262 matches
-
simt deodată în clipa în care Spiritul domnesc mă părăsește, pentru a mă aștepta în altă parte...Pornesc cu pas sprinten spre insula verde a Copoului. Simt zefirul sprințar zbenguindu-se în jurul meu. Il văd pur și simplu cum se hârjonește cu o floare de cais îmbujorată peste măsură de plăcere...De departe mi se arată biserica Sf. Atanasie, pitită între viile și livezile din jur...In timp ce înaintez cu spor spre ținta călătoriei mele, cochetez cu istoria locului și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nu numai nuielușa. Ci și doamna Averescu. Avea o limbă foarte ascuțită. Ce-i cu tine, dobitocule ? Ți-ai înghițit cumva limba? Păi cum, nici nu se putea altfel. În loc să deschizi și tu cartea măcar din când în când, te hârjonești cât îi ziulica de mare. Las-că-ți dau eu hârjoană. și jap! jap ! jap ! Începea să-și facă datoria mâna dreaptă a doamnei Averescu. Mulți dintre noi, de frica ei, ne luam trăistuța cu cărți, dimineața când plecam cu vitele la
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
recunoaștem, rămânem datori. Demn de reținut pentru tinerii de azi și pentru viitorime este că a fost o vreme în care cântecele feciorilor, doinele risipite pe ulițele satului când se întorceau din șezători sau de la drăguțele lor, cu care se hârjoniseră-n portiță, îi făcea pe mulți oameni gospodari să deschidă geamul în miez de noapte ca să se desfete cu cântecul acestora. A fost o vreme în care pe hotarul satului și pe luncă era risipă de cântece, care-l opreau
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Și cum fugeam, Ursu abia se ținea după mine. Și-ncă uneori, mi se părea că lua fuga mea drept o joacă. Se oprea, câteodată, în fața mea, mârâia ușor și-ncerca să se ridice în două labe, ca atunci când ne hârjoneam, ca doi copii zburdalnici. Eu încercam să-l fac atent, să vadă, să priceapă, să înțeleagă primejdia, care ne păștea pe-amândoi; când mă răsuflam, încercam să-l chem lângă mine, să-i întorc botul spre arătarea care venea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
pricepea nimic; și faptul acesta mă scotea din sărite! Cine mi-a spus mie că el simte primul, după miros, apropierea dihaniei, că dă alarma cu mult înainte ca omul să bănuie despre ce-i vorba? De ce tăcea? De ce se hârjonea, de ce fugea nepăsător pe lângă mine? Nu mai puteam! Simțeam că și Ursu nu-mi mai este un aliat adevărat... De ce tace?... De ce nu simte primejdia? Fugeam! Și gâfâiam ca o locomotivă. Abia-mi trăgeam sufletul. Sudoarea-mi curgea gârlă peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Dornei, la o pensiune. Când ședea acasă, citea. Făcea plimbări. Mergea la comunitatea polonă din oraș. Iar în zilele de duminică era nelipsit la slujbele de la catedrala catolică din centrul municipiului. Îi plăcea liniștea. Singurătatea. Când copiii din fața blocului se hârjoneau, făceau gălăgie, Stransky devenea ursuz, nătâng. Ieșea în fața scărilor. Avea o jordie lungă de alun, pe care o lua de după ușă, și-i amenința și alunga de sub geamul garsonierei sale, strigându-le: Măi, împielițaților și neastâmpăraților, mergeți și vă vedeți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și ridicând mâinile. Parcă ar fi dat s-o Îmbrățișeze, dar Neli se băgă pe sub mâinile lui și-l prinse de mijloc și-l trânti pe patul tare de-l făcu să icnească. Sări peste el, se luptară și se hârjoniră și cărându-și ghionți zdraveni În coaste. Să nu dai cu stânga! o somă Laur doar pe jumătate-n glumă. Știi ce tare dă cu stânga aia? Îmi spuse după ce se liniștiră. Nelișor, Neluța mea, se smiorcăi apoi, fă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
că-ți în gheța sângele-n vine...ăuiau atât de jalnic și tânguitor de-ți sfârâia inima. Prin ăuitul lor... trimiteau zărilor, jalea lor. Alteori, mai îndrăznețe, haitele de lupi intrau în sat, clănțăneau pe acoperișurile șurilor, mirosind prada, ori hârjonindu-se prin ogrăzi ca în bârlogul lor. Chiar și ziua, în amiaza mare, apăreau la marginea pădurii și, stând pe coadă, neclintiți ca niște statui, se uitau cu privirea fixă spre sat. Era fascinant... dar, și înfricoșător, ce povesteau ei
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Europa Liberă pe furiș, iar Mamei i se părea mereu că nu e destul de discret și că într-o bună zi cineva ne va reclama; erau săptămânile de practică agricolă, care nu ne displăceau întru-totul, eram tineri, cântam, glumeam, ne hârjoneam, până și pestilențialele mirosuri de la fosta fabrică de conserve Fructus nu reușeau să ne strice cu totul plăcerea de a ne etala frumusețea și veselia tinereții. Încă câteva amintiri luminoase ale perioadei de studenție: în 1976 în urma unui concurs național
