251 matches
-
de vedere istoric, în mod special cele ale lui Benedict și Rainerio din Arezzo, ale lui Iacob Coppoli și Petru Zalfani, fără a sufoca cu elemente miraculoase excesive tonul relatării. Astfel, avem un izvor documentar semnificativ și în același timp hagiografic, bogat în evenimente pastorale, în contextul jubileului lui Bonifaciu al VIII-lea, și fondat, pe de o parte, pe fidelitatea față de intuiția lui Francisc, iar pe de altă parte, pe evoluția instituțională a Ordinului în sânul Bisericii. Aici este prezentată
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
în apropierea Mediteranei. Aceasta este una dintre marile cotituri din istoria noastră. Merovingienii (secolele al VI-lea al VII-lea) Clovis. Autorul acestei răsturnări este primul rege al istoriei noastre naționale: Clovis (481-511). Raritatea surselor, caracterul lor tardiv și adesea hagiografic sursa principală fiind Istoria francilor scrisă de episcopul Grigore din Tours la mai mult de 60 de ani după moartea regelui fac foarte dificilă înțelegerea scopurilor politice urmărite efectiv de Clovis. Trebuie să ne mărginim la fapte, care se desfășoară
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
din Moesia a căror pomenire a fost menționată într-o redactare a Martirologiului răsăritean, mai complet decât în Breviarul siriac. Imprimarea și difuzarea lucrării eruditului hagiograf și patrolog Hippolyte Delehaye mai sus menționată, a stimulat interesul cercetătorilor români față de documentul hagiografic din Acta Sanctorum intitulat: Pătimirea Sfinților Epictect și Astion. Astfel, Radu Vulpe „crede” în autenticitatea Pătimirii Sfinților Epictect preotul și Astion monahul. Ion Barnea precizează faptul că nu trebuie să ne îndoim de esența datelor pe care ni le oferă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Sanctorum intitulat: Pătimirea Sfinților Epictect și Astion. Astfel, Radu Vulpe „crede” în autenticitatea Pătimirii Sfinților Epictect preotul și Astion monahul. Ion Barnea precizează faptul că nu trebuie să ne îndoim de esența datelor pe care ni le oferă acest document hagiografic. Ene Braniște, examinând punctele de vedere propuse de specialiștii din etapa inițială a consemnărilor istorice cu privire la această problemă, conchide că „Actul martiric” al Sfinților Epictect și Astion s-a păstrat în reistorisirea de mai târziu. La rândul său, Ion Ionescu
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Minei pentru ziua de 8 iulie”. Profesorul Emilian Popescu, într-un substanțial studiu consacrat Sfinților martiri Epictect și Astion, folosește datele din actul martiric referitor la acești sfinți martiri, fără vreo rezervă asupra autenticității lor și constată că acest document hagiografic este plin de amănunte cu privire la viața, activitatea și pătimirea lor. El consideră regretabil faptul că textul publicat de învățatul teolog Heribert Rosweyde a fost primit multă vreme cu rezerve, pe motiv că „știrile din el n-ar fi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
o prelucrare chiar din secolul al IV-lea, încheind astfel: „Pentru noi, românii, Actul martiric al Sfinților Epictect și Astion are o deosebită valoare, fiindcă, în afară de cel care istorisește pătimirea Sfântului mucenic Emilian la Durostor, este singurul cu care literatura hagiografică dobrogeană se poate mândri. El ne luminează pagini întregi din viața religioasă a Dobrogei în vremea când creștinismul era nu numai persecutat, dar reacția oficialităților împotriva lui atinsese cote maxime”. Pentru o mai completă edificare în problema istoricității Sfinților martiri
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
atinsese cote maxime”. Pentru o mai completă edificare în problema istoricității Sfinților martiri Epictect și Astion în vremea împăratului roman persecutor Dioclețian (284 - 305), la Halmyris, în Scythia Minor (unde au pătimit) și a autenticității datelor Actului martiric din textul hagiografic ajuns până la noi, trebuie să luăm în considerare și mărturiile arheologice dobândite până în anii noștri, care sunt prețioase elemente în elucidarea problemei de față. Încă de la începutul veaculului XX, savantul român Constantin Moisil a considerat, după cercetări pe teren, că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dunăre”, deci Dunărea curgea pe lângă cetate, prin brațul Sfântul Gheorghe. În cei aproape 17 ani petrecuți la Halmyris de către Sfinții Epictect și Astion, cetatea a fost expusă mai multor lucrări de reconstrucție, după cum arată și săpăturile arheologice. Textul hagiografic ne informează și despre sosirea pe neașteptate „în cetatea almiridensilor a comandantului militar al provinciei, Latronianus”, pentru a cerceta și inspecta lucrările de construcție, timp de trei ani de zile. El nu venise la Halmyris să conducă persecuții sau execuții
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și limba, statornic pe pământul străbun. Răspândit prin intermediul limbii latine, creștinismul a contribuit la structurarea specifică a vieții spirituale în spațiul carpato-danubiano-pontic, delimitându-i de la început pe români de populațiile migratoare păgâne. Făcând o privire analitică și reflexivă asupra textului hagiografic, distingem între paragrafele care au făcut parte din Pătimirea inițială și paragrafe adăugate ulterior, între sfârșitul secolului IV și începutul secolului VI. Precizăm de la început că titlul inițial al scrierii nu s-a păstrat - Pătimirea Sfinților Epictect și Astion -, ci
