303 matches
-
De fapt cine a zidit biserica Sfântul Ioan Zlataust? Gheorghe Duca vodă sau ginerele său Ștefan beizadea, feciorul Radului vodă?” Nu am stat mult pe gânduri și l-am întrebat pe călugăr. La auzul întrebării, acesta a început să vânture hârțoagele din fața lui, cu intenție vădită de a găsi unul anume. Când l-a găsit, mi l-a întins: „Poftim de citește și acest hrisov, din 2 august 1685, și...ai să rămâi tot atât de nedumerit.” - mi-a vorbit bătrânul, cu o
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
înaintea Zlataustului a existat o altă biserică, ctitorită de Ștefan Tomșa I, domnitor al Moldovei între anii 1563-1564.” Nici nu știu cum să-ți mulțumesc, părinte, pentru că mi-ai înlăturat îndoielile. „Lasă asta și hai mai bine să mai răscolim prin cele hârțoage, pentru că mai multă mulțămire voi avea când am să te văd pe tine bucuros de noutățile aflate.” Să mergem mai departe, părinte - i-am răspuns eu, punând mâna pe alte hârțoage. Nu a fost nevoie să răscolesc, pentru că am revenit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și hai mai bine să mai răscolim prin cele hârțoage, pentru că mai multă mulțămire voi avea când am să te văd pe tine bucuros de noutățile aflate.” Să mergem mai departe, părinte - i-am răspuns eu, punând mâna pe alte hârțoage. Nu a fost nevoie să răscolesc, pentru că am revenit la același ispisoc din 2 august 1685 (7193) al lui Constantin Cantemir voievod, unde citesc mai departe: „...Adică domniia mea m-am milostivit de am dat ș-am întărit la sfânta
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
prin minte să rămân cât pot de mult treaz, să aflu ce face călugărul în fapt de seară. Dar abia am închis ochii pentru o clipă și visul a și început să curgă...În fața mea se găseau aceleași vrafuri de hârțoage îngălbenite de vreme și colbăite peste măsură. Mi se părea cu nu am lipsit dintre ele decât o clipită sau...poate deloc. Nu mi-a trebuit prea multă vreme ca să încep a le răscoli de zor. Răscoleam, dar ochii îmi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și ale altor slujbași din cele două biserici armenești și ale celei catolice din Iași, dovada este mai mult decât grăitoare. „Bine ai zis, dragule, dar iar ne-am întins la cislă și treaba stă. Ia uite colo grămada de hârțoage. Numai nu cade pe noi. Ia să vedem ce spune cartea asta domnească? Și spune ea ceva, după cât de mult este scris acolo. Citește, să aud și eu.” Luând manuscrisul în mână și uitându-mă prin el, i-am dat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dragule.” Încurcată de tot, dar „casile” s-au vândut cu două sute cincizeci de lei. Dar, mai important e faptul că aceste case sunt în picioare și astăzi, părinte. Bătrânul mi-a dovedit de multe ori că el cam știe cuprinsul hârțoagelor de pe rafturile colbăite. Așa s-a întâmplat și de această dată: „Multe am întâlnit noi prin atâtea acte citite, dar de data asta eu am în mână unul deosebit. Despre ce se poate vorbi într un act, de poate fi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Asta se vede limpede din ce am citit, unde se spune că: „făptura bisericii să fie după cum este cea vechi”. Bătrânul nu are liniște măcar o clipă. Mereu îmi întinde câte un manuscris sau, pur și simplu, mă trezesc cu hârțoaga pusă dinainte fără nici o vorbă. Așa s-a întâmplat și de astă dată, când îmi întinde un manuscris, pentru care, însă, mă face atent: „ Citește acest permis de liberă trecere dat preotului Basilius Frenk, misionar apostolic în Moldova și profesor
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
inițială - până la ultima literă - nu mai eram capabil să o repet. Mi-ar fi scăpat ceva; aș mai fi adăugat un cuvânt. M-aș fi implicat într-o autocompilație. N-am mișcat un deget pentru a-mi salva de la pârjol hârțoagele. Lumile pe care le născocisem. Pe care le prevestisem. Pentru că le nimicisem cu mult înainte, cu Magistrații lor cu tot, doar din vârful peniței. N-am avut nici un gest necontrolat. Simțeam cum cresc; atingeam adevărata mea dimensiune. A criminalului perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în acest sens, o demonstrație uimitoare în fața unui străin, care - rătăcind drumul peste munte - nimerise, spre miezul nopții, la Domeniu. Încă nedezmeticit, necunoscutul îi povestise, a doua zi, Romancierului - preocupat, de la o vreme, mai mult să bată coclaurile decât de hârțoagele lui - că fusese martorul unor lucruri incredibile. Gazda sa atinsese câteva obiecte din fier cu o piatră roz, cam cât un ou de porumbel, și acestea deveniseră de aur; un șobolan mort, prins într-o capcană, atins cu aceeași piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