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
iar răspunsul este păi ce să fie, îmbulzeală, scandal, sarmale, dar acum văd că-i liniște, ordine, oricum toată lumea minte în țara asta. Țară de hoți”. Spiritul general al sindicaliștilor este mai degrabă unul bon enfant, nu încetează să se hârjonească, să rememoreze amintirile unei zile de proteste sau să se amuze încă o dată de cele mai reușite „instalații” cu care au protestat, cum ar fi de pildă o oaie mică, albă, plină de ciulini, dincolo”, M. Weber arată faptul că
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
am bătut la ușă. „Intră”, am auzit vocea lui de bariton. „Stai jos, fiule, zice. Sper să mă scuzi că dimineața, la apel, te-am bătut crunt, dar aveam grijă să nu-ți ating vreun organ vital. Voiam să te hârjonesc puternic, să-ți iasă sângele, că numai prin asta puteam să-l potolesc - altminteri ar fi putut să te omoare cu patul puștii. N-ai nici o grijă, rănile astea superficiale Îți trec În câteva zile.” În timp ce-mi spunea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
un strat de zăpadă gros de, hă-hă! trei sau chiar cinci centimetri. În rest, Nana se poate zbengui în voie și să facă orice giumbușlucuri îi trec prin cap. Exact cum fac și copiii, atunci când au timp și unde se hârjoni. Nana nu se uită la blana ei... scumpă și se tăvălește cu sârg, colectând tot felul de resturi de vegetație uscată. Numai că, în timp ce se tăvălește, ea se și scarpină. Altfel, o scarpină Adina, cu peria. Spre deosebire de Garçon, care, când
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cap: unul se târa pe jos, altul se dădea peste cap, iar altul se cobora-n puț ca să caute cuiburi de vrabie, se urca-n copaci ori pe vârful casei, ca să adune miere de prin trestii. Diavolii de ei se hârjoneau prin garduri cu câinii vecinilor, trăgeau pisicile de coadă, ca să le miorlăie, furau ouăle de prin cuibarele găinilor, sfâșiau cămăși și cearșafuri, ca să-și facă coadă de zmeu, câte și câte nu mai făceau, încât băgaseră spaima-n sat, să
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
soarelui. Doar la casa omului purtat fără voia lui prin locuri necunoscute de mârțoaga nărăvașă, ferestrele erau oarbe. Înăuntru, nevasta țăranului și copiii lui stăteau în jurul focului, așteptând. Cei mici de tot nu înțelegeau îngrijorarea celor mari, se jucau neastâmpărați, hârjonindu-se prin cotloanele odăii întunecoase...După un timp, obosiți, încetară zbenguiala alături de ceilalți, luau parte la așteptarea apăsătoare, nesfârșită. Noaptea târziu ninsoarea se potoli, un ger aspru începu iarăși să cuprindă întinderea nemărginită de zăpadă, colindătorii nu se mai auzeau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
cu spetează, parcă așteptându-ne, fiindcă așa i se poruncise, și parcă sub regim penitenciar. În cămașa lungă până-n pământ, sură, părea împachetată într-un sac. Ce jalnică întâlnire! Ce penibilă apariție! Tanti Marioara, adoratoarea mea de la Oradea, care se hârjonea atât de veselă cu mine altădată, în bazinul de la Băile Felix, n-a aruncat nici o privire asupra noastră, n-a scos nici o vorbă de răspuns la cele încurajatoare ale noastre, rămânând tot timpul vizitei într-o prostrație dureroasă, prizoniera catatoniei
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
să mă iubească la nebunie (nu mă scotea din „păpușă“, ca pe vremuri la Oradea și la Cluj), răsfățându-mă în fel și chip, iar unchiul Gică era extraordinar de prietenos: dimineața, mă chema la el în pat și se hârjonea cu mine, cât timp mătușă-mea trebăluia prin casă, pregătind micul-dejun copios (ai mei erau mult mai sobri în această privință), ca și cum aș fi fost încă un copilaș, de fapt într-un mod care doar peste ani și ani mi-
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
episodul dl Băsescu. Unul dintre necazurile distinsei doamne s-a dovedit necunoașterea diferenței între Consiliul Europei și Consiliul European. Mai ales cu una din aceste instituții, dna Pârvulescu, în calitate de ministru al Integrării, urma să facă mai mult decât să se hârjonească ori să flirteze. În ceea ce privește odiseea dlui Silvian Ionescu - înainte de 1989 ofițer DIE, adică securist, adică poliție politică, iar după decembrie 1989 unul dintre oamenii de încredere ai dlui Băsescu - cred că ea spune multe. I se tot scoate pe sub nas
