1,553 matches
-
define it. We just understood that something magical hâș taken place, something fundamental and irreversible. Because, no matter how the story would continue (maybe yes, maybe no, maybe who knows), neither you nor I would be the same. The universe hâd suddenly transformed, we both hâd different identities, all through a single gesture. You told me about aunt Corneila who’d just been diagnosed with multiple sclerosis. A very serious thing... We got to the Miorița fountain, and then we turned
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
that something magical hâș taken place, something fundamental and irreversible. Because, no matter how the story would continue (maybe yes, maybe no, maybe who knows), neither you nor I would be the same. The universe hâd suddenly transformed, we both hâd different identities, all through a single gesture. You told me about aunt Corneila who’d just been diagnosed with multiple sclerosis. A very serious thing... We got to the Miorița fountain, and then we turned towards Casă Scânteii*. Still holding
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
single gesture. You told me about aunt Corneila who’d just been diagnosed with multiple sclerosis. A very serious thing... We got to the Miorița fountain, and then we turned towards Casă Scânteii*. Still holding hands. Still talking. I ț hâd gotten cold, but only somewhere else, a few thousands of kilometers away, beyond the subconscious. We were feeling too hoț. I told you something about the theatre, about Leopoldina Bălănuța**, who recently got rave reviews for playing Agamiță Dandanache*** Through
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
adequate dramatic fervor would obliterate both of uș, like în a nuclear explosion. Rather we were expressing all if this în a very calm scream, with our voices from before, în a double language - a language în which every world hâd two parallel meanings. The second meaning could not be expressed, nor understood, unless through the touching of the hands. And your hand, to which I handcuffed myself willingly, was velvety and warm. I feel it today aș I felt it
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
învăța să dansez cu florile și zarea. Apele adânci tac în mine de veacuri întregi, Iar zăpezile mă acoperă cu viscolul durerilor. Tu mi-ai răsărit că un vis peste vise Și pentru iubire a trebuit să devin om. I HÂD TO BECOME MÂN I travelled through deserts for loneliness And on mountain peaks I tasted joy. The eagle taught me nobility While stones slowly rebuilt my trust. Among old oak trees I fathomed wisdom While the clouds reminded me of
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
în their rays And butterflies taught me to dance with the flowers. Deep waters remain silent în me And snows cover me with storms of pain. You roșe like a dream among dreams And for the sake of love I hâd to become mân. ------------------------------------- Daniel IONIȚĂ Sydney, Australia noiembrie 2015
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]
-
Genoa being that you will create în Peră , în the heart of the Ottoman Empire , a new colony commercial , or Black Șea will not escape the attention . Favorable settlement at the crossroads of major trade routes în ancient times it hâd attracted the sailors and merchants vrajnicii Greek , Romanian space gives the lower Danube and one nine largest coordinated European trade , especially for centuries XIII and XIV century. Joining în the Pontic -Mediterranean merchandise by the presence of these Italian Lower
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
pași mari, apăsați, cu plete castanii, frumos retezate, cu niște ochi negri smoliți, cu buze roșii, cărnoase și cu nas puternic coroiat de care toți care-l cunoșteau pe Drăguțescu își aminteau cu nostalgie. în locul nasului era acum o plagă hâdă, netedă, căci bi-vel-vornicul își pierduse podoaba sa vulturească în pivnițele niciodată știute ale istoriei, în urma unei încercări de a nesocoti onoarea oricum pierdută a Caterinei Sima, născută Bloom, fosta soție a lui Sima-Vodă. Dar cu toată lipsa evidentă a nasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vândă coșulețe de nuiele împletite, figurine din dopuri, fluierici, sandale romane, iar câțiva ce stăteau bine cu plămânii, și pahare de sticlă suflate în atelierul de sticlărie de lângă chei. Cam asta visa noaptea doctorul Peleto. Când se trezea dimineața la hâda realitate în care se mișcau haotic tineri obraznici, impulsivi, fără respect, doctorul ofta și-abia aștepta să vină seara să se cufunde din nou în oaza lui de liniște unde patronau buna înțelegere, căruntețea și lina apropiere a marelui repaus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