plecat câteva zile. Prea mult. Vrei să fii singur; să privești la pereți, să te uiți la tavan, să te gândești; să stai, ca mort, ceasuri în șir; să nu te întrebe nimeni, nu suporți să fii întrebat. Deschizi; cu hârțoagele întinse pe pat, pe podea, cu ultima frază jumătate așternută pe hârtie, jumătate stocată în memorie, încerci să te arăți politicos. Afli, rapid, ce s-a mai petrecut prin oraș, la Clubul literaților, în nu știu ce redacție, ce mai spun ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ceașca de cafea, țigara aprinsă, mâinile se confundau între ele, degetele se întâlneau mereu din greșeală, printre registre, rețete. Sub fața de masă, genunchii, bine camuflați scăpărau scântei: Ăștia au doar două mâini: stânga asistentei și dreapta doctorului trebăluiau printre hârțoage, celelalte două... biroul avea o față de masă lungă. Petru privea nestingherit ritualul de copulație. Leoaica în călduri ține cont de delimitarea masculului doar în perioada împerecherii, 40 de zile, primăvara, în rest, toată jungla poate să-i adulmece excrementele. Soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
se află sub aceasta, sau mai exact, Își iau locul Într-una dintre Încăperile care se succed În pământ la niveluri tot mai coborâte În adâncime și care sunt pe drumul spre centrul de foc al pământului, unde toate aceste hârțoage Într-o zi vor sfârși prin a arde. Aici, În odaia morții și a coasei, ar fi imposibil de stabilit un criteriu asemănător cu cel adoptat de acel ofițer al stării civile care a hotărât să adune Într-o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
putut să se lase păcălit de o înșelătorie atât de ridicolă ca asta a lor. Totuși, este caracteristic pentru cei care sunt nebuni să creadă că sunt îndreptățiți să facă lucrurile pe care le fac. Scoase de sub teancul său de hârțoage dosarul care conținea fișa medicală a lui Weisthor și i-l puse în față lui Himmler: — Aceasta este fișa medicală a lui Karl Maria Wiligut, cunoscut și sub numele de Karl Maria Weisthor, dosar care până de curând s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că bacilul ciumei nu moare și nici nu dispare vreodată, că el poate să stea timp de zeci de ani adormit în mobile și rufărie, că el așteaptă cu răbdare în odăi, în pivnițe, în lăzi, în batiste și în hârțoage și că poate să vină o zi când, spre nenorocirea și învățătura oamenilor, ciuma își va trezi șobolanii și-i va trimite să moară într-o cetate fericită. --------------------
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
greu de înțeles, fiindcă stau toată ziua cu nasul în tratate militare de pe vremea lui Pazvante și-n poemațioane eroice pentru cartea despre amazoane la care lucrez fără spor de vreo cinci ani. Treptat, încep să aplic ceea ce buchisesc prin hârțoage. Prima dată îmi fixez ținta: ce vreau? Lemne și cărbuni cât să mă țină o iarnă. De unde? De la un depozit. Cum? Cu pile. Zis și făcut. Însă nu mă arunc în luptă aiurea, ci mai întâi iscodesc terenul. În doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
atât. Această cameră, despre care vorbesc, era despărțită de locul de așteptare al oamenilor printr-un perete de sticlă, în centrul căruia era decupată o gaură potrivit de mare - pe acolo încăpea mâna ce făcea schimbul de bani și de hârțoage dintre funcționar și cetățeni. Și iac-așa, acest mare perete de sticlă mi-a dat mie voie să privesc ce-i dincolo de el și să descriu ce văd. Sincer, acela nu se putea spune că aduce deloc a ghișeu de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ar putea zice - curioase și nefirești. Bunăoară, de multe ori, ea zâmbea și chiar râdea tare, dar cu totul inconștient și fără vreun motiv știut, stârnind, astfel, mirarea clienților. Alteori, doar murmura pe negândite cine știe ce istorii, abătută în întregime de la hârțoagele sale și cu gândul în altă parte; iar toate acestea fiind, fără nicio îndoială, doar