487 matches
-
albumul amintirilor ne răsună în gânduri mărturisirea primului sărut și-al primului zbor de fluturi ascuns în pântecele vieții. În a doua lună a anului ne-am obișnuit să trăim, așadar, anotimpul fermecat al fericirii, cu miros de omăt proaspăt, hăituit de nebunia vântului geros de iarnă. Și traversăm ziua aceasta din an ciugulind declarațiile de dragoste din pântecul aștrilor, al florilor și-al visurilor, noi, femeile, alături de iubiți, dar și voi, bărbații, alături de iubitele voastre. Te prețuim, zi a dragostei
O ZI DEDICATĂ ÎNDRĂGOSTIŢILOR de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346743_a_348072]
-
martor din arest). După ce ne-au învățat minte și ne-au eliberat din închisoare condiționat, cu angajamentul de a nu relata nimic niciodată, fiind pasibili de o nouă pedeapsă, am păstrat, ca pe icoana unui martir, imaginea poetului Nicolae Labiș, hăituit de păzitorii ideologiei în care crezuse candid, ca într-un basm, înfricoșat și singur, amenințat cu moartea și cu interdicția. Imaginea acelei ultime nopți de decembrie, reci și cețoase, despre care Vladmir Maiacovski, victimă a altei revoluții, a scris: „În
MOARTEA LUI NICOLAE LABIŞ de STELA COVACI în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346793_a_348122]
-
Cu un vers numai, și-n piatră stârneam simțuri de amor. Și-ntunericul mă doare, mângâierea-i de-altădată Azi e cui bătut în palmă,este spin înfipt în minte! Tot ce-i umbră mă blesteamă, prigonit de cele sfinte, Hăituit de mine însumi, îmi port inima-ndoliată. Renegat am fost o viață,astăzi văd că mă reneagă Nu doar lumea de afară,ci și lumea ce-am zidit-o Într-un cosmos de visare, pentru tine fericito! Am legat de
ŞTERGERE de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1054 din 19 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346903_a_348232]
-
Cu un vers numai, și-n piatră stârneam simțuri de amor. Și-ntunericul mă doare, mângâierea-i de-altădată Azi e cui bătut în palmă,este spin înfipt în minte! Tot ce-i umbră mă blesteamă, prigonit de cele sfinte, Hăituit de mine însumi, îmi port inima-ndoliată. Renegat am fost o viață,astăzi văd că mă reneagă Nu doar lumea de afară,ci și lumea ce-am zidit-o Într-un cosmos de visare, pentru tine fericito! Am legat de
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
pustietăți,Cu un vers numai, și-n piatră stârneam simțuri de amor.Și-ntunericul mă doare, mângâierea-i de-altădatăAzi e cui bătut în palmă,este spin înfipt în minte! Tot ce-i umbră mă blesteamă, prigonit de cele sfinte, Hăituit de mine însumi, îmi port inima-ndoliată.Renegat am fost o viață,astăzi văd că mă reneagăNu doar lumea de afară,ci și lumea ce-am zidit-oîntr-un cosmos de visare, pentru tine fericito! Am legat de ceruri ape ce de
CRUŢI CRISTIAN [Corola-blog/BlogPost/347008_a_348337]
-
de transcendență și realitate: “am senzația că ne-am aflat în Trenul Foamei/ bloca'I undeva ]ntre Timi;oara și Iași/ sau mai precis în mizerias”( Mizerias). Lumea însăși e o imitație apocrifă a idealității. Poetul, care e un idealist hăituit de societatea sinistră în care trăiește, are chipul angelic “desenat” de sinceritate, pe fața lui se vede durerea martirului. Toate sugestiile merg în această direcție, a decăderii absolutului în speluncă. Poezia lui Sorin Grecul poate fi înțeleasă, în sensul arătat
SORIN GRECU-POETUL FERICIRILOR APOCRIFE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348360_a_349689]
-