arșice. Succes! Primul concurent fu un lungan deșirat de pe Pământ, de undeva din Albania. Acesta urcă pe scenă cu o chitară construită de el dintr-un recamier care la tăiere căpătase o formă deosebit de grosolană și care mai suna și hâd. Individul cânta cu o singură notă, trăgând periodic de o singură coardă, cu nimic diferită de celelalte, și mormăia un singur vers, care, repetat a nouăsuteșaisprezecea oară, generă scoaterea acestuia din concurs. În public, fu lovit cu o țeavă. Urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
fălcile sale puhave, râgâind și încercând s-o dezbrace, lucru care aproape că îi reușise. Spre uimirea mea, auzise cele spuse de Maro. Și-a întors fața spre noi cu o figură atât de satisfăcută, cu un rânjet atât de hâd, de lat și de adânc întipărit pe figură, încât am fost convins că visez. Ne-a privit fără să spună nimic, gâfâind monstruos, și iată că abia într-un târziu a răcnit, desființând tăcerea maiestuoasă ce se înstăpânise peste noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
vileag ca fiind a diavolului. Alergând pe acest caroiaj neînțeles de mine, observ cu oroare că nu înaintez deloc, defel. Pocnetul tocurilor încălțărilor cu care alerg pe podeaua în care și-au frântul gâtul nenumărați alți înaintași ai mei sună hâd prin chiar faptul că este singurul sunet pe care-l voi mai auzi. Iar afară, acolo, viața curge liniștită, după cum îmi pare mie, continuându-și cursul firesc din care eu n-am cum să mai fiu parte. Sau poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care a fost viața mea... Aproape acum sunt acolo! Dar nu. Nu, Dumnezeule, așa nu. Nu asta. Nu așa!! Satanica viziune care se strecoară în memoria ochilor mei nu poate fi rostită, deși mai bine-ar fi să-ncerc. Cuvinte hâde, lipsite de sens, dar amăgitoare, îmi zgârie imaginația, asemeni șoaptelor necunoscute receptate de fiecare dintre oamenii pe care somnul îi încearcă încă la revenirea zilnică în lumea celor vii, și cumplită răsuflare de pucioasă se răsfrânge asupra sufletului meu pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
teamă și oroare, deși peisajul hidos pe care îl zăresc desfășurându-se dinaintea vederii mele pietrificate este mai degrabă liniștit. Nicicând nu am crezut că am să văd cum a început totul. Nicicând. Lumina care se așterne vederii mele strălucește hâd. Prea-hâdă este, desigur, și procesiunea a ceva ce încă nu înțeleg. Procesiunea a ce, de fapt? A zeci și zeci de maimuțe, e posibil? E posibilă o asemenea groază? Da, asta pare să fie, e adevărat, nefaste și neprielnice creaturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși. III Dar peste ochi și cuget căzu o deasă sită. Mă tolănii în voie pe caldul gliei sân Și îmi lipii obrazul și
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
seară de apoi; De-aceea frânge colțul sfânt al pâinii Și-n noaptea asta să... rămâi cu noi. LOVE CAME UPON ME Love came upon me like some luscious yeti woman. Though the girl was nothing of the kind. She hâd a small mouth and nose, and dainty ears, her face was akin to a forever changing opinion, her figure, a well crafted and apocryphal epistle, contained a number of deadly and delightful heresies. And then, love came upon me like
POEME BILINGVE (5) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 972 din 29 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364393_a_365722]
-
ce multe suflete, care nu par a mai fi interesate de îndelung căutata mântuire a creștinătății. Ce mai contează că acești curajoși luptători ai Armatei Române din blestemații de Dumnezeu ani '40 au avut puterea să înfrunte toate măștile chipului hâd al morții, gerurile și lagărele-spital ale spațiului siberian, foamea, păduchii, umilințele felurite, nemiloasele anchete ale NKVD-ului etc.?!... A fost nevoie de aproape trei sferturi de secol pentru ca guvernanții României să își aducă aminte că ei, veteranii de război sunt
