666 matches
-
puțin numai fiindcă era neprevăzută și nu-i cunoștea cauza. Despărțiți mai tot timpul prin programul lor de viață, îi plăcea cu deosebire ora meselor în serile fără oaspeți, singur cu Elena și Norica, cum și dejunurile intime cu Elena, guvernanta și copilul. Se simțea atunci posesorul femeiei și al băiețelului. Lipsa Elenei din seara aceea venea din împrejurarea că Mar-cian, rămas cel din urmă, uitase ceasul discutând muzică. Elena, de cind cunoscuse pe Marcian, renunțase cu totul la pian. Era
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Într-o bună zi, atunci a murit tata. Nimeni nu l-a putut opri pe Julius să se instaleze În caleașca străbunicului-președinte. Aici Își petrecea toată ziulica, așezat pe canapeaua ruptă de catifea albastră tivită cu aur, trăgînd necontenit asupra guvernantelor și majordomilor care cădeau În fiecare zi secerați de gloanțe lîngă caleașca, murdărindu-și halatele pe care stăpîna Îi obligase să le cumpere ca să nu-și strice uniformele și acum trebuiau să cadă morți la pămînt ori de cîte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căzură pe pantalonii lui și se Împrăștiară pe podea. Vai! Uite ce-ai făcut. Ajută-mă. ... — Grăbește-te, trebuie să mă duc să servesc masa pentru frații tăi. — Și eu mă duc să mănînc cu Cinthia. Cinthia avea și ea guvernanta ei, așa cum Julius o avea pe Vilma, dar nu era frumoasă, ci grasă și bună la suflet; grasă, bună la suflet, slujea de mult În casă, era bătrînă, avea simțul răspunderii și multe fire de păr alb. Julius Îi punea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iar Carlos scoase din mașină corabia cu pînze, al cărei catarg ieșea afară din pachet. Mai soseau și alți copii, care se cunoșteau cît de cît, ori nu se cunoșteau de loc, mai mult sau mai puțin În largul lor, guvernante Îmbrăcate cu uniforma de sărbătoare potrivită pentru a-i Însoți pe copii la o onomastică, acolo toată lumea se lua la Întrecere În frumusețe, În calitatea veșmintelor, În sfîrșit În tot ce putea fi motivul unei Întreceri În fața porții de la intrarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spuse că era o casă În stil castel și cum e casa unde stai dumneata, fată frumoasă? o Întrebă În timp ce spăla ceștile. Și tot el, majordomul acesta demn de familia Lastarria, deschise ușa, Îi pofti să intre și dintre toate guvernantele puse ochii pe Vilma. Julius băgă de seamă de Îndată și-i făcu semn cu cotul Cinthei care tușea moartă de frică. Toți copiii intrară În castel unul cîte unul și doamna Lastarria Îi sărută pe rînd pe toți recunoscîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu trenul electric, biroul, sufrageria, biblioteca, Încă unul și apoi Încă unul pe care Vilma nu le putu desluși prea bine și nu Înțelese la ce foloseau. Am ajuns, spuse În cele din urmă. Grădina era plină de copii și guvernante; copii de șapte, opt ani, nici unul de cinci ca Julius. Mulți purtau haine albe, cu o mică jachetă strînsă pe corp, fără guler și cămășuțe de poplin cu gulerul apretat și cravate fine, azurii, roșii sau verzi cum poartă toreadorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Copiii se serveau singuri sau erau serviți de dădacele lor și mulți dintre ei, printre care desigur Pipo și Rafaelito, neisprăviții ăștia, scoteau din buzunare țevi de trestie și Împroșcau lichidul rece În obrazul musafirilor, țintind mai ales În ochi. Guvernantele dădeau fuga Îngrijorate și-i despărțeau pe micuții care se Încăieraseră, dar Victor, obișnuit cu toate acestea după atîția ani de slujbă În casa Lastarria, nu-și pierdea demnitatea și continua să-i servească, străbătînd grădina dintr-un capăt Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ridică și ea ca să-i urmeze, dar mătușa o opri. — Dumneata poți să treci În bucătărie, Vilma, Îi spuse; o să vă servim tuturor ceai Înainte de a-i pofti pe copii În sufragerie. Treceți pe rînd pe la bucătărie, adăugă adresîndu-se altor guvernante care se Învîrteau pe acolo. Cinthia și Julius au stat să examineze Îndelung armurile; mai Întîi se uitau bine dacă nu era nimeni ascuns Înăuntru sau În spatele lor și abia atunci le examinau cu luare-aminte. Cinthia Îi explica tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe gînduri, așezați amîndoi pe bancheta din fața pianului și deschiseră capacul. MÎnuțele lor ușoare și