467 matches
-
după cum aveau să-și amintească, mai târziu, bătrânii. Soarele se Înălța pe cer, iar caii călcau În copite pământul, care de zece zile nu mai primise strop de ploaie. Armata În marș se acoperise cu praf. Viața sau moartea - Împreună cu hățurile, Nobunaga le ținea În mâinile lui, pe când galopa Înainte. Pentru soldați, seniorul arăta fie ca un sublim vestitor al morții, fie ca un conducător al speranței unei vieți mai bune. Indiferent de părerea lor sau de rezultatul final, credința În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Când fu la marginea unei mlaștini late, cu iarbă, din apropierea casei lui Hanbei, auzi o voce care i se adresa din depărtare. Era Oyu, Împreună cu Kokuma. Purta pe braț un coș cu ierburi și stătea călare pe vacă. Kokuma ducea hățurile. — Ei, ce surpriză. Ești uimitor, nu-i așa, domnu’? Până și dascălul meu a spus că v-a fost de-ajuns și probabil azi n-o să vă mai Întoarceți. Descălecând din spinarea vacii, Oyu salută ca de obicei. Kokuma, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Nobunaga nu ținea numai căpăstrul calului imperial, ci luase În mână și frâiele națiunii. Din acel moment Începând, indiferent pe care drum o apuca, norii de furtună și vânturile timpurilor se aflau În pumnul care ținea atât de strâns acele hățuri. SHOGUNUL RĂTăCITOR După ce shogunul și grupul său Își găsiră adăpost la Nobunaga, fură găzduiți Într-un templu din Gifu. Vanitoși și Înguști la minte cum erau, curtenii shogunului nu făceau decât să-și arate autoritatea. Nu-și dădeau seama de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
inamic. — Pesemne au fost Înconjurați. — Sunt numai două sau trei mii! Dacă i-au Înconjurat, or să-i nimicească! Caii Își coborâseră capetele și mergeau la trap - dar tuturor generalilor le era milă de oamenii din norul de praf. Apucând hățurile, priviră laolaltă, neliniștiți. Shingen tăcea, fără a vorbi cu nimeni. Deși era lucrul la care se așteptaseră, oamenii lor erau loviți și cădeau, unul după altul, În norul de praf din depărtare, chiar sub ochii lor. Unii, cu siguranță, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
să aștepte discret ieșirea palanchinului unui aristocrat. Nu peste mult, câțiva samurai aduseră doi-trei cai murgi și rotați, În urma unei mici procesiuni de palanchinuri și lectici. Când Îl recunoscură pe Nagato, samuraii se Înclinară din mers, ținând cu o mână hățurile cailor. De Îndată ce Îmbulzeala se risipi, Nagato intră pe poartă. Iar când cei doi negustori se asigurară că ajunsese Înăuntru, Își Îndreptară pașii În aceeași direcție. Evident, paznicii de la poarta din față erau deosebit de severi. Oamenii care intrau și ieșeau nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
mare bucurie, Însă, nu era a lui Hideyoshi, ci a oamenilor săi, care priveau frumusețea unui spectacol grandios: toți vasalii se adunaseră cu familiile lor la poarta principală a castelului, pentru a-i ura bun venit. Descălecând, Hideyoshi Îi dădu hățurile unui ajutor și, un moment, ridică privirea spre fort. Vara trecută, În Luna a Șasea, chiar Înaintea marșului forțat spre Yamazaki și a marii victorii prin care fusese răzbunat a lui Nobunaga, stătuse În aceeași poartă, Întrebându-se dacă avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
prilej părea mult prea trist pentru el. — Ați transmis vestea celor din avangardă? Mesagerul, care se Întorsese, Își aduse calul lângă cel al stăpânului său, potrivindu-i pasul după al acestuia și dădu raportul. Nagayoshi, privind drept Înainte, ținea lejer hățurile În timp ce asculta. — Ce e cu oamenii de pe Muntele Rokubo? Întrebă el. — Au fost rearanjați repede, iar acum vin În urma noastră. — Bine, atunci spune-i Seniorului Kyutaro de la Unitatea a Treia că ne-am reunit forțele și Înaintăm să-l Înfruntăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
las acum în spate, ci ceea ce speră că va urma. Promit să fac tot ce este posibil uman pentru a nu-i înșela așteptările. - Recunoștință particulară domnului profesor Ștefan Ivășcan, pentru înțeleapta discreție cu care a strunit din prima zi hățurile - am în vedere însăși fixarea temei -, pentru încrederea acordată, pentru curajul de a parcurge un drum inedit și nonconformist, pentru omenia cu care m’a ajutat și care n’a rămas neobservată în jur. Și promisiunea de a-i rămâne
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
