353 matches
-
prezența ei, în România însă, după instalarea comuniștilor la putere, în loc să i se ridice statuie pentru faptul că a făcut cunoscut numele țării noastre pe toate meridianele, pentru marile succese obținute, cât și pentru participarea directă la război, a fost hăituita și condamnată la doi ani de închisoare. Cu ajutorul unor rude și prieteni care au ascuns-o cu prețul vieții lor a reușit să se sustragă însă executării pedepsei. Pretextul condamnării ei a fost „participarea la complotul împotriva guvernului Petru Groza
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
an de război, ministru subsecretar de Stat la Comunicații, arestați în anul 1946, condamnați la închisoare pe viață și uciși în temnița de la Aiud după trei ani de detenție. Datorită condițiilor deosebit de grele în care a fost obligată să trăiască, hăituita, ascunzându-se tot timpul, folosind un buletin de identitate fals cu numele Maria Popescu, decepționata de cursul evenimentelor în care o lume pe care o iubise și pentru care luptase cu arma în mână se prăbușea sub ochii ei, s-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
lor pline de noi, ca insulele în care sunt duși deportații care au încercat să afle inima și trupul din care ne-am înălțat pînă la căderea în lume, îl vor pune la uscat ca pe o piele de lup hăituit, vor face din el buzunare în care se vor strecura mîinile unor străini care se vor tăia în cuta lăsată de tine, în golul din care, rupt în bucăți, mă voi trezi să te țin în brațe, așa cum făceam cînd
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
îmbinat cu un modernism desuet - ea și el, de data asta invers la volan e ea și de căruță el. Se iubesc perechi ciudate ea rea, înaltă, cu mantilă încrețită sclipitoare elegantă, mănuși lungi acoperind destine. El blând, neputincios bătrân, hăituit ar refuza-o dar nu se cade să-i faci asta eternității. Cu ultimele tresăriri îl cucerește... nu mai răsuflă l-a deconectat de la legăturile supreme. Pleacă mai departe în căutarea căruței care i-a tulburat inexistența. Jeepul zvâcnește nervos
Celor care ?tiu, celei care afl? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83891_a_85216]
-
de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu împotriva holerei și a epilepsiei. Castorii hăituiți își smulgeau cu dinții testiculele așa cum elefanții își frângeau de stânci colții de fildeș lăsându-le pradă vânătorilor. O făceau din instinct de autoconservare sau, mai degrabă, pentru a evita privirea și gesturile violente ale celui înarmat; tot așa cum înțeleptul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
important. Toți împreună, dar în genunchi și cu capul plecat. Nu-i oare mai bine să trăiesc după chipul și asemănarea societății și pentru asta nu trebuie oare ca societatea să-mi semene? Amenințarea, dezonoarea, poliția consfințesc asemănarea aceasta. Batjocorit, hăituit, siluit, pot, în sfârșit, să-mi dau întreaga măsură, să mă bucur de ceea ce sunt, să fiu așa cum firea mea o vrea. Iată de ce, iubite prieten, după ce am salutat solemn libertatea, am hotărât pe ascuns că trebuia dată, fără întârziere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Howard i-a conferit o măreție aproape shakespeariană. Scena nu demonstrează că David Frost are o abilitate ieșită din comun, ci că Nixon se întoarce împotriva lui Nixon, un alt Nixon preia conducerea, nu politicianul veros, ci omul-Nixon, înfrânt, obosit, hăituit, sastisit de tot acel joc de lumini și umbre, dând la o parte cortina nu asupra unui eveniment de culise, cât asupra unui imens regret, al unui eșec pe care-l simte cu toată fibra lui. Acestui moment magnific în
Nixon vs Nixon by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7670_a_8995]
-
și, în mîndria lor fără margini, vor dori să se înalțe spre cer, dar greutatea prea mare a mădularelor le va trage în jos. Nu va mai rămîne nimic pe pămînt sau sub pămînt sau în ape să nu fie hăituit, tulburat, stricat și mutat dintro țară într-alta. Și trupurile lor se vor preschimba în morminte și mijloace de trecere ale tuturor celor pe care i-au ucis. Pămîntule, de ce nu te caști să-i prăvălești în crăpăturile adînci ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fu acompaniat de un pîrțîit prelung și dezgustător, pe care nimeni nu și-ar fi închipuit că ar fi putut să erupă dintr-un funduleț atît de îngrijit. Roja uită brusc de ciorapi și își ciuli urechile ca un animal hăituit, încercînd să ghicească ce o să urmeze după aceea. — E adevărat că nici ideile noastre nu erau prea strălucite, însă era de înțeles că aflîndu-te într-o extremă, cel mai ușor era să treci în cealaltă, iar noi am făcut-o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