fine se sprijineau pe clapele de fildeș, pe care cei din familia Lastarria bineînțeles că nu le atingeau niciodată. În bucătărie, douăzeci și trei de guvernante venite la Lima din toate regiunile țării reușiseră să-l sperie pe Cirilo, cel de-al doilea majordom, dar nu și pe Victor, stăpîn pe domeniul său și care acum pusese În funcțiune toate aparatele electrice ca să le dea gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gata. Usca vasele sub jetul unui curent de aer, ascuțea cuțitul apăsînd pe un buton care punea În mișcare o rotiță ca o piatră și vorbea cu doamna la un telefon interior, „aduc imediat coca-cola“, Îi spunea. Cel puțin zece guvernante prinseră să se izmenească, văzîndu-l că așază două felii pe aparatul de prăjit, el așteptă cîteva minute, apoi le spuse: ascultați și chiar În clipa aceea răsună un clopoțel, clinc-clinc și feliile de pîine săriră singure din aparat. Cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar să nu piardă o asemenea pleașcă. Și acum, cu pieptul lipit de masă, Înfuleca cea de a treia felie de salam catalan sub privirile lui Rafaelito, care aduceau cu privirile unui motan În călduri. Victor Îi servea pe toți, guvernantele erau atente la fiecare Îmbucătură pe care copiii lăsați În grija lor o duceau la gură, trebuind ba să dea la o parte foile de salată verde de lîngă sendvișul cu salam ca să nu facă febră tifoidă, ba să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
privește lung În oglinda uriașă ce acoperă Întreg peretele: e frumoasă, de asta-i place lui Victor, Îi stă bine cocul și-i vin de minune pantofii cu tocuri, nici prea Înalte, căci ar fi nepotrivite cu uniforma ei de guvernantă și pe urmă nu i-ar da voie doamna, nici prea joase, aproape că nu se observă că sînt destul de Înăltuțe și totuși Îi arcuiesc frumos piciorul, sînii pietroși se rotunjesc sub bluza albă, de pînză fină, se văd bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la zero: o lovitură puternică a lui Pipo drept În stomacul portarului (care a intrat cu mingea În poartă) și un șut imparabil al lui Martin care a făcut țăndări o fereastră a castelului. Acum Începuse să se Întunece și guvernantele le ștergeau fețele asudate cu prosoape umede și călduțe, cum ți-ai murdărit hainele, pentru numele lui Dumnezeu!, reușeau să-i curețe cu o Îndemînare extraordinară, de păreau ca scoși din cutie, fiindcă nu mai era mult și Începea spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uriaș al castelului. La capătul rîndului al treilea stăteau Cinthia și Julius, iar Vilma, În picioare, ceva mai la o parte. Din fund, Victor se uita lung la ea pe deasupra creștetelor celor cincizeci de copii și a capetelor celor cincisprezece guvernante care reușiseră să-și găsească loc; celelalte stăteau În picioare, sprijinite de perete. În rîndul Întîi, În mijloc, Rafaelito, Pipo și Martin, acesta din urmă spunînd că totul nu era decît o Înșelătorie (scamatorul Încă nu-și făcuse apariția În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lumea asta nimic nu este imposibil. Atunci Îi cheamă, Îi invită să se apropie unul dintre ei, oricare și să Încerce să facă o scamatorie. Copiii rămîn Înmărmuriți cu toții, se rușinează, amuțesc, lasă capul În jos Încercînd să se ascundă, guvernantele Îi Împing de la spate, le spun să se ducă și tot așa pînă cînd răsare unul mai curajos, unul care, probabil, a mai văzut scamatorii și se duce În față și execută un truc ajutat de scamator, cucerind pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rosese pînă În carne vie trei unghii, Îl căuta din priviri pe Victor. Copiii se Întorseseră În grădină și așteptau acolo ca mama sau șoferul să vină să-i ia acasă. Luminaseră totul cu becuri de toate culorile și fețele guvernantelor erau palide, aproape la fel de albe ca șorțurile. Singura lor grijă era ca nu cumva să se murdărească iarăși copiii, căci nu mai era mult și aveau să vină ca să-i ia acasă. Îi strigau pe nume și prenume, pe rînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