nivelul „temei”, sub semnul freneziei caracteristice provocate de eros. Iată una, la întâmplare, din partea a 4-a a poemului: cristale de aer stau limpezi în ospățuri paharele-n dantelă cu chei de buruieni rupi sufletu-n privire și tâmplele ca hățuri când vorbele-n întoarceri ca turmele le-ndemni cu pulpa în ferigă urci dură din visare și mă cuprinzi ca-n trestii te-adun ca un năvod cu frunțile-n descreșteri și membrele în sare dar trupu-ntreg spre tine e
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
lui Castriș, trufia Tofanei e răscolită până în străfunduri de refuzul lui Rudy. Această trufie este reversul, răzbunarea umilințelor îndurate de înaintașii ei obscuri, apăsați și diprețuiți. Trezită în ființa studentei, nepoata hingherului Sbilț se dezlănțuie năprasnic. Bunicul ei „pedepsea” făcând „hăț cu sbilțul”. Printr-o stratagemă Tofana îl atrage pe Rudy, după miezul nopții, în camera Crinei, logodnica lui și prietena ei, și, pentru ultima oară, îi cere imperativ să se însoare cu ea. Scena, construită cu o măiestrie remarcabilă, atinge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
Eliberează deținuții politici, întinde unele punți către Occident și ia în interior unele măsuri de liberalizare. E un proces pe care, continuându-l, Ceaușescu a vrut să-l țină strâns sub control, în general izbutind dar mai și scăpând câteodată hățurile. Apar atunci "defecțiuni", se fac auzite voci critice. În 1965, la Conferința pe țară a scriitorilor, Geo Dumitrescu rosti un exploziv discurs împotriva cenzurii și a celor care o exercitau desfigurând publicațiile, cărțile, spectacolele, filmele. Imaginea "omului cu foarfeca" (cenzorul
Ceva despre disidență și disidenți by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/9132_a_10457]
-
de menținere la putere, securiștii au folosit, începând cu 1989, tactici diverse. Mai întâi, au luat prizonieri o mână de comuniști reformați, epuizați de așteptare, dar ahtiați după putere ca-n prima zi a vieții lor staliniste. Le-au pus hățurile în mână, i-au urcat pe capră, însă n-au catadicsit să atașeze și caleașca. Aceasta, împinsă în porumbiște, a fost lăsată pe seama echipelor specializate în devastarea sistematică: în patru-cinci ani, n-au mai rămas din biata căruță economică decât
Îngerii de rigips by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14028_a_15353]
-
un județ în altul câțiva colonei, și cu asta justiția va fi împlinită. Cam în acest stil a tratat premierul României absolut toate problemele. A promis funcționarilor europeni că va face și va drege, dar când să pună mâna pe hățuri, a rămas cu ele în mână, trăpașii de partid fiind lăsați să zburde în voie. Disperat, prins între focuri, Năstase anunță acum că va tăia în carne vie. Asta pentru c-a simțit că amicii din Consiliul de Miniștri ai
Primadona și ciomăgarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13052_a_14377]
-
Constantin Țoiu SINGHITICLIA Marioara, călugăriță, Amfilofia - nume de familie Crețu, Megaclide Miliică, student la Teologie, Costică Pagubă, poet? (pseudonim), Sagatelian Silviu, Aurelia Buric (nume real!) Nicolae Șoșoacă, pensionar, Tipuriță Viorel, funcționar comunal, plata luminii, Hăț Gheorghe, - de la hățișuri, - Șiși Paul, - conjuncția dublată, - un om fără profesie, Baurdă Vasile, preot, Vijelie Cornel, Cornelică, un adolescent, Tunet Ion, - de la tunet, nume meteo, auzite doar, Visarion Costache, Fofoloacă Cecilia, casnică, Fulger M., funcționar. Cel al Ceciliei Furcoi, ospătăriță
Nume de personaje întâlnite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6805_a_8130]
-
le mai fixează locul în ordinea socială; iată-le, cu aceleași drepturi ca și bărbații, dăruite imperativului modern de a defini și de a inventa propria lor viață de la un capăt la altul. Dacă este adevărat că femeile nu țin hățurile puterii politice sau economice, nu încape îndoială că ele au cîștigat puterea de a se guverna pe ele însele, fără o cale socială preordonată. Vechilor puteri magice, misterioase, malefice, atribuite femeii, i-a urmat puterea de a se inventa pe
Femei și/sau bărbați? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16918_a_18243]
-
au fost chemați părinții la școală. Tatăl lui, un moșier mărunt, a apărut într-o trăsurică ușoară la care era înhămat un căluț nepotcovit. După ce vorbi cu directorul, își tîrî fiul la garderobă unde îi trase o bătaie zdravănă cu hățurile din pînză, în fața mulțimii de curioși din clasele superioare. Urletele micuțului Pîhteev- Kakuev au fost auzite dincolo de marginea orașului. Ippolit n-a fost pedepsit, iar anii de gimnaziu s-au scurs însoțiți de lucruri și evenimente banale. La școală venea
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
