450 matches
-
plecare și ea în altă parte, fredona un cântec, ca niciodată, și înălțase brațele, voind să cuprindă soarele. Buraticul tăcuse deodată, observându-l poate de pe frunza lui nevăzută. În tăcerea cuprinsurilor porni mormăitul depărtat al unei batoze. Își călăuzi din hățuri calul pe lângă grâie în care începuse secerea. Linii de secerători erau împânziți prin ploaia de lumină; se înălțau, se aplecau, făceau să strălucească instrumentele grațios curbate ca un craiu nou, agitau o clipă deasupra capului un mănunchiu de spice. O
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
inimă: tot cel mai omenesc sentiment, frica îi mână și pe ei. Frica de repercusiuni, de superiori, frica de a nu se „abate de la linia dreaptă a partidului“. Mie, cel puțin, filmul mi-a lăsat impresia de cal scăpat din hățuri, știm cu toții ce se poate întâmpla cu călărețul, dar cum să-l oprim? Mai bine, vorba ăluia, nu-ncercăm. Cică e vorba de munții Făgăraș, versantul nordic (în sudul masivului erau alți zăbăuci din aceștia, gruparea Arsenescu-Arnăuțoiu). N-am mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
el îl ajunse, se oprise aproape cu totul. întrezări pe capră figura surorii sale și o auzi strigând: — Hooo! Bravo, așa! Cuminți, cuminți! își opri repede animalul, în vreme ce ea, mușcându-și buzele, agitată și întunecată la față, ținea puternic de hățuri caii înspumați. Imediat ce-l văzu, chipul ei cuprins de groază se lumină pentru o clipă: — Waltan! Trăiești! Și tata?... El îi răspunse cu greutate: — L-au ucis! Vino repede! Frediana șovăia; se uită în spate, către trupul neînsuflețit al slujitoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și ciripitul păsărilor din pădurea trezită acum, un ecou îndepărtat de voci omenești. Deși nu deslușea cuvintele, recunoscu vocea puțin stridentă a lui Odolgan și fu imediat în picioare. Din câțiva pași, ajunse la calul său și, apucându-l de hățuri, se îndreptă hotărât către torent, ca să-și regăsească prietenii. 18 Ducându-și calul de hățuri, Balamber ieși din pădurice și coborî pe fundul pietros al torentului. își zări imediat prietenii, care, cam la treizeci de pași distanță, mergeau pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deslușea cuvintele, recunoscu vocea puțin stridentă a lui Odolgan și fu imediat în picioare. Din câțiva pași, ajunse la calul său și, apucându-l de hățuri, se îndreptă hotărât către torent, ca să-și regăsească prietenii. 18 Ducându-și calul de hățuri, Balamber ieși din pădurice și coborî pe fundul pietros al torentului. își zări imediat prietenii, care, cam la treizeci de pași distanță, mergeau pe celălalt mal în șir indian, în fruntea grupului pornit în căutare. Khaba, primul în rând, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce erau cu el să pornească. Cei patru huni și burgunzii rămași cu ei mai zăboviră câteva clipe, urmărindu-i cum se îndepărtau, în trap ușor, pe malul torentului, apoi Geremar i se adresă lui Balamber: — Bine, spuse, trăgând de hățuri și întorcând calul; așadar, vânătoarea începe din nou. Să căutăm să rezolvăm repede problema asta. Struni calul și, din câțiva pinteni, îl făcu să o ia iarăși în sus pe cărare. Oamenii săi porniră după el, însă Balamber îl strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Odolgan, înseamnă că au luat cu ei lucrurile cele mai prețioase, nu? Oamenii s-au luptat și au dreptul la prada lor. Du-te, Balamber! încheie amical. Poate n-ar fi rău să arunci o privire acolo sus. Trăgând de hățuri, Balamber consimți, însă argumentele lui Khaba erau cele care îl convinseseră. întorcându-se spre Odolgan, îl întrebă: — Piciorul tău?... Poate ar fi mai bine să rămâi jos. Avem de dus în curând alte bătălii și te vreau întreg. I-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dispărea pe după buza dealului. Chiar la liziera păduricii, însă, cel care era mai în spate scrută lung și atent desișul, pe urmă câmpul de grâu și câmpia și, deodată, îndreptându-și ochii spre un punct precis, își trase calul de hățuri. O clipă mai târziu, o săgeată i se înfipse în spinare. Pe celălalt, înainte chiar ca bufnitura căzăturii să-i ajungă la urechi, îl atenționă șuieratul caracteristic al săgeților hune; el își biciui calul și încercă să se întoarcă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe „Prințesa morții“. Unul dintre ei rotea în aer un laț pentru cai. Li se repezi