seara asta o să rămînă acasă, n-o să iasă nicăieri, o să-l cheme la telefon, fiindcă de data asta era Îngrijorată de sănătatea Cinthiei. Copiii mai mari nu-i dăduseră atîta bătaie de cap, ăștia creșteau fără tată, lăsați În grija guvernantelor și a majordomilor, era inevitabil, desigur și mai apoi erau atît de delicați, foarte inteligenți, dar atît de delicați, atît de diferiți, atît de dificili, să-i dea oare la un internat? Nu, Susan, tu nu ești rea, niciodată n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Și doamna era În Europa! Tocmai atunci sună telefonul. Carlos se repezi să răspundă. Cineva de la Colegiul Belén Îi anunța că Julius era acolo. Șoferul spuse că va trece imediat să-l ia, că Într-un moment de neatenție a guvernantei băiatul fugise de acasă, chiar acum venea să-l ia. Le-a venit inima la loc; se uitau unii la alții zîmbind, Înfiorați, sleiți, ușurați; rămaseră nemișcați și continuau să se uite unii la alții zîmbind, În timp ce Carlos zbura cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
asta, mai ales pentru ca Julius să nu sufere. Dar el, mestecînd zahărul În ceașca de cafea, spuse, cu un glas mai blînd decît de obicei, că era timpul ca mucosul ăsta să nu mai stea tot timpul lipit de fustele guvernantei; prea era mereu printre servitori, ba stînd de vorbă cu grădinarul, ba cu bucătăreasa, numai cu cei de rangul lui social nu. Susan Îi dădea dreptate, așa-i, darling, dar Îi părea atît de rău... Juan Lucas Încercă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fereastră. Așa Încît pînă la urmă Carlos mergea așezat Între ei. Soluția asta Îi mulțumise pe amîndoi frații, fiindcă toți colegii lor de liceu considerau că e rușinos să stai pe canapeaua din spate, mai ales că la spate stătea guvernanta, Imelda, așa o chema pe cea nouă, venită În locul Vilmei. Nu prea era simpatizată Imelda asta, nu se Înțelegea de loc cu ceilalți servitori, nu le arăta nici un pic de afecțiune, parcă n-ar fi avut inimă, se vedea limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și privindu-i cum coboară din camionete care arătau ca niște cucoane cu hemoroizi. Camionetele astea se Înmulțiseră vertiginos. Erau acum o grămadă. Camioneta bleu a lui King (tăticul lui era diplomat nord-american); cea galbenă a fraților Otayza, care În loc de guvernantă aveau o educatoare nemțoaică; cea albastră a lui Penti, care avea o groază de surori la Villa María. Era imposibil să le ții minte pe toate. A lui Julius era maro. CÎnd copiii mai creșteau puțin erau duși În clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Bobby, În schimb, ducea o viață de prinț, sărind de nenumărate ori de la trambulină ca s-o dea gata pe o fetișcană străină, de treisprezece ani, fata ambasadorului Canadei. Lui Julius i-au spus că nu mai are nevoie de guvernantă și, cînd Juan Lucas Își termina partida de dimineață și venea să mănînce, bineînțeles după ce beau mai Întîi gin and tonics, Îl lua cu el și se așeza la masă cu toată familia. Uneori venea și Santiago; Carlos Îl aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe la șantier! Trebuie să-i spun arhitectului că e pentru ultima oară! Și pe băiețelul ăsta nu-l poți slăbi o clipă din ochi că el a și făcut o năzbîtie! Vrei să fii dat din nou În grija, unei guvernante? — Unchiule, dar ei nu vor decît... — De ce nu taci odată?! se amestecă Bobby. — Învață, tinere, că pentru asta există un arhitect, un inginer și o droaie de trîntori care trăiesc pe spinarea mea! Mi-e de ajuns și chiar prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mîncat cu el de un veac; nu vrea nici În ruptul capului să vină la clubul de golf... Stă toată ziua la piscina hotelului“. La piscina celor măricei. Fiindcă la Country sînt mai multe piscine. Una pentru copiii mici. cu guvernante care nu intră in apă, dar ei ridică brațul și guvernanta, mergînd pe marginea bazinului, Îi ajută să Înainteze pe Îngerașii aceia Încîntători, În timp ce mamele lor, femeile acelea tinere Întinse la soare, Își așteaptă bărbații care ies abia la unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
capului să vină la clubul de golf... Stă toată ziua la piscina hotelului“. La piscina celor măricei. Fiindcă la Country sînt mai multe piscine. Una pentru copiii mici. cu guvernante care nu intră in apă, dar ei ridică brațul și guvernanta, mergînd pe marginea bazinului, Îi ajută să Înainteze pe Îngerașii aceia Încîntători, În timp ce mamele lor, femeile acelea tinere Întinse la soare, Își așteaptă bărbații care ies abia la unu de la serviciu, ca să facă o baie Împreună În piscina mare rezervată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]