348 matches
-
am plecat: actorii au ieșit din restaurant și s-au uitat cum am pornit În noaptea liliachie și catifelată și-mi amintesc că am privit În urmă și le-am văzut fețele zîmbitoare și nefirești, măștile strălucitoare, ochii Însingurați și hăituiți. Îi strigau tatei tot felul de glume și-l Întrebau dacă mai are de transmis vreo ultimă dorință, și mai era acolo și De Wolfe Hopper, care alerga și necheza ca un cal și Încerca să se cațere pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
acela, din anul acela, că face parte oarecum din tot ceea ce s-a petrecut În noaptea aceea; că este o fărîmă din tata și din cei doi preoți și din domnul Gates, din tînărul șofer și din toate acele chipuri hăituite, de actori, din toate cîntecele pe care le-am cîntat În anul acela, din tot ce am spus și ce-am făcut, din ceva straniu și curat, pierdut și Îndepărtat. În clipa aceasta Îmi amintesc atît de bine cum arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
să te temi, am venit pentru că știam că pot sa am Încredere În tine și că n-ai să mă dai În vileag. Am nevoie de ajutorul tău“ - a zis. Înfățișarea lui m-a tulburat grozav, arăta ca un animal hăituit și, drept să-ți spun, nu mai vreau să văd niciodată, În ochii nimănui, privirea pe care-am văzut-o atunci În ochii lui: dacă s-ar fi dus pînă-n iad și s-ar fi Întors, tot nu putea arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din abundență. d) Resursa memoriei. Bătrânul, ca icoană vie a trecutului, este figura esențială mai ales astăzi când suntem în epoca memoriei scurte. În contextul cel mai cult, câte unul afirmă că «omul de astăzi este ca un animal sălbatec hăituit, care refuză trecutul, exorcizat de clima neoiluministă, și este înspăimântat de viitorul tot mai fără opreliști și mai amenințător [...]. Astfel, omul de astăzi poate rezulta fără nici un scop și fără nici o rădăcină, adică fără viitor și fără trecut». În schimb
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
și, în mîndria lor fără margini, vor dori să se înalțe spre cer, dar greutatea prea mare a mădularelor le va trage în jos. Nu va mai rămîne nimic pe pămînt sau sub pămînt sau în ape să nu fie hăituit, tulburat, stricat și mutat dintro țară într-alta. Și trupurile lor se vor preschimba în morminte și mijloace de trecere ale tuturor celor pe care i-au ucis. Pămîntule, de ce nu te caști să-i prăvălești în crăpăturile adînci ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
numai pentru că oamenii lui erau, în realitate, pe punctul de a-ți descoperi al treilea corp. De altfel nici nu știu unde l-au descoperit. Ce-i important acum e faptul că, odată cu distrugerea acestui al treilea corp, ai redevenit un om hăituit. ― Ce spuneai că s-a-ntîmplat cu corpul meu nr. 3? Pentru prima dată de la trezirea lui, fata păru surprinsă: ― Vrei să spui deci că nu știi? suspină ea. N-ai idee de ce s-a întâmplat? (brusc își schimbă tonul:) N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
numai pentru că oamenii lui erau, în realitate, pe punctul de a-ți descoperi al treilea corp. De altfel nici nu știu unde l-au descoperit. Ce-i important acum e faptul că, odată cu distrugerea acestui al treilea corp, ai redevenit un om hăituit. ― Ce spuneai că s-a-ntîmplat cu corpul meu nr. 3? Pentru prima dată de la trezirea lui, fata păru surprinsă: ― Vrei să spui deci că nu știi? suspină ea. N-ai idee de ce s-a întâmplat? (brusc își schimbă tonul:) N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
mă uit în urmă. Bineînțeles, nu e nimeni. Cu toate acestea, când ajung la colțul străzii, grăbesc pasul. 11 iulie M-am hotărât să-l întîlnesc pe G. și să lămuresc lucrurile odată pentru totdeauna. Ce sens are să mă simt hăituit? Altminteri, mă îmbolnăvesc, într-adevăr. Îl voi aștepta seara, în nișa unde pe vremuri era o statuie de bronz a Fecioarei. 13 iulie Dumnezeule, ce noapte îngrozitoare a fost. Totul a decurs altfel de cum am crezut. Când l-am apucat
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ceilalți își exprimă și ei regretul că te-au deranjat. Și iată că, amețit cu totul în vârtejul, în febra acestei confuzii dintre tine și ceilalți, speriat de descoperirea că nu poți să-ți dezlipești privirea de oglinzi, te simți hăituit, amenințat... Doamne, ce se întîmplă? Vei fi atacat de această fiară cu mii de capete care gândește cu creierul tău sau de care ești gîndit? Mi-am impus să stau nemișcat ca să mă liniștesc. Ceilalți au rămas și ei nemișcați