09 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă rog ades să nu-mi mai fie dor de chipul verii tale auriu, să-mi urc Golgota ploii mai ușor, pas de poem grăbit să nu-ți mai fiu sub cerul unui cântec hăituit de păsări ce-și vor trilul înapoi. Mă rog mereu să prind alt răsărit cu scânteieri de șanse pentru noi sau să învăț cu aripi de uitări să zbor fărâmițând tot ce ne-am spus pe-o prispă de poveste
GÂND ÎNTOMNAT de AURA POPA în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377924_a_379253]
-
câtorva clipe eterne când l-am cunoscut în Aula Patriarhiei Române. Timp de 23 de ani din 1945 până în 1968, prigonit de iudele atee poetul primește îndemnul Maicii Domnului de a accepta exilul de taină în casa părintească din Slatina. Hăituit de șacalii roșii care s-au năpustit feroce asupra Națiunii creștine, Poetul a peregrinat un an de zile cu frică, adăpostit cu teamă de cunoscuți, cu cutremur pe ici, pe colo până când Fecioara Maria l-a străluminat să meargă acasă
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI (2) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1348 din 09 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377926_a_379255]
-
călinesciană. El a continuat Lecția de urbanitate intelectuală și fair-play a Magistrului Al. Piru, în memoria căruia a înființat Școala Doctorală omonimă de la Facultatea de Litere a Universității din Craiova și a girat zeci de titluri de doctor în Filologie. Hăituit și anchetat de securitate, Ovidiu Ghidirmic a rămas neclintit, ferm în convingerile și comportamanetul său, Far călăuzitor pentru generațiile de studenți, masteranzi și doctoranzi de la cumpăna mileniilor. Referință Bibliografică: Premiul G.Călinescu acordat domnului Prof.Univ.Dr.Ovidiu Ghidirmic / Al Florin Țene
PREMIUL G.CĂLINESCU ACORDAT DOMNULUI PROF.UNIV.DR.OVIDIU GHIDIRMIC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376422_a_377751]
-
dotați cu aparatură sofisticată, de ultimă generație veni să facă scufundări în apa misterioasă și niciunul nu se mai întoarse la suprafață. Neânfricatul hotărâ că în adâncul infinit al apei va fi locul salvării sale, unde nu va mai fi hăituit și în care va putea fi liber, pentru totdeauna. Auzi lătratul câinilor de vânătoare. Simți apropierea oamenilor. Se mișcă mai repede, dar degeaba. Vânătorii se apropiau tot mai mult de el. Atunci Neânfricatul păși în peșteră, înaintă spre apa infinită
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
păși în peșteră, înaintă spre apa infinită și... sări... Bărbații erau în pragul intrării în grotă, când văzuseră animalul aruncându-se în neant. Au privit neputincioși.Dispăruse din viața lor, dar devenise liber și nimeni nu mai putea să-l hăituiască vreodată. Știrea dispariției ursulețului se transmise fulgerător, pe cale orală. Alexandru a fost însă cel mai afectat de ea. Își pierduse pentru totdeauna cel mai fidel prieten. Adormi nefericit cu gândul la el. Deodată, un zgomot puternic îl trezi. Vântul furios
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LOCUL Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului unde ochii aceștia au hăituit somnul și l-au închis în propriul torace unde râsul tău e pătat de toate culorile și nu știu pe care din voi să vă mai cred unde noaptea are un cui ascuțit la ambele capete și-mi încearcă lumina
LOCUL de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376548_a_377877]
-
iubit odată singur o femeie făr' de cost - Singur voi muri adesea făr' de haită și-adăpost. Am adesea o idee - ruptă-n mine din amor - Prin Olympus și Medeea sting în fugă mare dor. Voi urla ca lupul negru, hăituind mizere griji - Voi mușca dintr-un integru corp de carne, gol vertij. Timpul rece mă-mpresoară, ritmul vieții mă omoară - Vreau să plâng ușor în noapte, vreau să fug prin rugi și șoapte. Cât de neagră e lumina ce vine