scăpa din ghearele dușmanului în condițiile date - adică din lagăr - era nevoie de un curaj nebun. Și l-ai dovedit cu prisosință - a continuat să lămurească lucrurile agronomul. Cu fața întunecată, Costăchel părea că a îmbrăcat din nou haina celui hăituit, dar hotărât să nu fie o pradă ușoară... Au rămas tăcuți cu toții, neîndrăznind parcă să tulbure liniștea. Inginerul a continuat: E drept că rușii n-au respectat Convenția de la Geneva - după cum singur ai spus. Asta însă se întâmpla pe teritoriul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe undeva pe afară. Niciodată lumea din cutie nu o poți Întâlni În afara cutiei. Totuși trebuie să fie pe undeva. Lumea aia. Probabil În centru. În centrul orașului, pe la Brătianu. Dar și acolo mereu dispărând pe după vreun colț, proiecție utopică, hăituită, nearătându-se privirii. Asta-i realitatea. Mereu ascunsă. Astăzi este duminică. Mama ta face plăcinte, iar tu ieși cu tata În oraș, În centru. Afară e ger. Te strâng ghetele. Mereu, iarna te strâng ghetele. Mergeți la o mătușă, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și mândru Îl ții de mână. Miroase atât de frumos. A țigări Victoria și a lavandă. Mirosul lui cald topindu-se În mirosul rece al iernii. Peste optsprezece ani, Într-un noiembrie Înghețat, va muri. Tânăr și frumos. Slab și hăituit. Mirosind a crizanteme, a hoit, a cloroform și a chiștoace de Mărășești. De ce nu poți să-i spui, așa, din senin: „Tată, am luat un patru la germană!” Strângi din dinți și ești doar mândru. Ești totuși unul din pionierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
terifiat titlurile astea păguboase, transmise din mamă-n fiică, de tipul Basarabia care ne doare, Lacrima Bucovinei, Plînsul Bahluiului, Geamătul Cacainei etc. Am un student care, desigur, devine un caz interesant : merge numai pe lîngă pereți, are o privire vag hăituită, mereu nesigură și cvasi umilă, aleargă mereu după profesori, să ceară detalii, a Învățat sute de versuri din clasicii teatrului, este conștiincios la culme și, Într-o seară, la un pahar de vin m-a forțat să decid :” Are o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
plânsul lângă preot, spunându-i că a mâncat cârnați cu o săptămână până să se termine postul. A uitat, da, s-a lăsat ispitită și pe urmă n-a mai fost în stare să-și țină pofta-n frâu, de hăituită ce-i de sărăcie și de necazuri, și-i singură și străină pe lumea asta în care nimeni nu-i întinde o mână de ajutor și-i e frică, și are doi copii pe care n-are cu ce, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în jur și atunci când localizează locul de unde vine, aproape nu-i vine să creadă ceea ce vede. Oh, Doamne! În fața ușii metalice a bisericii, un puști în uniforma băieților de cor, nu mai mare de 10-12 ani, urlă ca un animal hăituit, cu palmele strânse peste creștetul capului, clătinându-se ca o marionetă dezarticulată scăpată din mâinile păpușarului. Cu un muget asurzitor, o bombă percutează solul în apropierea lui și suflul îl aruncă câțiva metri mai încolo. Forța exploziei aruncă peste el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
În mașini, În scaunele cărora Își construiau culcușuri confortabile. Din cînd În cînd, mă mai Întîlneam cu cîte unul dintre frații mei. Și ei se schimbaseră mult de cînd porniseră În lume singuri. Ascuțiți la față și cu un aer hăituit, cu trupuri lungi și burți atîrnînde, erau niște ființe efectiv respingătoare - erau atît de diferiți de cum Îi știam că aproape nu i-am recunoscut. De obicei, și eu și ei ne făceam că nu ne recunoaștem. Erau mereu pe fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
jeepul miliției În două rânduri, așa ca să trăiesc necontenit În spaimă, În teroare. Mi se Înscenează un proces de paternitate ca să fiu compromis. Nevoind să mă Înapoiez În S.U.A., măcar că În România eram cât se poate de marginalizat și de hăituit, soția mea, după vizita-i la mine, În vara anului 1985, dă divorț de Îndată ce revine În S.U.A. (deși făgăduise că mi se va alătura). În ianuarie 1990, sunt reintegrat În Învățământ, devenind, abia acum, profesor titular de limbă română. În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