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o cușcă luminoasă de sticlă, supravegheat de mii de paznici care aveau, toți, chipul meu și-mi ghiceau gândurile. Știau când voi deschide ochii, când voi mișca un deget. Eu însumi mă transformasem în haită contra mea. Eram haită și hăituit. Gândul acesta m-a făcut să izbucnesc într-un râs nervos. Dincolo de pereții de sticlă strălucitori, ceilalți au râs, bineînțeles, și ei. Râsul acesta avu darul să-mi descarce nervii. Privirea mi-a căzut pe fotoliile de răchită. Probabil, mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Castel cunoștea deodată o serie de reușite care-i fuseseră refuzate până acum. Fiecare dintre măsurile luate de medici, și care înainte nu dădeau nici un rezultat, păreau să lovească deodată în plin. Se părea că ciuma era, la rândul ei, hăituită, și că slăbiciunea ei bruscă dădea tărie armelor tocite care îi fuseseră opuse până atunci. Din vreme în vreme numai, boala se încrâncena și, într-un fel de tresărire oarbă, răpunea trei sau patru bolnavi în a căror vindecare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mă uit în urmă. Bineînțeles, nu e nimeni. Cu toate acestea, când ajung la colțul străzii, grăbesc pasul. 11 iulie M-am hotărât să-l întâlnesc pe G. și să lămuresc lucrurile odată pentru totdeauna. Ce sens are să mă simt hăituit? Altminteri, mă îmbolnăvesc, într-adevăr. Îl voi aștepta seara, în nișa unde pe vremuri era o statuie de bronz a Fecioarei. 13 iulie Dumnezeule, ce noapte îngrozitoare a fost. Totul a decurs altfel de cum am crezut. Când l-am apucat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Ceilalți își exprimă și ei regretul că te-au deranjat. Și iată că, amețit cu totul în vârtejul, în febra acestei confuzii dintre tine și ceilalți, speriat de descoperirea că nu poți să-ți dezlipești privirea de oglinzi, te simți hăituit, amenințat... Doamne, ce se întâmplă? Vei fi atacat de această fiară cu mii de capete care gândește cu creierul tău sau de care ești gândit? Mi-am impus să stau nemișcat ca să mă liniștesc. Ceilalți au rămas și ei nemișcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o cușcă luminoasă de sticlă, supravegheat de mii de paznici care aveau, toți, chipul meu și-mi ghiceau gândurile. Știau când voi deschide ochii, când voi mișca un deget. Eu însumi mă transformasem în haită contra mea. Eram haită și hăituit. Gândul acesta m-a făcut să izbucnesc într-un râs nervos. Dincolo de pereții de sticlă strălucitori, ceilalți au râs, bineînțeles, și ei. Râsul acesta avu darul să-mi descarce nervii. Privirea mi-a căzut pe fotoliile de răchită. Probabil, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
om. Eram un dulău și frică un dulău roșcat și mi-am adus aminte că romanii sacrificau câte un câine roșcat pentru a alunga demonii secetei. Dintr-o dată, mai mult decât setea m-a chinuit teama că voi fi văzut, hăituit, prins și sacrificat. Am început să ocolesc așezările oamenilor, ducîndu-mă prin bălării uscate sau în pădure. Până când n-am mai putut răbda de sete și atunci am ieșit să caut apă. Niște trecători m-au zărit, au fugit după mine
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
deasupra și o întind stângace pe scândură, trăgând cât pot de timp. Nici măcar nu știu de unde să încep. — Domnului Geiger nu-i place să aibă gulerele prea apretate, mă atenționează Trish. Prea ce ? Mă uit în jur cu o privire hăituită și îmi cad ochii pe o sticlă cu eticheta Spray pentru apretat. — Am înțeles ! Înghit în sec, încercând să-mi ascund panica. Păi, cred că... am să ajung la etapa cu apretatul... imediat... Fără să-mi vină să cred ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pace ! Împing porțile de fier până se închid, după care mă întorc și fug pe alee, intru în casă și apoi în bucătărie. Ce să fac ? Îmi zăresc reflexia în ușa frigiderului. Sunt îmbujorată și am o expresie de om hăituit. Și am pe cap pălăria de pai a lui Trish. Mi-o dau jos de pe cap și o trântesc pe masă, exact în clipa în care Trish intră în bucătărie. Are în mână o carte cu titlul Cum să dai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fă-ți ordine pe birou, spune Paul pe un ton de maxim plictis. Și, dacă verși cumva porcăria aia de Panther Prime pe Harper, zbori de-aici. Tocmai pornesc abătută spre birou, cînd Cyril intră În Încăpere, cu o privire hăituită. — Atenție ! spune, bătînd din palme. Atenție, toată lumea ! E o vizită amicală, nimic mai mult. Domnul Harper va intra, poate va schimba cîteva cuvinte cu unul sau doi dintre voi, vă va privi cum lucrați. Așa că doresc să vă purtați cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
