385 matches
-
rotitor își străbate crugul de foc, fără a avea nevoie de vreo altă hrană, în afara celei pe care o poartă într-însul. La fel și Ahab. De altminteri, trebuie spus că, spre deosebire de alte corăbii, care sînt încărcate cu mărfuri străine, hărăzite unor cheiri străine, o balenieră pribegește prin lume fără altă încărcătură decît propriu-i echipaj, cu armele și proviziile sale. în cala ei încăpătoare se află un lac întreg îmbuteliat în sticle. Balastul ei nu-i alcătuit numai din bare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din acest punct de vedere, apariția romanului lui George Călinescu are o însemnătate excepțională. Literatura noastră, în special cea dintre cele două războaie mondiale, cunoaște mai multe opere valoroase consacrate intelectualului. Problema a fost privită mai mult sub aspectul soartei hărăzite intelectualului cinstit în societatea burgheză. Dar se poate spune că n-am avut încă în literatura noastră, realizată cu atare mijloace artistice, o asemenea dezvăluire critică a fizionomiei acelei părți ale intelectualității burgheze, care descompunându-se a alunecat spre fascism
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
noastră de azi e plină și de sevă; greutățile ei sunt greutățile creșterii. Apariția unor prozatori ca Remus Luca, Francisc Munteanu, Nicuță Tănase, Ștefan Luca apoi confirmarea talentului viguros, matur a lui Sütö Andras sunt garanții ale unui bogat viitor hărăzit prozei noastre. Dar poeziei? Răspunsul îl dă George Dan, cu Balada marinarilor, Aurora Cornu cu Studenta, Ștefan Iureș în ultimele-i poezii, care arată o indiscutabilă maturizare și adâncire a talentului său. Și fiindcă vorbim despre maturitate - ce admirabil, cald
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
reprezentată abia În 1864, Albert Dulk reașază datele evanghelice În jurul cuplului fatidic Iuda-Maria Magdalena. Iuda și Magdalena sunt amanți, dar iubirea lor nu se Împlinește din cauza lui Isus, care o fascinează pe tânăra femeie. Aceasta spală picioarele Mântuitorului cu parfumul hărăzit nunții sale cu Iuda. La rândul său, Iuda se vede Învestit cu tragica misiune de a-și preda rivalul autorităților. Mesajul piesei lui Dulk depășește sfera esteticului: fără Iuda, Isus n-ar fi murit; fără Maria Magdalena, n-ar fi
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
adesea ca o reminiscență (Simfonia rustică). Logodna alegorică cu moartea, din Baladă de Sânziene, aduce reușite transparențe feerice și cadențe de rit mioritic, în timp ce fluxul metaforic dezlănțuit în jurul motivului magic al „vestirii”, din poemul Împăratul, și viziunea unui destin glorios hărăzit românilor nu acoperă nici tezismul concepției, nici convenționalismul artizanal al autorului. SCRIERI: Simfonia rustică, Timișoara, 1935; Cântece de seară, Timișoara, 1936; Cântarea dragostei, Timișoara, 1937; Prăstă deal la nana-n vale. Poezii în grai bănățean, Timișoara, 1937; Florile satului. Poezii
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
grămadă să asiste la sacrificiu. Lângă el, Paterculus și Plautius discută animat: — Și totuși, insistă autoritar acesta din urmă, câmpul era pe vremea lui Servius Tullius proprietatea Statului! Aha! se dumirește Tiberius. Vorbesc despre fostele ogoare ce au aparținut Tarquinilor, hărăzite, odată cu căderea regalității, ze u lui războiului. Numai de n-ar începe să se certe, că de împuns o fac de când s-au văzut! Tânărul istoric chiar pare dornic de harță: — Nu! Și iarăși nu! protestează el, roșu la față de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
așa cum este știut, se re feră adesea la sine ca la o făptură stranie, asemeni unor mon ștri din vechile mituri, precum Typhon, sau asemeni unui om căruia 164 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 162. „i-a fost de la natură hărăzit să se împărtășească din cine știe ce soartă zeiască“. Acest fapt îl determină să aban doneze preten ția de a cunoaște ceea ce se petrece în afară, în lume. Se întoarce la sine însuși, la ceea ce i-a fost dat să fie. Numai
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
aici nu putea obține să intre nimeni altul, întrucât intrarea asta îți era hărăzită doar ție. Acum mă duc s-o închid.“ Ne dăm seama că aceste cuvinte s ar cuveni mai degrabă destinului decât unui simplu paznic. O intrare hărăzită doar lui, deschisă de la bun început, nui este accesibilă. Sau totuși îi este? Nu știm care ar putea fi răspunsul. Știm doar că, în cele din urmă, distinge PARADOX ȘI NONSENS 187 „prin întuneric o strălucire nestinsă ce răzbește pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
