266 matches
-
spun că el trebuie să știe pe ce va pune mâna, nu-i așa? Altă zi, altă cârciumă. Fat Paul și Shakespeare. Eu și Fat Paul - suntem ca doi frați. Cu el făceam toate drăciile și scandalurile, cu el mă hârjoneam și mă băteam toată ziua. Am încetat cu hârjoana și bătăile pe la douăzeci și cinci de ani. Durea prea tare. El nu pierdea niciodată. Azi îmi e frică de Fat Paul și am grijă să nu fiu beat când mă aflu alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de ea și de Seagrave, eu nu fusesem niciodată rănit într-un accident de automobil. Helen Remington îmi atinse brațul. - Segrave... făcu ea, arătând spre figura absolut destinsă a șoferului cu păr blond, care-și revenise în simțiri și se hârjonea cu băiețelul său. Se pare că mâine sunt de făcut câteva cascadorii cu mașina la studiouri. Îl poți împiedica să participe? - Întreab-o pe soția lui. Sau pe Vaughan - se pare că el dă tonul. - Cred că nu e cazul. Producătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
l-a convins nimeni de contrariu. Un bulbucat! Iar fizica era de aici înainte pentru el o materie oarecare, de tocilari! Știa că băieții mai mari din mahala, pe care îi informase ce pățise ar fi tranșat imediat conflictul. Îl hârjoneau mereu: - Când ne distrăm puțin cu profesorul ăla al tău? Avem chef să îl încingem! Dar nu merita să riște deși corecția aplicată profesorului nu putea fi identificabilă sau poate tocmai de aceea se răzgândise. Angelescu când îl vedea de la
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
cutremură într-un nestăpânit întreg comun. Trupurile contorsionate s- au unificat, șoaptele lor se risipesc în imensitatea timpului, îi zgârie necontrolat. Îl simt peste tot în ei, lasă urme insesizabile însă dure amestecate cu nisipul care se împrăștie și-i hârjonește într-una până la durere, totul se pierde într-o stare de vis și adevăr, trezire și somn, pasiune și nesfârșire. Vremea se scurge ca o lipitoare în micul deșert de cenușă ce-și va schimba curând culoarea. Marea se zbate
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
se Întrebă dacă Marie nu Încerca oarece regret contemplînd silueta celui pe care-l admirase atîția ani. De parcă i-ar fi auzit gîndul, tînăra femeie Își Întoarse privirea de la Lands’en, căreia Îi dădeau Încet ocol. Doi ștrengari care se hîrjoneau se ciocniră de ei țipînd, cel mai mic căzu În poponeț la piciorul lui Lucas, acesta se aplecă și-l ridică neîndemînatic, trăgîndu-l de braț. Puștiul chițăi, după care plecă În fugă. Lucas Întîlni privirea Mariei, care zîmbea cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în mod deosebit să nu ia niciodată mai mult de una pe zi și să le folosească numai atunci când sănătatea sa era într-o stare bună, iar vitalitatea îi era „înfloritoare”. Întorcându-se într-o seară acasă beat, după ce se hârjonise toată seara cu o curtezană într-o cramă, eroul nostru este confruntat de Lotusul auriu, furioasa și lacoma lui soție Numărul 6. Trăgându-l în pat și cerându-și satisfacția meritată, ea își dă seama că este prea beat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cârpe, dar care purta numele ceai. Până la ora 18,30, când Mandravela suna pregătirea pentru stingere și-i strângea înapoi, ca pe niște găini în cotețe, întemnițații desfășurau, sub comandamentul unui malac, programe de ordine, curățenie și educative. Ori se hârjoneau prin tratamente. Te strigau, dacă-ți știai numele, te ridicai și plecai, nu știai câtă rețetă îți rămâne până la raiul cel mare. Îți împingeau acul sub piele, îți sfredeleau vena și te împroșcau din raiul cel mic. Majoritatea pacienților vioi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
întoarcă bunicul cu strategie și dichis, prefăcîndu-se că s-ar fi așezat la o sporăvăială glumeață, cu cineva aidoma cu popa satului. Noi ne jucam!... Și, după ce ne-am jucat, ce ne-am jucat, numai o dată ce ne-am pornit pe hârjonit. Eu m-am pornit. El s-a pornit... Și El, de supărare c-a alunecat și s-a lovit cu rotocolul aurei de parmalâcul șopronului, numai o dată ce pune mâna pe-o cărămidă... Și, pac! Mă altoiește cu ea în moalele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