întrebam dacă învățau asta special la școală. Odată ajunși în culise, se opreau brusc. De pe scenă, se auzeau vocile lui Oberon și a lui Puck. Violet, care ieși ultima, stătea la pândă, cu un picior în aer, ca o căprioară hăituită. Se uita în jur cu îngrijorare. — Sophie? zise ea, cu o voce pierdută, agitată. Sophie! Sophie alerga deja spre ea. — Vi! Ce s-a întâmplat? Am auzit prin difuzor. Te simți bine? Violet se aruncă în brațele lui Sophie, abandonându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o cutie de bomboane de ciocolată din care ea lua întotdeauna prima, ura să aibă senzația că pierduse vreo ocazie. Trebuia să se alinieze acestei mode. Și asta rapid. Amanda a ridicat în aer o mână tremurătoare când o stewardesă hăituită a trecut cu căruțul pe lângă ea. —Mai vreau vin, a lătrat ea. Sticla era și mai caldă decât precedenta. Dar Amanda aproape că nici n-a observat când a turnat lichidul în pahar. Toate gândurile îi erau focalizate asupra soțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
case subterane, cu acoperiș din iarbă. Sau, cel puțin, așa mi s-a părut mie. În realitate, el tocmai ieșise dintr-o relație nefericită, de lungă durată, și era interesat de... ăăăă... —De tine? Jake i-a aruncat o privire hăituită. —Doamne, Al... Nu-mi mai spune Al. — Nici n-ai idee cât am încercat să-i rezist, Alice. Dar a fost foarte insistent. Cu severitate: —Trebuie să fi fost un iad. Cu cât el devenea mai insistent, cu atât deveneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
jeepul miliției În două rânduri, așa ca să trăiesc necontenit În spaimă, În teroare. Mi se Înscenează un proces de paternitate ca să fiu compromis. Nevoind să mă Înapoiez În S.U.A., măcar că În România eram cât se poate de marginalizat și de hăituit, soția mea, după vizita-i la mine, În vara anului 1985, dă divorț de Îndată ce revine În S.U.A. (deși făgăduise că mi se va alătura). În ianuarie 1990, sunt reintegrat În Învățământ, devenind, abia acum, profesor titular de limbă română. În
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cubic. Gogo! Avea dreptate în privința lor Mandravela. Nu te puteai înțelege cu ei. N-aveau urmă de respect pentru zahărul cubic. Îl înfulecaseră încă din a doua zi. Iarba Fiarelor se strădui să-și facă mâna aia de bijutier și hăituit profesionist, montând, la două izvoare, capcane cu lațuri. Săpând, cu baioneta, o groapă cu țepușe, mult prea puțin adâncă. Și trăgând, cu o scălîmbanie de arc improvizat, după păsări. Într-o după-amiază, izbuti să doboare o pradă. Dar nu cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e gata să se deschidă cedează În fața tensiunii vizionare, a reveriei și visului. Mai ușor de identificat acum În datele lui concrete, „pulsul epocii” va căpăta atunci Înfățișări mai degrabă fantasmatice, regăsindu-se deopotrivă În fervorile „iluminatului” și angoasele făpturii hăituite. Însă la 75 H.P., Punct și Integral, Voronca privește spectacolul timpului său doar cu ochii uimiți și Încîntați ai descoperitorului de aspecte inedite și strălucitoare ale universului. Adeziunea lui e fără fisură, entuziasmul - Întreg; și, ca să se rostească, el găsește
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pe scaunul din dreapta, deschis și cu fața în sus, romanul Shogun. Tânărul securist lăsase o clipă romanul din mână ("ne unește aceeași lectură", s-a gândit o clipă Andrei) și se masturba de zor în mașina trasă pe trotuar, privind, hăituit, în toate părțile. 2 noiembrie După vizita făcută într-o zi de septembrie în Rombachweg pe urmele trecutului heidelberghez din anii '80, i-am scris lui Andrei un e-mail în care îi povesteam ce comoție provocase în mine reântâlnirea cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]