referință sigură la absurdul lumii, la vreun sistem orb și monstruos. Știm în cele din urmă doar atât, că omul așteaptă întreaga viață în fața legii și că ușa deschisă, pe care nui este îngăduit să intre, îi era doar lui hărăzită. Pare să fie regăsită, astfel, ideea mai veche că omul alege în viață ceea cei este dat. Numai că, aici, nu se întâmplă chiar astfel. Omul de la țară alege să cunoască legea însăși, încât decide să aștepte în fața ușilor ei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Socrate, așa cum este știut, se re feră adesea la sine ca la o făptură stranie, asemeni unor mon ștri din vechile mituri, precum Typhon, sau asemeni unui om căruia 164 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 162. „ia fost de la natură hărăzit să se împărtășească din cine știe ce soartă zeiască“. Acest fapt îl determină să aban doneze preten ția de a cunoaște ceea ce se petrece în afară, în lume. Se întoarce la sine însuși, la ceea ce ia fost dat să fie. Numai că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Pe aici nu putea obține să intre nimeni altul, întrucât intrarea asta îți era hărăzită doar ție. Acum mă duc so închid.“ Ne dăm seama că aceste cuvinte s ar cuveni mai degrabă destinului decât unui simplu paznic. O intrare hărăzită doar lui, deschisă de la bun început, nui este accesibilă. Sau totuși îi este? Nu știm care ar putea fi răspunsul. Știm doar că, în cele din urmă, distinge PARADOX ȘI NONSENS 187 „prin întuneric o strălucire nestinsă ce răzbește pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
referință sigură la absurdul lumii, la vreun sistem orb și monstruos. Știm în cele din urmă doar atât, că omul așteaptă întreaga viață în fața legii și că ușa deschisă, pe care nui este îngăduit să intre, îi era doar lui hărăzită. Pare să fie regăsită, astfel, ideea mai veche că omul alege în viață ceea cei este dat. Numai că, aici, nu se întâmplă chiar astfel. Omul de la țară alege să cunoască legea însăși, încât decide să aștepte în fața ușilor ei
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
simt cum puterea lor se revarsă în mine mi-am scuturat degetele și le-am adunat în vaza pumnului protejând calea ferată vagoanele inimii nu mai merg tic-tac... acum aleargă tac-tic spre șina capului macazul mă duce în gara vieții hărăzită... Nedumerire pe aripi necunoscute ți-ai purtat pașii nesiguri prăbușeai munții peste roata pe care am prins împreună spiță cu spiță... pribeag am întrebat dantelele crestate ce mărginesc cerul mi-au răspuns ciutele din tânguirile limbilor de clopot... zilele mi-
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ea văzându-mă o salutai cu o înclinare ușoară a capului, și ascultai slujba preotului tânăr ce părea, cu o ciudată înșelare a vederii, a fi de vârsta mea și-a lui Keti la data plecării ei, era parcă anume hărăzit comunicării dintre noi, deasupra mormântului ce închidea în el... „Părinte, cine v-a trimis să slujiți, cine v-a ales? Ce știți, părinte?” El nu auzi, nu mă văzu, rosti, doar cu privirea spre crucea din fața lui: „În numele Tatălui și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
figurii ambivalente a lui Iahve, dumnezeul Vechiului Testament, dumnezeu al mâniei și răzbunării, dar și al bunătății. În imaginarul creștin, diavolul își subliniază monstruozitatea și animalitatea. Rădăcina angoasei diavolului se află în faptul că este perceput ca o entitate intangibilă, hărăzită unei nesfârșite diversitas și metamorfozelor. În iconografie, diavolul apare cu trupul păstrând o siluetă antropomorfă, dar forma, creată de Dumnezeu “după chipul și asemănarea sa”, este pervertită, transformată monstruos prin diformități sau prin adăugarea unor caracteristici animale (cioc, bot, coarne
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
umbrele iubitelor sub acoperământul stărilor de mucava. Încerc să pătrund molcom în involuția spre copilărie, adesea mă învingi în discuții mă prefac un timp că opun rezistență. Dar știi... un timp indestructibil se zbate amarnic iar peticul acela de cer hărăzit numai mie se extinde, jocul minții se ascute sub molatece unde sau aleargă în vrie. Îl opresc... o iarnă mutilată dezvăluie în pictograme mentale, mărunte de Kirk sau Cabanel ce nu mai vor să învie în detaliu.