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Amintiri bizare revin din neant Încercând grăbite să-și găsească locul În vâltoarea vremii ce-și cată sorocul Valuri de revoltă născute din gânduri Se adună-n grabă și formează cârduri Lumea se frământă pentru libertate Când pământul geme de hâde păcate. NOSTALGII Rotunjesc din priviri forme imaginare Extaziat gust din simțurile fierbinți Mă bucur să beau din pocal elixirul Savurându-l repetat cu voluptate Să uit de trecut și de eternitate Cu palmele căuș încălzesc pocalul Închid ochii și mă
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
fapt, ”TU” nu avea propriu-zis inimă, ci doar o mulțime finită de obiecte supuse legilor imuabile ale fizicii. Nimic altceva. Dacă, în cea mai ascunsă privirii biserică a Ortodoxiei, semiîntunericul îmbracă icoanele sfinte cu blânde irizații de dincolo de orizont, lumina hâdă din ziua Crăciunului cu miros de moarte a șters, în câteva secunde, orice urmă de poveste personală, ca și cum aceasta nu ar fi existat niciodată cu adevărat... Sigur, imaginația te poate duce pe nenumărate căi cu gândul negândite. La fel și
PASĂREA „TU” de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362897_a_364226]
-
Am reușit să-i birui oribila dorință și-o văd gemând, străpunsă de-un fior. Athena îmi arată egida, însă râd. O văd că se încruntă, că pălește. Cine ești tu? — mă-ntreabă. Oricine împietrește când vede ochii trupului ei hâd. Tai șerpii și-i înfășur pe mână cu brățări, din brațele-i de bronz îmi fac toiege. Doar aripile nimeni nu vrea să mi le lege de umeri spre-a zbura cu ele-n zări. Nu sunt Perseu și-n
POME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1555 din 04 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362933_a_364262]
-
-ntre ei. Că pe-un martor creștin, Într-o groapă cu lei. Nu mai pot vorbi, Deci vorbeste-ma tu Sopteste-mi ce am voie să spun, Si ce nu. Fii bolta palatina, Fii arcuiri de buze, Să nu priceapă hâzii, Cu mințile obtuze! Daca-am să plec o vreme, Rămâi în locul meu, Si apara-ne rostul, Cum ai făcut mereu. Iar de-atipesti o clipă, Când nu mai poți rabdă, Viseaza-ma iubito, Eu nu mai știu visa! Referință Bibliografica
VISEAZA-MA TU de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363568_a_364897]
-
floare, În strania idee c-o s-o doară. Carțile-s un prieten de nădejde, Care nu te trădează niciodată, În paginile vechi și prăfuite, E viața de iluzii dezbrăcată. Nu mi-am făcut prieteni niciodată, Sub măști sunt uneori doar fete hâde, Nu te admira cel care te laudă, Si nu e fericit cel care râde!! Referință Bibliografica: SINGUR / Marius Mircea Ganea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1902, Anul VI, 16 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marius Mircea Ganea
SINGUR de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363577_a_364906]
-
cnut, iar răzbunarea-și pune armura și ține-n brațe paloș și scut. Lângă speranță stă îndoiala și doar regrete țese de zor că prea adesea a-nvins greșeala în conștiința umui popor . Lângă-mplinire, fiindu-i umbră, râde eșecul hâd și trufaș, privind spre viața tristă și sumbră cutreierată de-un țel abraș. Lângă ursită chiar Domnul plânge privind cu milă tristul destin în care scrie că ne va frânge ura pe care-o trăim din plin !!! 3 februarie 2017
LÂNGĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361063_a_362392]
-
a road “which leads nowhere” (În dreams it's snowing still), “without knowing where it will end,/ the road” (The road), a circular road “where the voice is/ how the step hurts/ when returning/ meandering around/ back to where it hâd left from” (Father). One can notice two registers în the book “Illusory”, one which cries and another which defies or mocks, aș well aș two aspects, one belonging to the past and the other to the present: “my blonde locks
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
poet wonders. Sarcasm governs the social poetry, a poetry of rebellion (Negotiations, The newspaper, Holiday, Necrosis): “the cake share/ is done only according to merit/ oh - not moral-professional ones - of course/ after all the market economy hâș begun [...] mass media hâd been vocally accredited/ - after all they sing very well aș a choir - [...] there were whispers/ that the knowledge of foreign languages hâd also tipped the scale/ the babelian language - categorically -/ spoken by/ the majority of those on the conducting lectern
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]