împotrivă cu mânie. — Plecați! le strigă, însoțindu-și ordinul cu gesturi energice ale brațelor. Duceți-vă de aici! Stupefiați, înspăimântați, cei doi traseră de hățuri și, întorcându-și caii, se duseră îndărăt. Frediana, între timp, nu se mișcase din loc. Aștepta acolo, în mijlocul câmpiei, gata de luptă, cu sabia în mână. Balamber observă că nu mai avea scutul pe care-l avusese mai devreme; obosită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei, ținându-se însă la trap. Numai după aceea trecu la galop, doar pentru a câștiga spațiu și a face o eschivă printr-o deviere bruscă spre stânga. Se opri aproape imediat, întorcându-și calul. O văzu cum trage de hățuri și cum pornește din nou spre el, după o scurtă răsucire, întinzând înainte sabia, ferm hotărâtă să-l ucidă. El zvâcni din nou spre ea, căutând să o aibă în dreapta, cum ar fi trebuit să facă pentru a o lovi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi spuse. Dacă o să te prindă, sacrificiul alor tăi rămâne inutil: mulți s-au lăsat uciși numai ca să te poți tu salva. Alții au fugit și așteaptă să te aibă în fruntea lor. Eu n-o să te urmăresc. Trăgând de hățuri pentru a-și întoarce calul, Frediana îl fixă cu fruntea încruntată, părând să reflecteze. Cu siguranță, era surprinsă de generozitatea lui. — Să nu-ți închipui că o să-ți mulțumesc, îi spuse pe un ton sumbru. Balamber ridică o mână, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i spună ceva, dar mai apoi își îndemnă calul și, cu câteva strigăte mânioase, îl mână la trap în jos pe cărare. Mabertus se opri să-l observe câtă vreme lumina lunii îi îngădui să o facă apoi trase de hățuri și își întoarse murgul. Trecu ceva vreme până regăsi cărarea printre copaci, dar apoi, fără grabă, luă drumul întoarcerii. înainta în tăcerea pădurii, gândindu-se la domina: era o femeie puternică, frumoasă și uimitoare. O revedea acum așa cum îi apăruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
până ce ajunse la câțiva pași de el. Privirea sa își regăsise deja expresia ironică de mai înainte. — Etius al tău a sosit până la urmă! Ești un om tare norocos, romanule. Sper să te întâlnesc din nou! Spunând acestea, trase de hățuri și, întorcându-și calul, îi dădu pinteni, alăturându-se oamenilor săi, printre care își făcu loc cu viteza fulgerului. O clipă mai târziu, întorcând spatele pieței ce se afla în culmea bucuriei, războinicii care se aflau cu el dădură, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dacă unitatea era întreagă și în ordine, îl întrebă: — E ceva în neregulă? Nu cred să fi rămas cineva în urmă. Sâcâit de trezirea aceea bruscă la realitate, Balamber se limită să-i arunce o privire ostilă și trase de hățuri, întorcându-și calul și mânându-l spre centrul satului. Prietenul său, văzându-l iritat, i se alătură în tăcere. Abia trecuseră de linia primelor case, când atenția lui Balamber fu atrasă de râsetele câtorva războinici hiung-nu, care, adunați în jurul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și se apropie de Balamber. — Au trecut toți, anunță. N-am pierdut nici măcar un vițel. La orizont, un fulger șerpui printre norii joși de cerneală și, câteva clipe mai târziu, fu urmat de bubuitul prelungit al tunetului. Balamber trase de hățuri și își întoarse calul. — Să mergem! ordonă nervos. Spune-ți oamenilor să se grăbească. 23 Soarele apunea când începură să audă în spatele lor ecoul îndepărtat al bătăliei: un fel de duruit înăbușit, ce părea să urmărească mingan-ul împreună cu furtuna. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tău se găsește la coda coloanei, așa-i? — Da, Shudian-gun. — Deci acum o să fie în frunte. Stai aproape de mine și fă tot ce-o să-ți spun. Chipul mândru al lui Toraman se lumină. — Sigur că da! răspunse prompt. Trase de hățuri și, biciuindu-și calul, se îndreptă cu ai lui spre detașamentul său. între timp, Mandzuk parcurgea într-un trap rapid întreaga coloană, arborând stindardul verde și chemându-i pe capii de jagun să-și pregătească detașamentele pentru lupta iminentă. Urmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