Depresie nocturn? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83722_a_85047]
-
care i-a plăcut și lui când i s-a povestit a doua zi. La toate orele am păstrat o liniște mormântală. Ne-am abținut din răsputeri și am fost de o cumințenie impresionantă, pentru ca astfel să ia ființă gluma hărăzită lui Dragu, glumă pe care au mirosit-o respectivii profesori și au făcut haz de ea. Surprinși peste măsură de liniștea ce domnea în clasă, toți profesorii, pe rând, dar absolut toți, întrebau cu mulțumire-n glas: ― Dar cum se
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
durerea tot crește, că haită se naște, de mușcă, nebună, lăuntrul de carne, plin proaspăt, firește. în zori, alte boturi, brumate-n mătase, învață să muște adânc, să înghită, din alte ființe, și slabe, și grase, absorb înmulțirea, cea lor hărăzită. De-s zile ori nopți, se tot duc, împreună, Pământul se-mbracă în blană de fiară Și urlet înghite pre urlet și lună. Iar haitele-ajung, înmulțite, să piară. ION IONESCU BUCOVU M-am născut la câmpie în aria Moromeților lui
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
esențial pentru istoria țării Românești, întemeierea statului feudal, descălecarea. Și acel eveniment așeza o mare răspundere pe umerii tuturor urmașilor. Era povestea ei, repetată ori de câte ori el o stârnea să-i spună ce înseamnă să fii boier și de ce fuseseră ei hărăziți să fie boieri și nu simpli țărani, robi sau țigani. Uneori se trezea recitând versuri învățate cândva sau ivite spontan, în timp ce ciupea un al-ūd arab, o alăută cu șapte corzi cumpărată la Pisa, dintr-o prăvălie cu vechituri. Transfigurate, cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
să-l utilizeze În comunicările lor. La sfârșitul fiecărei ședințe, studenții veneau unul câte unul să Îngenuncheze Înaintea șefului misionarilor, care le trecea pe deasupra capului un document care purta semnătura imamului. După care se ținea o altă ședință, mai scurtă, hărăzită femeilor. — În Egipt am primit toată Învățătura de care aveam nevoie. — Nu-mi spuseseși tu odată că știai deja totul la șaptesprezece ani? Îl persiflează Omar. — Până la șaptesprezece ani, am acumulat cunoștințe, după aceea am Învățat să cred. La Cairo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
le cunoștea de minune proprietățile curative, sedative sau stimulatoare. El Însuși cultiva tot soiul de ierburi și Își Îngrijea apropiații când cădeau bolnavi, știind să le prescrie poțiuni pentru a le Înviora starea. Astfel, se cunoaște una din rețetele sale, hărăzită să activeze creierul adepților și să-i facă mai apți pentru studii. E un amestec de miere, de nuci pisate și de coriandru. După cum se vede, un leac foarte dulce. În pofida unei tradiții Încăpățânate și seducătoare, trebuie să ne supunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
roșii de emoție. În mulțime, se pare că această apariție a risipit ultimele Îndoieli; se murmură fără Înconjur: „El este, e Mântuitorul!” Cu pași demni, sui cele câteva trepte ale podiumului, le adresă credincioșilor săi un gest larg de salut, hărăzit să Întrerupă șușotelile. Apoi a rostit unul dintre discursurile cele mai uimitoare care vor fi răsunat vreodată pe planeta noastră: — Vouă, tuturor locuitorilor lumii, djin-i, oameni și Îngeri, spuse el, Imamul Timpului vă oferă binecuvântarea sa și vă iartă păcatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
păstrează vie ideea de Trecut decît pentru că imortalizează un anumit trecut. Să luăm, de pildă, exemplul colindelor. Acestea țin de „obicei”, sînt o practică rituală nelipsită în societatea țărănească română. Într-un sat premodern, absența colindelor la momentul și locul hărăzite ar fi de neconceput, ele țin de însăși rînduiala lumii sătești : a le uita, a le lăsa să dispară ar însemna să riști ca lumea însăși să dispară. Într-un sat modern, actual, colindele pot foarte bine să lipsească însă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
părinților! Vino la mine. Vino / acasă unde cântecul cuiburilor e / mai aprins ca niciodată și / vasul de lut / ars, plin cu vin... Reiterând tema iubirii atotbiruitoare ( Oare / nu pe noi se rezemau cândva capetele / curcubeului), coroborată cu aceea a destinului (Hărăzită mie), poemele valorifică filonul mitic, atributele iubitei, de pildă, aducând cu ale zeităților: cu nenumăratele ei / gâze / care mă adorm înainte de moarte. Dar mitul, în general, e reconfigurat, deși altă cale nu există, iar eul e lăsat neterminat, astfel că
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
rămînă al lui. 20. Dacă nu-și răscumpără ogorul, și-l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat. 21. Și cînd va ieși cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moșia preotului. 22. Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moșia lui, 23. preotul să-i socotească prețul după cît face prețuirea pînă la anul de veselie, și omul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]