în biroul domnului Morris. — Regret că sunt nevoit să vă deranjez din nou, spuse el, dar mai avem nevoie de unele amănunte legate de colegul dumneavoastră Wilt. Șeful Catedrei de Studii Liberale își ridică privirea de pe orar, cu o expresie hăituită. Dusese o luptă disperată încercând să găsească pe cineva care să preia anul IV Zidari. Price nu voise s-o facă, fiindcă el luase anul II Mecanici Auto, iar Williams pur și simplu nu voia nicidecum. încă de ieri dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
era descrierea unui ținut, a unei vieți pentru care el luptase la Mărășești, el urmase pe mareșalul Averescu în calitate de deputat, senator, judecător, avocat, isi crescuse cele trei fete, le măritase și trăise exproprierea, declasarea, foamea, boala, să fie un om hăituit, să vadă cum fetele suferă și nepoții cresc, neștiind dacă nu vor fi dați afară din școala, cu o fată dată afară din învățământ, cu alta care mănâncă de la cantină săracilor, cu alta departe, cu un ginere mort și care
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
de lemn pe care urca acasă. Acum, nu mai are pe ce urca. Se urcă doar cățărată pe o frânghie, ca și cum întoarcerea acasă ar fi o scenă de spânzurătoare. Iar plecarea de acasă cu ce poate semăna? Cu un animal hăituit care iese livid din vizuină, speriat și sălbăticit de foame, căutând prin zăpadă ceva, orice; redus la speranța că a rămas undeva pierdut un rest, cât de mic. Totul s-a redus la această speranță. Cât de des a cunoscut
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
este nervul în care viața bate-bate cu sufletul la gură? Cine este omul, individul, eroul, personajul, care face să bată pulsul vieții? Este „subiectul“ vieții, cel în care viața își expune cel mai bine faptul de a fi expusă, vulnerabilă, hăituită, pusă și luată la țintă, ochită. Eroul adevărat și puternic este cel care ne face să simțim că este încolțit - nu urmărit de alți oameni, ca în cazul ușor și caraghios al romanelor polițiste, ci încolțit de forțele vieții, de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fă-ți ordine pe birou, spune Paul pe un ton de maxim plictis. Și, dacă verși cumva porcăria aia de Panther Prime pe Harper, zbori de-aici. Tocmai pornesc abătută spre birou, cînd Cyril intră În Încăpere, cu o privire hăituită. — Atenție ! spune, bătînd din palme. Atenție, toată lumea ! E o vizită amicală, nimic mai mult. Domnul Harper va intra, poate va schimba cîteva cuvinte cu unul sau doi dintre voi, vă va privi cum lucrați. Așa că doresc să vă purtați cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe scaunul din dreapta, deschis și cu fața în sus, romanul Shogun. Tânărul securist lăsase o clipă romanul din mână ("ne unește aceeași lectură", s-a gândit o clipă Andrei) și se masturba de zor în mașina trasă pe trotuar, privind, hăituit, în toate părțile. 2 noiembrie După vizita făcută într-o zi de septembrie în Rombachweg pe urmele trecutului heidelberghez din anii '80, i-am scris lui Andrei un e-mail în care îi povesteam ce comoție provocase în mine reântâlnirea cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Pericolul era iminent la tot pasul. Zi și noapte până În 1989 se găsea cineva după gratii, În beciurile securității, păziți de torționari În uniformă, cu arme și alte instrumente de tortură și moarte. Mai toată lumea a fost urmărită, spionata, păzita, hăituita, stresata. * Părtașa la o astfel de viață a fost familia Alexandru Tăcu, despre care au scris atât de mult, dar Încă insuficient, scriitorii și ziariștii. Servindu-mă de lucrarea lor, realizată pentru a se face Înțeleasă atmosferă timpului, viața celui
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
un proprietar. Norocul familiei Tăcu, dacă putem spune așa, a fost că reușise să pună pe picioare un mic local a cărui suprafață nu ajunge nici cât cea a unei garsoniere. Barul „La Matale” a devenit astfel casa unei familii hăituite pentru că are păreri proprii, pentru că are o libertate necondiționată de motive. Și așa poți să rămâi fără locuință” Poate că după pierderea tinereții În pușcăriile comuniste, a unuia dintre copii În răfuiala cu securitatea și a locuinței În cea cu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]