VULCANUL DINTR-UN SUFLET ÎN PĂCAT (SAU LAVA IUBIRILOR CE INUNDĂ INIMILE CARE ÎNCĂ MAI BAT DUPĂ UN SUFLET PERECHE) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375960_a_377289]
-
loc s-o trimiți)s-ar putea să se rătăcească înaintea tala fel cum e posibil să-ți continui somnuldincolo de somn.... XX. LOCUL, de Alexandru Mărchidan , publicat în Ediția nr. 2211 din 19 ianuarie 2017. unde ochii aceștia au hăituit somnul și l-au închis în propriul torace unde râsul tău e pătat de toate culorile și nu știu pe care din voi să vă mai cred unde noaptea are un cui ascuțit la ambele capete și-mi încearcă lumina
ALEXANDRU MĂRCHIDAN [Corola-blog/BlogPost/376603_a_377932]
-
Cu atâta bucurie mă învăluiau ochii lui Mandinescu!! Și a fost ceva teribil, ca în năvălirea barbarilor.” Poezia lui Sergiu Mandinescu exprimă în versuri memorabile și, paradoxal, cu o delicatețe ultrasensibilă în duritatea epocii, universul carcerial românesc din perioada bolșevică. Hăituit de un regim ateu și trăind în așa-zisa libertate circa doi ani de zile după domiciliul de la Lățești, Sergiu Mandinescu a plecat la ceruri fără să mai apuce să-și pună pe hârtie versurile memorate în închisori. Ar trebui
SERGIU MANDINESCU-UN POET AL ÎNCHISORILOR COMUNISTE FOARTE PUȚIN CUNOSCUT, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375232_a_376561]
-
profesionale și politice.Tot și toate îi erau parcă potrivnice, în afara bunului simț elementar pe care altfel, îl clama la tot pasul, nu-l ignora în nici un fel ba dimpotrivă, își făcuse din el o trâmbiță feciorelnică cu care-și hăituia vânatul prețios, pus drept chezaș la o facere de bine pe care-și construise întregul demers și la care întinsese deja covor roșu (preș ?!) (in)fidelităților ulterioare. Poate nici hârtia n-ar fi suportat o asemenea recunoaștere umilitoare, pe care
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
celui de aceeasi nație, apoi să urlam în gura mare ce mari naționaliști suntem, dar... sistemul și alții sunt de vină... Clar că alții sunt de vină! De ce am fi noi?! Și ce mai contează dacă din invidie ajungem să hăituim oameni care vor să aducă plus valoare țării? Sunt atâția care au ales să plece în afara tocmai din acest motiv. După ce au fost recunoscuți de alții, au ajuns să fie apreciați și de neamul din care se trăgeau: A fost
TRĂDĂTORILOR DE ŢARĂ de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374780_a_376109]
-
n-are să vă mai vadă, Câini trepăduși, în capete aveți doar praf de cărămidă. Ce să vă cer, cu cine să vorbesc! De-ați fi ca Iuda, ar fi bine: Iscariotul, când a aflat că-i trădător, a fugit ca hăituit de ciumă, De primul copac s-a spânzurat; el n-a-ndurat cumplita rușine; Ah, sincer vă detest, și milă mi-i de buna voastră mumă!...” Așa a rostit în fața a mii de dobitoace un cerb ce era hăituit De doi câini
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
a fugit ca hăituit de ciumă, De primul copac s-a spânzurat; el n-a-ndurat cumplita rușine; Ah, sincer vă detest, și milă mi-i de buna voastră mumă!...” Așa a rostit în fața a mii de dobitoace un cerb ce era hăituit De doi câini, pe care... într-o iarnă rece, când lupii-i alergau: El s-a grăbit, în ajutor le-a venit, la el în iesle i-a adăpostit; Iar câinii întremați, când putere-au prins, cu furie-l lătrau
DULAII DE IERI SI DE AZI ŞI SCRISOARE CĂTRE POPOR (TU TACI) DE SFINŢIA SA JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362090_a_363419]