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
stârnește mila. Așa cum afirmă în jurnal, personalitatea sa este una dublă: "nu mi se cunosc decât ideile și gusturile din afară: că iubesc cu patimă cărțile și că nu-mi displac romanele, că îmi place nespus de mult să mă hârjonesc și mă fugăresc cu băieții, [...] și această plăcere înflăcărată pe care mi-o trezesc societatea, dansul, teatrul, balurile și plăsmuirile fanteziei. Ah, ah, ah, ah! Iat-o pe Catherine cea de afară, cea pe care o știe toată lumea, fata cea
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
surâsurilor, al privirilor, al atingerilor ambigue, al cuvintelor cu subînțeles nu este desigur străin bărbaților și femeilor căsătorite. Adulții practică de multă vreme acest joc atât de delicat, nedefinit și niciodată dus până la capăt. Și lor le place să se hârjonească, "să curtenească", așa cum se spunea cândva. Secole de-a rândul s-a tot repetat că femeile sunt adesea atinse de meteahna de a se arăta "cochete". Acestea manifestă "vanitatea de a plăcea". La rândul lor, bărbații, chiar dacă nu țin neapărat
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nerăbdător să-și încolțească prada"66, aflat mereu la pândă, "încredințat de slăbiciunea femeii și de ostilitatea acțiunilor sale"67. "Bietele puicuțe care se lasă păcălite de această galanterie chinuitoare numită flirt, conchide monseniorul Bolo, habar nu au că se hârjonesc cu vulpea și că felul în care acest tovarăș agreabil se îngrijește de inima lor se aseamănă cu acela în care hoțul deghizat în gentilom, prefăcându-se că admiră frumusețea unei case de bani, caută de fapt să-i pătrundă
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
În urmă, tânărul atletic și plin de viață alergase, vorbise, glumise, făcuse mișcări de alergare pe aleile Grădinii Copou sau ale Grădinii Botanice din preajma casei unde locuise, se Întâlnise cu vecinii și-i salutase respectuos - cum Îi era obiceiul, se hârjonise sau făcuse haz cu colegi și colege de aceeași vârstă, iar, deodată, ca un trăsnet, neprevăzut de fulgerul prevestitor, vestea macabră: a murit copilul vecinilor Tăcu. A prietenilor, a cunoscuților, a concitadinilor noștri. Că starea sa de sănătate era tonica
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
undeva, prin Bucegi, pe la 2.000 de metri altitudine, cu ochii înfipți în cer?... Sau... scăldați de valurile înspumate ale Mării Negre ce antrenează fire de nisip rătăcite și sclipind pe trupurile voastre?... Ați conștientizat atingerea delicată a algelor mătăsoase? Sau... hârjonindu-vă prin apele repezi ale Râului Doamnei din fundul curții Taberei de muzică de la Curtea de Argeș?... Doamne, toate acestea reprezintă natura iubitoare, natura ocrotitoare, natura binecuvântată de Însuși Dumnezeu, natura ce ne umple cupa inimii cu har în fiecare clipă! Primesc
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
și timpul cam nestatornic. Într-una din zile, în urma unui dejun sănătos, căci la munte ai totdeauna o foame de lup, stam așa alene pe-o bancă, și după ce mă săturasem de privit vârful nalt al Cerbului, unde odinioară se hârjoneau într-adevăr ciutele și cerbii, și de ascultat glasul străbătător în urechi al mahalagioaicelor adunate aice de prin toate fundurile regatului, eram cât pe ce să adorm ca un om care are un dejun mistuit și timp de pierdut. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nici pănă la stâlpul întâi, ci mă lăfăiam în apă la o adâncime cel mult până la brâu, și primea în spate valurile ce năvăleau din larg. Într-una din zile vine să scalde cu noi Doxachi Hurmuzachi, și după ce ne hârjonim câtva timp câteșitrei lângă țărm, împroșcându-ne cu apă ca copiii, deodată dânsul pleacă înot spre stâlpul întâi, îl trece, ajunge la stâlpul al doilea, îl trece și ajunge la stâlpul al treilea. Pănă aici nu era nimic grozav de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fără sfârșit, sunt vecinii infecți din apartamentul de deasupra apartamentului tău. Am avut, preț de câțiva ani, în apartamentul de deasupra niște vecini odioși, pe care mă gândeam să-i omor. În fiecare sâmbătă petreceau bezmetic. Când dansau și se hârjoneau cu oaspeții, candelabrele se clătinau. Aveau și o combină muzicală de mare putere. Când se înfierbântau și dădeau muzica tare, se zguduia întreg blocul. Niște demenți, însă niște demenți binevoitori, cu care, în restul timpului, puteai să discuți situația de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]