după desprindere, pare un animal nemaivăzut, ghemuit Într-o cocoașă hidoasă. Scuip peste ea, Îndârjit și plin de satisfacție. Du-te dracului, bolborosesc, erai plină de găuri oricum! Mă apropii de pat. E răvășit ca și cum o târfă s-ar fi hârjonit acolo cu un Întreg pluton de soldați. Aiurea, șoptesc, și mă Îndrept spre cealaltă cameră. Sunt complet gol - dar mă simt bine așa. Din oglindă mă privește acum un om nou. Cu pielea alb - trandafirie. O amintire din copilărie migrează
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mulțumit lui Negruț pentru frumoasa sa purtare, sfios a Întins o mânuță către botul câinelui și s-a liniștit numai atunci când Negruț a mirosit-o și apoi a prins-o Între fălcile Înzestrate cu dinți puternici, a strâns-o delicat, hârjonindu-se În de neuitatul joc al tuturor copilăriilor, atunci când Între câine și copil se leagă o prietenie cum arar se mai poate găsi printre oamenii mari. -La revedere, Negruț! rosti copilul amintindu-și emoționat o formulă de la Cățălești și apoi
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
cu băiatul, socotind că au să stea doar o noapte în Kerman și apoi au să plece mai departe, spre nord. „E o călătorie a comorii“, îi spusese zâmbind, însă el credea asta o Dorugh-e Sisdah, așa că râsese și se hârjonise tot drumul cu băieții și fetele celorlalți. Dorugh-e Sisdah e o păcăleală a blândeții, o minciună de spus numai celor apropiați, o dată pe an, la sfârșit de Nowruz. Se zicea: „Am să te iau în Kerman, unde văru-meu a dezgropat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
pasul. În timp ce treceam râul, am zărit În stânga mea colibele unui cătun, meri, trunchiuri roșietice de pin Înșiruite pe un mal Înverzit și petele strălucitoare lăsate pe iarbă de Îmbrăcămintea Împrăștiată acolo de niște țărăncuțe, care stăteau goale-pușcă În apa mică, hârjonindu-se și țipând, ignorându-mă cu totul, de parcă aș fi fost purtătorul imaterial al amintirilor mele actuale. Pe cealaltă parte a râului, o mulțime densă de fluturi masculi, albaștri, mici și strălucitori, care chefuiseră pe abundentul noroi călcat În picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și mă pierduseră din mijlocul lor. Când am revenit, m-a căutat din primele zile. — Ți-au venit mințile la cap, soldățelule? Îmi veniseră cu vârf și îndesat. Mă căuta la Bibliotecă. Mergeam sus, în sălile de la istorie și ne hârjoneam, îmbrățișați, până la epuizare. Coboram amețiți iarăși în sala de lectură. Se măritase în vara aceea. Soțul era inspector școlar în Bucații din Vale. Spunea că ține la el. Voia să-i rămână credincioasă. Stătea cu mine dintr-un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru o vreme și pe la „balamuc“, cum i se spunea Spitalului de la Socola din Iași, și doftorii socotindu-l nepericulos, l-au lăsat liber acasă“..., se mai vorbea pe la colțuri. Un cârd de copii se ținea dupa el, pe uliță, hârjonindu-se, unii chiar îngânându-l. El nu se mânia, îi privea și râdea cu ei. „Plecați!... plecați, măi plozilor și lăsați omu‟n pace... îi mai sărea în ajutor câte cineva, cu milă și inimă bună. Lăsați-l cu Dumnezău
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
o păzea cu strășnicie, așa cum i-a poruncit stăpânul dimineața, când a pornit în pădure... „-Măi, Pârvule, s-o păzești pe Anuca, ca pe ochii din cap!“ Și, el n-o slăbea din ochi,o clipă... era umbra ei, se hârjoneau, se fugăreau și când îi punea labele pe umeri, ea cădea în iarbă și râdeau amândoi. Iubea toate micile ființe care o înconjurau. Asculta cântecul greierilor, imitându-i: „Cri-cri...cri-cri“ Zile întregi, treceau fără să vadă fața omenească... și nu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și îl purta în brațe, numai... L-a îngrijit cu duioșie ca pe un prunc lângă ea, sub privirile umezi ale bătrânului Toma care se gândea la Anuca orfană de mamă ca și el. Se învațase în doi... nedespărțiți. Se hârjoneau, se fugăreau cu Pârvu prin pădure, se trânteau, se tăvăleau prin iarbă și iarna prin zăpadă, cât era ziulica de mare. Dar, într-o zi fata și-a dat seama că puiul de lup era mai voinic decât ea, chiar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
hipnotizeze taurul, zice: "Bineeeeeeeeeee!... Îi vom explica unchiului ce și cum. Dar ai avut o rătăcire incorectă. Te cam joci cu cele sfinte". Atunci am aflat pentru prima oară că există rătăciri corecte, dar și despre posibilitatea de a mă hârjoni cu sfinții... La capitolul sfinți eram imbatabil. Păcat că materia asta nu era predată la școală; aveam șanse mari să fiu și eu cel mai bun la ceva. Tata îmi predase aproape totul despre sfinți. Dar el nu era ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