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, paragraful care vorbește despre unele erezii, despre ereziarhi ca Arie, Donatus, Manes, conține elemente evident adăugate, care aparțin secolului al IV-lea și sunt legate de primul Sinod ecumenic de la Niceea. Paragrafele finale ale textului hagiografic prezintă un ingenios amestec dintre ideile și frazele din Pătimire și numeroase elemente adăugate, izvorâte din tradiție, alternate cu lungi texte din Sfintele Evanghelii. Ultimul paragraf al textului sfânt se dovedește a fi reprodus întocmai după textul „Pătimirii”: „Au primit
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și împărăția, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în vecii vecilor, Amin!”. Pătimirea Sfinților Epictect și Astion, cea mai veche, este singura scriere patristică străromână de la cumpăna secolelor III - IV, care s-a păstrat până în zilele noastre în textul hagiografic din Acta Sanctorum. Ar fi putut exista și Actele martirice sau Pătimirile din 298 de la Durostorum, despre martirizarea sfinților militari sau foști militari: Iuliu Veteranul, Pasicrat, Valentinian, Nicandru și Marcian sau Isihie. Dar, până în prezent nu cunoaștem nici o scriere de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
străvechi românești. În încheiere, precizăm că Pătimirea Sfinților Epictect și Astion face parte din patrimoniul străvechi al culturii noastre, din epoca etnogenezei românești. Pentru ca datele lucrării de față să-și justifice în chip direct izvorul și temeiurile, menționăm că textul hagiografic din Acta Sanctorum, a fost tradus în întregime de, marele latinist Prof. David Popescu. De asemenea, menționăm că moaștele Sfinților Epictect și Astion au fost descoperite în ziua de 15 august 2001, iar în prezent sunt așezate în catedrala Sfinții
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
înmormântarea) sau cultural (inaugurările de contrucții sau donațiile) −; privat (câteva exemple: posturile, timpul muncii etc.). Timpul religios, în care acționează fie modelele, fie figurile malefice, poate fi clasificat în liturgic (inclusiv ceremonial), biblic (mai general) sau evanghelic, apocaliptic, dar și hagiografic. Spațiul, de asemenea, în funcție de specificul său - închis/deschis sau de trecere/legătură între lumi - se poate proiecta convențional prin nenumărate relații. Spre exemplu, pentru viața profană: casă/cetate/palat; han/sat, parc/grădină; pădure/închisoare; ca spațiu de trecere: ușă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
structurile spațiu-timp pentru planul terestru și pentru lumile fantastice) rezultă "module" determinate de un ritm binar, prin afirmarea și negarea valorilor. Ele includ modelele și anti-modelele lumii laice, dar și exemplaritatea recomandată de biserică și figurată de "personajele" teologice sau hagiografice, contrapuse bestiarului. Funcțiile imaginației sunt revelate diferit de "ochiurile" acestei matrice pe care am ales-o pentru a organiza convențional unitățile imaginarului medieval local. Ele nu sunt "repartizate" în mod exclusiv unui registru sau altul, dar au o anumită relevanță
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
perfecționat" cu ajutorul cronicilor redactate în slavonă în secolul XVI (de tipul lucrărilor lui Macarie, Eftimie și Azarie, clerici cu înaltă poziție și cu influență la curtea domnească a Moldovei, dar și a scrierii lui Gavriil Protul, Viața patriarhului Nifon). Literatura hagiografică adaugă și ea un exercițiu de traducere a substratului istoric în imaginar, mutând definitiv accentul pe reprezentările mirabilului de tip religios (pot fi adăugate aici și scrierile de secol XV datorate lui Grigorie Țamblac). Spre exemplu, aducerea unor relicve sacre
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
I. Eroul Alexăndriei (text din Codex Neagoeanus), deși este adaptarea locală a unui personaj străin, întruchipează suma atributelor regalității, atât de dragi imaginației mitizante românești (Moraru 60-82). Alexăndria, roman pseudo-cavaleresc al inițierii viitorului autocrat, este și o narațiune în spirit hagiografic, ce fixează în cultura și în imaginarul medieval românesc figura apologetului militar - cunoscută și din scrierea Varlaam și Ioasaf, în reușita variantă din 1648 datorată lui Udriște Năsturel (vezi mai ales Mazilu). Structurile imaginarului sunt oglindite și de celelalte cărți
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