imediat în tabăra lui Atila. Pune-ți în ordine mingan-ul și treci înapoi râul, apoi ține-te numai pe drum, cu restul tuman-ului: trebuie să fim acolo cât mai curând. — Dar... Avem foarte mulți răniți și... Nerăbădător, Utrigúr trase de hățuri: — Faceți ce puteți pentru ei. Trebuie să plecăm de aici imediat. Balamber, în culmea uimirii, ar fi vrut să obiecteze, să se opună, să pună întrebări dar Onegesius și regele gepid deja își întorseseră caii și se îndepărtau împreună cu războinicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tot ce am știut mai bun, deși, cu toată sinceritatea, nu sunt convins până la capăt de capacitatea lor de a ține piept mâine dușmanilor. — Ambarrus nu e omul care să dea bir cu fugiții. Sigur că nu, admise Metronius, luând hățurile din mâinile tânărului. Trebuie să recunosc că am găsit printre ei mulți oameni hotărâți și cu inimă mare. De-abia așteaptă să-i scarmene puțin pe huni. Dar, crede-mă, a fost nemaipomenit de greu să-i fac să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
avea să vină curând, când se auzi chemat cu o voce puternică de către Odolgan, care striga frenetic cuvinte pe care el în vacarmul general nu le putea auzi și îi arăta ceva înspre stânga Ce se întâmpla oare? Trăgând de hățuri Balamber își opri calul și se întoarse în spate pentru a vedea mai bine lăsându-i pe cei care îl urmau să treacă înainte. Scrutând aripa stângă pe deasupra mulțimii în tumult a combatanților, reuși să distingă prin norii de praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vii aveau să se confrunte din nou cu problemele pe care le punea sfârșitul încă neclar al bătăliei și care îi obliga pe conducători să ia hotărâri definitive. Cei care oficiaseră funeraliile terminară de strâns cenușa defunctului, Thorismund trase de hățurile calului său și porni pe drumul către tabără. Imediat i se alătură și Flavius Etius. îi urmau într-un cortegiu tăcut cele mai însemnate căpetenii aliate și generalii armatei. Armata aștepta în câmpie, dispusă practic în semicerc în jurul taberei fortificate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încercă să nu-și arate amărăciunea mai mult decât se cuvenea. — Nu era un ofițer superior, răspunse. Comanda legiunea bagaudică. Magister militum încuviință: — A! Șleampății ăia! Acum îmi aduc aminte. Un băiat viteaz. Păcat că l-am pierdut. Trăgând de hățuri ca plece, îl lăsă liber. — Du-te, atunci, dar să nu lipsești diseară, după cină, la raportul ofițerilor. Avem de luat hotărâri importante. Luându-și rămas bun de la el și de la Chilperic, Sebastianus părăsi coloana și se îndreptă spre câmpie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe calul tău, Shudian-gun! se rugă ea. — Și ce-o să mă fac cu tine? glumi Balamber. Locul femeilor e în car. Dacă ai nevoie de dădacă, du-te s-o cauți acolo. — Haide! Numai până la pod! insistă ea, apucând de hățuri. Balamber era pe punctul de a accepta, când auzi în spate duruitul înăbușit al unui galop prin câmpie. întorcându-se, îi văzu înaintând rapid în direcția sa, în linie, pe toți călăreți care până în momentul acela merseseră pe lângă trupele hiung-nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-și deruteze urmăritorii, alergând în zig-zag, după care, s-ar fi întors, căutând să-i lovească din orice unghi posibil. Cât despre oamenii din care, aflați în imposibilitate de a fugi, s-ar fi apărat cum puteau. Trăsese deja de hățuri și se pregătea să-și biciuiască murgul, dar își aminti de Go-Bindan: dacă burgunzii ar fi ajuns la care, i-ar fi ucis pe toți, fără excepție. Astfel că, dimpotrivă, strigă în urechile animalului și, împungându-l sălbatic cu pintenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zvonul se răspândi cu repeziciune pe ulițele Brodinei, o mare parte din bărbați, după ce ieșeau de la cârciuma lui Ițco sau se Întorceau În zilele de joi de la Siret, nu-și mai altoiau ca-n vremurile lor bune nevestele nici cu hățurile, nici cu biciușca sau cu melesteul, ci Înghesuindu-le În cămări, În podurile caselor, În băi sau În cotețe, puneau În aplicare metoda lui Pancratie, astfel că, de multe ori, În timp ce clopotele sunau de vecernie, tot satul se umplea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de demisie. S-a comportat indiferent și doar ochii Îi păreau mai blînzi ca de obicei. Mi-a sugerat să lucrez independent, dacă doresc, dar, după părerea lui, tipii ca mine n-o sfîrșesc bine dacă nu sînt ținuți În hățuri de unul ca el și din experiența pe care a avut-o, toți au sfîrșit prin a eșua. — Pari foarte stăpîn pe tine, mi-a spus el. Cum de-ai putut face o asemenea gafă? În meseria noastră viitorul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]