-
Iar inima-mi turbată ce rupe ziua-n două, Mă-îndeamnă să te-adulmec, înfometat, hapsân Și să te sorb, iubito, ca pe un pumn de rouă. Din singura iubire în care-am locuit, O noapte cât o viață, mă hăituiește încă. Nu ți-am fost niciodată nici mire, nici iubit, Te port ca pe o rană frumoasă și adâncă. Pecetea gurii mele pe talpă ți-a crestat, Sărutul de sub maluri de caldă-îmbrățișare Și cum te poartă viața, perfid, neașteptat, Iubita
SUB CERCUL CE SE-ÎNCHIDE de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377708_a_379037]
-
suită regală se află acum și un actor. Altfel, cum am putea înțelege îngăduința regelui în favoarea individului care-și are ascendenți în cei ce l-au detronat acum jumătate de secol! A celui care, cu haitele lui securiste, l-a hăituit noaptea pe șosele în momentele fumegoase ale unei țări ce încerca disperat să se desprindă de dictatură. Sigur, fiind una din ultimele figuri eroice europene, încă în viață, nu putea rămîne în umbra anonimatului resemnat; în fond, se aflase la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o rentă lunară. Acum Îi scrie mamei cuvintele Încărcate de reproș și trufie, rămase celebre: „Când ai un fiu ca mine ș...ț nu te recăsătorești”. Culme a umilințelor, care nu se Încheie Însă aici: cămătarul Arondel Începe să-l hăituiască, sălbatica „Venus neagră”, iubita Jeanne Duval, Îl vede sărăcit, somațiile curg, portăreii mișună. Urmează Muntele de pietate, schimbatul locuințelor, Împrumuturile disperate, mizeria, vagabondajul, alcoolul, cafeaua, tutunul, hașișul, cânepa indiană. Totul trăit demn, refuzând compromisuri, onoruri, recunoaștere, căci ar Însemna un
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
gest fulgerător, scoase de sub mantie trei cuțite pe care le aruncă repede în fața lui, facîndu-le să plutească cu lamele îndreptate spre cei pe care îi credea dușmani. - Ești nebun? strigă Lonis dând înapoi. Violența o păstrăm pentru animalele care ne hăituiesc. Ce se va alege de noi dacă vom începe să ne omorâm unii pe alții? Poate că asta e soluția. Ochii lui Xtyn căpătară o căutătură fixă. - Lasă pumnalele! strigă și Insa, care captase o umbră a gândurilor lui Xtyn
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
antiuniat” al scrierilor profesorului Dumitru Stăniloae („uniatismul” era receptat ca fiind un mijloc de „dezmembrare” a unității spirituale a poporului român). Această nefericită retorică era În acord cu viziunea regimului comunist despre Biserica Română Unită și slujitorii ei din clandestinitate, hăituiți În continuare de Securitate și de alte organisme represive. Lidia Ionescu Stăniloae nu abordează În memoriile sale această problemă. Aflăm doar că profesorul Dumitru Stăniloae „trebuia să Întocmească referate care să reprezinte punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
complicitatea unora din susținătorii săi taciți, în planul ce cercetare al Institutului, Românii în periodicele germane din Transilvania în secolul al XVIII-lea. Tiberiu Rebreanu, fratele marelui prozator, într-o vreme în care Fanny și Puia Rebreanu continuau să fie hăituite, a găsit un loc de muncă tot aici. Pentru un răstimp, între două arestări, la colectivul de lexicografie maghiară a lucrat Nicolae Balotă. O scurtă perioadă a activat, în cadrul colectivului de istorie literară românească, Vasile Fanache. Alături de Liviu Rusu, Iosif
INSTITUTUL DE LINGVISTICA SI ISTORIE LITERARA „SEXTIL PUSCARIU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287562_a_288891]