minunat gândul de veghe. “Multe învață omul cât trăiește”. “Ce-i drept și lui Dumnezeu îi place. Acum, însă, te las, fiindcă prea te lungești la vorbă și nu-i momentul” - mi-a tăiat-o limbutul. O vreme, m-am hârjonit cu apa izvorului. Răcoarea apei îmi limpezea parcă și gândurile. “Uite că are dreptate mehenghiul. Degeaba lungesc eu pelteaua, fiindcă dorul de Zâna îmi seacă sufletul”. Drept urmare, mi-am aruncat prosopul pe umăr și am pornit aproape alergând spre chilie
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Portofel zărise pe prispa casei un ceaun mare, care părea să fie nou-nouț. Toată strategia era concepută ca să șterpelească acest ceaun. În casa sărăcăcioasă locuiau Ion și Aneta Ciobanu, doi norocoși moștenitori, care pe timpul acesta s-au apucat să se hîrjonească. Ce latră așa de tare javra noastră? Ei, acum grija asta ai? îl dojenește Aneta pe Ion, strîngîndu-l la piept și mai tare. Ion încearcă să facă abstracție de tărăboi, dar nu are liniște. Cîinele latră ca la hoț și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poveștii noastre, ci cu totul altul. În grădina aceea a lui, năpădită de buruieni, venea un motănoi cît un vițel și-l sfida pe proprietar în mod intolerabil. Miorlăie toată noaptea, nu pot dormi. Vin la el mîțele și se hîrjonesc în grădina mea. Dar și la tine a venit o mîță, Gheorghe, glumesc total neinspirat. Te rog, nu-mi jigni familia. Glumeam și eu, nu te înfuria. Acum două săptămîni l-am prins într-o cușcă, continuă Gheorghe. Mă privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pompieri umblau brambura pe străzi cu rezervoarele de apă goale, focurile se Întindeau cu repeziciune. Automobilele patrulau peste tot, nepăsătoare la distrugerile din jur, pândind apariția vreunui biped Împins de foame sau de sete să-și părăsească adăpostul, ori se hârjoneau prin spălătorii auto, lăsând ore În șir periile moi, cilindrice, să le maseze spinările. Lichidele folosite În general la degresarea și la parfumarea caroseriilor curgeau prin rigole, amestecându-se acolo cu uleiurile de motor și formând astfel pâraie colorate, cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dimineață, la câteva zile după ce ultimele rezerve de hrană s-au terminat, am Îmbrăcat costumul cel bun și, sprijinit În baston, am ieșit În oraș. Era frumos afară. M-am plimbat ore Întregi pe străzile lipsite de oameni, unde se hârjoneau sumedenie de animale, care s-au mulțumit să mă pândească de la distanță, ca pe un Noe neputincios și incapabil să se salveze pe sine. Era de parcă, după milioane de ani de urmăriri În scopul prinderii, sfâșierii și hrănirii, lighioanele și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe Olaf. „Cum, tu aici?!“ am exclamat la vederea prietenului meu de-o viață. Abătut, mi-a povestit cum Îi spusese consoartei că iese să cumpere parizer, intrând apoi Într-un magazin de jocuri virtuale, cu gândul de-a se hârjoni zece minute cu o cameristă din Bangkok. Din nefericire pentru el, tocmai atunci se oprise curentul, lăsându-l blocat peste mări și țări. Viața nu era deloc liniștită În Recycle Bin. Japonezii, Încă nedeprinși cu diferența de fus orar, se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
îi ademenește și se burzuluiește și întreabă: de unde vii? Dintr‑un oraș mare? Atunci asta‑i adresa corectă, aici suntem la țară. Tatei îi e ciudă că fiul său tace și lansează un reproș de incest, nu cumva te‑ai hârjonit și tu cu mama cât am fost eu plecat și am muncit din greu pentru voi? Sate izolate își fac apariția pe marginea șoselei și rămân apoi în urmă, regretând că oamenii nu s‑au oprit la ele ca să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
se găsea suspendat între victorie și înfrângere. O clipă, m-am gândit că ar trebui expus într-un parc, pe un soclu. Îngropat în cimitir ar fi putut reveni în chip de strigoi... Din gânduri mă smulseră mâțele care se hârjoneau sărind pe cadavrul-statuie. Încercai să le alung, să le liniștesc, dar ele, una mai tuciurie decât cealaltă, săreau pe mobile, se agățau de perdele, sfâșiau tapițeria paturilor. Paisprezece Furii negre miorlăiau amenințător sticlindu-și ochii în beznă. Am dat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]