Ion Drăgănoiu I. Acestea sunt într-o ladă verde, mai mică, în care am găsit un frîu aurit pentru cal, făcut din argint turcesc pe curea albă fără zăbală și hăț: blide de cositor 19 la număr, iarăși, blide mai mici 2 la număr, farfurii 9 la număr, patru sfeșnice de aramă două la fel două de altă formă, cu picioare, un ciucure turcesc uzat, cu noduri, un orologiu rău de
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
de obiele galbene, cinci coți de maiț pestriț îngust, un pahar de lemn, obișnuit la români, și două linguri ce se țin de el. Apoi trei cupe de lemn cu capac, farfurii de lemn, 23 la număr, două perechi de hăț de frîu din bagarie, un bici tătăresc, trei linguri de fier, șapte linguri pictate, de lemn, opt săpunuri bune de sulemenit și de rumenit, o putinică de lemn plină cu ace de sule, un săculeț de piele cu nisip de
Ce-am găsit într-o dimineață, deschizînd lăzile bunicilor mei by Ion Drăgănoiu () [Corola-journal/Imaginative/15605_a_16930]
-
Ceruri. Maica jos la gârlă Secară spală pleava o azvârlă Vorbirii apei. Pietrele de moară Cu timp și fără timp plinesc sudoare. Unde-înnoptezi? La nunta de la Cana Din Galileea Pânea ta și Vinul Sunt la pământ. Degeaba cerți asinul Și hățul. îi îndeamnă neprihana Spre crucile naintemergătoare. Mirungere între profan și sacru dus de mână Apare pe la margini de cetate întru a doua grea zidire bate Vestigii dintr-o epocă bătrână Fără psalmistul David. înnoptate La nordul pleoapei rune-adânci îngână Agava
Horia Zilieru by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/10638_a_11963]
-
de schimbat, s-a schimbat și el. Fusese, decenii de-a rîndul, în prima linie de apărători ai literaturii. Tînărul recenzent de la Gazeta Literară, ale cărui începuturi în critică au coincis cu o relativă și de scurtă durată slăbire a hățurilor ideologice, avea să fie cîțiva ani mai tîrziu una dintre ,piesele" principale în dispozitivul spontan alcătuit al victoriei literaturii asupra propagandei obținute la jumătatea anilor '60. La Gazeta Literară, la prima serie a revistei Amfiteatru și din nou la Gazeta
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
Un Blaga, împăcând dorul cu mintea - În loc de-alt trup, doar munți și mări să-i dai! Mihai Beniuc, de-o vreme uite-l, nu e... Și-un anonim, despre haiducul Pintea, Poet, spunând, mânând păduri, nu cai, Proptit în hățuri și strigându-mi: - S-uie! 1 Citatele, dintr-un sonet de Merill Moore, în traducerea Margaretei Sterian (Antologie a poesiei americane moderne, București, 1947)
Poezii by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/6711_a_8036]
-
Mînerele-n sertare-și bagă botul Și-amușină, despăturind cearceafuri, Peste dulapuri cad încet-încet vechi prafuri... Ființele își lenevesc plăcerea De-a stoarce miezuri ce-și preling lin mierea Pe buzele lor coapte a dezmățuri Scăpate într-o doară din dulci hățuri, Cînd sînii și cu coapsele, de-a valma, Sînt rotunjite de serafi cu palma Spre-a fi tainul unui Dumnezeu Ce-absoarbe tot în fragedul lui hău...
Duminica-i cu mandarine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7450_a_8775]
-
care o duceau la câmp când soarele ajungea în vârful cerului și țăranii se retrăgeau pe sub căruțe, la umbră. Cum baba îi murise, își lua cu el încă de dimineață mâncarea pentru prânz, așa că, atunci când trecea prin fața băiatului, trăgea de hățuri până când caii mergeau la pas, și-i arunca câte ceva de-ale gurii. Într-o zi, unul din cai se zmucise fără motiv exact când voise să arunce un boț de brânză, așa că acesta zburase de partea celalaltă a șanțului din spatele
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
pas, și-i arunca câte ceva de-ale gurii. Într-o zi, unul din cai se zmucise fără motiv exact când voise să arunce un boț de brânză, așa că acesta zburase de partea celalaltă a șanțului din spatele teiului. La început pocnise hățurile ca să plece mai departe, cu gândul să-i aduca mâine altă brânză, oricum femeile urmau să-i lase cu siguranță ceva la prânz. În secunda următoare, trăsese de hățuri și oprise căruța. Se dăduse jos sprinten și, trecând pe lângă băiat
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
zburase de partea celalaltă a șanțului din spatele teiului. La început pocnise hățurile ca să plece mai departe, cu gândul să-i aduca mâine altă brânză, oricum femeile urmau să-i lase cu siguranță ceva la prânz. În secunda următoare, trăsese de hățuri și oprise căruța. Se dăduse jos sprinten și, trecând pe lângă băiat, sărise de partea celalaltă a șanțului, după brânză. Se oprise, însă, cu boțul de brânză în mână, neștiind ce să facă. Primul impuls fusese să i-l arunce băiatului
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]