roade nefericite ale muncii sale îndobitocitoare-n lege... De asemenea, desigur, a nu se crede cumva că Adriana avea de-a face, în tot timpul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Săptămâna trecută l-am dat în judecată pe inspectorul financiar. — Frumos, am spus eu. — Nu-ți place? I-am răspuns că da și m-am întors la haosul jalnic de pe birou meu. Sertarele străvechiului birou sunt îndopate până la refuz cu hârțoage pe care timpul a început să le sfâșie: cinci ani fără să fi plătit nici un impozit - de aia atâția bani... Sentimentul general în birou e că mă îndrept spre lucruri mai bune. Uneori îmi doresc să fi fost și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înșirate pe margini, până dincolo de lăzile de gunoi pline și de clemenții de calorifere vechi. Următorul val de familii era adunat în grupuri: următorul val de proști, spărgători și cârpaci fusese scos din celule. Gardienii în cămașă se plimbau cu hârțoage - veseli, suprasolicitați. Unul dintre tipii de la poartă m-a ajutat să împing Fiasco-ul. Am coborât în mare viteză panta verde până în Brixton și mai departe. Dar numai după ce am ajuns sub cerul limpede al Tamisei am avut curajul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe pământ, cu ce mai urzea (multă lume era convinsă că o parte din cele petrecute erau chiar de către meșter puse la cale, printre acestea numărându-se, precis, focul de la găzărie și jefuirea Băncii) și cu ce mai citea prin hârțoagele lui nenorocite - pe unde dracu’ le-o mai fi găsit! - izbutea, numai bine, să-și facă mendrele... Cam așa credeau unii că stau lucrurile, dar nu au întărit niciodată spusele lor cu vreo dovadă. Era un august clocit, aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
de multe ori cum tot își făceau drum pe la atelier, dar nu pentru a-și repara vreun ornic, ci doar pentru afla câte ceva despre mașinăria aia afurisită. Nu era o dovadă. Până la urmă - pentru că refacerea orologiului nu mai era posibilă - hârțoagele nu au mai fost căutate. La câteva zile de la moartea Ceasornicarului, oamenii și-au dat seama că lipsesc și porumbeii! Câțiva inși, asistați de un jandarm, s-au cățărat în pod, însă nici urmă de hulub. Doar câteva perechi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
bine păzit. Poate erau în văzduh, zburau, uneori, ceasuri întregi; zeci de priviri, sute, au tot scrutat înaltul. Mai întreg târgul, spre prânz, era cu ochii pe cer. Când omul Primăriei și un alt jandarm scotociseră întâia oară podul, căutând hârțoagele, nu la porumbei le fusese gândul. Un copil de vreo nouă ani a zis că în dimineața în care a murit Ceasornicarul rotitorii se ridicaseră sus, sus, mai sus ca niciodată, și că nu au făcut nici o tumbă, cum făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Îmi faci și mie rost de un carton de țigări? Îi răspunde la fel șoptit tare: - Acum e periculos, nu vedeți că ne urmărește poliția peste tot! Și se uită complice la profesorii care erau înșirați la mese cu felurite hârțoage în față. L-a bufnit râsul și pe profesor, el a zâmbit amar, s-a mai destins atmosfera dar bacalaureatul se terminase. Mai era o lună până la admiterea în facultate! Profesorii sunt prizonierii notelor și de multe ori sunt influențați
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
unchiu’ Titi, este inima lui. Se pupă fericiți sunt amândoi in biroul lui de la Delfinul. A intrat prin spate pe unde se bagă marfa, nu l-au văzut ospătarii și fetele; era sigur că îl va găsi cu nasul în hârțoage, - Ce nu te tunzi puțin? - M-am tuns, acum 10 minute am ieșit de la frizer! Pe unchi-său îl bufnește râsul, îl pupă din nou, bucuros că își vede nepotul, - Parcă ai mai pus vreo două grame pe tine de
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Kersaint de-a lungul veacurilor. Plină de gravuri. În tuș. Cu planuri. Am răsfoit-o adesea cînd eram mică. Umbra unui zîmbet se ivise pe chipul polițisului, Închipuindu-și-o dintr-odată la cei opt ani cît avea, aplecată peste hîrțoaga veche greu de descifrat, aidoma Hermionei din Harry Potter. Marie dăduse din umeri. - Dacă ai o sugestie mai bună... Nu avea. Îl duse direct În a doua sală, spre o vitrină care conținea Într-adevăr o carte groasă așezată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]