanului, zâmbind și schimonosindu-se într-o ocheadă cumplită, ce aducea deosebit de mult cu expresiile încă nereușite ale primelor desene animate. Făcea acest lucru permanent, aducându-mi întrucâtva aminte de ritmicitatea perfectă a formulei guturale cu care ne uimise Bobby Giordano. Din câte înțelegeam, era vorba despre o prozatoare de succes, pe nume Aurora Sticlaru. John Epidermic ne asigură, deosebit de violent și de insistent, de faptul că stilul tinerei era o revelație, urmând a cutremura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]