imaginarul puterii instituționale (cazuri celebre se regăsesc în întreaga istorie a imperiului, precum Theodora, soția lui Iustinian I, Irina, Theodora I, Theodora II, Zoe, Ana Comnena), dar și față de cel religios (sfintele cărora li s-a închinat o bogată literatură hagiografică); e adevărat că același imaginar bizantin (larg comentat de Patlagean și Maltese în lucrările lor) oglindește și relația femeii păcătoase cu demonicul, "complex" transmis și în culturile post-bizantine, și nu numai ortodoxe, cu consecințe tragice în cele catolice ("vânătoarea de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de a-ți putea controla norocul. Pentru că mirabilul și miraculosul religios se transformă în magic, după cum călătoriile sfinților misionari (în Dosoftei, Viața și petreacerea svinților) au ajuns să se asemene, prin pitoresc și aventura fabuloasă, cu Alexăndria sau cu legendele hagiografice, în imaginarul colectiv se configurează o realitate fantastică inedită. Apocrifele lui Cigala, lui Dorothei de Monembasia sau cele din Paleea historica transferă către imaginar narațiuni și personaje biblice, construite după modelul fabulosului precreștin. Textele sfinte devin, după această metamorfoză, niște
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
personaje biblice, construite după modelul fabulosului precreștin. Textele sfinte devin, după această metamorfoză, niște basme sau povești din care mirabilul a fost expulzat, iar coordonata fantastică a ajuns consonantă cu creațiile și cu spiritul popular românesc. Ca și în legendele hagiografice, sacrul canonic (dogma și gândirea religioasă) este înlocuit de mit și de fabulos într-un epos eliberat de spaimă, mai aproape de umanitatea profană care își savurează cu încântare fantezia, dedublându-se (autor−lector) pentru a mima, ludic, mirarea. Până la "vesela
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
literă moartă, nefiind ascultate. 5.1 Oratoriul Rădăcinile oratoriului se găsesc în reprezentările sacre medievale. Însă, ca formă muzicală de sine stătătoare, oratoriul se conturează începând cu anul 1630, sub formă dramatică, dar fără reprezentare scenică: argumentul era biblic sau hagiografic. De obicei, un historicus cântă sub forma unui recitativ evenimentele și succesiunea faptelor, asemenea unui povestitor. Personajele, în schimb, intervin cântând sub formă solistică, în toate acele părți în care discursul este direct; corul intervine în acțiunile corale sau le
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cu obstacolele naturii, care sunt ajutați de colegi loiali, gata să se sacrifice pentru ei (precum Enkidu pentru Ghilgameș sau Patrocle pentru Ahile). Tot presa, dar și alte forme culturale contribuie la „eroizarea” unor celebrități, construind variate texte de tip hagiografic, capabile să creeze chiar un cult al vedetei respective (J.-P. Albert, 1998; H. Berlioz, 1983; P. Centlivres, 2001; M. Pouchelle, 1983; G. Segré, 1997); filmul și literatura promovează mitul eroului descoperitor (B. Riffenburgh, 1993), benzile desenate fabrică eroi cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o analiză a principalelor „arhitecturi epice”, de la aceea a romanului arab, japonez sau bizantin până la cea de tip medieval sau renascentist. Bunăoară, datele fundamentale ale bizantinismului (estetismul duplicității, destinul individual privit ca teleologie mistică) ar explica predilecția pentru cultivarea romanului hagiografic sau a celui „secret” (cele două cronici ale lui Procopiu din Cezareea); scenariul călătoriei și imaginarea schemei „aventurii personalității” sunt întrupate, în maniere specifice, în hagiografie, romanul arab, monogatari, romanul medieval al căutării Graalului, ajungându-se până la parodierea eposului cavaleresc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289393_a_290722]
-
baza dezvoltării ulterioare a spectroscopiei, nepierzându-și validitatea, numai descoperirea spectroscopului a făcut unanim recunoscută activitatea științifică a lui Kirchhoff. În 1900, Max Planck a descoperit cuantele, o cucerire cu implicații enorme în fizica secolului al XX-lea. În memoriile hagiografice ale lui Robert von Helmholtz, publicate în 1890, Kirchhoff este considerat un exemplu perfect al unui adevărat cercetător german. Religia și scopul lui în viață erau căutarea adevărului în forma lui pură, mergând până la uitarea de sine. Într adevăr, deși
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
Jean Racine, publicate în 1747 la Lausanne și Geneva, el folosește mărturii ale unor intermediari, cele ale lui Boileau în special, ale lui Valincour, care i-a succedat tatălui său la Academie. Aceste Memorii sunt uneori îndoielnice din cauza caracterului lor hagiografic (cf. Racine, Oeuvres complètes, Le Seuil, 1962, Mémoires, pp. 17-66). 53 Corneille insistă mereu asupra faptului că nu trebuie confundate regulile artei și "uzanțele" care sunt în funcție de regulile de bună cuviință ale epocii. 54 "Nu de ieri de azi invidia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acum în registrul simbolismului și secession-ului, dar și a unui sentimentalism kitschizat precum în ilustratele en vogue ale lui Salmen. Câteva reprezentări naturaliste ilustrează dimensiunea lumească a suferinței poetului. Intrarea acestei figuri culturale prestigioase într-o sferă idealizantă, patrimonială, hagiografică corespunde în termenii lui Petre Popescu-Gogan la edificarea măștii "hiper-eonice" a poetului. Eminescu se află printre acele figuri emblematice pentru o cultură, care constituie subiectul unor opere de artă simboliste, un caz particular fiind acela oferit de Paciurea, atras de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]